aventurilelui

eduard
peplanetaverde
 Dragă Eduard,

Fiecare jucărie are o poveste. Dacă o

ı̂ntrebi ș i-ți apropii apoi urechea de ea,
dacă asculți foarte foarte atent,
o să ți-o povestească.

Cu iubire,
Mami ș i tati

Atel
ierulde eroi

Lui Eduard ı̂i plăcea tare mult să se joace ı̂n parc: se
dădea pe tobogan ș i sărea pe trambulină până
pica de oboseală. Ș i, uneori, săpa adânc ı̂n groapa
cu nisip sperând să găsească o comoară.
Ș i, fiindcă cine caută cu adevărat o comoară
ı̂ntr-o bună zi o găseș te, aș a i se ı̂ntâmplă ș i lui Eduard.
Într-o zi găsi un trenuleț cu roțile rupte.
Bine, nu părea chiar comoara din poveste aș a că,
dezamăgit, Eduard se pregăti să-l arunce.

Atel
ierulde eroi
 - Uaaaa!... făcu Eduard, rămânând cu
gura căscată.
- Te rog să nu arunci trenulețul!
zise piticuța.

Darde-a
biace-itr
ecuas
taprinmintecăunuldintre Atel
ierulde eroi
s
teja
riic
areînconjur
auparc
ul s
elăsăpânălapămâ nt
i
ardinvârf
ulluicoborî
opit
icuțăc
upă ral
b,str
ălucit
or.
- Dar e stricat! ı̂i arătă Eduard.
- Dacă-l curățăm puțin și-i găsim roți, va fi un trenuleț
foarte frumos. Uite-l, de-abia așteaptă să zboare pe
șine! Cum Eduard era ı̂ncă nehotărât, piticuța adăugă:
- În plus, dacă-l arunci, ı̂n scurt timp planeta mea o să
moară.
- Cum, tu vii de pe altă planetă? ı̂ntrebă Eduard mirat.
- Da, de pe Planeta Verde. Crezi că mă poți ajuta s-o
vindecăm?
- Cum să nu! zise Eduard. Dar stai, cum ajungem acolo?

i
Atelerulde eroi
Piticuța făcu un semn către stejar ș i imediat frunzele lui se
lipiră unele de altele, transformându-l ı̂ntr-o rachetă.
Eduard puse trenulețul ı̂n buzunar ș i urcă lângă piticuță iar
peste un minut, VUUUM! - erau deja deasupra norilor.

Dedes
ubt,
orașul
sefăc
eatotmaimic
:câ
tun
mă
r,c
âtonucă,
câtunbobdema z
ăre.

i
Atelerulde eroi
- Ce-i acolo? ı̂ntrebă Eduard, arătând o portocală
uriașă ce plutea prin cosmos.
- Aceea e planeta Marte, zise piticuța, conducând
nava printr-o coadă de cometă ce-i umplu pe
amândoi cu sclipici.
- Odată, și planeta mea semăna de la depărtare cu
un pepene, așa era de verde. Era plină de păduri și
de animale. Dar acum aproape toate au dispărut.
- Ș i unde au plecat? ı̂ntrebă Eduard mirat.
- Nicăieri. Au murit, răspunse tristă piticuța.

i
Atelerulde eroi
 Trc
eur â
ăpelng a
ăPl t
neaJ t
upie,
rc c
aoaa a
de
i
ggantc
i e
ădepiri
sc i
ășai .
ne
Apoipiti
cuț
acondusenavacătr
einel
elel
ui
Sat
urn,totmaiaproa
peș i
ma i
aproapepână
câ
ndinelelesetr
ansf
orma r
ăînșir
uride
pi
etri
cel
ec eplut
eauali
niat
eprincos
mos.

i
Atelerulde eroi
 Doarunas ingur ă
, mai mare,er
apunc ta
tăcu
pic
ățel
edet oatec ulori
leiarrachetaoluăcutoat
ă
vi
tezaîntr-
acolo.Pemă surăcesea pr
opiau,pi
căț
ele
le
setra
ns f
orma uînr ândur idupărânduridemunți
multi
colori
. i
Atelerulde eroi
Racheta se lăsă ușor la pământ și, imediat ce păș i
pe Planeta Verde, Eduard ridică ochii spre ceva
ce nu mai văzuse niciodată: mii și milioane
de jucării aruncate unele peste altele
se ı̂nălțau ı̂n munți până la cer.

Erau atâtea jucării câte Eduard nici nu visase vreodată

că ar putea exista ı̂n lume.

Pistoale ı̂ndoite, ursuleți de pluș , păpuș i triste că

n-au fost niciodată scoase din cutie, rățuș te ı̂ngropate
sub săbii de plastic, maș inuțe peste căluți, Supermani
sub mormane de mitraliere... Ce mai, o adevărată
harababură!

- Ce-i aici? ı̂ntrebă Eduard.

- Jucăriile pe care copiii nu le mai vor, răspunse
piticuța. Jucării Aruncate, Jucării Stricate,
Jucării Pierdute, toate ajung aici.

i
Atelerulde eroi
Apoi piticuța ı̂l luă pe Eduard de mână, urcară pe
o ı̂nălțime ș i de acolo ı̂i arătă o priveliș te
care-i tăie răsuflarea.

