INTERVIURILE CLINICE

STRUCTURATE- SCID I ȘI SCID II

Sisteme de clasificare ale tulburărilor psihice:
ICD-10
• ICD-10 (Clasificarea Internațională a Bolilor, propusă de
OMS, 1993): acest sistem este uniaxial și conține criterii
și ghid diagnostic clinic.
• Deoarece există mai multe simptome pentru o categorie
diagnostică, există mai multe căi de a ajunge la un
diagnostic.
• Exemplu: pentru diagnosticul de tulburare depresivă
majoră sunt posibile 72 de combinații de simptome.
• Psihologul trebuie să înțeleagă ”cine este persoana și de
ce este ea așa cum este”, motiv pentru care categoria de
diagnostic nu îi este foarte utilă.
Sisteme de clasificare ale tulburărilor psihice:
ICD-10

• ICD-10 utilizează metoda celei mai bune potriviri: date

fiind toate informațiile disponibile, inclusiv semne și
simptome, precum și toate datele despre persoana în
cauză, ce categorie de diagnostic se potrivește cel mai
bine cu simptomele și caracteristicile acelei persoane?
Sisteme de clasificare ale tulburărilor psihice:
ICD-10
• Capitolul V (Tulburari mentale si de comportament F00-
F99) cuprinde:
 Tulburari mentale organice, inclusiv tulburările simptomatice (F00-
F09): ex. demența vasculară, tulburări de personalitate și
comportamentale datorate bolii, vătămării și disfuncției cerebrale;
 Tulburări mentale si de comportament datorate utilizării
substantelor psihoactive (F10-F19): ex. tulburari mentale si de
comportament datorite folosirii alcoolului, tulburari mentale si de
comportament datorate folosirii substanțelor opioide;
 Tulburări ale dispozitiei [afective] (F30-F39): ex. episod maniacal,
tulburare afectiva bipolară;
 Tulburări nevrotice, de stres si somatoforme (F40-F48): ex.
tulburări fobice de anxietate, tulburare obsesiv-compulsivă;
Sisteme de clasificare ale tulburărilor psihice:
ICD-10
 Sindroame comportamentale asociate perturbărilor fiziologice și
factorilor fizici (F50-F59): ex. tulburări privind modul de a mânca,
tulburări de somn neorganice;
 Tulburari de personalitate si de comportament la adulti (F60-F69):
ex. schimbări durabile de personalitate, care nu pot fi atribuite unei
leziuni si boli cerebrale, tulburări de impulsuri si obiceiuri, tulburări
de identitate sexuală;
 Retardare mentala (F70-F79): ex. retardare mentala ușoară,
retardare mentala moderată, retardare mentală severă;
 Tulburări de dezvoltare psihologică (F80-F89): ex. tulburări de
dezvoltare specifice privind vorbirea si limbajul, tulburari specifice
de dezvoltare privind abilitatile școlare;
 Tulburari comportamentale si emotionale cu debut de obicei in
copilarie si adolescenta (F90-F98): ex. tulburari hiperkinetice,
tulburari de conduita, tulburari mixte de conduita si emotii;
 Tulburare mentala nespecificata (F99).
Despre ICD-10:
• Este un compendiu de diagnostice vizând cauzele
mortalității și morbidității (simptome și boli); nu este un
manual de diagnostic care să ofere criterii pentru
formularea unui diagnostic.
• Oferă mai multă flexibilitate utilizatorului, diagnosticul
rezultând în urma combinării clusterului de simptome.
Sisteme de clasificare ale tulburărilor psihice:
DSM-V
• Manualul de diagnostic și clasificare statistică a
tulburărilor mintale al Asociației Americane de Psihiatrie
este o clasificare a tulburărilor mentale care cuprinde și
criteriile concepute cu scopul de a facilita stabilirea mai
exactă a diagnosticului acestor tulburări.
• Criteriile DSM-V concise și explicite facilitează examenul
clinic obiectiv și evaluarea simptomelor care alcătuiesc
tabloul clinic.
• Criteriile DSM-V definesc criteriile identificate prin
denumiri diagnostice și coduri numerice aparținând ICD-
10.
Sisteme de clasificare ale tulburărilor psihice:
DSM-V
• DSM-V rămâne o clasificare pe categorii a unor tulburări
separate, însă, deoarece unele domenii simptomatice
implică mai multe categorii de diagnostic și reflectă factori
de vulnerabilitate comuni, tulburările din DSM-V au fost
reordonate pentru dezvoltarea unor perspective clinice
noi.
• În DSM-V:
 Sunt incluse elementele de dezvoltare corespunzătoare
diagnosticului;
 Sunt integrate rezultatele științifice ale cercetărilor recente din
domeniul geneticii și neuroimagisticii;
 Tulburările din spectrul autismului cuprind: tulburarea autistă,
tulburarea Asperger, tulburarea pervazivă de dezvoltare;
Sisteme de clasificare ale tulburărilor psihice:
DSM-V
 Raționalizarea clasificării tulburărilor bipolară și depresivă: în locul
separării definițiilor pentru episodul maniacal, hipomaniacal și
depresiv major de definițiile tulburărilor bipolară I, II, toate criteriile
componente sunt incluse în cadrul criteriilor corespunzătoare
fiecărei tulburări.
 Restructurarea tulburărilor consumului de substanțe obținându-se o
supracategorie denumită Tulburări ale consumului de substanțe.
 Creșterea specificității tulburărilor neurocognitive majoră și ușoară.
 Tranziția în conceptualizarea tulburărilor de personalitate:
categoriile diagnostice au fost păstrate; s-a propus un profil mai
dimensional al exprimării trăsăturilor.
 Secțiunea III: noi tulburări și elemente.
 Completări on-line.
Interviul clinic structurat pentru tulburările
clinice (SCID I ȘI SCID II)
• Axa I - toate categoriile diagnostice cu excepția
tulburărilor de personalitate și a retardului mintal.
• Axa II – tulburările de personalitate și retardul mintal.
• Axa III – condiții medicale generale.
• Axa IV – probleme psihosociale și de mediu.
• Axa V – evaluarea globală a activității (scorul EGA).

