Pariuri si pedepse (capitolul 1)

Au trecut 80 de ani de cand am plecat din Forks si ne-am

mutat cu clanul Denali. Dar in acesti ani am fost nevoiti de
imprejurari sa revenim in Forks de 3 ori, numai ca am plecat
repede. Billy, Sue, Charlie, Renee si Phil, nu mai faceau partea
din vietile noastre. Bella a fost foarte afectata, dar stia ca era
doar o chestiune de timp, pana ce familia ei umana ar disparea.

Era o zi zgomotoasa de Decembrie. Viscolul de afara vajaia

printre brazii de pe langa casa scotand zgomote infioratoare si
arunca cu fulgii mari ce cadeau repede in fereastra. Um se
apropiau sarbatorile Alice deja incepuse sa ne spuna ce sa facem
si deja facuse lista de cumparaturi. Sincera sa fiu nu stiu de ce
avea nevoie de lista, dar ii era frica ca nu cumva cainlee sa fie
prin preajma si nu mai poate vedea nimic.

-Intra! Am spus eu, dupe ce am auzit un ciocanit incet in

usa.

-Hey, Rose! Spune Esme intrand in dormitor. A luat unul

din desenele pe care tocmai il terminase-m si l-a studiat.
Frumos, spune ea zambind.

-Merci!

-Nu vi jos? Intreaba ea bland.

-Uraganul Alice ma ameteste si oboseste, prefer sa-

mi omor timpul cu astea, am spus, aratand spre teancul de
coli.

-Te-am auzit! Tipa Alice.

-Nu-mi place sa te vad singura si in plus….cred ca

vrei sa vezi asta…

-Ce?Intreb curioasa.

-Baietii au jucat carti pe porunci, iar Jacob a

pierdut….spune mama chicotind.

-Asa si..
 -Emmett a fost cel care a dat porunca….Jake
trebuie sa bea 2 pahare de sange, altfel nu va mai vana
pana ce nu se vor hotara baieteii si va fi dat afara din
casa in pielea goala, neavand voie sa se transforme.

-Trebuie sa vad asta, am spus repede disparand din

camera.

-Ooooo….grozav, spune Jacob stramband din nas.

-Catelus nu stiu de ce esti atat de dezgustat de

sange doar carnea pe care o mananci atunci cand
vanezi este imbibata in sange, i-am spus asezandu-ma pe
canapea, langa Nessie si Tanya.

-Barbie, te tund! Maraie el.

-Catelus cu parul cret…fura rata din cotet…..nu am

terminat, deoarece o perna a zburat spre min. Bunele mainere
javruta iti lipsesc cu desavarsire! Asa de comporti tu cu
o domnisoara?Intreb serioasa.

-Domnisoara?! Ha, nu ma face sa rad…nu mai esti

domnisoara de un car de ani. Nu stiu anii exacti si nici
nu ma intereseaza dar in fine…nu mai esti domnisoara
de cand te-ai casatorit cu Emmett.

-Jacob! Spune Emmett serios.

 -Mda…am spus privindu-l fix. Zambetul imi pierise de pe
fara, dar totusi in locul lui a aparut o strambatura care ar fi
trebuit sa fie o tentativa de zambet. Sti ceva sac de purici,
nu-mi declara razboi ca te las fara blanita aia maro.

-De parca mi-ai putea face fara, spune el mandru.

-Cat de mult se iubesc astia 2, spune Alice razand.

-Jake…Jake…Jake…uiti un lucru esential…sunt

VAMPIR, iar rasa mea este de 20 de ori, mai mare decat
a ta, poate si mai mult, asa ca nu stiu cine este in
avantaj si cine nu, am spus pe un ton scazut. Nu incepe un
razboi pe care nu-l vei putea castiga niciodata.

-Aici are dreptate, spune Edward.

-Haide, Jacob trebuie sa-ti termini provocarea pe

care nici n-ai inceput-o, ii spune Jasper.

-O provocare minunata, iubitule, i-am spus lui Emm

sarutandu-l.

-Ma gandeam la tine, spune el zambind.

-Nu beau, este dezgustator!!!

-Jake nu vei mai vana si sti bine asta, ca sa nu mai

vorbesc de cealalta parte a poruncii, ii reaminteste Nessie.
 -Hei, nu-i corect…nu ti cu mine, spune el
bosumflandu-se.

-Tin cu dreptatea, spune Nessie ridicand din umeri.

-Nimic in viata nu-i corect catelus…am spus incet.

-Filozoafo….

-Sa sti caine ca nu-mi plac cartile si nici sa

citesc, am spus chicotind.

-Mda…cum spui tu…Jacob merge la masuta si pune

mana pe unul dintre paharele asezate pe aceasta. Zgomotul facut
de sangele agitat din inauntrul lui l-a facut pe Jacob sa strambe
din nas. Toti am chicotit la reactia lui.

-Hai, Jake, unde este marele Alfa?Intreaba Emmett,

tachinandu-l.

-Unchiule si asa este el cam pierdut cu acel

pahar..spune Nessie razand.

-Emmett da ai ales o porunca…spune Elezar.

-Tipic Emmett, continua Carlisle.

-Eeeee, alta data sa se mai ea de sotia mea, spune el,

luandu-ma dupa gat.
 -Aaaa deci din cauza ta barbie trebuie sa beau
scarbosenia asa?Iti jur ca mi-o vei plati, maraie Jacob.

-Poate in visele tale, i-am spus zambind.

-Bine! O sa vezi!

-Rose, nu cred ca este bine sa-l superi…spune Bella.

-Nu mi-e frica de un caine!

-Chhhh, ce scarbos este…spune Jacob apropiind

paharul de gura.

-Hai scumpule…sau vrei sa primesti pedeapsa ca

nu ai vrut sa faci porunca?Spune Nessie.

-Ness este scarbos…Bleach….

-Jacob, tine-ti respiratia si inchide ochii, ii spune

Kate.

-Da, dar stiu ce este in aceste pahare…

-Hai odata, caine ca n-am toata ziua la dispozitie.

 Jacob imi arunca o privire
urata si i-a o gura din pahar. I-a venit sa vomite, iar asta ne-a
facut pe toti sa radem. Chiar nu intelegeam de ce se transforma
in cazul asta, doar carnea cruda este in sange. Nu voi intelege
niciodata varcolacii, dar mai mult nu-l voi intelege niciodata pe
Jacob. Ne-am asezat pe canapea in timp pe Jake a ramas in
picioare langa masuta.

-Crezi ca le bea?Ma intreaba Emmett in soapta.

-Nu cred.

-Ba sa crezi, spune Jacob, dand peste cap si cel de-al 2 lea
pahar. Fugi…barbie! Maraie Jacob, luand pozitia de atac.

Am facut un salt in spate punandu-ma in spatele canapelei.

Emmett era pregatit sa-l prinda pe Jacob, dar i-am facut semn
sa-l lase.

-Catelus in 1000 de ani nu ma vei prinde, i-am spus

razand.

-Bine.
 -Jacob nu te transformi in casa! Spune Carlisle
autoritar. Jacob a lasat privirea in jos furios, dar l-am vazut
facand un salt inainte incercand sa ma prinda. L-am evitat cu
usurinta, mergand in spatele lui Esme si Carlisle.

-Vezi blondino, ti-e frica, spune Jacob razand.

-De un caine puricos ca tine, niciodata, doar ca nu

prea am chef de alergari, mai ales pe vijelia asta, am
spus strambandu-ma.

-Astia 2 or sa ajunga sa se omoare intre ei, spune

Jasper razand.

-Blondino, te-am prins…spune Jacob razand. A mers in

dreapta canapelei fiind in raza mea de actiune.

-Vrei sa fugi caine, bine…am spus iesind din spatele

mamei si tatei. Jacob a facut un salt, dar a prins aerul pentru ca
deja iesise-m pe usa. Ma cam enervau fulgii si viscolul, dar nu
ma puteam opri. Jacob era in spatele meu in forma de lup si nu
parea sa incetineasca. Fara sa-mi dau seama am ajuns la lac,
am privit inapoi si l-am vazut pe Jacob mult mai aproape. Ok,
ne riscam sa facem o baie, am spus ca pentru mine. Am pasit
pe gheata lacului, indepartandu-ma de Jacob. Acesta s-a oprit
putin pe mal, am scos limba la el si asta l-a enervat. Jacob a
pasit pe gheata, dar fiind concentrat pe mine, nu a observat ca
gheata din spatele lui incepea sa se crape. Javra daca nu te
opresti vom face amandoi baie. A scos un marait feroce si a
facut un salt spre mine. M-am ferit, dar greutatea lui Jacob a
spart gheata si amandoi am cazut in apa. Javra idioata! Am
tipat furioasa. Am iesit rapid la mal, in timp ce el se chinuia sa
iasa, dar nu mai putea pentru ca aluneca cand incerca sa se urce
din nou pe gheata. Ha,alta data poate asculti! I-am spus
zambind. Dupa 15 minute Jacob inca nu reusise sa iasa din apa,
iar pe blana incepusera sa-i apara turturi, nici macar caldura
emanata de corpul lui nu mai facea fata.

-Barbie intoarcete si arunca-mi hanoracul

tau! Striga el, luand forma umana.

-Sa pui pe tine hanoracul meu? Cred ca glumesti…

-Hai barbie te rog….

-Ce-ai spus ca nu am auzit bine?

-Te rog…

-Ah ce-mi plac aceste cuvinte, i-am spus aruncandu-i

hanoracul. M-am intors si dupa cateva secunde Jacob era langa
mine, tremurand. Mda, ce pot sa mai spun, i-am zis cand mi-
am vazut hanoracul.
 -Era singura parte in care aveam nevoie de
el, spune Jacob.

-Misca-te acasa, pana nu te arunc din nou.

-Pai mi-au cam inghetat picioarele, deci trebuie sa

ma cari.

-In visele tale! Misca-te!

-Nu pot…

-Offff….o sa ma distrugi javra…

-Sti ca te iubesc…

-Si eu te ador…i-am spus strambandu-ma. Intindete!

-Barbie, ce vrei sa faci?Nu fi perversa, suntem

casatoriti amandoi…spune el panicat.

-Stai linistit Jacob, nu te violez si in primul rand

nu ma atragi sub nicio forma. Acum intinde-te! Jacob s-a
intins nedumerit. L-am luat de maini incepand sa-l tarasc.

-Heiii!

-Doar nu crezi ca te i-au in spate in halul

asta….Vom ajunge repede, doar tine capul mai ridicat
ca nu vreau s-o supara pe Nessie ca te-ai ranit.

-Nu esti sanatoasa!

 -Seman cu cine ma lauda, i-am spus serioasa. Alergam
cu spatele tinandu-l pe Jacob de maini. Vedeam casa si pe toti
afara, asteptandu-ne. Nessie a fugit la noi cand la vazut pe
Jacob tarat pe jos.

-Jake…Matusa ce a patit?Intreaba ingrijorata.

-Linisteste-te, Ness…ii spune el.

-Alta data sa asculte! Era logic ca gheata va ceda

sub greutatea lui, i-am spus ridicand din umeri. Ti-l las
Ness, de aici sa mearga singur.

-Ce s-a intamplat, baby?Intreaba Emm sarutandu-ma

pe frunte.

-Rose, hainele mele…tipa Alice.

-Scuze, am fost fortata sa fac o baie din cauza

cainelui.
 -Te-a trantit in lac?Intreaba Garret razand.

-Nu…doar ca ar fi trebuit sa se gandeasca ca

gheata nu-i va putea sustine greutatea, dar deh…..

-Doamne, Jake ai turturi pe tine, rade Bella.

-Nu mai rade Bells, n-ai idee ce urat este….

-Rosalie Cullen! Tipa Alice.

-Ce mai este Alice?

-Ala ce avea Jacob pe el, in fine pe jumatate de corp

era cumva hanoracul tau?Intreaba ea punand mainile in
sold.

-Da, doar nu vroiai sa-l aduc dezbracat acasa,

sincer chiar n-am nevoie sa-l vad dezbracat. Ma
gandise-m sa-l las acolo si sa ma intorc acasa sa trimit
pe cineva dupa el, dar pana ajungeam acasa si pana
mergea cineva dupa el il gaseam intr-un cub de
gheata, am spus chicotind.

-Multumesc, matusa, imi spune Nessie imbratisandu-

ma.

-Nu ai pentru ce Ness, dar a fost vina lui.

-De ce nu te-ai urcat intr-un copac?Intreaba Tanya.

 -Am facut asta, dar ma plictisise-m si in plus
incepuse sa roada copacul deci…tot trebuia sa cobor
sau sa ma mut in altul.

-Jake este o figura, spune Edward.

Am urcat in dormitor pentru un dus si a-mi schimba

hainele. Dupa 15 minute de sapuneala si relaxare am iesit din
baie, trantindu-ma in pat. Ziua de azi fusese foarte amuzanta,
bine cu exceptia cazaturi in apa. Nu pot sa mint, daca Jacob nu
ar mai fi ar fi o plictiseala teribila si chiar daca nu are glume
bune sau ne ciondanim non stop, ne-am simti lipsa daca unul
dintre noi nu ar mai fi. Rasetele de la parter m-au facut sa cobor.

-Merci pentru hanorac barbie, poti sa-l iei, spune

Jacob aruncandu-mi hanoracul in brate.

-Bleachhhhh….nu multumesc poti sa-l pastrezi ca

amintire, i-am spus aruncandui-l inapoi.

-De ce nu-l vrei?

-Sa crezi tu ca o sa-l i-au dupa ce a fost pe tine, mai

ales in acele circumstante. O sa-mi cumpar altul stai
linistit.

-Da, da, cumparaturi, topaie Alice.

-Mai bine taceai Rose, spune Bella.

-Ai dreptate, am spus asezandu-ma pe fotoliu.

 -Ce rele sunteti…spune Alice suparata, trantindu-se
langa Jasper.

-Gata s-a suparat, spune Tanya razand.

-Nu inteleg cum puteti ura atat de mult

cumparaturile…

-Nu le uram Alice, dar nu ne place sa pretrecem

mult timp in magazine, spune Kate.

-Barbie, am auzit ca te pricepi la desen, incepe

Jacob.

-Asa e si?Intreb plictisita, butonand telecomanda.

-Ce zici de un pariu?

-Jacob nu ti-a ajuns?Intreaba Emmett.

-Ce este Emmy ti-e frica ca sotioara ta poate

pierde?

-Emmy?! Jacob te las afara…

-Mda…Deci ce zici barbie?

-Ce tot vrei caine?

-5 desene alese de Esme, pentru ca se pricepe. Cine

castiga este servitorul celuilalt timp de o saptamana.
 -Hmmmm, suna tentant, am spus zambind malefic.

-Jacob, te arzi, ii spune Edward.

-Neah. Crede-ma nu sunt multi care pot desena ca

mine.

-Nu mai ridica botul sus ca te fac sa-l bagi sub

pamant ca struti, i-am spus zambind.

-Deci accepti?

-Accept!

-Jake…spune Nessie.

-Acum chiar ca o sa fie coma…spune Garrett razand.

-Vom muri de ras, continua Emmett.

Elezar a mers in birou si ne-a adus cate 5 coli pentru

fiecare, creioane, guma si ascutitoare, in timp ce Esme cauta
pozele. M-am intins pe burta ascutindu-mi creionul. Jacob a
ramas la masa, nerabdator sa primeasca pozele.

-Gata, am gasit, spune Esme.

-La 3 incepeti, spune Jasper.

-Succes, caine, i-am spus zambind.

-Merci,succes si tie.
 -3….2….1…..incepeti, spune Jazz.

Ne-am apucat de desenat. Jacob in forma umana nu avea

aceeasi viteza ca a mea, dar totusi se misca repede. Pozele alese
de Esme nu au fost foarte grele numai ca aveau cam multe
liniute care i-au cam dat ceva de lucru lui Jacob. Ma abtineam cu
greu din ras, cand il auzeam injurandu-le parul personajelor.
Dupa 20 de minute terminse-m cele 5 desene si m-am rezemat de
canapea. Jacob mai avea unul de facut.

-In sfarsit…spune Jacob lasand jos creionul. Sunt

primul barbie, spune mandru.

-Scuze, dar am terminat acum ceva timp, i-am spus

razand.

-Acum sa vedem cine este castigatorul, spune

Carlisle luand cele 10 desene si le alinieaza in fata lui Esme.

Jacob statea atent la Esme, muscandu-si limba care o

scosese afara. M-am facut ca nu-l vad, cateodata se comporta ca
un copil mic, dar si eu ii raspundeam la provocari, deci nu eram
mai mare decat el. Ar trebui sa-mi fie rusine sa ma pun la
mintea unui copil.

-Vaiiiii….spune Edward, izbugnind in ras.

-Ce este, tati?

-Nimic, castigatorul …..

 -Edward, cine a castigat?Intreaba Emmett.

-Esme…spune Edward.

-Castigatorul este….Rose, spune Esme. Imi pare

rau Jake si desenele tale sunt minunate, dar nu se

compara cu ale lui Rose.

-Ceeeeeeeeeeee?! Nu…Nu….Nu. Esme mai uita-te o

data peste el, nu se poate sa fi pierdut….spune Jacob
luandu-si desenele in mana.

-Felicitari, baby, imi spune Emmett sarutandu-ma.

-Multumesc, scumpule, i-am spus strangandu-l la

piept.

-Gata, Jake, ii spune Nessie.

-Nu este gata, acum trebuie sa fiu servitorul

blondinei timp de o saptamana.

-Tu ai vrut asta, spune Carmen.

-Rose…esti….criminala….spune Edward razand.

 -Dragule, te simti bine?Il intreaba Bella, vazand ca nu
se mai opreste din ras.

-Da, ii raspunde repede sarutand-o.

-Catelus…

-Da…raspunde Jacob nemultumit.

-Te rog frumos, vreau sa servitorul meu sa fie

imbracat frumos….

-Baby…spune Emm izbugnind in ras.

-Adica, ce au hainele mele?

-Pai, te vreau in camasa, vesta neagra, papion,

pantaloni eleganti, pantofi si bineineles stevetul pe
mana, i-am spus zambind.

-Tu iti bati joc de mine?

 -Nu, Doamne fereste…am spus pe un ton nevinovat.

-Nu esti sanatoasa, spune Alice, razand.

-Jacob tu ai vrut asta, deci acum conformeaza-te, ii

spune Edward.

-O sa mi-o platesti blondo! Maraie Jacob.

-Jake unde mergi?Intreaba Nessie.

-In dormitor!

-Iti vei incepe serviciul de maine dimineata, i-am

spus chicotind.

-Ai si tu o imaginatie…spune Kate, razand.

-Sincer n-as vrea sa fiu dusmanca ta. Nu vreau sa

stiu ce-ti trece prin capsor, spune Tanya.

-Eeeee…nu-mi las imaginatia prea libera crede-

ma.

Am mai stat la televizor si povesti pana pe la 1. Jacob si

Nessie nu au mai coborat din camera si judecand dupa fata lui
Edward, Jacob nu era cuminte. Am urcat in dormitor odata cu
Alice si Jasper.

-Ne vedem dimineata,porumbeilor, spune Emmett.

-Aveti grija sa nu distrugeti casa, spune Jasper.

 -Hahaha, se maimutareste Emmett.

Am intrat in camera, inchizand usa cu cheia. Avusese-m

niste incidente neplacute si nu mai vroiam sa trecem din nou
prin asta. Am deschis sertarul si m-am schimbat in ceva mai
comod. Emmett se trantise in pat si se juca cu o minge de tenis.

-Ai grija sa nu spargi ceva, l-am atentionat cand am

intrat in baie.

-Baby, de unde ti-a venit ideea cu costumul?

-Nu stiu, am spus ridicand din umeri.

M-am trantit langa el, lasandu-l sa ma i-a in brate. Era

atat de bine la pieptul lui mare. Era singurul loc in care chiar ma
simteam in siguranta si fericita. Mi-am intorsc capul spre el,
privindu-i ochii de un auriu stralucitor. Mi-a zambit, iar
gropitele pe care le adoram atat de mult si-au facut aparitia.

-Te iubesc! I-am spus sarutandu-l.

 -Si eu te iubesc! Mi-a spus strangandu-ma mai puternic
la piept.

Am inchis ochii si m-am lasat purtata de val. Emm ma mai

saruta uneori pe par sau pe buze, dar ma lasa linistita, a
preferat sa ma lasa sa stau pe pieptul lui.

-BUNA DIMINEATA!!!! Tipa Jacob, speriindu-ne pe

amandoi. Acesta loveste in usa, puternic.

-Jacob! Spune Emm furios, cand a deschis usa.

-Buna, spune Jacob zambind.

-Javra nu….Arati minunat! I-am spus razand.

-Emmett nu mai rade de mine, Alice le-a gasit…

 -Jacob te rog sa faci patul si dupa sa-mi faci un suc
de portocale, i-am spus iesind din camera. Scumpule vi si tu
sau te mai tavalesti pe jos?

Cum Emm nu mi-a raspuns am coborat in living. Ceilalti

radeau infundat.

-Buna dimineata!

-„Neata!

-Alice din pura curiozitate de unde ai luat acele

haine?Intreb curioasa.

-Treaba mea.Am si eu secretele mele, iar asta nu le

spun nimanui, spune mandra.

-OK, era doar o intrebare.

-Emm te-ai hotarat sa te ridici?Intreaba Edward

razand.

-Ma doare burta, este atat de haios…

-Nu mai rade Emmett! Spune Jacob venind cu sucul

meu.

-Multumesc!

-Cu placere…alta data nu mai cere, a spus incet

ultima parte crezand ca nu-l aud.
 -Sa sti ca aud foarte bine si abia a inceput
saptamana…

-La dracu…injura Jacob.

-Jake!

-Scuze Ness, dar…

-Ti-ai cautat-o! Alta data s-o mai superi pe Rozie a

mea, spune Emmett mandru.

Toata saptamana l-am torturat pe Jacob. Ma amuza teribil

costumatia lui. Stiam ca Jacob se va razbuna pe mine pentru
toata bataia de joc, dar nu prea avea ce-mi face din cate stiam
eu.Totusi nu este bine sa ma culc pe o ureche cu Jacob langa
mine.

Vanatoare cu peripeti (capitolul 2)

-Matusa, dar de ce tu si Jake va tachinati
inacontinuu?

-Pai, Ness….ne iubim prea mult, i-am spus zambind.

-Da, barbie, ai dreptate, se aude Jacob din casa.

-Imi imaginez cat de mult va iubiti, spune Nessie.

-Il iubesc pe Jake ca-n prima zi dupa divort, am

spus serioasa.
 -Lasati hlizeala, pentru ca avem treaba! Ne
intrerupe Alice, iesind din casa cu ceva in mana.

-Ce treaba?Intreb plictisita.

-La voi nu vin sarbatorile?Intreaba exasperata de

nepasarea noastra.

-Alice, calmeaza-te, ii spune Bella.