Până ı̂n depărtare se vedeau munți de

Jucării Stricate, râuri pe care pluteau
Jucării Aruncate ș i păduri ı̂ngropate sub
Jucării Pierdute. Era un amestec fantastic
de mâini ș i picioruș e ș i lego ș i rotițe pe care Imedia
t ,
unmur murîncepusăcirculepr intr
e
dacă cineva ar fi ı̂ncercat să ı̂l sorteze, nu ar fi j
uc ăr
ii
.Ma iî
ntâi
,unpe ști
șorî
izis
eunui delince
terminat nici în 500 de ani. auzis
e,delinulunui c
rocodi
l,
crocodilul uneima i
muțe
- Ș i ce se ı̂ntâmplă cu ele? ı̂ntrebă Eduard. șima i
muțaunui soldăț
eldeplas
tic.
Înc urând,toat
e
- Dacă nu le ia nimeni, va trebui să le topim, j
uc ăr
ii
lealarăces oart
ăleașt
eaptăși înc e
purăs ă
zise piticuța. plângăsfâșiet
or.

i
Atelerulde eroi
 Mai ı̂ntâi, Eduard ı̂ncepu să râdă
văzând spectacolul acesta ciudat,
dar se opri când văzu jucăriile
căzând ı̂ntr-un cazan
ı̂ncins pregătit
înaintea lor.

Cel
eS t
ricat
e,deparcășt
iaucălorlevene
a
pri
mada tărândul,
chia
rîncerca
răs ăf
ugă:car
e
petrei
picioa
reînlocdepatru,car
e
punându-șiî
nloculpi
esel
orc el
elipsea
u
bucăț
iruptedinalt
ele
.

Unc a
mi onîș
ipuseî
nlocdec a
binăuncap
dedinozaur,
untăncul
ețașe
zăînlocul
tunul
ui
cât
eval ori
cel
e,ununi
cornîși
puseînloc
ul
cor
nului omânăderoboț
el.

i
Atelerulde eroi
 - Dar jucăriile acestea sunt vii, au suflet! ı̂i
âitf
,ăcea arătă Eduard piticuței. Dar piticuța părea
e
Ficr
aecădeașic
s e
otauns âs
că nici n-a auzit.
Pssssssss!cândset
opeainsa
tntaneu,
cașc
i i
um ș-ariceuts
r c ec
uz ăerupt.
ă

Pssss
sss!
Pssss
sss! ..
.f
ăcea
uma i
Ps
sss
sssss
s!.
.. de
partej
ucă
rii
le.

i
Atelerulde eroi
 Pe marginea cazanului ajunsera un prin� �i o
.
prin�esa. Erau Jucarii Stricat�, prin�ul nu �al
avea un picior �i prin�esei cineva 11 smulsese parul .

�Înainte sa cada, i�i scoasera inimile din piept �i

le dadura unei caprioare �i unui leu, apoi se luara
de mana �i sarira impreuna in cazanul incins.
Psssssss ! Pssssssssss ! facura.

Umar langa umar, caprioara �i leul de plu� se

indreptara tri�ti spre mormanul de Jucarii
Pi.K_d&e i<l-12 U. _,._" ltL�ei
 - Dar de unde vin Î
lsc
oas
e,î
lpus
epepă
mântș
ispus
e:
toate jucăriile
acestea? ı̂ntrebă Tren,tr
en,turbo-t
ren, Miider oț
i,c
âtepoți,
Eduard, acum de-a înnis
ipgăsit,
dreptul supărat.
șivagoanemi i
,
fă-
telung,s
uper -
tren, lacopii
,pentrutoț
i
SUPER-INFI
NIT! ducem jucăr
ii!

Darîșiamint
ică
- De pe planeta ta, șieler
ac â
tpece
raspunse piticuța, săarunce
lasându-și tr
enulețulpe
ochii în jos. car
e-laveaîn
De pe Pamânt. buzunar.
- O, nu! zise
Eduard.

i
Atelerulde eroi
 - Haideți, jucăriilor! strigă o dată Eduard cât putu de tare.
Șic
resc
ut r
enulețul.
Dedouăori
,dezeceor
i,
Mergem acasă!
deosutănouăz ecișinouădeori
,ia
rînurmalui
apă
rurăatât
eav ag
oa necăariput
utînc
onjur
a
cuel
etoatăPla
ne t
aVe rde
.

i
Atelerulde eroi
 Imediat Jucariile Pierdute sarira in vagoane,
chiuind fericite ca o sa-�i gaseasca copiii.
Jucariile Stricate facura ce �tiura ele mai bine:
i�i combinara intre ele piesele lipsa a�a de nimerit ca
n-ai fi putut sa nu le-ndrage�ti pe loc.
Puteai vedea elefanti cu picioare de girafa �i peruci
roz, ma�inute cu schiuri �i cu elice de elicopter,
printese imbracate in Spiderman, canguri cu aripi �i
cate �i mai cate, ca daca le-am in�ira pe toate n-am mai
afla ce s-a-ntamplat mai eeparte.
 După ce toate jucăriile urcară ı̂n tren, Eduard
ı̂i făcu cu mâna piticuței ș i urcă ș i el ı̂n
locomotivă.

Numai Jucăriile Aruncate

nu voiau să urce ı̂n tren.
- Pe noi nu ne mai vrea nimeni!
ziseră ele amărâte.
- Ba sigur c-o să vă vrea!
răspunse cu ı̂ncredere Eduard.
Trebuie doar să schimbați ı̂ntre
voi copiii de la care ați plecat! EDUARD

i
Atelerulde eroi
 a
poi
totma
imi
c.
..
ș
ima
imi
c.
..
ș
ima
imi
c.

Apoi trenulețul lung ș i ı̂ncărcat până la

refuz ı̂și luă zborul, trecu de cer iar Eduard
ı̂l ı̂ndreptă spre Planeta Pământ.

Î
nur mă,
Pla
netaVerdeî
ncepe
asă
s
eme necuunpepene
.Laînce
putmare
..
.

i
Atelerulde eroi