În DSM-V apare recomandarea unificării axelor I, II, III

pentru a clasifica tulburările prezentate de pacient, fie că
sunt psihiatrice, de personalitate sau somatice.
Interviul clinic structurat pentru tulburările
clinice (SCID I ȘI SCID II)
Cuprinde:
Versiunea clinică SCID I (există și versiunea de
cercetare);
SCID II (pentru Tulburările de personalitate);
Chestionarul de personalitate (screening pentru tulburările
de personalitate).
Interviul clinic structurat pentru tulburările
clinice (SCID I ȘI SCID II)
• Este un interviu semistructurat având drept scop
diagnosticarea principalelor tulburări din DSM.
• A fost elaborat pentru a crește fidelitatea diagnostică prin
standardizarea procesului de evaluare și pentru a crește
validitatea prin facilitarea aplicării criteriilor de diagnostic
din DSM și aprofundarea unor simptome care ar putea fi
altfel ignorate.
SCID I
• Conține 6 module, care se administrează secvențial (în
anumite situații se poate modifica ordinea administrării
sau omite un anumit modul):
Modulul A: Episoade afective
Modulul B: Simptome psihotice
Modulul C: Tulburări psihotice
Modulul D: Tulburări afective
Modulul E: Tulburări în legătură cu o substanță
Modulul F: Anxietate și alte tulburări
SCID I
• Poate fi administrat pacienților psihiatrici sau celor cu
probleme medicale.
• Se recomandă utilizarea mai ales la adulți.
• Limbajul SCID este accesibil persoanelor cu o educație
de 8 clase.
• Se administrează de regulă în cursul unei singure întâlniri
și durează între 45-90 minute.
• SCID II se administrează de regulă după SCID I.
SCID I
• Modulele SCID cuprind:
Imaginea de ansamblu
Secvența diagnostică
Rezumatul diagnostic
SCID I
• Imaginea de ansamblu este o secțiune deschisă și
vizează tulburarea curentă și episoadele anterioare de
psihopatologie.
 Oferă pacientului posibilitatea de a-și descrie problema cu propriile
cuvinte și permite obținerea unor informații care pot să nu fie
acoperite când se evaluează criteriile de diagnostic specifice (ex.
tratament anterior, funcționare socială și profesională, elemente de
dezvoltare relevante);
 După parcurgerea acestei secvențe, clinicianul ar trebui să dețină
suficientă informație pentru a formula un diagnostic diferențial
prezumtiv.
SCID I
• Secvența diagnostică cuprinde criteriile din DSM ordonate
astfel încât interviul să fie mai eficient și mai ușor de
realizat.
 Este gândită astfel încât să aproximeze procesul de diagnostic
diferențial al unui clinician cu experiență.
 Clinicianul testează ipoteze diagnostice pe măsură ce interviul
progresează.
 Cuprinde întrebări structurate pentru a facilita accesul la informația
diagnostică, însă se cotează criteriile diagnostice din DSM și nu
neapărat răspunsurile la întrebări.
 Întrebările se pretează la răspunsuri Da/Nu, însă este nevoie
uneori ca pacientul să-și elaboreze răspunsul sau să dea exemple
specifice care să contribuie la elaborarea judecății clinice.
SCID I
• Rezumatul diagnostic: la finalul interviului clinicianul
indică diagnosticul conform DSM. Pentru fiecare tulburare
se precizează dacă este curentă și/sau produsă în
decursul vieții.
Convenții SCID I
?= informație inadecvată pentru a coda criteriul cu ”-” sau
”+”

 Informație inadecvată (ex pacientul nu mai reține dacă a avut

probleme cu somnul în cursul episodului depresiv major);
 Informație îndoielnică (ex. pacientul neagă că ar avea halucinații,
dar a fost văzut vorbind cu sine însuși într-o manieră care
sugerează că e posibil să audă voci);
 Codarea ”?” se poate modifica (”-” sau ”+”) în funcție de informația
obținută în interviul cu pacientul sau din alte surse.
Convenții SCID I
_ = sub nivelul prag sau fals

 Sub nivelul prag: simptomul descris în criteriu este fie absent, fie
sub pragul diagnostic specificat în criteriu (ex. pentru tulburarea
depresivă majoră, criteriu A(5) se evaluează cu ”-” dacă nu există
agitație sau lentoare psihomotorie sau dacă ele sunt prezente, dar
nu suficient de severe pentru a fi observate de către alții);
 Fals: afirmația din criteriu este falsă (ex. este prezent doar unul din
cinci simptome necesare).
Convenții SCID I
+ = nivel prag sau adevărat

 Nivel prag: pragul pentru criteriu a fost atins (ex. pacientul

relatează că a fost deprimat timp de 2 săptămâni);
 Adevărat: afirmația din criteriu este adevărată.