-Esti foarte hiperactiva, ne obosesti, continua Kate.

-Da, pentru ca de fiecare data voi nu luati lucrurile

in serios!

-Alice, incet ca faci riduri, i-am spus ridicandu-ma de

la masa. M-am indreptat spre usa casei, cand Alice se
pozitioneaza in fata mea cu mainile incrucisate la piept. Ce
este?

-Mergem la cumparaturi! Spune autoritara.

-Pardon, mergeti la cumparaturi. Doar nu crezi ca

ma vei tara dupa tine in toate magazinele posibile si
imposibile.

-Fetele merg la cumparaturi, iar baietii aranjeaza

pe aici.

-Alice, mai este pana la Craciun, ii spune Bella.

 -Cat?Stai sa ma gandesc….mai sunt 2 zile Bella, 2
zile. V-am lasat pana acum, dar gata, joaca s-a
terminat!

-Ce faceti, fetelor?Intreaba Esme.

-Suntem torturate de matusa Alice, ii spune Nessie

chicotind.

-Mergem toate fetele la cumparaturi si am incheiat

discutia! Spune Alice ferma.

-La cumparaturi?! Spun Esme si Carmen in acelasi

timp.

-Da, trebuie sa ne pregatim pentru Craciun si in

plus avem nevoie de cadouri!

-Mda…am spus intrand in casa, dar o mana ma trage

inapoi afara.

-Nu pleci nicaieri, domnisoara! Spune Alice.

-Vrei sa mergem la cumparaturi? Bine, am spus

disparand de langa ele. Am mers in garaj, urcandu-ma in
masina. Mergeti?Intreb cand am ajuns langa ele cu masina.

-Minunat, vad ca incepem sa ne intelegem, spune

Alice cu un zambet larg pe fata.

-Da.
 Esme,Carmen si Kate au mers cu mine, iar Bella si Nessie
cu Alice. Cum Porche-ul lui Alice era stricat si nu vroiam sa il fac,
a fost nevoita sa ia masina tatei, care nu mergea la fel de repede
ca a mea. Am profitat din plin de asta.

-Rose, este Alice, imi spune Kate, dandu-mi telefonul.

-Ce este, surioara?

-Rose nu merge repede, ca sa ajungem impreuna.

-Alice nu este vina mea ca tu te misti ca un melc.

-Rosalie Cullen!

-Bye! Am spus aruncand telefonul in poala lui Kate.

-Rose, nu vrem sa facem vreun accident, imi spune

Esme.

-Oricum nu patim nimic, spune Kate.

-Da, dar trebuie sa dam explicatii politistilor, spune

Carmen.

Soseaua era libera, fiind in timpul saptamanii, majoritatea

oamenilor erau la serviciu. Am accelerat ajungand in paralel cu
Alice. A dat nemultumita de cap, cand i-am scos limba. I-am
facut semn pana la semaforul ce se vedea in departare, iar ea a
dat din cap ca nu.
 -Tineti-va! Le-am spus zambind.

-Rose…incepe Esme. Ei nu-I placea sa mergem cu viteza.

Ii era frica ca putem face accident si putem rani pe cineva.

-Stai linistita mama, i-am spus pe un ton calm.

Am apasat acceleratia pana la fud, rotile masinii scartaind

pe asfalt. Am lasat masina tatei in urma, in timp ce ne apropiam
rapid spre semafor. In fata lui era o intersectie aglomerata.

-Rose, o sa faci accident, uite ce este in fata…spune

Esme speriata.

-Stai linistita mama, imi cunosc masina mai bine

decat pe mine, am recunoscut eu.

-Mie nu mi-e frica, spune Kate.

-Las-o mai incet, se roaga Carmen.

Semaforul era aproape langa noi, cand am apasat frana,

masina oprindu-se in dreptul lui, stand linistita la culoarea
rosie.

-Ce frane are…spune Kate uimita.

-Deah…am spus zambind.

-Doamne, Rose sa nu mai faci asa…spune Esme.

-Scuze, mama...
 In spatele noastru a venit si Alice, dandu-mi flashu-ri cu
luminile. I-am facut semn in oglinda ca ne vedem in fata mall-
ului. Nu stiu ce vroia sa zica…dar gesticula din maini si nu era
foarte fericita. Am zambint si am pornit, de data asta am mers
normal, pentru ca nu aveam chef de politisti sau de explicatii.
Dupa 20 de minute prin oraselul aglomerat, am ajuns in sfarsit
in parcarea mall-ului. Ne-a luat ceva pana am gasit un loc de
parcare. Uneori ma intrebam unde aveau loc atati de multi
oameni, pentru ca oraselul era mic.

-Rosalie Cullen! Spune Alice serioasa.

-Ei…

-Nu ca “ei”…Iti place sa-mi faci in ciuda, nu?

-Nu, niciodata, doar esti surioara mea, am spus cu o

privire nevinovata.

-Mda…Lasa ca ma ocup de asta, spune zambind

malefic.

-Matusa Rose, te rog sa nu mai faci asta…ne-a

distrus…spune Nessie tinandu-se de cap.

-Esti bine?Intreaba Esme.

-Da, cu exceptia durerea ingrozitoare de cap.

-Da, Alice ne-a tinut teoria chibritului despre cum

sa te comporti pe o sosea, spune Bella razand.
 -Gata cu vorbaria! Spune Alice venind cu 2 carucioare.

-Cand a plecat de langa noi?Intreaba Tanya

nedumerita.

-Cand voi aveati de discutat, raspunde Alice.

Mi-am dat ochii peste cap, dar nu am mai spus nimic. Le-
am urmat pe fete prin mall. Cum era de asteptat, Alice a inceput
cu primul magazin. Am observat ca lua multe lucruri marunte,
care sincera sa fiu nu stiu de ce avea nevoie de ele, dar nu mai
aveam chef sa ma ciondanesc cu ea, m-am rezumat doar la a
conduce caruciorul plin cu tot felul de obiecte. Am intrat intr-un
magazin imens de haine. Alice a venit la mine si m-a luat de
mana, tragandu-ma printre miile de haine.

-Alice….

-Emmett, vrea un hanorac asa si o pereche de

jeansi cum sunt cei de pe manechinul acela, imi spune ea.

-Merci, i-am spus zambind.

Am mers la tipul ce se plimba printre rafturile de haine si l-

am intrebat de acei jeansi daca au si marimea lui Emmett.
Acesta a raspuns ca se uita sa-l astept 5 minute. Cat tipul a fost
plecat am mai aruncat cate un ochi printre haine si mi-am ales o
gecuta cu tinte, o pereche de jeansi si un hanorac care nu era
tocmai stilul meu, dar vroiam sa-mi schimb putin stilul
vestimentar. De la fetita eleganta la fetita putin rebela.

-Acestia sunt, imi spune tipul intinzandu-mi pantalonii.

-Multumesc, am spus zambind.

-Nu aveti pentru ce.

I-am pus pe mana si m-am intors la celelalte fete. Alice deja

le suspese tuturor ce vroia fiecare, iar ele se conformase-ra. Am
ascuns hanoracul sub jeansi lui Emmett, vroiam sa aiba un soc
cand il vor vedea.

-Ce mai avem…spune Alice stand putin pe ganduri.

-Matusa am luat aproape tot mall-ul…spune Nessie.

-Alice cred ca este de ajuns, spune Esme.

-Nu va suparati, spune tipul care imi adusese pantaloni.

 -S-a intamplat ceva?Il intreb serioasa.

-Nu, totul este in regula…raspunde repede.

-Atunci?Intreaba Bella.

-Nu te supara mi-ai …..mi-ai

putea da si mie numarul tau de telefon?Ma intreaba cu o
privire de copil nevinovat. Fetele au pus mana la gura,
abtinandu-se cu greu sa nu rada.

-Pardon?

-Scuze, daca am fost prea rapid, dar mi-ar face

mare placere si onoare daca mi-ai da numarul
tau, spune baiatul.

-Sunt casatorita! I-am spus serioasa. L-am privit fix, iar

baiatul a facut un pas inapoi,iar inima a inceput sa-I bata cu
putere.
 -Incet, Rose, imi spune mama incet, pentru a auzi doar
urechile fine de vampir.

-Scuza-ma…spune baiatul.

-S-a intamplat ceva? Intreaba o fata, venind langa noi.

Cred ca era sefa baiatului, pentru ca acesta s-a schimbat la fata.

-Nu, am spus pe acelasi ton serios.

-Eu merg sa platesc, Rose, da-mi si ce ai luat

tu, spune Alice.

-Nu, imi platesc singura, am spus repede. Am mers

amandoua pentru a plati cumparaturile.

-Faci ravagii oriunde mergi, uita-te cum se uita

lumea dupa tine…spune Alice dandu-mi un cot in brat.

-Mda…dupa noi vrei sa spui.

-Poate, dar tot tu esti in centrul atentiei, sa nu

uitam si sa nu fim necioplite, esti mult mult mult mai
frumoasa decat noi.

-Surioara cred ca ai nevoie de niste

medicamente, am spus punandu-I mana pe frunte. Mda, mai
mult ca sigur, ai temperatura.

-Nu glumesc! Spune ea facand un botic mic.

 Am platit cumparaturile si ne-am indreptat spre masina. A
trebuit s-o ajutam pe Nessie cu bagajele, pentru ca erau mult
prea grele pentru ea. Am deschis portbagajul si am bagat bajele
inauntru. Chiar si cu 2 masini nu au avut loc toate
cumparaturile in portbagaj, fetele au fost nevoite sa le tina in
brate. Cand am vrut sa deschid usa pentru a urca in masina, am
simtit o prezenta in spatele meu si m-am intors. Am fost uimita
sa-l vad pe tipul din magazin langa mine.

-Ce este?Intreb nervoasa.

-Iarta-ma ca insist, dar as dori numarul tau de

telefon…

-Mai baiatule tu nu pricepi ca este casatorita, spune

Nessie.

-Ness, ii spune Bella.

-Rose, sa mergem, spune Alice luandu-ma de mana.

-Te rog…

-Ai 3 secunde sa pleci de aici sau te fac eu sa

pleci, i-am spus mai mult maraind.

-Rose! Spune Esme.

-Nu ma las chiar atat de usor, te rog mult…insista

timpul.
 Am facut un pas amentintator spre el, iar acesta s-a dat
inapoi. Alice m-a strans mai tare de brat, iar Esme a venit langa
mine. Baiatul era speriat, dar se tinea pe pozitie. L-am privit
frioasa, iar culoarea ochilor mi s-a schimbat. Baiatul a rupt-o la
fuga ingrozit.

-Stau prost la capitolul nervi, am spus cand am intrat

in masina.

-Nu era nevoie sa faci asta, spune Esme suparata.

-Mda…

Am ajuns intr-o ora jumate acasa, la felul in care

conduceam. Alice a putut cu greu sa se tina dupa mine, dar intr-
un final am ajuns in fata casei. Le-am rugat pe fete sa nu le
spuna nimic baietilor, iar de Edward aveam eu grija. Bella imi
daduse voie sa fac ce vreau.

-Wow, sunt sigur ca n-a mai ramas nimic, spune

Jasper din living.

-Au mai ramas dragule, stai linistit, ii spune

zambind.Rose, trebuie sa vorbesc cu tine,a zis ferma, iar
zambetul ii pierise. ACUM!

-Oookkk…Emm, scumpule , sper sa nu ramai

vaduv, i-am spus cu o fata speriata si l-am sarutat, apoi am
mers dupa Alice, care bombanea ceva inteligibil si tropaia pe
podeaua de lemn spre camera ei.
 -Succes, mi-a urat Edward in soapta.

-Ce vrei sa spui cu asta? L-am intrebat intorcandu-ma

cu fata spre el. Am dat sa ma duc la el, dar Alice mi-a insfacat
bratul si m-a tras dupa ea, pana in camera ei.

Am avut o ezitare inainte sa trec pragul. O stiam destul de

bine incat sa-mi dau seama ca este suparata si ca ce va urma nu
va fi bine pentru mine, mai ales cand am vazut punga in care era
hanoracul meu cel nou.

-Intrii sau ai nevoie de o invitatie speciala? A spus

incrucisandu-si bratele. Drept raspuns, am facut doar un
pas. Mai mult, ma indemna ea. Am mai facut un pas, iar ea si-
a dat ochii peste cap si ma tras inauntru , inchizand usa in urma
noastra.

Asteptam ca furtuna sa se declanseze. Asteptam si asteptam

si asteptam.Tot asteptand nu mi-am dat seama ca bateam
nervoasa din picior. Alice statea ca o stana de piatra si se uita la
mine putin amuzanta, dar furia i se putea citi in ochi.

-Ce faci? Ma intreba ea.

-Astept sa tipi la mine? Am spus cu o fata nevinovata.

 -Astepti sa tip la tine?!
Pai si nu ar trebui? Incepuse… M-ai lasat cu masina lui
Carlisle, care merge ca un melc paralizat, in timp ce tu
te dadeai mare cu masinuta ta care zboara ca vantul!
Te-am rugat de atatea ori! De atatea ori te-am rugat sa
mi-l repari pe scumpul meu Porsche , dar n-ai facut-o!
Ce ti-a facut de nu vrei sa-l vindeci? Aaa, si inafara de
faptul ca mi-ai lasat masina sa zaca invalida in garaj,
mai este si partea in care tu ti-ai cumparat un hanorac
fara sa-mi spui! Trebuia sa-mi zici ca vrei sa-ti schimbi
stilul! Te puteam ajuta…Ma intreb totusi de ce nu am
vazut cand ai luat aceasta decizie…spune ea ganditoare.

-Paiiii……am spus scotand din buzunar o bratara a lui

Jacob.

-Serios?! De ce nu mi-ai spus? Si de ce….

-Alice! Am tipat zguduind-o. 1. Iti voi repara masina

curand si 2…

-Iupiiii!!! Mersi mersi, mer… s-a oprit cand i-am astupat

gura cu mana.
 -Si 2, am continuat , in legatura cu noul stil…vreau sa
mi-l creez singura, nu am nevoie de ajutor.

-Dar vreau sa te aj..

-NU! Am zis serioasa si i-am pus iar mana la gura. Ea a

bolborosit ceva iar eu ma inceput sa rad.

-Bine, nu te voi ajuta..te rooogggg , macar cu o

pereche de blugi! Stiu unii super care s-ar potrivi cu
acel hanorac si niste ghete care…

-Am spus NU! I-am zis razand cand i-am pus iar mana la
gura. A ridicat mainile, semn ca se predase, asa ca i-am luat
mana de la gura. Aaaa si inca ceva, nu stiu daca au auzit
toti despre hotararea luata, dar ti-as ramane
recunoscatoare daca nu le-ai spune.

-Bine….spune ea cu jumatate de gura.

Am coborat in living. Alice era in urma mea cu o fata

plouata.

-Ce este?O intreaba Jazz, imbratisand-o.

-Nimic, spune ea uitandu-se la mine.

-Ce schimbare vrei sa-ti faci, surioara?Intreaba

Edward razand.

-Schimbare?! Spun ceilalti in cor.

 -Mda…frumos fratioare….Cred ca sti cine are de pierdut
pentru ca ai gura mare, am gandit eu.

-Nuuu, spune Edward tasnind afara.

-Edward?Spune Bella.

-Unde s-a dus asa grabit?

-Sa-si asunda masina,am spus chicotind.Sa sti Eddy ca

mai ai 2 masini, Bella si Nessie, tonul meu devenise serios.

-Nu masina mea….spune Bella.

-Sotul tau are gura cam mare, abia am oprit-o pe

Alice si spune el….

-Despre ce fel de schimbare vorbesti Rose?Intreaba

Esme.

-O schimbare de look.

-O schimbare de look cam intoarsa la 360 de grade

fata de cea de acum, spune Alice aratandu-le hanoracul.
 -Chhhh….Nessie daca sotul tau nu se potoleste il
jupoi si il arunc intr-un lac inghetat ca sa nu mai iasa
de acolo!

-Scuze, matausa…Jake potoleste-te, nu este

frumos! Il cearta Nessie.Jacob a lasa capul in jos, rusinat.

-Baby, artati bine chiar si cu niste bale de catel pe

tine, imi spune Emmett sarutandu-ma.

-Da, arat fenomenal, am spus suparata.

Am inrtat in padure. Jacob, Emmett si Jasper s-au luat la

intrecere, asa ca ei erau primi. Am preferat sa alerg langa Esme,
Carlisle, Carmen si Elezar, ei erau mai cu capul pe umeri decat
restul familiei. Brusc un miros de puma mi-a atras atentia si m-
am dus in directia lui, despartindu-ma de grup. O puma alba
pandea niste elani, ce stateau linistiti. Am luat pozitia de atac si
m-am napustit asupra ei, lasand pradatorul din mine sa preia
controlul. Puma a ridicat o laba si fiind ocupata s-o tin la
pamant, mi-a rupt geaca. Mi-am infipt coltii in gatul ei, lasand
sangele cald sa-mi inunde corpul. Imediat ce am terminat cu
puma am mers spre cei 3 elani ce stateau la marginea padurii.
Am sarit pe unul si l-am doborat la pamant. Setea incepea sa mi
se domoleasca odata ce si elanul a fost secat de sange. Ceilalti 2
au fugit ingroziti, in timp ce eu taram trupul elanului alaturi de
puma, pentru a le ascunde. Cum am terminat de ascuns trupurile
celor 2 animale, elanii ce fugise-ra mai devreme au trecut pe
langa mine alergand, iar 3 gloante au trecut la cativa milimetrii
de mine. Am inghetat, dar mi-am revenit relativ repede, chiar
inainte ca oamenii sa ma descopere, am urcat in copac. Erau 4
vanatorii sau mai bine zis braconieri, pentru ca elanii erau
protejati.

-Unde au fugit?Intreaba unul dintre ei.

-Nu stiu, dar ii vom gasi.

-Voi ati mai vazut ceva?

-Nu, de ce?

-Mi s-a parut ca vad pe cineva…

-Cred ca ti s-a parut…

-Asa cred si eu…

Oamenii au inceput sa cerceteze locul atent, facand cat mai

putin zgomot. Am profitat de ocazie si am disparut de acolo.
Trebuia sa-I avertizez si pe ceilalti, poate nu auzise-ra focurile de
arma si astfel erau in pericol.

-Rose unde ai fost?Am fost ingrijorati, spune Emmett

cand i-am gasit.

-Ati auzit?

-Da, sunt braconieri, spune Edward.

-Eram sigura, sunt 4, le-am spus eu.

-Barbie, pe unde te duci atragi pericolul.

-Ce pot sa spun am magnet la asa ceva…

-In fine va continuati ciondaneala acasa, acum

trebuie sa plecam, spune Carlisle.

Ne-am indreptat spre casa rapid. Pe drum Elezar a hotarat

sa sune la politie pentru a-I anunta de braconieri, iar Alice ii
spusese deja o minciuna pentru politisti.

Ajunsi acasa, fiecare a mers in dormitoarele lor. Ne-am facut

un dus rapid si ne-am trantit in pat. Soarele incepea sa-si faca
aparitia din spatele muntilor.

-Ce mai vanatoare.

-Ai dreptate…

-Am fost ingrijorat, sa nu mai faci asa…

 -Scuze, dar nici eu nu ma asteptam la asa ceva.

-Oamenii oricum nu au nicio treaba cu respectarea

legilor…

-Asa e, dar important este ca esti in regula.

-Oricum nu pateam nimic, poate doar mi se marea

cazierul, am spus razand.

-Nu trebuie sa ti se mareasca cazierul!

-Daca va fi nevoie…se va mari…

-Bine, atunci si la mine se va mari cazierul dar cel cu

vampiri, spune Emm zambind

malefic. Nu am apucat sa spun

nimic, deoarece buzele lui s-au apasat peste ale mele, plimbandu-
si mainile pe corp. Limba lui si-a facut loc printre buzele mele
pana a ajuns la a mea,incepand amandoua sa se joace. Ma
ridica brusc, ajungand cu picioarele infasurate in jurul corpului
lui. Imi prinde fata in palme si ma priveste in ochi cateva
secunde, apoi incepe din nou sa ma sarute.Mi-a desfacut delicat
sutienul, apoi mi-a dat jos maielul. Am facut acelasi lucru cu el,
dar cureaua mi-a cam dat de furca, pana am tras odata de ea si
s-a rupt, am chicotit amandoi, apoi ne-am angajat intr-un nou
sarut pasional. Emm ma apleaca incepand sa ma sarute pe gat,
muscandu-ma incet, provocandu-mi niste furnicaturi pe tot
corpul. A inceput sa coboare incet spre sani, apoi pe abdomen,
urcand incet spre buze. Pierduti in pasiunea ce ne cuprinsese nu
ne-am dat seama ca pernele cedase-ra si toata camera se
umpluse de fulgi. Ne-am orpit pentru cateva momente si am fost
putin umiti de felul in camera. Am ras, iar Emmett si-a pus capul
pe pieptul meu.Am inceput sa ma joc in parul lui cret, pana cand
Emm s-a hotarat sa-si reia treaba, chiar ma gandeam cand avea
de gand, am ras la acest gand, iar Emmett m-a privit nedumerit.
L-am tras aproape de mine, sarutandu-l pasional si lung.

Insistente (capitolul 3)
Dupa Craciun, Alice deja incepuse sa faca o alta lista de
cumparaturi pentru revelion. M-am refugiat in garaj,
reparandu-I masina, poate asa scapam de ea, pentru momen.
Eram bagata jumate sub capota masinii, cand usa de la garaj se
deschide.

-Ce faci, barbie?Intreaba Jacob intrand de mana cu

Renesmee.

-Bine, caine tu? Ce faci scumpo?Am intrebat-o pe

Nessie sarutand-o pe obraz.
 -Pe mine nu ma pupi? Spune Jacob cu o fata de catelus.

-Poate in visele tale.

-Te-ai apucat de Porche…altfel nu mai scapai de

matusa Alice, nu?Spune Nessie razand.

-I-am promis si oricum ma plictiseam.

-Pai eu trebuia sa i-o repar…

-Stai la coada, caine.

-Mda…

Dupa ce Nessie si Jacob au intrat in casa, am revenit la

masina. Piesele erau puse la nimereala fiecare pe unde apuca,
firele erau si mai ametite. Dupa 3 ore am cedat nervos, intreaga
masina era facut varza. Asta se intampla cand Alice isi baga
nasul unde nu-I fierbe oala. Am trantit o cheie care a facut un
zgomot infiorator cand a cazut pe podea si m-am pus pe jos,
rezemandu-ma de perete, privind masina. Aveam de furca la
acesta masina, iar nervii mei incepeau sa cedeze.
 -Rose, ce s-a intamplat?Intreaba Bella venind in garaj.

-Nimic, doar o cheie…

-Ce este?

-Este varza….Alice a distrus-o complet.

-Ii mai poti face ceva?

-De facut…da…numai ca va trebui sa cumpere cam

un sfert din piese si Jasper sa fie neaparat langa mine,
altfel risca sa-si piarda masina de tot.

-De ce?Intreaba Alice.

-Pentru ca ai nenorocit-o.Ce-ti veni sa umbli prin

ea?

-Pai daca tu nu vroiai sa mi-o repari si Jacob a zis

sa caut un mecanic….am incercat s-o fac singura.

-Si ai facut-o de…..

-Scuze…am crezut ca o voi putea repara…

-Offff….O vom face numai ca trebuie sa cumperi

niste piese si ti-l voi rapi pe Jazz pana termin.

-Bine.
 Am luat o foaie si am inceput sa scriu numele pieselor de
care aveam nevoie. Alice si Bella priveau foaia si isi aruncau
priviri nedumerite, parca as fi scris in japoneza. I-am dat foaia
lui Alice care a studiat-o cu atentie.

-Ce sunt astea?Intreaba ea intr-un

final. Mi-am pus mana in cap, oftand.

-Rose mai bine mergi tu sa le cumperi, spune Bella.

-Da, te rog….spune Alice.

-Ma omori cu zile.

-Merci, merci, merci, spune ea sarindu-mi dupa gat.

-Nu te bucura asa mult, mergi cu mine.

-De ce?

-Pentru ca asa zic eu! Vrei sa-ti fac masina sau nu?
 -Da.

-Bun, deci mergi cu mine.

-Bine sefa.

Am intrat in casa si am simtit un miros familiar. Semana

cu mirosul cu care eram obisnuita pe vremea cand eram om,
cand mama facea placinta de casa. Am intrat in bucatarie si le-
am vazut pe Esme, Nessie si Carmne facand placinta, iar una era
la cuptor. Mirosul asta m-a facut sa devin melaconlica, dar
imaginile vagi pe care mi le aminteam au fost distruse de ultima
mea noaptea.

-Rose, nu te-ai schimbat?Intreaba Alice coborand

scarile.

-Scuze, voi fi gata repede.

-Te astept aici.

Am urcat rapid in dormitor si am inceput sa ma dezbrac.

In 2 minute eram gata, dar am avut o mica ezitare cand sa ies
din camera. Nu vroiam sa dau din nou de acel miros, dar nici nu
mai vroiam sa fug. Am inghitit in sec si am iesit. Alice era in
bucatarie.

-Mergem?Intreb repede.

-Da.
 -Unde mergeti?Intreaba Emmett.

-Sa cumparam niste piese pentru masina lui

Alice….

-Wow, pitico dar ce i-ai facut?

-Eeee…am umblat putin pe colo, putin pe dincolo…

-Rose, sti unde sa gasesti un magazin?Intreba Kate.

-Nu, am spus descoperind ca plecam sa cumparam

ceva, dar nu stiam unde sa gasim un magazin sa ne
ajute.

-Merg cu voi.

-Merci.

Am mers in garaj ne-am urcat in masina mea. Emmett

hotarase sa-mi ia cadou un Audi decapotabil, stiind ca ador
masinile decapotabile. Alice statea in spate, iar Kate langa mine.
Intrand pe sosea am vazut ca era foarte multa aglomeratie.

-Ce s-a intampalt aici?Intreaba Alice.

-Nu stiu, dar vom afla.

-Rose, cred ca nu vrei sa o iei pe contrases.

-Nu, nu sunt nebuna stai linistita. Este ceva in fata

cred ca un accident.
 Timp de 1 ora jumate am mers ca melcul. Nervii nostri
erau intinsi la maxim, cat de mult ne lipsea Jazz acum. Mi-am
pus capul pe volan, incercand sa ma calmez. Un ciocanit in geam
m-a speriat putin.

-Buna ziua, spune un politist slabut.

-Buna ziua.

-Ce se intampla?Intreaba Alice.

-A fost un accident mare. Un autoturism a intrat

sub un tir, spune el.

-Au fost victime?Intreaba Kate.

-Da, din familia care se afla in autoturism, a

supravietuit o sigura fetita, fratele ei si parintii au fost
striviti. Si fetita este in stare grava.

-Ce urat…am spus incet.

-Da, asta aste intampla cand nu respecti regulile

de cirulatie.

-Credeti ca mai dureaza mult? Stam de ceva timp

aici.

-Unde mergeti?

-La cumparaturi…spune Alice repede.

 -Va mai dura, dar tocmai de asta am venit, puteti
ocoli pe marginea drumului.Mai in fata va va ghida un
coleg.

-Multumim.

Politistul a plecat si la masinile din spatele nostru. Masinile

din fata au intrat pe marginea drumului, inaintand cu greu prin
zapada. Stiam ca exista riscul sa ramanem izapeziti. Unul daca
ramanea in zapada ramaneam toti blocati. Dupa inca 2 ore si
ceva, am reusit in sfarsit sa ajungem in oras. Nervii nostri erau
deja intinsi la maxim. Kate a inceput sa-mi spuna pe unde s-o i-
au pentru a ajunge la magazin. Am intrat pe o sosea cu un
singur sens, iar in fata a aparut o pancarda mare cu ―Magazin
Auto‖. Am oprit masina in fata magazinului si am intrat.

-Buna ziua, spune un barbat cam de 50 de ani.

-Buna ziua. Aveti piesele astea?I-am spus imanandu-I

hartia.

-Sa ma uit, spune barbatul privindu-ma uimit.

Am mers alaturi de Alice si Kate, care se uitau la niste

pistoane. Dupa cateva minute barbatul a revenit aducandu-mi
toate piesele cu exceptia uneia pe care o cauta baiatul care
lucreaza la el.

-Am gasit-o sefu, spune baiatul.

 M-am intors si am dat nas in nas cu baiatul din mall. Kate
si Alice au venit imediat, stiind ca s-ar putea intampla orice.

-Ce mica e lumea, spune baiatul.

-Vi le imachetez, domnisoara?

-Sigur, va multumesc.

-Macar spune-mi cum te cheama….

-Mai baiatule dar tu nu pricepi, lasa-ne in

pace! Spune Alice.

-Scuza-ma, dar vorbeam cu ea.

-Mai bine te-ai cara de aici, pana nu se intampla

altele…spune Kate.

-Un nume si un numar de telefon atata cer…

-Tu nu ai auzit cand am spus de prima data ca

sunt casatorita?Intreb nervoasa.CA-SA-TO-RI-TA!

-Dar nu fac niciun rau….

-Poftiti! Imi spune barbatul. I-am platit piesele, am

insfacat punga si am iesit afara din magazin, cu Alice, Kate si
baiatul pe urmele mele. Am intrat in masina, nervoasa.

-E chiar enervat! Spune Kate.

 -Nu enervant, foarte enervant, adauga Alice. Rose,
stai aici!

-Sti ceva mai

baietica…ma enervezi! Mai bine ai merge si ti-ai face un
control medical la cap, pentru ca sigur iti lipseste ceva.
SUNT CASATORITA! Si crede-ma nu vrei sa afli de ce
sunt in stare atunci cand ma enerveaza cineva.

-Prefer sa risc!

Un marait puternic mi-a iesit din gat, facandu-l pe baiat sa

cada in fund. Alice m-a tarat in masina, dar ea mi-a luat locul pe
scaunul soferului. M-am prins cu mainile de bordul masini.
Pustiul ala reusise sa ma enerveze la maxim. Cu cat ne apropiam
mai mult de casa, cu atat imi dadeam seama ce tampenie facuse-
m si ce nebunie era sa comit.

-Scuze…doar ca…

-Rose, nu te mai justifica atat nu ai facut

nimic,spune Kate.
 -Asa este si in plus tipul ala merita o bataie
buna, continua Alice.

-Va rog sa nu le spuneti lui Esme sau Carlisle, nu

vreau sa-I supar sau sa-I ingrijorez.

-Stai linistita.

Ajunse acasa, am incercat sa ne comportam cat mai

normal. Am intrat in garaj si m-am apucat de masina lui Alice.
Luna deja isi facuse aparitia pe cerul negru al noptii. Cu exceptia
lui Esme, Carlisle, Carmen si Elezar toti au venit in garaj. L-am
rugat pe Jacob de cateva ori sa ma ajute, dar nu a vrut. Il uram
atat de mult.

-Doamne, Rose, cate piese….spune Alice pierduta.

-Mda…

-Barbie, ai grija sa nu-ti pice capota in cap, spune

Jacob.

-Ai grija caine, va veni si ziua in care te vei arde

bine.

-Jacob gata! Spune Nessie.

-Dar, draga mea ea…

-Termina Jacob, gluma,gluma dar gata…spune

Emmett serios.
 -Bine, bine, doar una…

-Sti barbie ma gandeam intr-o zi cum ar fi sa ai

nume de baiat, dar bineinteles sa inceapa tot cu “R”.Asa
ca am inceput sa ma gandesc la nume….sa ti le spun…

-Nu ma intereseaza si ultima data cand am

verificat eram fata din toate punctele de vedere. Toti au
izbucnit in ras.

-Foarte amuzant. Gata incep…Raymond, Remus,

Rupert, Rahim, Robert, Rye, Rocky, Ruhan, Ray,
Royce…

Umblam la furtunul de la
pompa de uleti cand am auzit ultimul nume spus de Jacob. Am
taiat din greseala furtunul, uleiul incepand sa sara peste tot.

-Rose!Tipa Garret.

Am scuturat rapid din cap, incercand sa-mi revin si am pus

mana pe furtun. Era deja prea tarziu eram plina de uleti de
masina. M-am uitat fulgerator spre ceilalti si imediat ce furtunul
a fost la locul lui am fugit in casa, mai bine zis direct in baie. Am
inchis usa cu cheia si am dat drumul la apa, punand dopul la
cada. M-am prins de ghiuveta, pentru ca aveam nevoie de
echilibru…Privea imaginea mea in oglinda, dar parca ma
vedeam pe mine acum multi ani….Oarecum acelasi corp, dar
suflet, minte si abilitati total schimbate. Am intrat in cada,
lasand apa calda sa cada pe corpul meu, nu-mi pasa ca deja se
facuse neagra din cauza uleiului. Numele acela inca ma bantuia
si ma afecta foarte mult, dar nu…nu vreau ca ceilalti sa sufere
din cauza asta ei nu merita asta. Trebuie sa-I feresc de amintirile
mele cat pot de mult.

-Iubito, deschide usa…se aude glasul lui Emmett.

-Nu…am raspuns cu jumatate de gura.

-Daca nu deschizi sparg usa!

M-am intins si am descuiat usa. Emmett a intrat in baie si

s-a asezat langa cada.

-Ce este?Intreb evitandu-I privirea.

-Nimic, vroiam sa stau cu tine…

-Ok, dar s-a intamplat ceva?

-Baby, te cunosc mai bine decat ma cunosc pe

mine. Inceteaza cu aceasta masca, nimeni nu te
omoara, daca spui ce simti. Nu uita nu esti singura, imi
spune sarutandu-ma pe frunte.
 -Dar nu am nimic….

-Rose…

-Serios…

-Bine si atunci de ce ai fugit asa?

-Pentru ca mi se usca uleiul pe mine.

-Aaaa si acum ca stai in apa asta plina de

ulei…Baby nu te preface, fi doar tu insati si pe Jacob
lasa-l in seama mea. Te iubesc, imi spune dulce.

-Si eu te iubesc, i-am spus sarutandu-l.

Dupa ce am reusit sa scap de uleiul de masina din par, m-

am pus in pat. Ma simteam aiurea si daca ieseam acum sigur
incepeau intrebarile: ―cum esti?‖, ―esti bine?‖, ―ce s-a intamplat?‖
si multe altele. Nu aveam dispozitia necesara pentru asta. Am
gasit niste foi langa pat, m-am gandit ca desenand imi mai
limpezesc gandurile, asa ca m-am apucat. Dupa 15 minute am
realizat ca nu ma puteam concentra sub nicio forma si singurele
chestii care imi ieseam erau niste ciudatetii pentru ca nu aveau
nicio forma. La cat ma plimbam prin camera, daca mai
continuam asa faceam drum. Am hotarat sa cobor, dar nu eram
foarte sigura de ce voi spune sau cum ma voi comporta, dar
uneori trebuie sa si risti.
 -Matusa, te joci carti cu noi?Intreaba Nessie cand am
intrat in living.

-Nu scumpo, poate mai tarziu, am spus cu un zambet

fals pe fata. Emmett s-a uitat atent la mine, analizandu-ma, apoi
mi-a facut cu ochiul.

-Rozie, sa sti ca sotiorul tau triseaza….ma anunta

Jasper.

-Trisati si voi…

-Nu este frumos.

-Barbie….imi pare rau….spune Jacob lasand privirea

in jos, rusinat.

-Stai linistit caine, n-ai facut nimic…am mintit eu.

-Nu vroiam sa…

-Gata, Jacob! Nu ai facut nimic!

-Merci, barbie.

-Scumpo, ai vrea sa vorbim?Intreaba Esme cand a

venit langa mine.

-S-a intamplat ceva?

-Rose…
 -Nu…nu…chiar ma simt bine, serios.

-Bine, dar promite-mi ca daca vrei sa vorbim imi

spui…

-Promit.

-Mda acum sunt in aceeasi echipa 2 trisori, spune

Nessie.

-Cine este trisorul aici?Intreaba Emmett.

-Trisorii….

-Hai Ness, cine sunt aia?Intreaba Jacob.

-Voi 2, spune Edward. Nicio problema daca o

singura data mai trisati, trisam si noi!
-Hei, nu noi citim gandurile….spun Emm si Jake in acelasi
timp.

-Stati nu incepeti fara mine, tipa Garret.

-Nu si tu Garret….spune Kate.

-Or sa se ia la bataie…spune Elezar razand.

-Ii potolim repede cu o baie rece, spune Bella.

Jocul de carti se incinsese, Elezar avusese dreptate. In toate

acele rasete am auzit cu greu telefonul. L-am scos din buzunar si
am privit ecranul. Un numar era afisat pe ecran. Era ciudat
pentru ca nu multi aveau numarul meu de telefon. Adica cei care
aveau numarul meu era familia si poate…din fostul telefon al lui
Jacob cei din Quillett. Am raspuns si am pus telefonul la ureche.

-Buna! Rosalie?

-Buna….Mda…Cine este?

-Deci Rosalie te cheama….Sunt tipul de la mall.

-Tu?! De unde ia numarul

meu? Nervozitatea din voce le-a atras atentia celorlalti care au
facut liniste, ascultand conversatia. Am vrut sa ies din camera,
dar Edward imi blocheaza iesirea.

-Nici n-ai idee cat de greu a fost sa fac rost de

numarul tau….

-De unde il ai?! Ce dracu vrei de la mine?!

 -Vreau sa vorbim, nimic mai mult. Stai linistita nu
vreau sa-ti distrug casnicia.

-Nici n-ai idee cu cine te pui!

-As vrea sa vad, daca se poate totul…

-Om tampit…am mariat, inchizandu-I telefonul.

-Cine era?Intreaba Emmett serios.

-Nimeni…Telefonul a inceput sa sune din nou, i-am dat

respins, dand telefonul pe silentios.

-Baby, cine este?Repeta Emmett.

-Pai…iti spun eu…incepe Bella.

-Bella, nu!
-Stiti cand am fost la mall…un tip i-a cerut numarul de
telefon lui Rose. I-a spus ca este casatorita, dar tipul
insista. A venit dupa noi la masina, dar Rose s-a ocupat
de el, tipul a fugit imediat.

-Si de ce nu ne-ati spus pana acum?Intreaba Carlisle,

uitanduse la Esme.

-Pentru ca nu este ceva important…spune Esme.

-Iubito…

-Nu este nimic, vorbesc serios.

 -Da, dar ieri cand am fost la magazin sa luam
piesele pentru masina am dat din nou de el si de data
asta era sa fie ultima data cand mai vazuse lumina
soareleui, explica Alice.

-Lucreaza la mall?Intreaba Jasper.

-Da.

-Foarte bine, Alice ce zici maine de niste

cumparaturi?Intreaba el.

-Abia astept…topaie Alice.

-Si eu…maraie Emmett.

-Mergem cu voi si vreau sa va comportati cat mai

uman posibil, spune Carlisle.Emmett…

-Da, Carlisle.
 Telefonul tot imi virba in mana, enervandu-ma la maxim.
Emmett a vrut sa raspunda, dar inainte de a pune mana pe el, l-
am strans in pumn, pana s-a facut bucatele.

-O sa-l invat bunele maniere, maraie Emmett.

-Emmett, nu faci nimic si cel putin nu in

magazin, spune Edward.

-Ai dreptate, mai bine sa mearga ele in mall si

vedem ce se petrece, spune Jacob.

-Buna idee, Jakie, spune Tanya.

-Cainii sunt inteligenti, spune Jake mandru.

-Foarte inteligenti, dar mai sunt si exceptii, am spus

privindu-l.

-Macar nu sunt blond, scuze ma refer doar la

barbie, spune el chicotind.

M-am intors la Emmett, care era nervos. Nu ni se mai

intamplase chestia asta niciodata, adica oamenii preferau sa ne
evite, chiar daca erau foarte atrasi de noi, dar acest baiat era
sinucigas.

Post (capitolul 4)
Am fost agitata tot restul noptii. Stiam ca Emmett era hotarat
sa-l faca pe baiat sa ma lase in pace si cum auzise ca nu a mers
cu vorba buna stia ca trebuie sa-l forteze putin. Era mult prea
riscant pentru un om sa-l aiba ca dusman pe Emmett si in plus
nu vroiam ca el sa omoare pe cineva din cauza mea, stiam ca
asta avea sa pateasca baiatul in fata puterii sotului meu.

-Edward, Jazz, vreau sa vorbesc putin cu voi…

-Spune.

-Nu aici. M-am ridicat de pe canapea mergand afara. Nu

vroiam sa auda ceilalti.

-Rose, stai linistita nu-l vom lasa pe Emm sa faca

cea necugetat, raspunde Edward gandurilor mele.

-Merci mult. Va rog nu-l lasati…nu vreau sa faca

ceva necugetat si mai ales nu din vina mea,am spus
asezandu-ma pe un morman de zapada.

-Gata, Rozie, imi spune Jazz, iar un val de liniste mi-a

cuprins corpul.

-Merci, chiar aveam nevoie, am recunoscut, afisand un

zambet fals.

-Vom vorbi cu baiatul si se va rezolva totul, ma

linisteste Edward.

-Edward, este foarte insistent…

 -O vom scoate la capat, doar suntem familia
Cullen, nu? Spune Jazz.

-Da, ai dreptate.

Dupa ce am vorbit cu fratii mei, am revenit in casa.

Emmett ne privea pe rand, cautand orice semn ca ceva nu este in
regula. L-am linistit cu un sarut dulce. Oboseala i-a rapus pe
Nessie si Jacob, care pe la 3 si ceva dimineata s-au dus la
culcare. A fost bine pentru ca nu vroiam s-o implic pe Ness in
aceasta problema, de caine nu-mi pasa, dar de scumpa mea
nepotica imi pasa foarte mult.

Razele soarelui au inceput sa iasa din spatele muntilor, iar

nelinistea a inceput din nou sa-mi inunde corpul.

-Mergem?Intreaba Emmett nerabdator.

-Dragule, linisteste-te, i-am spus privindu-l in ochi.

-Vreau sa mergem, imi spune serios.

-Emmett, nu faci nimic! Spune Carlisle autoritar.

-Carlisle, acum este vorba de Rose, nu voi sta cu

mainile in san oricat mi-ai spune!

-Emmett, gandeste-te ca vorbim despre un

om, spune Esme.
 -Emm daca ma iubesti nu vei face nimic, doar
vorbim daca este ceva.

-Ce ma enervezi cand faci asta, spune Emm cedand,

trantindu-se cu mainile incrucisate la piept pe canapea.

-Bingo, spune Alice.

-Santajul emotional functioneaza

intotdeauna, adauga Bella.

Pe la 11 ne-am urcat in masini si am plecat spre mall.

Renesmee si Jacob inca nu se trezisera asa ca am hotarat sa-I
lasam sa doarma. Tot drumul i-am tinut teoria chibritului lui
Emm, iar acesta dadea aprobator din cap, dar avea alte ganduri
si asta ma speria teribil. Ajunsi in fata mall-ului am inghitit in
sec. Parca picioarele mi se inmuiasera si nu mai vroiau sa
asculte de mine. Jazz m-a linistit.

-Bun, deci noi mergem cu voi, spune Carmen.

-Merg si eu!

-Dragule, ramai aici…

-Rose, mai bine am merge toti, spune Edward dintr-o

data.

―S-a intamplat ceva? A vazut Alice ceva?‖

 -Nu. Seriozitatea lui Edward nu era buna. Sunt sigura ca
Alice vazuse ceva, dar nu aveau de gand sa-mi spuna ceva asa ca
n-am mai insistat.

-Mergem direct acolo?Intreaba Kate.

-Nu, Esme, Carlisle, Rose, Emm, Edward si Bella

vor merge in acel magazin, iar noi ne vom plimba pe
acolo ca nu cumva sa parem prea suspecti,spune Alice.

L-am luat pe Emmett de

mana si am intrat in mall, indreptandu-ne spre magazinul de
haine. Am intrat si am inceput sa ne uitam la haine, ma tineam
de mana cu Emmett pentru a nu-l scapa din ochi. Eram la
rafturile de tricouri cand l-am vazut pe baiat. Emm mi-a vazut
reactia si i-am simtit mana stranganduse.

-Emmett, mi-ai promis, i-am reamintit pe un ton

scazut.

-El este?Intreaba Esme, venind langa noi.

-Mda….
 Am continuat sa ne uitam printre haine, pentru a nu
atrage atentia. Il tineam strans de mana pe Emmett, privindu-l
cu coada ochiului. Avea privirea fixata pe baiat, care se uita
insistent dupa noi.

-Buna ziua! Va pot ajuta cu ceva?Intreaba baiatul

facandu-si curaj.

-Buna ziua, spune Esme cu zambetul ei obisnuit pe fata.

-Ti se pare ca am avea nevoie de ajutor?Intreaba

Emmett facand un pas spre baiat.

-Emmett! Am spus tragandu-l mai aproape de mine.

-Ma scuzati, doar imi fac meseria…

-Atunci misca-te de aici la altcineva!

-Emmett! Spune Carlisle autoritar. Ne uitam, va

anuntam daca avem nevoie de ceva, spune el.

-Sigur,spune baiatul indepartanduse, dar pastrandu-si

privirea pe mine.

-Emmett, am vorbit ceva acasa…il cearta Carlisle.

-Scuze, dar se uita prea insistent.

-Emmett, comporta-te normal si lasa-l pe baiat sa-

si faca treaba, spune Carlisle autoritar.
 Emm a dat nemultumit din cap, dar s-a conformat. Mi-am
ales niste blugi si 3 tricouri si am mers sa le probez. Am intracat
prima pereche de blugi si am iesit pentru a-I arata lui Emm cum
imi vin.

-Deci cum ti se par?Intreb facand o

pirueta.

-Esti minunata, imi spune sarutandu-ma. Am profitat

cateva secunde si m-am uitat la baiat, care aranja niste haine pe
un raft, dar avea privirea atintita spre mine si Emm.

-Multumesc, i-am spus zambind.

Imediat ce am terminat de probat hainele, am mers cu ele

la casa. Agitatia si tenstiunea ma copleseau, vroiam sa plec cat
mai repede de acolo.

-Costa 1050 roni,spune femeia de la casa.

-Poftiti! Ii spune Emm inmanandu-I banii. Nu va

suparati as dori sa discut cu un sef, spune el.
 -S-a intamplat ceva?

-Da, dar doresc sa discut cu un superior.

-Sigur.

-Emmett, ce faci?Il intreb ingrijorata.

-Linisteste-te, scumpo, imi spune bland. Esme si

Carlisle s-au apropiat de noi, iar in fata magaziunul ceilalti de
asteptau pe canapele.

-Buna ziua! Spune un barbat cam de varsta cu Carlisle si

mai durduliu. Ce s-a intamplat?

-Buna ziua! Domnule, am o reclamatie pentru unul

din angajatii dumneavoastra.

-Care?

-Baiatul de acolo. A venit sotia mea acum 2 zile aici

si de atunci o urmareste incontinuu. Astazi am venit cu
ea, pentru a vede daca mai face asa, pentru ca am
inteles ca este foarte insistent.

-Mack, vino aici!

-Spune-ti, domnule…

-Ce s-a intamplat cu domnisoara?

-Nimic…
 -Pai uite, cica n-o lasi in pace…

-Nu, domnule. Ca sa va spun

sincer, acum ca este si sotul ei….Nu eu sunt cel care o
urmareste ci ea, ea nu ma lasa in pace. Nu stiu ce vrea
de la mine, poate reducerea la haine sau nu stiu… Nici
nu a apucat bine sa termine baiatul ca Emmett ii da un pumn,
azvarlindu-l peste niste rafturi care s-au daramant.

-Emmett! Am strigat speriata.

-Gata, frate! Ii spune Edward, prinzandu-l de mana,

inainte sa-I mai de-a una baiatului. Jasper si Garret l-au ajutat
sa-l scoata pe Emm din magazin. Singurii care ramasese-ra cu
mine erau Esme, Carlisle, Elezar si Carmen.

-Mack, esti bine?

-Domnule, chem politia?Intreaba caserita speriata.

 -Nu….va rugam…platim stricaciunile. Sunt medic,
va rog sa-mi faceti loc, spune Carlisle.

-Bine…spune barbatul. Este bine?

-Da, s-a lovit doar la cap, dar este bine, anunta

Carlisle.

Mirosul de sange si agitatia provocata a inceput sa ma

afecteze. Le-am spus celorlalti ca merg afara, aveam nevoie
disperata de aer curat. Am alergat pana in parcare. Aerul rece
ma linistea putin, dar inca era agitata si nervoasa. O lovitura la
cap poate avea urmari grave.

-Baby, imi par….nu a terminat, deoarece s-a trezit cu o

palma zdravana peste fata.

-Ups, spune Alice.

-Mi-ai promis! Mi-ai promis, dar tot ce te-a taiat

capul ai facut!

-Iubito, iarta-ma, dar nu suport sa…

-Nicio iubita!

-Carmen, Elezar, cum se simte baiatul?Intreaba

Bella.

-Mult mai bine. Si-a revenit, dar Carlisle insista sa-

l duca la spital, pentru a-I coase rana,spune Elezar.
 -Frate ai facut-o de oaie, spune Edward.

Dupa 4 ore de stat prin spital si la o coada infernala la

iesirea din oras, in sfarsit am ajuns acasa. Jacob si Renesmee ne
asteptau nerabdatori. Dupa un salut scurt, am urcat in
dormitor, inchizand usa cu cheia. Latura asta a lui Emmett ma
speria. Uram cand cineva imi promitea ceva si nu se tinea de
cuvant, mai ales ca acel cineva era sotul meu. Incidentul de azi
m-a facut sa realizez ca oricat de pacifisti am incerca sa fim,
intotdeauna vor exista conflicte cu oamenii, pentru ca este in
natura noastra. Chiar daca acestia nu stiu adevarata noastra
natura, noi stim si dintotdeauna vampirii si oamenii au fost in
razboi.

Am stat inchisa in camera o vreme, dar rugamintile

mamei, m-au facut sa cedez.

-Ai mai vorbit la spital?Intreb intrand in living.

-Da, totul este in regula. Maine ii vor da drumul

acasa, spune Carlisle.

-Slava Domnului…..am spus in soapta.

-Parca vroiai sa scapi de el…

 -Da, caine, dar una este
sa vreau sa scap de el in sensul sa ma lase in pace si alta
este sa-l vreau mort. Crezi ca daca vroiam sa-l omor n-o
faceam sau aveam nevoie de ajutor?Pot sa omor pe
cineva si nimeni sa nu-si de-a seama ca ar fi fost ceva
supranatural la mijloc, crede-ma.

-Iubito, iarta-ma…

-Alice, ai incercat masina?Cu toata harababura

asta am uitat complet.

-Daaaa, masinuta mea…topaie ea. M-a luat de

mana,taranadu-ma in garaj.

-Stai putin, am oprit-o, inainte de a da la automat. I-am

facut semn sa ridice capota, vroiam sa mai verific odata furtunul
pe care-l taiase-m. E-n regula.

-Yupppyyyyyy!A dat la automat, iar masina a inceput

sa toarca ca o felina.

-Problema rezolvata, i-am spus zambind.

 -Merci, merci, merci, spune ea sarindu-mi dupa
gat. Rose…nu vrei sa vorbesti cu Emm?

-Nu!

-Nu stiu daca te face sa te razgandesti, ceea ce-ti

voi spune, merita sa incerc. Rose, a actionat asa pentru
ca te iubeste prea mult, iar cand baiatul a inceput sa
minta…si-a pierdut controlul. Nu a facut-o
intentionat…

-Poate, dar putea omora un om. Nu mai vreau sa

am inca un om pe constiinta, imi ajung 2…

-Stai putin, cum adica 2?

-2 oameni nevinovati, care nu aveau nicio

legatura, dar care s-au aflat la timpul si in locul
nepotrivit, am spus pe un ton mai ridicat.

-Rose…

-Iarta-ma, doar ca sunt suparata din cauza celor

intamplate astazi…

-Nu-I nimic.

-Te rog, mergi la mine in dormitor si deschide-mi

geamul, nu mia vreau sa trec prin casa…

-Sigur, spune ea trista.

 Am iesit in gradina, asteptand sa mi se deschida geamul.
Norii negri ce acoperise-ra cerul toata ziua, au inceput sa se
dezlantuiasca. Alice mi-a deschis geamul si a iesit din camera.
Dupa ce l-am inchis, pentru ca afara incepuse sa viscoleasca, mi-
am cautat mp3-ul. Mi-a luat ceva, dar intr-un final l-am gasit.
Am inceput sa schimb melodiile, intr-un final am dat de melodia
―tu amor‖. Am ascultat-o de cateva ori, apoi am trecut la
―trecutul prinde glas‖,―povestea unui suflet‖, ―chiar fara rost‖,
―cand trandafirii mor‖ si ―trandafirul negru‖. Stateam pe
pervazul geamului, cu lumina stinsa, privind lupta pe care fulgii
o dadea-u afara. Fiind pierduta printre ganduri si castile in
urechi nu l-am simtit pe Emmett intrand in camera, decat atunci
cand mi-a pus palmele pe umeri.

-Scuze, n-am vrut sa te

sperii…spune cu jumatate de gura.

Nu i-am raspuns si mi-am intors din nou privirea spre

fereastra.
 -Iubito, chiar imi pare rau….nu vroiam sa fac asta.
Loveste-ma, fa-mi ce vrei, dar numai vorbeste cu mine.
Nu pot suporta sa nu-ti aud vocea calda si cristalina, te
implor…Ce pot face sa ma ierti?Ma duc la spital sau
acasa la tipul ala si-mi cer iertare, dar numai iarta-ma,
te rogggg….

-Vrei sa te iert?

-Da, te implor, spune el in soapta, iar pe fata am putut

citit un licar de speranta.

-Foarte bine…i-am luat

fata in palme, privindu-l in ochi. POST!!!!

-Ceee?

-Post pe toate planurile!!!

-Iubito, te rog nu fi atat de dura…

-Altfel nu te iert!

-Bine…spune el lasand privirea in jos.

 Am chicotit la moaca pe care o facuse. A vazut asta si a
zambit. A vrut sa ma i-a in brate, dar m-am ferit. Ma privea
nedumerit de reactia mea.

-Ti post, dragule si am spus pe toate planurile!

-Esti rea….spune el incrucisand bratele la piept suparat.

-Deh, cearta-te si tu cu mama, dar e moarta de

multi ani….

-Mda…

Surpriza (capitolul 5)
Eram in living, impreuna cu Bella, Alice, Tanya si Nessie, ne
uitam la un film cand Emmett intra in casa. A urcat pana in
dormitor si a coborat rapid, dupa intrat in bucatarie si tot asa.
Fetele s-au uitat la mine zambind. Urma sa mergem la
vanatoare iar el nu mergea fiind pedepsit, acest lucru il facea
agitat.

-Cauti ceva Emmy?Intreaba Alice.

-Nu si nu-mi mai spune Emmy! Spune el suparat.

-S-a inatamplat ceva unchiule?

-Nu, scumpo…nimic…spune el uitandu-se spre mine.

Am ridicat din umeri, dar nu am spus nimic.
 -Cand faci prostii esti pedepsit, spune Nessie.

-Nu sunt copil mic Ness si in plus n-am facut

nimic…

-Nenene…i-am spus oprindu-l. Nu uita scumpule inca

nu am spus termenul.

-Ce termen?

-Pana vei fi pedepsit, i-am spus zambind.

-Iubito, acum iti bati joc de mine…

-Deloc…Multumeste-te ca a fost doar asta, pentru

ca nu aveam de gand sa vorbesc cu tine prea curand.

-Offff…

-In seara asta mergem

la vanatoare, nu?Intreaba Jacob fericit, intrand in casa.
 -Nu si tu…spune Emmett iesind din casa.

-Asta ce-a mai patit?Intreaba Jake, dupa ce a sarutat-o

pe Nessie.

-Este pedepsit…

-Pedepsit?!

-Da caine. Nu are voie sa vaneze pana o sa ma

hotarasc eu.

-Uuuuu, ce rea esti blondino.

-Vezi catelus, deaia este mai bine sa nu ma superi.

-Ha, nu mi-e frica de tine.

-Bine, bine, acum lasa-ne sa ne uitam la film.

Restul zilei a decurs linistit. Odata cu apusul soarelui ne-

am pregatit de vanatoare. Baietii radeau de Emm, care statea
bosumflat pe canapea. Ne-am luat la revedere de la el si am
zbughit-o in padure. Am prins mirosul unor pume si am mers
impreuna cu Tanya dupa ele.

Sangele cald ce-mi inunda plamanii imi aduna din nou

toate foretele din corp, marindu-le la capacitate maxima. Dupa
ce am terminat cu ele si am ascuns cadavrele am inceput sa-I
cautam pe ceilalti, de nu alergam ci mergeam foarte incet.
Ninsoarea se mai domolise putin, iar aerul era acum curat si
rece.

-I-ai facut-o lui Emm, spune Tanya chicotind.

-Da, o merita…Mi-a promis ceva si nu s-a tinut de

cuvant.

-A facut asta pentru ca te

iubeste. Tipul ala si-a cautat-o cu lumanarea, era
noaml sa se ia de el.

-Nu trebuia sa-l loveasca…il putea omora…nu mai

vreau inca un om pe constiinta…

-Nu ai asa multi, ai doar 7, chicotea ea.

-De fapt 2, pentru ca atunci au murit doar 2

persoane nevinovate…am spus incet.

-Esti foarte norocoasa ca ai un sot ca Emm, crede-

ma. Te iubeste atat de mult se vede la felul in care te
priveste. Acum vrei sa-I dai o pedeapsa, dar nu este o
pedeapsa dreapta…Iarta-l pentru ca te iubeste. Uita-te
la mine, eu n-am pe nimeni si este atat de urat…spune ea
trista.

-Hei, exista o pereche pentru fiecare, numai ca

trebuie s-o gasim, i-am spus zambind.

Dupa vreo 20 de minute i-am gasit si pe ceilalti.Edward,

Jazz si Garrett vroiau sa mai rada putin de Emm, asa ca au luat
intr-o sticala sange, fara a-I vede vreunul din adulti.

Alergam langa Edward si Bella, cand Jacob se baga intre

noi.

-Javra nu mai ai loc la cat de mare e padurea asta?

-Nu, traduce Edward chicotind.

-Unde este Alice?Intreb uitandu-ma in spate, vazand ca

disparuse.

-Habar n-am, spune Jazz.

-Edward….

-Nu stiu nimic, spune el ridicand din umeri, dar avea

zambetul acela malefic pe fata.

Nu am mai insistat pentru ca ma "certam" cu morile de

vant, Edward nu mi-ar fi spus nici mort, daca Alice punea ceva
la cale. Jacob face cateva salturi inaintea noastra si se opreste
brusc in fata mea. Am facut un salt si m-am prins de o creanga
urcandu-ma in copac. Asa am mers tot drumul pana acasa
pentru a scapa de sacul de purici ce ma urmarea.

-Emmy, am ajuns! Striga Edward.

-Unde este?Intreaba Carmen.

-In dormitor, anunta Edward.

-Scumpule, vino jos, i-am spus intrand in living cu

ceilalti. Auzeam pe scari pasi grei de om suparat. Emmett intra
in living cu o fata plouata. Ochii lui erau negri din cauza setei.

-Nici sa nu-ti treaca prin cap asa ceva…maraie

Edward.

-Scuze Edward, doar ca

n-am vanat si este tentant…

-Ce?Stai putin…aici te referi la sangele lui Ness.

Stai departe de ea! Spune Jacob punandu-se protector in fata
sotiei sale.
 -Calmeaza-te, dragule, unchiul nu-mi va face
nimic, spune ea.

-Asa este, adauga Esme.

-Iubito, te rog pot vana?….spune el punandu-se in fata

mea. Statea pe vine, pentru a fi la acelasi nivel cu mine.

―Ai de gand sa faci ce vroiai si dupa ii spun eu?‖

Edward a dat aprobator din cap si s-a dus la geaca lui,

scotand sticla din buzunar.

-Ce este aia?Intreaba Jacob, dar imediat ce Edward a

desfacut capacul mirosul sangelui de caprioara a invadat
intreaba camera.

-Poftim, Jazz, spune Edward aruncandu-I sticla lui Jazz.

-Merci. Hmmm ce bun e, spune Jazz dupa ce a luat o

inghititura.

Ma uitam la Emmett, fierbea de nervi. L-am vazut

incepand sa tremure si am stiut ca instinctul incepea sa puna
stapanire pe el si era periculos cu Nessie prin preajma.Cand
sticla a zburat inapoi la Edward, inainte ca Emmett s-o prinda,
Carlisle intervine si pune mana pe sticla.

-Gata! Stiti ca Emmett nu a vanat, nu mai radeti pe

seama lui! Spune el autoritar. A venit la mine si mi-a dat sticla.
Alegerea este a ta, cred totusi ca este riscant sa-l mai ti
asa, pentru ca nu vom putea sa-l tinem foarte mult in
faru.

-Da, ai dreptate….

-Pot vana?Intreaba Emmett cu o voce de copil. Toti au

chicotit la fata pe care o facuse.

-Poftim, i-am spus aruncandu-I sticla. A desfacut capacul

si a inceput sa bea. Jacob era scarbit de pofta cu care bea
sangele. Ochii lui incepeau sa devina aurii, semn ca setea se mai
potolise.

-Multumesc, baby, spune el venind la mine,

imbratisandu-ma si sarutandu-ma.

-Daca il vezi pe Emmett asa mare nici nu-ti

imaginezi ca poate fi atat de iubitor, spune Kate.

-Cu cat sunt mai mare cu atat iubirea pentru sotia

mea este mai mare, spune el, sarutandu-ma pe frunte.

-Gata, ca te inveti, i-am spus incercand sa ies din

stramsoarea lui, dar fara rezultat.

Pe la ora 1 noaptea, spre nemultumirea lui Edward, Jake si

Nessie s-au refugiat in dormitor. Ceilalati si-au gasit cate ceva
de facut prin casa, astfel ca am ramas singura cu Emm in living.

-Sper sa nu mai fiu pedepsit niciodata, spune el

zambind.
 -Asta va depinde numai de tine, i-am spus asezandu-
ma pe picioarele lui. L-am luat dupa gat si l-am lovit incet cu
degetul peste nas.

-Aaaa da? Spune el apropiindu-ma si mai mult de corpul

lui. Incepe sa ma sarute, iar mainile se plimbau lin cand pe
picior, cand pe fund.

-Ne vede Nessie, am spus cu greu.

-Nessie este destul de mare si in plus crezi ca ea nu

a facut asa ceva?

-Ba da, dar…

-Niciun dar, acum eu sunt cel care te pedepseste!

Te pedepsesc sa fi cu mine in noaptea asta si pentru o
eternitate!

-Cam neobisnuita pedeapsa, dar o accept

bucuroasa.

Amandoi am inceput sa radem . Rasul s-a transformat

rapid intr-un sarut pasional, plin de dorinta. Momentul a fost
intrerupt de intrara vijelioasa in casa a micutei mele surioare.

-Voi 2, la distanta acum! Ordona ea.

-Ce s-a intamplat, pitico?

-Emm sa sti ca te bat, chiar daca Rose este de fata!

 -Alice, ce este?Dupa ce am terminat vanatoarea ai
disparut.

-Mda, am avut putina treaba. Vedeti luminile

acelea care intra in padure?

-Normal, am spus amandoi odata.

-Bun, vreau sa mergeti dupa ele! Spune ea,

impingandu-ne de la spate.

-Alice, ce se petrece?Intreb ingrijorata.

-Nimic, acum miscati-va! Ne-a dat afara din casa,

inchizand usa in urma noastra.

-Deci, nu avem alta varianta, inafara de a

merge…spune Emm chicotind.

-Da, ma intreb oare ce idee i-a mai venit?

-Vom vedea…spune Emm intinzand mana.

Am intrat in padure, tinandu-ne de mana. Ninsoarea

incetase, iar luna era mai stralucitoare ca niciodata sau poate
asa mi se parea mie. Am urmat luminile pana am ajuns in fata
unei mese, aranjata exact ca la carte. Ne-am apropiat de ea si
am gasit un biletel, pus sub sticla de ―sampanie‖ sau mai bine zis
sticla de sange.

“Urmati cararea din petale de trandafiri!”

 M-am uitat la Emm chicotind. Acesta a venit la mine,
tragand scaunul pentru a ma aseza.

-Multumesc.

-Merci, Alice…te pricepi mai bine decat mine, spune

Emm.

-Te gandeai la asa ceva?Am intrebat uimita.

-Da, dar nu prea ma pricep, ma bucur ca m-a

ajutat.

Emmett, toarna putin sange in

pahare si am dat noroc. Dupa cateva saruturi lungi si pasionale,
am hotarat sa facem ce scria in bilet. Am urmat cararea din
petale si dupa ceva timp de mers am dat intr-un loc in care stiam
foarte bine ca nu cu mult timp in urma acolo se aflau niste copac,
dar acum in locul lor era un pat urias, alb, cu o cuvertura din
satin rose, iar pe ea era o inima din petale de trandafirii albi.
Amandoi am ramas fara aer cateva secunde, arata minunat.
Inca eram fermecata de frumusetea locului, cand Emmett ma i-a
pe sus.
 -Doar nu vrem s-o suparam pe micuta noastra,
nu?Spune el sarutandu-ma rapid.

-Ai dreptate…

Emmett ma pune delicat pe

patul moale, privindu-ma cu niste ochi aurii stralucitori. I-am
mimat un te iubesc si am inceput sa-l sarut. El s-a intins pe
spate, lasandu-ma pe mine la conducere. Jocurile limbilor
noastre, ne excitau si mai tare, iar asta o puteam simtit foarte
bine nu numai la mine ci si la Emmett. Se ridica in sezut,
ridicandu-ma si pe mine, astfel incat picioarele mele I s-au
infasurat in jurul trupului. Mi-am trecut degetele prin parul lui,
tragandu-I capul in jos. Mi-am apasat delicat gura de a lui.
Saruturile continuara, cum dorinta care incepea sa ne cuprinda
crestea tot mai mult imi impingeam si mai adanc limba in gura
lui. El raspundea la fel, pana ce fiecare sarut se trasnforma intr-
un act de dragoste. Amandoi ramasese-m in lenjeria intima. Ma
pierdeam in stralucirea ochilor lui aurii si in furnicaturile pe
care mi le provoca atunci cand buzele lui imi atingeau corpul sau
palmele lui se jucau pe trupul meu rigid. Emm intinde mana in
spatele meu, trasandu-mi delicat linia spinarii, apoi desfacu
inchizatoarea sutienului. Si-a strecurat mana sub cupa largita si
m-a sarutat in scobitura gatului. Dupa cateva secunde sutienul a
zburat peste mormanul de haine, la fel si restul hainelor de pe
noi, in fine asa zisele haine. Imi plimbam palmele pe abdomenul
lui musculos, in timp ce ii tineam gura ocupata cu a mea.
Degetele lui au inceput sa se joace cu parul, alunecand lin pe
buzele umezi de la numeroasele saruturi, apoi pe gat, piept si
abdomen, pana la pulpe. Imi lasam trupul in grija lui, eu fiind de
fiecare data fascinata de frumusetea trupului lui, dar nu numai
atat ci si de caldura si iubirea pe care o emana, la fel si parfumul
pielii lui. Dupa un timp a cazut pe perne, tragandu-ma dupa el,
asa incat eram trantita peste pieptul mare, solid si pantecele lui,
iar picioarele imi erau intinse intre picioarele lui. Ne priveam cu
dragoste, iar mainile lui imi umblau pe sira spinarii imi
mangaia fundul si imi masa muschii.

-Ai fost perfecta, spune el dandu-mi la o parte o suvita

ce-mi atrna pe fata.

-Multumesc, scumpule…esti minunat, i-am spus

sarutandu-l pe piept.

Primele raze ale soarelui, au alunecat printre gaurile din

coarele brazilor, cazandu-ne pe trupuri. Ne-am transformat
imediat in globuri de cristale. Emmett a luat in pumn cateva
petale de trandafiri si le-a aruncat pe mine.
 -Cred ca ar fi cazul sa ne indreptam spre casa…am
spus trista, in timp ce ma imbracam.

-Da,pacat ca s-a terminata…

-Dragule, nu mai dramatiza atat, putem sa facem

asta ori de cate ori vrem, i-am spus mangaindu-l tandru pe
obraz. Acum imbracat-te.

-Bine, sefa, imi spune repede, conformandu-se.

Trebuia sa distrugem patul, dar problema era ca nu aveam

foc. Ne-am uitat in jur si am vazut agatat intr-o creanga mai
joasa o punguta. Am luat-o si in ea era o bricheta. M-am intors
spre Emm fluturand bricheta in mana.

-Alice s-a gandit la tot.

-Nici nu ma asteptam la mai putin din partea

micutei mele surioare, spune Emm imbratisandu-ma.

-Ai dreptate, intotdeauna stie sa faca ceva frumos,

chiar daca ne ameteste ea cand prinde ocazia.

Imediat ce patul a fost distrus si toate urmele au disparut,

ne-am indreptat spre casa. Pe drum am profitat de neatentia a 3
caprioare ratacite si am luat un mic dejun.

-Hei, porumbeilor, unde ati fost?Intreaba Jacob. In

gradina erau el, Nessie, Kate, Garret si Tanya.
 -Te intereseaza potaie?

-Nu, dar eram curios…

-Curiosii mor repede!

-Gata, ti-a dat replica, spune Edward, aparand din

casa razand.

-In sfarsit, spune Alice sarindu-I lui Emm in spate.

-Hei, pitico, spune el razand.

-Merci, surioara, i-am spus imbratisand-o.

-Asa este merci mult, chiar ca nu ma pricepeam la

asa ceva, spune Emm.

-Normal, doar eu ma pot gandi la asta, spune ea

mandra.

-Ce modesta esti, scumpo, spune Jazz.

-Adultii unde sunt?Intreb uitandu-ma prin jur.

-Esme si Carlisle au mers sa vada nu stiu ce

expozitie plictisitoare, Carlisle este la spital, iar Elezar
habar n-am, spune Alice repede.

-Mai respira, matusa, ii spune Nessie.

-Nu am nevoie sa respir.

 Zilele se scurgeau rapid, dar pentru noi timpul ramanea in
loc. Si acum ca se facuse mare Nessie mare, eram putin geloasa
pe Bella. Imi doream si eu un ghemotoc al meu si al lui Emm, dar
chestia asta nu se va intampla niciodata decat daca voi incalca
legea si asta n-o voi face niciodata, pentru ca nu vreau sa-mi
pun din nou familia in pericol si nu vreau sa rapesc viata unui
copilas nevinovat.

Tipul de la magazin isi reluase lucrul, dar se lecuise. Mi-am

cerut scuze si mi le-a acceptat, dar nu am mai vorbit de atunci,
spre fericirea mea. Carlisle ne informase ca va trebui sa ne
mutam, deja statuse-m la familia Denali mult timp. Cand a venit
timpul sa votam, majoritatea au votat din nou oraselul Forks.
Carlisle si Esme au fost de acord, pentru ca trecusera deja multi
ani si oamenii care erau atunci, murisera sau se mutasera. Acolo
ne simteam cel mai bine, nu stiu de ce dar si eu incepuse-m sa ma
simt legata de acel loc, poate pentru ca am trecut prin atatea
peripetii acolo. Cainele era foarte fericit ca mergem ―acasa‖, dar
tot nu ezita orice ocazie avea pentru a ma tachina.

-Masinile sunt ok?Intreaba Edward.

-Ca noi.

-Multumim…

-Pentru putin.
 -Barbie, cum cureti creierul unei blonde? Ii urlii in
ureche, spune Jacob izbucnind in ras.

-E veche, potaie!

-Offf, da pe toate le stii…

-Deh, daca n-ai si tu alte banucri mai de Doamne-

ajuta…

-Jake, ce-am vorbit sa nu te mai iei de matusa!

-Glumeam si eu…

-Copiii, maine vom pleca, asa ca in seara asta vom

merge la vanatoare, anunta Esme.

-Yupyyyy acasa, striga Jake si Alice in acelasi timp,

imbratisandu-se.

-Belachhhhhhhh….

-Ce este?Intreaba Alice nedumerita.

-Daca vrei sa te atingi de mine sa te dezinfectezi

inainte…

-Nu sunt jegos, spune Jacob.

-Rose, nu fi rautacioasa, spune Edward.

 -Ce?Ce-a zis? Scuipa tot,
tata socrule.

-Tata socrule?! Edward frate, imi pare rau pentru

tine, dar la 18 ani ai ajuns tata socru, spune Emm
batandu-l pe umar.

-Si Bella ce este?Intreaba Kate razand.

-Mama soa…
 -Daca ma faci batrana, te
carpesc Jacob Black!Maraie Bella.

-Ups, am suparat-o pe doamna mama soacra, spune

Jacob ascunzanduse in spatele lui Nessie.

-Bells, daca ai nevoie de ajutor ti-l ofer cu ce-a mai

mare placere si asa vroiam o blana maro pe scaunele
masinii, am spus zambind malefic spre directia cainelui.

Pana s-au intorsc Carlisle si Elezar de la aeroport, Jacob isi

primise pedeapsa. Ne-a ajutat si Alice, Emmett, Nessie si Garret.
Nessie avusese aceasta idee trasnita, iar noi am pus-o in
aplicare. Cand ne-am terminat capodopera, Jacob era imbracat
cu un costum roz pentru balet, machiat, niste suvite false in par.
Toti eram pe jos cand l-am vazut cum arata, parca era o
sorcova. Emmett se tinea de burta si incerca cu greu sa nu cada
pe jos din cauza rasului. Cand au intrat in casa Elezar si Carlisle
au avut un soc, vazandu-l pe Jacob asa.
 -Nu mai radeti si voi…spune el suparat.

-Scuze Jake, dar…cine si-a batut joc de

tine?Intreaba Elezar.

-Toti…

-A fost ideea lui Nessie, spune Alice.

-Matusa…

-O sa ma razbun, iubito…

-Nu si cand tatal ei citeste gandurile.

-Nu ma intereseaza!

-Caine pun pariu ca daca te duc intr-un lan de

porumb, fug toate ciorile de tine, am spus razand.

-Lasa barbie ca te voi face eu sa-ti inghiti

cuvintele!

-Nici de acum in 2000 de ani!

Dupa ce Nessie l-a ajutat pe Jacob sa se dezbrace si sa se

demacheze am plecat la vanatoare. Baietii au alergat dupa ursi,
iar noi dupa caprioare. Cand ne-am simtit satui ne-am indreptat
spre casa, chiar la fix pentru ca trebuia sa plecam daca nu
vroiam sa pierdem avionul.
 Ne-am luat la revedere de la prietenii nostrii si am plecat.
Odata urcati in avion, am simtit un val de liniste. Cred ca Jazz
incerca sa linisteasca pe cineva sau era sentimentul de liniste pe
care nu-l mai simtitse-m de mult atunci cand ne intoarceam in
Forks. Nu i-am mai dat importanta si l-am luat pe Emmett de
mana, punandu-mi capul pe umarul lui.

Asemanarea (capitolul 6)
Trecusera 5 luni de cad am revenit in Forks. Cum inceputul
anului scolar se apropia, toti am fost de acord sa ne inscriem, cu
aceasta ocazie mai scapam si noi de monotonie.

Cu 2 zile inainte de incepea liceului, Alice ne-a tarat dupa ea

la cumparaturi, iar Esme si Carlisle ne-au facut cadou cate o
masina. Fiecarea aveam marca care ii placea si erau ultimul tip.Eu
aveam un Bmw, rosu, decapotabil, Alice un Porche
galben,Emmett, Jeep, Edward un Volvo, Nessie un Audi, iar
Carlisle un Mercedess. Am lucrat aproape non stop la ele pentru a
le scoate limitatoarele de viteza.

-Iar o sa fim atractia principala, spune Edward

ganditor.

-Da, va fi ciudat. Acolo a fost prima oara cand v-

am vazut si am fost fascinata de frumusetea si misterul
ca va invaluia,spune Bella zambind.
 -Acum vei fi si tu in gasca noastra, spune Emmett,
razand.

-Da, adica stiam ca elevii va considerau ciudati,

dar bineinteles nu auzeam chiar tot.

-O sa auzi acum, dar sa sti ca unele comentarii

sunt de prost gust, am anuntat-o eu.

-Va fi ciudat sa invat printre fetele palide, spune

Jacob.

-Tu vei fi si mai ciudat ca noi, pentru ca tenul mai

inchis, in comparatie cu pielea noastra alba….in plus va
fi si aceea atractie pe care o simt oamenii vizavi de
noi, spune Alice.

-Jacob sa sti ca este o scoala de oameni, deci nu

trebuie sa iesim in evidenta, asa ca sa nu te iei la harta
cu nimeni,il atentioneaza Edward.

-Nu trebuie sa iesim in evidenta?Cred ca nu v-ati

uitat bine la masini.

-Ce au masinile, caine?

-Doamne, cred ca inebunesc….spune Jacob punandu-

si mainile in cap.

-Erai de mult doar ca n-ai vazut…..

 -Rose! Spune Esme.

-In loc sa te certi cu matusa Jakie mai bine sa

mergem sa dormim,ii spune Renesmee.

-Ai dreptate, oricum este o pierdere de vreme sa

discut cu blondina.

O i-a de mana pe Nessie si vor sa urce scarile, dar in acel

moment un mar a zburat in capul lui, zdrobinduse. Jacob se
intoarce furios si vine in fata mea.

-Ce vrei, potaie?

-Tu ai fost blondo?

-Vezi cum vorbesti, Jacob, spune Emmett serios.

-Nu conteaza cine a dat, dragule, ai meritat-o din

plin. Hai la culcare si lasa chestiile astea de copil mic!

Fara a mai comenta ceva, Jacob a plecat in camera, urmat

de Nessie. Carlisle m-a privit serios, iar ceilalti au inceput sa
chicoteasca. Am stat in living pana spre dimineata cand am
urcat in dormitoare pentru a ne pregati de prima zi de liceu.

La ora 9 toti eram pregatit de plecare, dar ne lipsea un

membru. Am vrut sa plec fara el, dar Alice a spus ca mergem
toti. Am inceput sa bat nerabdatoare din picior, pana ce Emmett
mi-a prins piciorul si l-a oprit.
 -Nu se trezeste…spune Nessie coborand scarile.

-Un pahar de gheata in pantaloni sau o sperietura

zdravana, am spus ganditoare.

-Iubito, iti vin niste idei incredibile.

-Asa sunt eu…incredibila.

-Ce modesta esti, spune Jazz.

-Normal.

-Nessie, mergi la el si spune-I ca daca in 5 minute

nu este aici, imbracat, aranjat si parfumat il tund si am
niste surprize pentru el. Apropo transmite-I ca Rose
este mic copil pe langa mine si ideiile mele, spune Alice
suparata.

Renesmeee a fugit sus si in 5 minute, Jacob a fost la usa. L-

am luat pe Emmett de mana si ne-am urcat in masina.

Ajunsi in parcarea liceului, toti si-au intors privirea spre

luxoasele masini. Traversam parcarea pentru a intra in scoala,
cand comentariile oamenilor au inceput sa-mi inunde mintea si
auzul.

Eu cu Emm eram ca deobicei cei mai mari dintre elevii

misteriosi. Am mers impreuna in sala 35 pentru ora de
matematica.
 -Urasc matematica! Am spus pe un ton scazut.

-Stiu, dar nu ai ce face.

Murmurul din clasa care se auzea

dupa intrarea noastra ma scotea din minti. Uitase-m cat de
enervanti erau oamenii intr-un liceu. Am stat cateva minute
bune pana ce profesorul a intrat in clasa. Am ramas cu privirea
blocata pe el…Pentru cateva secunde am uitat sa respir….nu era
posibil….asemanarea era izbitoare, dar nu era el.

-Iubito, esti bine?Intreaba Emmett ingrijorat.

Nu am putut sa-I raspund, doar am dat din cap in semn ca

da.

-Ma scuzati pentru intarziere….Aaaa avem colegi

noi,spune profesorul. A deschis catalogul uitandu-se prin
el. Emmett Cullen si Rosalie Hale…hmmm…de unde
sunteti?Intreaba el apropiinduse de banca noastra.
 -Tocmai ne-am mutat din Alaska, raspunde Emmett.

-Foarte frumos, se pare ca va intelegeti bine cu

frigul, spune el razand.

-Da, zambeste Emmett.

-Domnisoara Hale, s-a intamplat ceva?

-N-nu…m-am balbait eu.Nu Rosalie, nu lasa amintirile sa

te afecteze! El nu este…..Royce…el este profesorul tau de
matematica! Eul meu interior tipa sa-mi revin, dar mintea facea
exact pe dos.

Mi s-a parut ce-a mai lunga ora din viata mea. Profesorul
ne-a pus intrebari despre tot felul de lucruri. Unii copiii din clasa
erau fascinati, iar altii infricosati, nu puteau intelege ce este in
neregula cu noi si era doar prima zi, va mai dura ceva pana ce se
vor obisnui cu noi. Cum a sunat colopotelul, am iesit afara,
indreptandu-ma spre canitna. Emmett ma prinde din urma
repede si imi pune o pana pe umar, fapt ce m-a speriat putin.
Amandoi ne-am indreptat spre cantina. Ceilalti erau deja la
masa noastra obisnuita.

-Cum a fost ora voastra?A noastra a fost

infernala….spune Jacob.

-La fel…spune Emmett uitandu-se spre mine.

 Inca nu-mi revenise-m din soc. Stiam ca toti avem o sosie in
lume, dar chiar aici si asemanarea atat de mare? Agitatia din
cantina, privirile curioase atintite spre noi si imaginea
profesorului de mate, in paralel cu cea a lui Royce ma bulversau
si ma ameteau total. Pentru prima data de cand sunt vampir,
simteam ca ma sufoc si am nevoie disperata de aer.

-Rose, poti merge acasa….spune Edward.

-Nu, am nevoie de putin

aer si imi revin… Vin imediat…am spus ridicandu-ma.
Emmett a vrut sa vina dupa mine, dar a fost oprit de Edward.
Am iesit din cantina si m-am asezat pe scari. Norii incepeau sa
se adune, vestind ploaia. Oricat de mult imi storceam creierii sa-
mi dau seama de ce ma afecta atat de tare prezenta domnului
Kuran, nu-mi puteam explica si cu cat incercam mai mult cu atat
simteam ca-mi explodeaza capul. Am inceput sa-mi masez usor
tamplele, incercand sa-mi alung imaginile si gandurile si
reusise-m pana in momentul in care clopotelul a sunat de ora.
Incepeam sa ma gandesc serios sa plec acasa, oricum in prima zi
nu faceam altceva decat sa ne prezentam fiind noi in liceu, bine
ei credeau asta, dar daca stiau adevarul…..NU! Nu-I voi lasa
amintirile sa ma afecteze asa…sunt amintiri, nu-mi pot face
rau….sunt doar niste imagini ce se deruleaza in mintea mea,
parti din trecutul meu. M-am ridicat hotarata sa intru in scoala
si sa infrunte…stai putin! Pe cine?Cred ca sa infrunt
amintirile…merge…. Cu pasi grabiti m-am indreptat spre clasa
unde deja incepuse ora. Emmett deja era acolo si cum am intrat
i-am putut citi ingrijorarea pe chip.

-Buna ziua! Ma scuzati ca am intarziat…am spus

zambind.

-Buna ziua! Cine sunteti dumneavoastra?Intreaba o

profesoara pitica.Mica si indesata….macar ma voi putea amuza
la ora ei, care sigur va fi plictisitoare.

-Rosalie Hale, am raspuns repede.

-Aaaa esti fata noua…Chiar din prima zi sa

intarzii?

-Scuzati-ma, dar am avut o problema….

-Ce problema?

-O problema personala! Am spus serioasa de data asta,

cand am trecut pe langa ea, asezandu-ma langa Emm.

-Bine…si el este nou…spune ea.

-Stim…am spus amandoi.

 -Stiti?

-Suntem un cuplu! Am spus putin enervata de miile de

intrebari.

-Iauzi…cred ca ne vom distra pe parcursul

anului, spune ea zambind ironica.

-Aveti dreptate.

Ora a decurs linistit. Se pare ca profesoara asta era cam

oaia neagra dintre toti profii. Se putea citit pe chipurile din clasa
ca erau cam speriati de ea. Nu a ezitat nicio clipa sa ma asalteze
cu intrebari despre lectia care tocmai o preda. A ramas putin
socata pentru ca i-am raspuns corect la toate intrebarile puse,
nu prea avea de unde sa stiu daca nu ma informam foarte mult
si nu aratam deloc a elev silitor sau si mai rau a …tocilar, chhh
cat urasc cuvantul asta.

Clopotelul pentru terminarea ultimei ore a inceput sa sune

disperat. Am rasuflat usurata, fusese o zi ingozitoare si aveam
nevoie de relaxare, iar singurul lucru care ma putea ajuta acum
era vanatoarea.

-Iubito, esti bine?Intreaba Emm vazandu-ma

concentrata spre parbrizul masinii.

-Da…cred…

-Ce s-a intamplat?Esi asa de la ora de mate…

 -Nimic, dragule…trebuie sa ma obisnuiesc…

-Cu ce?Nu inteleg nimic…

-Cu nimic..Ma inteleg eu si asta e tot ce conteaza.

-Il voi intreba pe Edward, nicio problema.

-Offff….nu ma mai cert cu tine. Eu ma duc sa vanez

ceva, ai grija de masinuta mea, bine?

-Merg cu tine!

-Merg singura! Am facut

schimb cu el de locuri si am sarit din masina, intrand in padure.
Am alergat incontinuu pana ce am simtit miros de puma. M-am
apropiat de ea, dar in acel moment si-a intors capul. A fugit,
intrand pe fostul teritoriu al varcolacilor. De la lupta cu Volturii
si casatoria lui Nessie cu Jacob, tratatul cazuse. Dupa 5 minute
in care m-am jucat cu puma, am ucis-o, secand-o de sange. Am
auzit niste pasi grei in spatele meu si m-am intors. Din tufisuri
au aparut 3 lupi uriasi. Unul era alb imaculat, unul gri inchis,
iar ultimul era maro deschis. Au inceput sa maraie furiosi. Nu si
voi…Stati putin! Le-am spus ridicandu-ma. Fac parte din
familia Cullen, Jacob Black este cu nepoata mea, le-am
spus lupilor. Nu ii cunosteam, deci haita trebuie sa se fi marit din
nou si Sam sa fi omis sa le spuna ca tratatul nu mai este valabil.
Lupii furiosi s-au napustit asupra mea, dar i-am evitat cu
usurinta si m-am indreptat spre casa, cu ei pe urmele mele. Cum
am pasit pe teritoriul nostru, lupii s-au oprit. M-am uitat putin
la ei, apoi am disparut. S-a dus dracu momentul meu de
relaxare, am spus cu voce tare.

-Esti bine?Intreaba Edward iesindu-mi in fata.

-Da, unde este potaia aia?Intreb furioasa.

-In casa. Rose…

Am intrat vijelios in living. Jacob citea o cartea, ma mir. I-

am luat-o si i-am aruncat-o in bratele lui Edward.

-Ce ai barbie?Ai indebunit de tot?

-Sti ceva sac de purici, il prinsese-m cu ambele maini de

guler…Du-te in minunata ta rezervatie si spunele tuturor
lupilor cretini si idioti care sunt acolo ca TRATATUL NU
MAI ESTE! A CAZUT! NU MAI EXISTA!I-am spus
aruncandu-l pe canapea.

-Ce-ai patit Rose?Intreaba Esme.

-Nimic special, doar o cursa putin amuzanta, cu 3

potai dupa mine.

-Poate sunt noi…spune Jacob.

 -Jacob, Sam trebuia sa-I anunte pe toti, spune
Carlisle suparat.

-Baby esti bine?S-au atins de tine?

-Nu, n-au avut nici ce-a mai mica ocazie sa ma

prinda si sunt bine…

-Dar cum de sti ca nu le-a spus de tratat?Intreaba

Alice.

-Am vanat o puma, eram pe “teritoriul lor”, in fine

am inceput sa alergam. Cand am traversat raul si am
ajuns pe teritoriul nostru s-au oprit.

-Merg sa vorbesc cu Sam,spune Jacob.

-Du-te si spunele sa stea in banca lor!Am marait eu.

-Erau incepatori, spune Edward.

-Da…

-Haita vine incoace, impreuna cu Jacob, ne anunta

Edward dupa 10 minute de cand plecase Jacob.

Sam avea de dat niste explicatii. Si trebuiau sa fie foarte

convingatoare, altfel cred ca vreun catel din haita lui puricoasa,
sigur patea ceva.Edward mi-a aruncat o privire serioasa. Am
ridicat nevinovata din umeri.
 -Buna, spune Sam intrand in casa.

-Pfuuuu ce pute…spune unul dintre varcolaci.

-N-ai vrea sa sti care pute mai rau, spune Bella.

-Ma bucur ca nu numai eu am o problema cu

mirosul lor, i-am spus la ureche.

-Sam, ce s-a intamplat mai devreme?Intreaba

Carlisle.

-Imi pare rau, cei 3 sunt noi, abia ieri si-au

descoperit puterile si nu prea asculta, imi pare
rau….spune Sam.

-Varcolacii si vampirii sunt dusmani! Maraie unul

dintre ei.

-NU! Spune Jacob furios.Putem sa traim si in pace si

nimeni nu pateste nimic. Familia Cullen nu este
periculoasa pentru oameni si nu este periculoasa nici
pentru noi, maraie el.

-Sam, noi nu mai avem ce cauta aici…

-Nu plecati! Spune Sam hotarat.

-Nu vom sta impreuna cu niste sugatori de sange!

-Ai grija cum vorbesti potaie!Maraie Alice.

 -Vezi sa nu…

-Nu uitati catelusi daca voi tineti cont de acel

tratat, atunci sunteti pe teritoriul gresit, le-am spus
serioasa.

-Nu ne…

-Incetati! Maraie Sam si Jacob in acelasi timp.

-Sam este Alfa, iar voi trebuie sa faceti ce va cere

el, copilasilor,spune Jacob furios.

Situatia incepea sa degenereze si ambele tabere au intrat in

defensiva. Mai mult cei 3 lupisori care nu pricepeau ceea ce li se
spunea o tineau una si buna cu tratatul lor. Bella s-a pus
protectoare in fata lui Nessie, care incepea sa se sperie putin.

-Cred ca cel mai bine ar fi sa ne calmam,spune Esme.

-Plecam!

Inainte ca Sam sa mai poata spuna ceva cei 3 lupi au iesit

afara, transformanduse.

-Imi cer scuze pentru ei, nu se va mai repeta

greseala…spune Sam.

-Jake mergi cu noi?Intreaba Embry.

 -Da, cred ca trebuie sa-I pune-m la punct pe cei 3
rebeli, spune el.

-Sam, vreau sa stiu ce ai de gand.

-Carlisle, tratatul nu mai exista. Jacob este

impreuna cu Renesmee si locuieste in casa voastram,
tratatul nu mai are nicio valoare si in plus acum
suntem oarecum neamuri, spune el zambind.

-Da ai dreptate. Ma bucur ca situatia nu a devenit

si mai urata, dar totusi fi cu ochii pe cei 3 sunt sigur ca
vor mai exista conflicte, spune tata.

-Sigur, multumesc si inca o data imi cer

scuze, spune el uitanduse spre mine.

-Bine, bine…

Odata cu plecarea cainilor, calmul a invaluit din nou casa.

Cei 3 lupi or sa ne faca probleme stiam asta. Astia chiar erau
niste varcolaci infocati, mai bine Sam ii trimitea in Wolfers.

-Baietii aia nu se vor lasa,spune Edward.

-Copiii de acum incolo vreau sa nu mai incalcati

granitele,spune Carlisle.

-Dar, bunico…Jake este cu noi….

 -Ness, vom avea probleme cu acei baieti si nu
vreau sa patiti ceva, spune mama.

-Mai bine ii lichidam, spune Emmett.

-Nu facem nimic!

-Carlisle daca ei tin de tratat, noi de ce sa nu

tinem?Intreaba Jasper.

-Jazz are dreptate, continui eu.

-Pai daca ar fi asa, Jacob ar trebui sa zboare de

aici, spune Bella.

-Nuuuu….sare Ness dupa fotoliu.

-Scumpo, Jacob s-ar putea sa fie nevoit sa

aleaga…ii spune Edward imbratisand-o. Nu ne vom risca sa
mai intram pe teritoriul varcolacilor… si nici ei nu vor
mai veni la noi…

-Tata, dar…Jake nu…

-Stai linistita, Ness, cainele va ramane aici. Tu esti

aici, esti cea mai importanta persoana pentru el si in
plus pe cine mai enerveaza el? Spun chicotind.

-Ai dreptate matusa, spune ea razand.

 -Totusi speram sa nu se ajunga la asta si Sam sa-I
faca pe copiii aceia sa inteleaga, spune Carlisle.

Pe la 1 am urcat in dormitoare. Emmett a facut un dus

rapid si s-a trantit langa mine in pat. Citeam o carte pe care o
luase-m de la Carlisle. Randurile mi se pierdeau prin fata
ochilor, pentru ca nu eram atenta la ceea ce citeam. Intamplarile
de astazi au inceput sa mi se deruleze in minte. Inca nu-mi venea
sa cred de asemanarea profesorului cu a …. ca si cum asta nu
era de ajuns, au mai venit si sacii aia de puricii cu tratatul lor.
Cand a fost facut acel tratat ei nici nu erau nascuti…poate
bunicii lor erau nascuti pe atunci… Oricum logica este foarte
grea de inteles. Cum pot sa creada ca am fi periculosi, mai ales
ca mergem la o scoala plina de copii si traim in casa cu un
varcolac…Lumea s-a intors cu susul in jos.

-La ce te gandesti?Spune Emmett mangaindu-ma pe

par.

-La cele intamplate astazi….

 -Mda…acum ce spui imi
zici si mie care e treaba cu proful de mate?

-Seamana izbitor de mult cu …..m-am oprit, iar ochii

lui Emmett s-au marit, dar am putut citi furia pe care o simtea in
privirea lui.

-Daca crezi ca este mai ok, eu zic sa nu mai vi la

mate. Nu vreau sa te vad suparata…imi spune sarutandu-
ma.

-Nu! Voi merge inainte….trecutul este trecut,

viitorul conteaza acum, i-am spus zambind.

-Daca esti sigura, ai tot sprijinul meu, spune el.

-Multumesc, scumpule, i-am spus sarutandu-l.

Ploaia a inceput sa bata in geam. M-am cuibarit la pieptul

lui Emmett, strangandu-l puternic in brate. Numai el era
singurul care ma putea face sa uit de lucrurile care imi faceau
rau. L-am sarutat rapid si am inchis ochii, era bine daca am fi
putut dormi, uneori chiar tanjesc dupa un somn lung.

Suflet inchis (capitolul 7)

Au trecut 3 luni de cand am inceput din nou liceul. Jacob inca nu
se acomodase cu locul si la fiecare comentariul pe care-l auzea
despre Nessie se aprindea. Orele de mate mi se pareau
ingrozitoare si nu numai ca nu-mi placea matematica ci si din
cauza profesorului. Nu puteam mintit de fiecare data cand il
vedeam ma lua cu fiori.

Situatia cu varcolacii degenerase, din cauza ca Nessie era

sa fie ranita. Totul era sa se transforme intr-o lupta si singurii
care ieseau ciufuliti erau cei 3 lupisori rebeli.

Spre fericirea mea era vineri seara, iar afara incepuse sa

ploua torential. Eram in living, impreuna cu fetele, priveam pe
fereastra spre padurea neagra.

-Dar baietii unde sunt?Intreaba Nessie.

-In garaj…spune Alice.

-Ceee?!

-Calm, Rose, spune Bella razand.

-Daca va atingeti de masina mea, va distrug! Am

spus pe un ton ridicat.
 O busitura puternica a invadat linistea casei. M-am uitat
spre fete si ne-am grabit spre garaj. Am ramas blocate in usa sa-
I vedem pe toti plini de ulei.

-Sunteti criminali, spune Nessie razand.

-Catelus parca te pricepeai la masini…spune razand.

-Nu mai rade blondino. Asta se intampla cand ai

ajutoare care nu se pricep, spune el.

-Stiu Jakie, este nasol cand trebuie sa gasesti

vinovati pentru nepriceperea ta.

-Carlisle si tu?Intreaba Esme.

-Am zis sa le dau o mana de ajutor baietilor, dar

clar…Nu ma pricep la masini! Mai bine o las pe
Rose, spune el zambind.

-S-o credeti voi ca o sa fac aceasta masina…dupa

ce voi ati distrus-o!

-Bravo, Rose.

-Merci surioara.

Jacob a incercat s-o imbratiseze pe Nessie, dar a sfarsit

cazand pe jos. Uitase ca uleiul este alunecos.

-Au distrus masina, spune Alice razand.

 -Rose, imi este mila de tine…spune Bella.

-Rose…?!

-Matusa.

-Rose!

-Alice, nu sunt surda asa ca nu trebuie sa tipi.

-Te-am strigat de vreo 2-3 ori pana acum, dar erai

cu mintea pe alte meleaguri. La ce te gandeai?Ma
interogheaza ea.

-La nemurirea sufletului. Alta intrebare?

-Nu ma lua la misto!

-De cand am inceput scoala este cam absenta, ce se

petrece?Intreaba Bella.

-Nimic, lasati-ma in pace!

-Recalcitrant-o! Ce te aprinzi asa? Spune Alice.

-S-a intamplat ceva la scoala, scumpo?Intreaba

Esme bland. Caldura si iubirea pe care o emana mama, ma
potolea de fiecare data.

-Nu…oarecum…

-Bun, atunci spune-ne ce s-a intampalt?

 -Baietii nu sunt aici asa ca da-I drumul…spune Alice
hotarata, tarandu-ma la canapea.

-Nu pot...

-Ba da!

-…bine…Proful de
mate...seamana foarte mult cu…cu Royce…am reusit sa
spun cu greu.

-Royce?! Spun socate Esme, Bella si Alice in acelasi timp.

-Royce?! Cine e Royce?Intreaba Renesmee nedumerita.

-O persoana din trecutul meu…i-am spus repede,

sperand sa nu mai puna si alte intrebari.

-Si ce legatura ai avut, barbie cu aceea

persoana?Intreaba Jacob intrand in living impreuna cu ceilalti
baieti.
 -Nu este treaba ta!

-Jacob, las-o cum a picat!Spune Edward.

-Nu, hai barbie, spune-ne ce legatura ai cu tipul ala

Royce?Tin minte ca ai reactionat cam aiurea cand am
pronuntat prima data numele asta.

-Gata, Jacob! Maraie Emmett.

-Emm este in regula…

-Nu, puiule, nu este in regula! Jacob nu intrece

masura pentru ca vei regreta, jur!

-Ce se intampla aici?De ce nu vrei sa ne spui

matusa ce legatura ai cu acel tip?

-Nessie, nu…nu pot…si nu vreau sa ma mai

gandesc la asta, va rog…

-Dar ce s-a intamplat?

-Nessie, gata! Spune Bella.

-Ma scuzati, dar eu ma retrag! Nu vreau sa

ajungem la altele…am spus ridicandu-ma.
 -Ce zici Rosalie daca
incetezi cu secretele?Intreaba Jacob. M-a uimit putin faptul
mi-a spus pe nume, nu era de bine.

-Jacob, pur si simplu trecutul meu este doar al

meu! Nu sunt obligata sa-l spun nimanui si in plus…nu-
mi amintesc nimic! Ceilalti s-au uitat la mine, dar tristetea li
se putea citi pe chip.

-Copiii gata, cel mai bine e sa incheiem lucrurile.

Gata! Spune Carlisle.

-Dar…

-Niciun dar! Gata!

-Scuzati-ma! Am spus zbughind-o pe scari. Am inchis usa

si m-am sprijinit de ea, ridicandu-mi genuchii la piept. Nu
puteam sa-I spun nepoatei mele cum am devenit vampir, iar lui
Jacob nici atat. Oricat de mult incercam sa scap de acele imagini
nu reuseam….Mai demult Edward ma sfatuise sa merg la un
psiholog…dar era riscant pentru ca trebuia sa-I spun ca sunt
vampir si auzise-m despre multe cazuri de viol, in care victimele
au fost la psiholog nu au putut trece peste aceea trauma, asa ca
nu are rost sa ma expun atat de mult.Amintirile incepeau sa ma
acapareze, iar furia si frica incepeau sa puna stapanire pe mine.
Mi-as dori sa pot scapa de aceste amintiri, dar nu voi putea
niciodata, pentru ca fac parte din mine. Un ciocanit ince in usa
m-a facut sa tresar. Cine e?

-Eu sunt,s-a auzit vocea groasa a lui Jacob. M-am ridicat

de lana usa si am deschis-o.

-Ce este?

-Rose, imi pare rau, nu trebuia sa insist…Imi pare

rau, nu se va mai intampla,spune el cu o fata trista.

-Scuze acceptate, i-am spus aratandu-I un zambet

fals. Mai vrei sa-mi spui ceva.

-Nu, doar atat…Inca o data scuze…

-Stai linistit!

Am inchis usa in urma lui, mergand in baie. Nu, ei nu

aveau nicio vina…singura vinovata pentru starea asta pe care o
am este numai din vina mea. Am luat un pumn de apa si mi-am
dat pe fata, lasand picaturile sa curga incet.M-am prins de
chiuveta cu ambele maini pentru sustinere si mi-am ridicat
privirea spre oblinda. Persoana care se uita la mine era total
diferita de cine am fost candva si nu numai aspectul fizic, ci si
mentalitatea.Picaturile de apa se scurgeau incet pe fata mea,
dand sezatia ca as plange.

-Matusa?

-Nessie, vin imediat…am spus repede. M-am sters pe

fata si am iesit din baie.

-Esti bine?Intreaba ea analizandu-ma.

-Da,i-am raspuns repede.

-Matusa…imi pare rau, nu mi-am dat seama ca

acel nume te afecteaza atat de mult…

-Scumpo, nu este nimic,i-am spus sarutand-o pe frunte.

-Ba da, nu vreau sa te simti rau din cauza

mea…Daca nu vrei sa ne spui cum ai devenit vampir si
mereu incerci sa eviti acest subiect inseamna ca ai un
motiv intemeiat.

-Ness, ti-am spus ca nu este nimic, a trecut. Da

..am un motiv intemeiat si din cauza asta te rog sa nu
ma mai intrebi despre asta.

-Da, promit sa nu te mai intreb vreodata.

-Multumesc,i-am spus imbratisand-o.

 Nessie a insistat sa cobor si eu. Ochii ei micuti m-au facut
sa cedez. In living toti inafara de Esme si Carlisle jucau cati. Ne-
am alaturat si noi jocului, formand perechi.

Weekend-ul se terminase si ziua de maine ma nelinistea

putin. Inafara de ziua de vineri, toata saptamana aveam
matematica. Toti m-au sfatuit sa stau acasa pana ma linistesc in
legatura cu asta, dar ca de obicei m-am incapatanat sa nu-I
ascult.

-Renesmee, daca sotul tau ne va face sa-l asteptam

in fiecare dimineata, n-o sa-l mai las sa doarma, tuna
Alice.

Eu, Emm, Bella si Edward eram deja in masini. Situatia cu

trezirea cainelui incepea sa ne enerveze si sa ne pierdem
rabdarea.

-Baby, ce zici vineri seara mergem la un film?

-Da.

-Bine, dar tu alegi filmul, spune el cu o speranta ca

refuz si il las pe el sa aleaga filmul.

-O sa ma interesez ce filme sunt si iti spun,i-am spus

zambind. Emm a scos un oftat puternic. I-am intors fata spre
mine, sarutandu-l. Arata asa haios cand era bosumflat.
 -Gata, sa mergem!Spune Alice batand in parbriz. Am
tresarit amandoi.

-Doamne o sa fac infarct odata,spune Emmett

punandu-si palma in dreptul inimi.

-Nimeni nu-I sta in cale, am spus razand.

Dupa 20 de minute eram deja in clasa. Ora de istorie a

domnului Smith ma plictisea ingrozitor, asa ca am inceput sa-mi
desenez pe caiet.

-Domnisoara Hale, va rog sa repetati ce-am spus

mai devreme, spune Smith.

-De-a lungul timpului oamenii au luptat intre ei

pentru hrana, pamant si putere, spune Emm incet, incat sa
aud doar eu.

- De-a lungul timpului oamenii au luptat intre ei

pentru hrana, pamant si putere, am repetat eu.

-Bun, sa continuam…

-Merci, i-am spus lui Emm.

-N-ai pentru ce.

Dupa terminarea orei, am mers la cantina. Eram primii

acolo. Emmett a luat 2 mere si am inceput sa mancam. Aveau un
gust groaznic, dar uneori ne mai prosteam. Mi-am lasat capul pe
pieptul lui Emmett.

-Daca mai aud o singura data de teorema lui

Pitagora ma sinucid, spune Jacob asezanduse la masa. Si-a
pus capul pe masa si palmale pe cap.

-Ce-ai patit caine?

-Ma distruge matematica! O urasc!

-Nu esti singurul…am spus mai mult pentru mine.

-Ce ciudati sunt…

-Poate, dar sunt superbi. Astia da oameni

perfecti…

Discutia dintre 2 elevi ne-a atras atentia. Edward ne-a

facut semn ca totul este in regula, dar discutia lor despre noi ne
amuza. Profesorii au venit si ei si s-au asezat la obisnuita lor
masa.

-Ce ora aveti?Intreaba Emmett.

-Noi, romana,raspunde Alice.

-Noi, geografie,spune Edward.

-Istorie, spune Nessie.

-Voi ce aveti?Intreaba Jacob.

 -Matematica, raspunde Emmett. L-am surprins
privindu-ma cu coada ochiului.

Jacob si Nessie au mers sa-si i-a ceva de mancare.

-Rose, mai bine chiulesti, spune Jazz.

-Sunt in regula si in plus trebuie sa ma

obisnuiesc…

-Edward s-a intamplat ceva?Intreaba Bella.

-De ce esti asa incordat, tati?Intreaba Nessie.

-Nu, nu am nimic. Si-a intors privirea spre masa

profesorilor. I-am urmat privirea sa vad cine il enervase, chiar
daca banuiam, dar imediat s-a intors spre mine.

-Jacob, mananca frumos,il cearta Nessie.

-Scuze, dar am o foame

de lup.

-Cand nu ti-e tie foame?Am spus dandu-mi ochii peste

cap.

-Barbie, dar ce-ai facut?Intreaba el cu gura plina.

 -Ce-am facut?

-Pai asta te intreb eu,

ca se uita foarte insisten Kuran la tine.

Am ridicat capul spre masa profesorilor si mi-am intalnit

privirea cu Kaname. Un fior rece mi-a traversat corpul, dar
imediat m-am calmat. Slava Domnului ca Jazz este aici. Mi-am
schimbat repede privirea incercand sa nu ma gandesc la toate
prostiile care incepeau sa-mi vina in minte.

-Tu, mergi acasa! Ordona Edward.

-Nu!

-Rosalie Hale, nu ma cert cu tine!

-Ce este, Edward?Intreaba Emmett.

-Nimic, doar ca Rose va merge acasa, acum!

-De ce?
 -Pentru ca asa zic eu! Acum…Rosalie!
Daca Edward era asa serios inseamna ca stia el ceva.

-Emmett, doar Rose pleaca.

-Nu trebuie sa dam de banuit ceva….spune Alice.

M-am ridicat de la masa, l-am sarutat rapid pe Emm si am

iesit din cantina. Am plecat spre casa cu gandurile
amestecanduse prin minte. O sirena de politie s-a auzit in urma
mea. Am oprit pe dreapta si am lasat geamul.

-Buna ziua!

-Buna ziua!

-Domnisoara sitit cu ce viteza circulati?Ati trecut

si pe rosu si n-ati acordat prioritate. Va rog sa-mi
prezentati actele.

-Poftiti! I-am strecurat 1 milion in buzunar, dar a inceput

sa spuna ca-l mituiesc. Enervata, am scos din portofel o hartie de
100 de euro si i-am bagat in buzunar. Politistul uimit mi-a
inapoiat actele, urandu-mi o zi buna. Oamenii…am spus in
timp ce ma indepartam de masina lui.

-Rose, ce s-a intamplat?Intreaba Esme ingrijorata.

-Nimic, doar ca am primit ordin sa vin acasa.

Sincera sa fiu nici eu nu stiu de ce….
 Mama m-a urmat in dormitor. Am intrat in baie pentru a
ma schimba in ceva mai comod si cand am iesit Carlisle venise si
el.

-Scumpo, esti bine?Intreaba el.

-Da..

-Ce s-a intamplat?

-Nu stiu. Eram la cantina cand Edward s-a

incordat dintr-o data. Cred ca are legatura cu Kaname
Kuran.

-Cine este acest Kuran?

-Proful de mate, am spus lungindu-ma in pat.

Am avut o discutie lunga cu mama si tata. M-au rugat sa le

spun ce se intampla cu mine, atunci cand il vad pe Kuran. Le-am
explicat cum si ce simt, dar nu puteam sa le spun tot. Asta era
firea mea si ei o stiau foarte bine. Erau multe lucruri si
sentimente pe care nu le stia nimeni, inafara de mine si
Dumnezeu si asa vor ramane. Nu pot sa mint…mi-a luat ceva sa
ma pot feri de puterea lui Edward si Jazz, dar intr-un final am
reusit. Uneori mi-as dori sa pot sta cu mama si tata si sa le spun
tot ce este in sufletul meu, stiu ca m-ar asculta si mi-ar oferi un
sfat, dar stiu ca se vor intrista si nu vreau asta si oricum…oricat
de mult as incerca nu pot deschide usa spre interiorul meu in
fata nimanui si asta ma doare pentru ca o familie n-ar trebui sa
aiba secrete.

Propuneri (capitolul 8)
Al 2 lea semestru la liceul din Forks a inceput. Ma bucuram ca nu
mai trebuia sa stam dupa Jacob in fiecare dimineata si Kuran nu
ma mai speria asa tare. O luna discutie cu intreaga familie, fara
Nessie si Jacob, m-a ajutat, de fapt mi-au ajutat mintea sa
realizeze ca el nu era Royce.

La liceu se infiintase un club de pictura si desen la care am

fost inscrisa de scumpele mele surioare. Era oarecum amuzant
pentru ca unii membri ai clubului nu aveau nicio treaba cu
desenul sau pictura, erau total paraleli.

-Hey, barbie, striga Jacob.

-Potaie, aici ne spune-m pe nume!

-Cineva s-a trezit cu fata la cearsaf.

-Jacob, termina!Spune Nessie.

Ne-am indreptat spre cantina. Ploaia se oprise, iar norii

incepeau sa se risipeasca.

-Avem o problema, spune Edward.

-Ce este?Intreab eu.

 -Soarele… Toti ne-am intors privirile spre fereastra si am
vazut ca soarele incepuse sa straluceasca cu putere.

-Minunat, spune Emm.

-Mai avem 1 ora, daca nu dispare pana atunci,

trebuie sa plecam ultimii,spune Alice.

-Voi, nu si noi, spune Jacob infulecad o bucata mare de

placinta.

-Jake, vom pleca toti!

-Dar, Ness noi nu avem probleme cu soarele….

-Ce egoist esti, caine…

-Blondino, parca ai spus ca ne spune-m pe

nume…

-Gata, Jacob! Spune Bella. Si pe ea incepea s-o enerveze

Jacob si iesirile lui de macho-man.

-Incepeti toti sa va molipsiti de la barbie…

Emmett intinde piciorul pe sub masa, lovindu-l pe Jacob.

Acesta s-a inecat cu bucata de placinta.

-Sa-ti fie invatatura de minte, spune el chicotind.

 Clopotelul a sunat si ne-am indreptat spre sali. Eu si Emm
aveam sport. Uram ora asta, pentru ca orice faceam trebuia sa
fim foarte atenti.

-Buna ziua! Astazi vom da 2 probe, pentru ca s-ar

putea sa nu mai faceti sportul pana la sfarsitul anului
si sa aveti note,spune proful. Era un barbat cam de 35 de ani,
suplu si inalt.

-Ce probe vom da?Intreaba o fata pitica.

-Saritura in lungime si la capra.

M-am uitat la Emm, care

si-a dat ochii peste cap. Proful a inceput sa strige catalogul si
fiecare copil se pregatea pentru prima proba. Toti am fost de
acord ca prima proba sa foe saritura in lungime. Emmett a fost
al 4 lea si a sarit 3 metri.Fetele erau fascinate de corpul si de
puterea lui. Ma cam enervau comentariile lor, dar oricum nu ar
fi ajuns la sufletelul lui Emm orice ar fi facut.

-Rosalie Hale, striga proful.

-Aici,am spus pregatindu-ma sa sar.

 -Wow, 2,6 metri,spune el uitanduse uimit la mine.

-Ma intreb oare la ce nu se pricep?Intreaba o fata pe

colega de langa ea.

-Cred ca la nimic, tot ce fac, fac la perfectie….

-Suntem vampiri…am spus incet sa ma aud doar eu.

-Bravo, iubito, spune Emm.

-Merci si tie, felicitari.

-E atat de greu sa ma comport ca un om la ora de

sport, spune suparat.

-Hai, ca dam probele astea si poate nu mai

facem, i-am spus zambind.

Am trecut la saritura la capra. Primelor 2 fete de la catalog

le-a fost frica, asa ca proful le-a ajutat.

-Va rog frumos, pot da trambulina la o

parte?Intreaba Emmett.

-Pai trebuie…

-Nu am nevoie de ea, spune Emm hotarat.

-Doamne, cat este de frumos…spune fata de langa

mine, dar foarte incet fetei de langa ea.
 -Ai dreptate, dar nici Rosalie nu-I urata, ci din
contra este superba.

-Mda…nu-mi aminti…ne cam eclipseaza pe toate.

-Da, toti cei din grupul lor sunt superbi, dar dintre
fete ea este ce-a mai frumoasa.

Proful m-a strigat si am trecut prin fata celor 2 fete,

aruncandu-le o privirea serioasa. Au facut un pas inapoi,
nedumerite de situatie. Am impins trambulina cu picioarul si am
sarit.

-Felicitari, tuturor! Spune proful la sfarsit.

-Multumim,a raspuns clasa.

-Rosalie, Emmett, ati practicat vreun sport?

-Nu, am raspuns zambind.

-Ciudat…Ati facut la perfectie totul…Ce ziceti daca

ati intra in echipa de gimnastica a liceului.

-Nu multumesc,am raspuns in acelasi timp cu Emmett.

Nu ne-am mai schimbat de treninguri. Ceilalti ne asteptau

lana masini. Jacob era nerabdator sa ajung acasa, dar nu
intelegeam de ce.
 -Si-a luat un nou joc video…raspunde Edward, dandu-
si ochii peste cap.

-Si ce?

-Jacob, nu te vei maturiza niciodata! Spune Bella.

-Ai foarte mare dreptate, Bells, i-am spus batand-o pe

umar.

-Ness, te rog conduc eu,spune Jacob.

-Jake, sa nu-mi intorci stomacul pe dos.

-Nu, scumpo,ii spune sarutand-o.

-Sa mergem!

Jacob i-a aratat un zambet larg lui Edward si s-a urcat in

masina. I-am lasat pe ceilalti s-o i-a inainte. Jacob avea chef de
intreceri la cum facea pe sosea. Singura masina care putea tine
pasul sau putea s-o intreaca pe-a lui era a mea.Telefonul a
inceput sa-mi sune in buzunar. Emmett l-a scos si a raspuns.

-Da, Edward. Bine, ii spun.

-Ce este?
-Edward, te roaga sa-I bagi putin mintiile in cap lui
Jacob, spune el.
 -S-a facut. Soseaua era libera, asa ca am apasat pe
acceleratie. In cateva secunde i-am depasit pe Edward, Bella,
Alice si Jazz si eram langa Jacob.

-Baby, sa nu uiti ca esti pe contrasens, ma

avertizeaza Emmett.

Am dat din cap in semn ca nu. Mi-am intors privirea spre

Jacob care incepea sa devina concentrat.

-Siiii….yaaaa….am spus accelerand si mai mult. In

cateva secunde Jacob si ceilalti incepeau sa se vada tot mai mici.

-Ce i-ai facut de fuge in halul asta?Intreaba Emm

chicotind.

-Secret,i-am spus lovindu-l cu degetul peste nas.

-Oricum, chiar daca mi-ai spune mai mult ca sigur

n-as intelege.

-Pai vezi.

Chiar dupa ce parcase-m masina in garaj si coborase-m au

ajuns si ceilalti. Jacob trece vijelios pe langa mine si intra in
Bmw.

-Hei, aia e masina mea! Am tipat la el.

-Lasa-l ca acum e nervos, spune Jazz.

 -Nici tu n-ai minte,
Rose,spune Alice chicotind.

-Javra iesi de acolo! Imi farami masina!

-Ce i-ai facut?Ai nitro pe undeva?

-Poate in mintea ta. Ce i-am facut este strict

problema mea! Acum pleaca de langa masina mea!

-Nu!

Am trantit capota, dar nu puteam inchide usa de Jacob.

Nessie a venit sa-l i-a de acolo, dar nu l-a putut clinti din loc.

-Jake, termina cu fazele astea copilaresti, spune

Renesmee suparata. Edward a luat-o de mana, indepartand-o de
Jacob.

L-am prins cu ambele maini de umeri si l-am aruncat afara

din garaj. Jacob se transforma si incepe sa maraie feroce.
Emmett s-a pus protector in fata mea.

-Stai linistit, dragule. Potaie, termina pana nu ma

razgandesc si iti fac cotet afara!
 -Copiii…spune Esme.

-Ce se intampla?Intreaba Carlisle.

-Jacob, si-o cauta cu

lumanarea, spune Edward.

Nimeni nu stie ce-a gandit Jacob, dar l-a infuriat teribil pe

Edward, care a arucnat cu o cheie dupa el.

-Tatiii….striga Nessie speriata.

-O singura data si uit cine esti Jacob Black!Maraie

Edward.

-Edward! Spune Bella, prinzandu-si sotul de mana.

Spiritele s-au calmat repede cu putin ajutor din partea lui

Jazz. Am intrat in casa, asezandu-ne la masa.

-In seara asta mergem la vanatoare, anunta Carlisle.

-Carlisle, ce vom face cu haita?Intreaba Emmett.

-Vom incerca sa nu mai depasim granita,spune

Esme.
 -Dar, nu-I corect…Jacob sta aici…m-am plans eu.

-Rose, nu trecem granita si gata! Spune tata.

-Aici sunt de acord cu Rosalie, aproba Jacob.

-Multumesc, Jacob!
-Jake, il poti anunta pe Sam, spune Bella.

-Buna idee.

Jacob merge in mijlocul casei, dar este oprit de Carlisle,

care ii face semn sa iasa afara.

Imediat ce haita a fost anuntata am plecat sa vanam. Am

vanat in grup ca nu cumva sa apara din nou micii varcolaci
infocati si sa fim luati prin surprindere. Tocmai omorase-m o
turma de caprioare si ne infruptam din ele cand auzim niste
maraieturi puternice.

-Gruparea! Striga
Edward. Jacob a inceput sa maraie si el furios. In fata noastra
au aparut cei 3 lupi cu probleme de caracter. Vor sa ne
distruga…spune Edward.

-Dar nu suntem pe terioriul lor, spune Nessie.

 -Nu-I intereseaza, suntem vampiri.

-Copiii, plecati!Spune Carlisle.

-Nu! Am spus toti.

-Luptam,spune Emmett.

Lupii au atacat si asta ne-a imprasitat putin. Esme si

Nessie erau mai izolate de noi, asa ca unul din lupi a profitat de
neatentia noastra si s-a dus spre ele.

M-am urcat pe prima creanga a unui copac si am vazut

lupul alb indreptanduse spre mama si Nessie. Am facut 2 salturi
si am ajuns in spatele lui, lovindu-l cu putere. I-am auzit oasele
sfaramanduse, dar nu-mi pasa.Chiar in acel moment Sam si
restul haitei ni s-a alaturat. Cei 3 lupi au fost inconjurati.

-Ness, Esme sunteti bine?Intreb ingrijorata.

-Nessie, striga Bella, imbratisandu-si fiica.

-Suntem bine, multumesc matusa.

-Nu aveti pentru ce.

-Sam cred ca cel mai bine ar fi ca maine sa avem o

discutie foarte serioasa, spune Carlisle mai mult maraind.

-Este de acord, traduce Edward.

 Dupa incidentul cu lupii am plecat spre casa. Toti eram
nervosi si suparati. Din cauza comportamentului celor 3 mezini
ai haitei, toti lupii aveau de suferit. Se va isca un mic razboi intre
vampiri si varcolacii si cei care vor pierde vor fi varcolacii.

Au trecut 4 zile de la altercatia cu lupii. Carlisle ii

avertizase ca data viitoare nu va mai sta pe ganduri si va
actiona.

Ma indreptam cu Emm spre clasa unde aveam cele 2 ore de

chin. 2 orede matematica care mi se vor parea un iad.

-Domnisoara Hale, sa rezolvam problema, spune

Kuran facandu-mi semn spre tabla.

M-am dus la tabla si m-am apucat de rezolvare. Era o

banalitate pentru mine si Emm, dar pentru restul clasei era
super grea. In timp ce calculam am simtit o privire insistenta
asupra mea. Mi-am intors capul si l-am vazut pe Kuran rezemat
de catedra, cu mainile incrucisate la piept, privindu-ma
insistent. Ochii lui….privirea lui nu era una obisnuita….stiam
foarte bine aceasta privire. Am inchis ochii si am incercat sa ma
concentrez pe problema. Incepea sa ma enerveze, pentru ca desi
era banala, trebuia sa faci multe calcule.

-Foarte bine, felicitari, spune proful aplaudandu-ma.

-Multumesc, am spus rece.

-Esti bine?Intreaba Emm cand am revenit in banca.

 -Da…

-Asta cred ca si-o cauta cu

lumanarea…

-Emm, lasa-l…

-Domnule Cullen daca aveti ceva de spus sa auzim

cu totii…

-Nu am nimic!

-Emm, vreau sa-l lasi in pace,i-am spus mangaindu-l

pe obraz. Cum prima ora se terminase toti iesisre din clasa,
ramanand amandoi.

-Iubito, l-am vazut cum te priveste! Nu sunte gelos

pe el, pentru ca nu am de ce, dar nu-mi place aceea
privire, nu-mi place cum se uita la tine si cum te
analizeaza.
 -Nici mie, iti promit ca voi rezolva asta, dar sa nu
faci vreo nebunie…te implor…

-Nu ma implora, sti foarte bine ca n-as face

niciodata ceva care sa te raneasca. Te iubesc, imi spune
sarutandu-ma.

Cum soneria de la sfarsitul scurtei pauze s-a auzit, copii au

inceput sa revina in clasa.

Ora a decurs bine…oarecum bine, pentru ca am iesit la

tabla de vreo 3 ori, devenea enervant. Ma uitam din minut in
minut la telefon si mi se parea ca timpul ramasese in loc. Cand
am auzit clopotelul, am rasuflat usurata. Eram cu Emm aproape
de iesirea din scoala cand Kuran ma striga.

-Asteapta-ma la masina, merg sa vad ce vrea.

-Bine, spune Emm nemultumit.

L-am urmat pe prof pana in biroul lui. L-am vazut ca

inchide usa si m-am speriat putin, dar socul a fost pentru cateva
secunde. Din noaptea aceea am jurat ca nimeni nu se va mai
atinge de mine, decat daca voi vrea eu. Am intrat in defensiva
uitandu-ma atenta la fiecare miscare a profului.

-Ce doriti?

-Stai linistita. As vrea sa te invit la o cafea.

 -Am iubit! Am dat sa plec,
dar m-a prins de mana si rasucindu-ma brusc, odata cu mana
lui, m-am lovit de catedra si am ajuns peste el. Mi-a pus mana pe
fund, strangand. Intrase-m in soc, nu credeam….nu….

-Sa mergem la mine acasa, ne vom simti minunat…

-Ia-ti labele de pe mine! I-am spus impingandu-l in

timp ce m-am ridicat cu o viteza supra omeneasca. Kuran s-a
intins sa ma ia de mana, dar furia pe care o simteam am
eliberat-o si culoarea ochilor mi s-a schimbat. Kuran a dat
inapoi ingrozit. Am pus mana pe clanta si am tras, smulgand
usa. Chiar in fata ei am dat de Edward care se pregatea cred ca
sa faca acelasi lucru.

-Rose…

-Lasa-ma in pace! Am iesit din scoala alergand. M-am

uitat rapid la ceilalti si ei la mine si am disparut in padure. Nu-
mi venea sa cred ce tocmai se intamplase… Eram socata,
nervoasa, speriata….atat de multe sentimente. Alergam si
alergam, dar nu stiam incotro ma indrept. Stiam un singur lucru
sa plec dracu de acolo. Cand mi-am intors privirea spre partea
drepta am vazut drumul….nu-mi venea sa cred alergam asa prin
vazul oamenilor…am intrat mai adanc in padure, incercand sa-
mi sterg gandurile si imaginile din minte. Vroiam sa dispara din
sufletul si din mintea mea, la fel si acele atingeri.

Lupta (capitolul 9)
Alergam de cateva ore, dar de fiecare data ajungeam in acelasi
loc. M-am oprit lana trunchiul unui copac gros, rezemandu-ma
de el. Mi-am ridicat genuchii la piept.Nu mai simtise-m acest
sentiment din noaptea aia. Eram ingrozita de el, cat tanjeam
dupa puterea lui Jazz acum. Gandurile amestecanduse in minte,
frica cuprinzanud-ma de tot, nu mai auzeam si nu mai vedeam
nimic. Brusc am simtit o lovitura puternica care m-a trantit pe
spate. Deschizand ochii am vazut lupul alb deasupra mea,
dezvelindu-si coltii. M-am prins de blana lui, impingandu-ma pe
sub el, dar imediat au aparut si ceilalti 2 lupi. Nu-mi venea sa
cred, stateam ―linistita‖ lana un copac, iar in clipa urmatoare
eram inconjurata de 3 lupi nebuni. Am luat pozitia de atac si
lupta a inceput. Stiam ca singura scapare erau copacii, dar cand
am vrut sa fac un salt, lupul maro m-a prins de picior,
azvarlindu-ma intr-un copac. Dupa inca 2 incercari esuate, am
incercat evadarea pe pamant, dar nu a mers. Din cauza
miliardelor de ganduri nu puteam gandi limpede si fiecare
miscare pe care o faceam lupii o puteau anticipa imediat. Eram
din nou la pamant cu lupul alb peste mine. Am dat sa-l apuc de
gat, dar a ridicat laba, sfasiindu-mi hainele pana la sutien si
zgariindu-ma de la umar pana la sold. Stiam ca era sfarsitul, am
inchis ochii si am strans pumnii, cedand.

-Va iubesc! Am spus ragusit. In acel moment am auzit

scerlaituri puternic, iar lupii au disparut. M-am ridicat
nedumerita de ce se intamplase. Ce speriase lupii sau cine?Nu
am mai stat sa aflu si am inceput sa gonesc spre casa. Eram
foarte bine imbracata: sutien, niste jeansi sfasiati, de se
transformasera in pantaloni scurti si tenesi.

-Rose, unde…mama s-a oprit, ramanand socata.

-Buna, am spus afisand un zambet nevinovat.

-Iubito, ce s-a intamplat?Intreaba Emmett ingrijorat,

venind langa mine.

-Barbie, dar totusi pune niste haine pe tine…

-Revin si vom avea o discutie foarte serioasa!Am

spus uitandu-ma spre Jacob. I-am lasat pe ceilalti in hol si am
zbughit-o sus. Un dus rapid si niste haine curate si eram jos.

-Scumpo, ce s-a intamplat?Intreaba Carlisle.

 -Le-am spus despre incidentul cu Kaname, spune
Edward.

-Bun, pe ala il lasam pe dinafara momentan!

-Ceeee?Tipa Edward.

-Edward, ce este?Intreaba Bella speriinduse de iesirea

sotului ei.

-Jacob, maine anunta-l pe Sam sa stea departe de

treaba asta daca nu vrea sa moara! Am spus maraind.

-De ce?Intreaba Alice.

-Pentru ca sunt psihopati si sunt o amentintare

pentru noi!

-Rose, ce s-a intamplat?Repeta Carlisle.

-M-au atacat si nu stiu ce sau cine m-a salvat!

-Ce-au facut?

-Din cauza asta am ramas fara haine, pentru

ca….nu am terminat de vorbit pentru ca Edward vine langa
mine si imi ridica tricoul. Cand am venit nu se vedea din cauza
murdariei, dar acum se vedea perfect si inca nu se vindecase.

-Ce dra…incepe Emm.

-O nimica toata, le-am spus lasand bluza jos.

 -Nu este o nimic toata! In dormitor, acum!

Fara a mai comenta ceva, l-am urmat pe Carlisle in

dormitor. M-am intins pe pat, iar el a inceput sa ma examineze.
Ranile provocate de varcolaci se vindecau mai repede, dar
Carlisle tot insista sa ma verifice.

Au trecut 2 zile de la atac. M-am intors cu ceilalti la locul

unde se daduse lupta sa cautam indicii despre ce s-a intampalt in
seara aia si ce i-a speriat atat de tare pe varcolaci de au fugit
mancand pamantul si disparand din Forks. Oricat am cautat
indicii si sa intelegem ce s-a intampalt nu am gasit nimic.

Niciunul dintre noi nu mai fusese la scoala de 1 saptamana.

Reusise-m cu greu sa-l fac pe Emmett sa nu mearga dupa Kuran.
Nu eram sigura ca il convinsese-m sa-l lase in pace, dar macar il
santajam sentimental.

-La ce te gandesti?Il
intreb sarutandu-l pe brat.
 -La nimic…

-Aha, hai spune, altfel te musc….i-am spus asezandu-

ma peste el.

-La lupi…la…Kuran….abia astept sa pun mana pe

ei.

-Emmett, mi-ai promis…

-Nu iubito, de data asta NU!

-Dar…Emm ma opreste prntr-un sarut lung.

-Am spus NU si am incheiat discutia!

-Esti rau…

-Da sunt rau atunci cand cineva se i-a de cea mai

importanta persoana din viata mea!

-Nu vreau sa omori pe cineva din cauza mea…

-Legea junglei iubito, iar noi suntem in fruntea

lantului trofic.

-Te roggg….

-Nu! Mai bine spune-mi ca ma iubesti…

-Nu! I-am spus ridicandu-ma pe marginea patului,

incrucisandu-mi bratele la piept.
 -Pai daca tu nu ma iubesti…eu te iubesc, spune el
strangandu-ma in brate. Stramsoarea lui era atat de puternica
incat am ramas fara aer.

-Dragule…ma…su..sufoci…

-Scuze, spune zambind.

-Maine mergem la liceu, nu? Intreb zambind.

-Mda…

-Nu vreau sa faci ceva, bine?Nu uita ca nu trebuie

sa ne aratam oamenilor.

-Stiu, dar imi va fi greu sa-l am pe nenorocitul ala

in fata mea…

-Pentru mine, i-am spus cu niste ochi de catelus.

Nu mi-a mai spus nimic, doar s-a lasat pe spate, tragandu-

ma dupa el. Mi-am pus capul pe pieptul lui.

-Vom intarzia, barbie, spune Jacob.

-In locul tau as tace, Jacob, i-am spus plictisita.

-Edward, mai bine mergem noi sa vorbim cu

Kaname,spune Esme.

-Emmett, nu va face nimic! Spune Edward.

 -Stai linistit m-am uitat prin viitor si nimeni nu
face nimic, ne linisteste Alice.

-Multumesc, am spus incet.

-Pentru putin.

-Am plecat! Am spus toti in cor.

Drumul pana la liceu a fost linistit, parca prea linistit.

Incepuse ploaia si toti copii alergau prin parcare, pentru a nu fi
udati.

Carlisle facuse ceva si ii mutase si pe ceilalti la matematica.

Cu cat ne apropiam mai mult de clasa, ii simteam mana lui
Emmett incordanduse.

-Emmett! I-am spus, strangandu-l de mana.

-Frate, sa nu uiti ca sunt si oameni in clasa, spune

Jasper.

-Da.

Am intrat in clasa, iar linistea a cuprins incaperea. Eu si

Emm ne-am asezat la locurile obisnuite, iar ceilalti s-au
imprastiat prin clasa.

-Credeam ca nu vor mai veni, spune fata din fata

noastra.
 -Si eu la fel, dar se pare ca au venit si toti sunt la
mate acum…nu stiam ca este posibil in timpul
semestrului, spune colega ei.

-Buna ziua!Spune Kuran intrand in clasa. A ramas socat

cand ne-a vazut pe toti. Mi-a aruncat o privire cu subinteles, dar
a primit inapoi o privire furioasa.

Minutele au inceput sa se scurga cu incetinitorul, iar

incordarea lui Emmett crestea tot mai mult.

-Emmett, linistestete…i-am spus ciupindu-l de picior.

-Ma enerveaza…

-Incet, Emm, spune Alice.

-Domnisoara Hale, iesiti la tabla sa rezolvati

problema asta, spune Kuran. Copilul care fusese inainte la
tabla nu stiuse sa rezolve problema.

-NU!Spune Emm
ridicanduse.

-Emmett! L-am prins de mana. Stai aici!

 -S-a intamplat ceva domnule Cullen?

-O sa vezi…

-Ma amenintati?

-Nu! Am spus inainte lui Emm. Eram deja langa tabla,

pregatita pentru asa zisa problema.

-Bun, atunci sa sa revenim, spune Kuran.

M-am intors spre tabla, incepand sa rezolv problema.

Scriam la tabla, dar cu coada ochiului ma uitam spre Emmett,
care se enervase. Un val de liniste a invadat clasa si mi-am
intors capul spre Jasper, care mi-a zambit.

-Gata, am spus imediat ce am terminat problema.

-Foarte bine. Uneori ma intreb cum de sti atat de

multe si te descurci atat de bine. Ne-ai lipsit zilele astea
in care n-ai fost, spune Kuran apropiinduse.

-Bine, am raspuns rece.

Am plecat in banca. Pixurile noastre disparusera, iar in

locul lor au aparut jumatai. I-am aruncat o privire serioasa lui
Emmm, dar nu s-a uitat la mine ci era atent la Kuran, care se
plimba de colo-colo continuand predarea lectiei.
 Imediat ce a sunat clopotelul l-am scos pe Emmett din
clasa. Toti am mers la cantina, dar niciunul dintre noi nu scotea
niciun cuvant.

-Merg pana la toaleta, spune Emmett ridicanduse.

-Nu…am spus repede.

-Iubito, nu fac nimic…spune sarutandu-ma pe frunte.

M-am uitat dupa el, apna ce nu l-am mai vazut. Eram

nelinistita din cauza ca ar putea sa-I faca ceva lui Kuran si ar
putea fi vazut.

-Stai linistita, sunt cu ochii pe el, spune Edward.

-Merci, dar tot sunt ingrijorata…

-Matusa, nu va face nimic sunt sigura, imi spune

Nessie mangaindu-ma pe spate.

Trecusera cam 10 minute, iar Emmett tot nu venise. Ce era

in neregula si toti stiam asta.

-Edward, unde mergi?Intreaba Bella.

-Stati aici!

Am plecat imediat dupa el. S-a uitat urat la mine, dar nu l-

am bagat in seama. In timp ce ne indreptam spre biroul lui
Kuran am auzit un geam sparganduse. M-am intors la Edward
si am grabit pasul. Edward a trantit usa biroului de perete.

Emmet il tinea pe Kuran cu o mana de gat pe fereastra

sparta.

-Emmett, potolestete!Spune Edward.

-Chemati pe cineva…spune Kuran speriat.

-Cine crezi ca te poate salva?Intreaba Emmett furios.

-Emmett, da-I drumul! Am spus speriata.

-Atragem atentia, Emmett, spune Edward.

-Te rog…am spus incet.

Emmett il trage pe Kuran inapoi in birou, dar inca nu-I

daduse drumul la gat.

-Da-mi drumul…spune Kuran cu greu.

-Uita-te bine la mine! Daca o singura data te mai

iei de sotia mea, iti scot inima si ti-o dau s-o
mananci! Maraie Emm eliberandu-l.

-Emmett,l-am prins de brat, trangandu-l langa mine.

-O sa te reclam….
 -Reclama-ma! Mai bine te gandesti la viata ta…in
locul tau as pleca cat mai departe si nu m-as mai
intoarce niciodata!

-Nu…

-Domnule sa terminam, va rog…spune Edward. Du-l

afara si rezolv eu aici, spune el incet, pentru a auzi doar noi.

L-am tras pe Emmett afara din birou. Spre norocul nostru

din cauza galagiei provocata de ceilalti copii in cantina, micul
incident nu a fost auzit sau vazut de nimeni. Emmett s-a lasat
tarat pana afara din liceu, unde ceilalti ne asteptau.

-Ce s-a intamplat?Intreaba Jazz.

-Kuran…spune Alice.

-Unde este Edward?Intreaba Bella.

-Kuran este bine?Intreaba Nessie si Jake.

-Liniste! Tipa Emmett.

-Emmett…am spus speriata. Niciodata nu-l mai vazuse-m

asa.

-Este bine pentru moment…

-Nu vei omora pe nimeni, Emmett….spune Alice.

 -Un om nu are forta pe care Kuran a vazut-o, spune
el.

-Ce dracu ai facut?Intreaba Jacob.

Si eu si Emm ne-am ridicat privirile spre fereastra biroului

lui Kuran. Ceilalti ne-au urmat directia privirii si au ramas
socati. Kuran vazuse prea multe si trebuia sa dispara.

-Edward…spune Bella, imbratisandu-si sotul.

-Este in regula, dar trebuie sa scoti din buzunar

2000 de euro pentru a-si tine gura, spune Edward
uitanduse la Emmett.

-O sa scot…

-Emmett Cullen! Am spus furioasa.Ar trebui sa-I

multumesti. De ce vrei cu tot dinadinsul sa-l omori,
pentru o tampenie?Daca s-ar intampla sa-I vezi pe
Royce si prietenii lui atunci ce-ai face?Simteam furia cum
imi invada corpul.

-Doamne fereste…spune Alice.

-Raspunde!

-Iubito…

-Nicio iubita! Ti-am pus o intrebare la care astept

un raspuns!
 -Nu stiu ce as face…

-Ne spune si nou cineva ce se petrece aici?Intreaba

Nessie.

-Renesmee nu-I momentul, spune Bella.

Am deschis masina si m-am asezat pe scaunul soferului.

Jazz ma linistise, dar gandul ca un om ar putea muri din cauza
mea ma ingrozea. M-a mancat sa ma duc la Kuran, toate astea
se intampla din cauza mea. Incep sa cred ca sunt blestemata si
nu numai din cauza ca am devenit vampir, ci si din cauza
problemelor pe care le tot intampin si care nu se mai termina.

Planuri ascunse (capitolul 10)

Kuran a lipsit in urmatoarele 2 saptamani de la liceu, dar
Edward s-a dus acasa la el si i-a dat banii pe care ii ceruse
pentru tacerea lui. Emm primise o mustruluiala zdravana din
partea lui Esme si Carlisle, dar si din partea mea.

-Buna, spune Sam intrand in casa.

-Buna. Eram acasa, eu, Esme, Bella si Carlisle.

-Ce este Sam?Intreaba Carlisle.

-Vroiam sa va anuntam ca lupii ratacitori s-au

reintors in haita. Voi avea grija de ei sa nu se mai
intample.
 -Sam esti sigur?Siguranta familiei mele depinde de
asta.

-Si siguranta haitei tale depinde…am spus din living.

-Stiu, tocmai de asta am venit. Ar vrea sa va ceara

scuze…si daca puteti veni sa ne intalnim intr-un loc.

-Bine…spune tata ganditor.

-Multumesc, spune Sam dand mana cu Carlisle.

-Poiana mare ti se pare in regula?Intreaba Esme.

-Da, este perfect.

Sam se retrage sa-si anunte haita. Noi i-am sunat pe

ceilalti sa se intoarca acasa.

-Crezi ca sunt sinceri?Intreaba Bella.

-Nu o sa cred niciodata o potaie!

-Rose!

-Asa este adevarul….

-Da, dar cainii sunt cele mai credincioase

animale, spune Jacob intrand in casa.

-Mda, unii…am spus dandu-mi ochii peste cap.

-Ce este?Intreaba Jasper.

 -Cei 3 tineri lupi au revenit in Forks si haita i-a
reprimit...incepe Carlisle.

-Vor sa-si ceara scuze…am continuat eu.

-Edward, vreau sa ma anunti daca au de gand

ceva.

-Da, Carlisle.

Ne-am pregatit si am plecat spre poiana. Ajunsi acolo

eram in defensiva, nu stiam daca cei 3 lupi chiar vroiau sa fie
prieteni cu noi sau era doar un truc pentru a se apropia de noi si
a ne omora.

-Ness, stai in spate, spune Bella.

-Mami, nu mai sunt un copil….protesteaza ea.

-Ba da, esti!

-Offff….Jake o impinge cu botul. Bine, bine am inteles

mesajul….stau in spate.

-Vin…spune Edward.

Toti am privit spre padure, asteptand aparitia lupilor. Sam

a fost primul, urmat de restul haitei, apoi cei 3 rebeli. Ne-au
uimit putin pentru ca erau in forma umana. Jacob s-a dus putin
in padure pentru a se transforma si el in om, iar apoi a revenit.
 -Buna, spune Carlisle.

-Buna…

-Pai….incepe unul dintre ei.

-Vrem sa ne cerem scuze pentru comportamentul

noastru, doar ca suntem noi in chestia asta si nu stim
cum s-o controlam….spune cel mai inalt dintre ei.

-Era sa ne omorati…am spus privindu-I fix.

-Este in natura noastra, suntem dusmani

naturali…spune cel mai mic.

-Da, dar chestia asta va poate costa viata, spune

Alice.

-Ce vrei sa spui?

-Varcolacii sunt mult mai putini decat vampirii si

noi vampirii avem si puteri cu care putem ataca de la
distanta, explica Jasper.

Lupii au amutit, unii stiau despre anumite puteri ale

vampirilor de la lupta cu Volturii, dar cei mai noi nu stiau si asta
ii speria chaiar daca nu vroiau sa arate asta li se citea frica in
ochi.

-Scuzele sunt acceptate, dar nu vreau sa se mai

intample asta…spune Carlisle.
 -Nu se va mai intampla…

M-am intors la Edward, care era foarte concentrat.

“Sunt sinceri?” gandesc eu.

Mi-a facut semn ca imi spune mai incolo deci era ceva la
mijloc. Stiam eu ca lupii astia nu sunt de incredere.

Dupa ce am mai zabovit putin prin poaiana ama mers

acasa. Vroiam cu orice pret sa aflu adevaratele ganduri ale
sacilor alor de purici. Ceva imi spune ca nu pot fi de incredere si
cineva intelept mi-a spus candva ca unerori este bine sa te lasi
ghidat si de intuitie.

-Barcelona va castiga, spune Emm hotarat.

-Ba nu, Arsenal, spune Jazz.

-Offff…o sa inebuniti cu fotbalul asta si este

enervant si pentru cei carora nu le place, spune Alice.

-Alice, mergi la cumparaturi si nu te mai baga in

trebui barbatesti, ii spune Emmett deschizand televizorul.

-Rose, sotul tau este nesimtit.

-Emmett…am spus absenta.

-Fetele nu ar trebui sa se bage in treburile

baietilor, spune Emm.
 -Ai dreptate, aproba Jacob, uitanduse spre mine.

-Edward, vino putin…mi-am strigat fratele pe un ton

scazut.

-Ce-I, Rose?

L-am luat de brat si am iesit din casa, indreptandu-ne spre

padure. Eella, Esme si Carlisle au strigat dupa noi, dar nu au
primit niciun raspuns.

In minte mi se tot derulau tot felul de secvente. Incepea sa

ma doara capul din cauza atator ganduri ce nu-mi dadeau pace.
Cand am ajuns la marginea padurii si am fost sigura ca nimeni
nu ne va mai auzi, ne-am oprit.

-Ho…Rose, ce-I cu graba asta?A ras Edward, cand l-

am tras dupa mine intr-un brad inalt.

-Vreau sa stiu absolut

tot ce gandesc potaile alea! Fiecare gand si fiecare
miscare pe care o planifica impotriva noastra! Am spus
serioasa. Edward s-a uitat ciudat la mine si a luat o fata
serioasa, dar nu prea putea sa mascheze zambetul de pe buze.
 -Intai incearca sa-ti limpezesti gandurile si sa te
relaxezi. Amestecul pe care l-ai creat aici, imi provoaca
o durere groaznica de cap, spune el, lovindu-ma incet cu 2
degete peste frunte.

Avea dreptate in legatura cu relaxatul. Am inchis ochii si

am tras aer in piept de cateva ori. Dupa ce am repetat asta de
vreo cateva ori, am deschis ochii, dar Edward disparuse. Cand
m-am uitat la baza bradului mi-am vazut fratele stand langa
trunchiul gros, cu o crenguta in mana, desenand ceva pe
pamantul usor umed. Am coborat si m-am asezat langa el.

-Ce faci?

-Asa este mai bine…Cata liniste prin jur, cand

gandurile tale n-o i-au razna…

-Aha, bine…Deci, ce faci?Repet nerabdatoare.

-Iti arat ce gandeau luptii. Asta este traseul cu care

vor sa ne inconjoare si sa ne …..

-Distruga?Am ras eu. Potaile alea chiar n-au

minte?Doamne, mare ti-e gradina, am spus pentru mine,
ridicand mainile spre cer. Edward a inceput sa rada.

-Ei bine…planul lor este destul de bun. Daca ne vor

ataca perechile in acelasi timp, ne vor distrage atentia
si astfel devenim vulnerabili si ne pot distruge.
 -Au uitat un lucru…Nu se pot apropia de noi fara
sa se arda si in plus ei sunt 3, iar noi 10. Daca ne ataca,
asta inseamna sinucidere curata.

-Nu…nu sunt 3…tonul lui Edward a devenit serios.

-Ce vrei sa spui?

-In tot acest timp cat au fost plecati din Forks, au

cautat ajutoare pentru a ne omora. Ei nu concep, ca un
vampir si un varcolac sa fie prieteni, explica Edward.

-Si au gasit?Vocea imi era tremurata.

-Da, sunt inca 2 haite a cate 15 membri, deci in

total 33 de varcolaci.

-33?!

-Nici cu ajutorul haitei nu-I vom putea invinge…

-Trebuie sa-I anuntam pe ceilalti…urgent, am spus

speriata.

Cand credeam ca toate problemele noastre luasera sfarsit

au aparut altele. Imi doream sa scapam odata de toate astea si
viata noastra sa redevina ce-a fost odata.
 Am alergat cot la cot cu Edward la
viteza maxima. Se uita cu o privire uimita la mine. Nu erau multi
care sa poata tine pasul cu el sau sa-l intreaca, iar din familie
nici atat. Chestia ca pot tine pasul tine pasul cu el acum, era ce-a
mai mica problema. Aveam probleme mult mai grave si mai
mari, nu-mi mai bat capul si cu chestia asta.

Ajunsi acasa Edward le-a povestit si celorlalti despre

planurile varcolacilor. Cum era de asteptat din partea lui
Emmett si Jacob, ei lupta.

-Edward, dar cum de restul haite nu stie despre

asta?Intreb ganditoare.

-Nu stiu, se pare sa si-au blocat gandurile…

-Poate au intrat in alta haita…spune Jacob.

-Ce vrei sa spui?Intreaba Carlisle.

 -Am auzit prin povestile pe care
mi le spunea bunicul ca odata ce un varcolac parasea o
haita si era acceptat in alta, putea pierde legatura
psihica cu prima haita si le putea oferi informatii si
ganduri false, daca vroiau sa-I distruga.

Cuvintele lui Jacob, parca rasunau ca un ecou prin urechile

mele. L-am strans mai tare pe Emmett de mana. De fiecare data
cand pericolul imi pandea familia, deveneam agitata si
paranoica. Ii iubeam prea mult si nu vroiam sa-I pierd chiar
daca asta insemna sa-mi dau viata. Trebuia sa se gandim la un
plan de a contraataca, dar Carlisle nu vroia sa se ajunga la o
lupta. Chiar daca cei care ne doreau moartea erau varcolaci, la
urma urmei erau doar niste copii. Dupa cum aratau cei 3, nu
aveau mai mult de 15-17 ani. Gandul ca as putea omora un copil
ma ingrozea, chiar daca era varcolac sau un copil nemuritor.

A doua zi dimineata am plecat la scoala. Am auzit prin

susotelile celor din curtea scolii ca profesorul Kuran a murit azi
noapte, intr-un accident de masina. M-am intors imediat la
Emmett, dar si el era la fel de uimit ca si mie.

-Am scapat de o problema, spune Jacob.

-Jacob, a murit un om, il cearta Renesmee.

-A disparut si asta nu mai este problema noastra,

cum sau de ce a murit, le-am spus plictitsita. Avem alte
probleme la care sa ne gandim.

-Wow, barbie incepi sa ma speri. Te rog sa nu

gandesti prea mult ca s-ar putea sa-ti pierzi si sfertul
acela de neuron.

-Jacob nu profita de faptul ca suntem la

scoala…spune Edward, uitanduse urat la el.

-Bine, cum spui tu….

Orele au decurs linistit. Am fost anuntati de decesul

profesorului si ni s-a spus sa ne prezentam la inmormantare
pentru ca eram elevii lui. Am dat aprobator din cap, dar nici nu
ma gandeam sa merg.

Zilele au trecut, linistite. Vanatoarea era la fel ca inainte,

chiar daca ne intalneam cu lupii. Edward ne anuntase ca cei 3
lupi nu-si schimbase-ra gandurile. Asteptau momentul potrivit,
pentru a ne omora, dar nu-l vor avea niciodata.
 Era o noapte zgomotoasa. Ploaia si vantul se izbeau cu
putere de fereastra. Spre bucuria nostra anul scolar luase sfarsit
si puteam sta linistiti din punctul asta de vedere.

-Ce faci?Intreaba Emmett luandu-ma in brate.

-Ma uitam pe geam, cam zgomotos…

-Da…Dar este frumos, spune el ridicandu-si privirea

spre luna ce se ivea din spatele padurii negre.

-Dragule, vreau sa-mi raspunzi sincer la o

intrebare…

-Spune.

-Ai avut vreun amestec in accidentul lui Kuran?

-Baby…ti-am spus nu. Crezi ca daca vroiam sa-l

omor, ma rezumam la un accident de masina, este prea
banal pentru un vampir, spune chicotind.

-Merci, i-am spus luandu-l dupa gat.

-Crezi ca lupii vor ataca curand?

-Nu stiu, dar vreau sa se termine…Nu mai vreau sa

trecem prin probleme dastea, mi-a ajuns problema cu
Volturi pentru o eternitate.
 -Stai linisita, nu voi
lasa pe nimeni sa se atinga de tine si de familia mea, imi
spune sarutandu-ma pe funte.

-Tocmai asta este, nici nu vreau sa ma

gandesc….dar intr-o lupta pot fi pierderi din ambele
tabere. Nu stiu ce-as face daca as pierde pe vreunul din
familie sau si mai rau, daca te-as…

-Shhhhhh, spune el punandu-mi un deget pe buze.

-Nu se va intampla nimic si in plus trebuie mai

mult de niste varcolaci amarati sa ma doboare, spune
mandru.

-Ai dreptate. Te iubesc…i-am spus sarutandu-l.

-Amorezilor, voi nu auziti?Spune Alice intrand in

camera.

-Ce-I, Alice?Intreb, punandu-mi capul pe pieptul lui

Emm.

-Nu te-a invatat mama ta sa bati la usa, pitico?

-Emmett nu-mi mai spune asa, ca te bat!

 -Bine, pitico.

-O sa vezi tu ce poate pitica asta…

-Bine, deci ce este?Intreb eu, intervenind intre mica lor

ciondaneala.

-Avem musafiri, spune ea zambind larg.

-Cine-i?

-Familia Denali, spune ea.

Am coborat toti trei. Emmett mi-a mai furat cateva

saruturi cat am coborat scarile, dar Alice il plesnea de fiecare
data. Adora sa-l tachineze, la fel cum ii placea si lui sa tachineze
lumea. Numai ca pe el incepea sa-l enerveze, roata s-a intors.

-Ai dreptate, spune Edward razand, cand am intrat in

living.

-Buna, am spus odata cu Emmett.

-Buna…au spus toti.

-Aveti probleme cu cainii?Intreaba Tanya razand.

-Mda..am spus uitandu-ma urat spre Jacob, care a scos

limba la mine.

-Vrei sa ti-o tai?

 -Daca poti…

-Parca ati avea 2 ani, amandoi, spune Jasper razand.

-Nu ma pot abtine Jazz, il iubesc atat de mult incat

nu pot suporta sa nu-I spun cate ceva, am spus ironica.
Jacob a scuipat mancarea pe care o avea in gura, pe Nessie.

Toti am izbucnit in ras. Nessie l-am plesnit peste ceafa si l-

a scos din camera.

-Rose si Jake combinatia perfecta, cand ai chef de

distractie, spune Bella.

-Deci care-I treaba cu acei lupi?Intreaba Garrett.

-Nu concep ca vampirii si varcolacii sa fie prieteni.

Suntem dusmani naturali, deci nu putem fi
prieteni, explica Edward.

-Cati sunt?Intreaba Kate.

-33, am raspuns repede.

-Cati?! Spune Carmen socata.

-Vin sa ne distruga, nu sa se joace cu noi, spune

Jasper.

-Vom lupta si ii vom invinge, spune Emmett.

 -Are dreptate, daca le-am tinut piept Volturilor le
putem tine si lupilor astora, spune Jacob revenit in camera,
impreuna cu Nessie.

-Sunt de acord cu potaia.

-Merci, blondino.

-Imi place cum va alintati,spune Garrett razand.

Carlisle si Edward, le-a explicat si celor din familia Denali

planul varcolacilor si contraatacul nostru. Nu ne puteau face
nimic daca stateam la inaltime, dar trebuia sa revenim pe
pamant pentru a-I opri. Jacob vroia sa anunte si haita, dar nu l-
am lasat, pentru ca cei 3 lupi, le puteau auzi gandurile si nu era
bine pentru noi.

Nessie si Jacob au plecat la somn pe la 1 noaptea. Restul am

ramas in living punand la punct ultimele detalii. Daca eram
undeva cu apa, Kate si-ar putea folosi puterea si lupii ar fi opriti.

-Rose…spune Edward, cu ochii mari.

-Ce-i?Ce-am facut?Intreb repede.

-Esti geniala, spune imbratisandu-ma.

-Sunt?

-Rose a avut o idee geniala. Putem ataca de la

distanta cu ajutorul lui Kate.
 -Cum?Intreaba Esme.

-Kate, daca esti intr-o parte uda sau in apa si iti

folosesti puterea se intinde atat cat tine umezeala,
nu?Intreaba el.

-Cred ca da,nu am incercat niciodata…

-Bun, atunci a venit momentul sa incercam.

Am iesit in gradina, tinandu-ne dupa Edward si Kate. Am

ramas la intaltime, in timp ce el si Kate au coborat scarile. Cum
afara ploua, pamantul era ud.

-Stai! Vreau si eu sa ma pun la adapost, spune

Edward, ridicand mainile.

-Scuze, spune Kate zambind.

-Frate si cum vom vedea daca merge?Intreaba

Emmett.

-O sa vezi, spune Edward zambind.

L-am vazut pierzanduse in negrul padurii. Dupa 2 minute

Edward revine cu un pui de caprioara in brate. M-am uitat la
Bella, apoi la Alice. Hainele lui Edward erau varza din cauza
noroiului. Alice se enervase, pentru ca-I stricase pretioasele
haine. Am chicotit odata cu Bella, dar ne-am oprit imediat ce
Alice ne-a arunca o privire furioasa.
 -Edward, ai de gand sa-l sacrifici?Intreaba Bella.

-Pentru o cauza nobila, spune el legand capriorul de un

copac, apoi venind langa Bella. Bun, Kate, sa-I dam drumul.
 -La
putere maxima?Intreaba Kate.

-Da.
 Curentul a inceput sa iasa din palmele lui Kate. Si-a pus
palmele pe pamant, iar curentul a inceput sa se imprastie in
intreaga curte. M-am bagat mai in Emmett, facuse-m odata
cunostinta cu puterea lui Kate si nu mai vroiam. Emm ma saruta
pe par si ma strange mai tare langa trupul lui.

Am privit cum curentul se indreapta rapid spre caprior

care se zbatea ingrozit. Cand curentul l-a izbit capriorul a cazut
lat si putin fum a iesit din el.

-Merge, spune Jasper.

-Bravo, Rose, spune mama imbratisandu-ma.

-Merci, am spus zambind.

-Cand iti pui mintea la contributie iese ceva bun,

nu numai perle pentru Jacob, spune Alice.

-Ha..am spus scotand limba.

Au trecut 3 zile si totul parea in regula. Cu toti eram in

living. Unii jucau carti si sah, altii citind sau pierzand vremea.
Un urlet puternic a spart linistea padurii, facandu-ne sa
tresarim. Jacob a sarit imediat in picioare si a iesit afara,
transformanduse.

-Ce-I Jake?Intreaba Nessie.

-Haita are probleme…traduce Edward. Jacob, stai pe

loc, mergem toti.
 -Edward, ce se intampla?Intreaba Esme.

-Cred ca lupii ataca si ne atrag prin haita, spune el.

Nu am mai stat pe ganduri si am intrat in padure. Urlete

de durere se auzea prin padure. La fiecare urlet, Jacob maraia si
mai feroce, marind pasul. Am ajuns aproape de rezervatia
Quillette si am vazut toata haita prinsa in niste capcane uriase.

-Capcane pentru ursi?! Spune Emmett, studiind

capcanele.

-Trebuie sa tragem de ele, stati linistiti, spune

Edward.

-Nu, Edward…sunt diferite.

-Ce vrei sa spui, unchiule Emmett?

-Sunt mult mai mari, iar mecanismul este diferit.

Sunt facute sa nu poti scapa din ele, daca vei incerca sa
le desfaci poti sa le retezi labele.

M-am uitat socata la intreaga haita. Capcanele fusese-ra

puse in asa fel, incat lupii sa-si prinda toate labele.

-Sam, nu te transforma in om, va fi si mai

rau, spune Edward.

-Nu va agitati, va veti rupe labele, spune Carlisle.

 -Nu! Maraie Edward, ridicanduse.

-Ce este, fiule?Intreaba Esme.

-Vin…

-Ce?!Am spus speriata.

-Nu putem folosi chestia aia…spune Edward furios.

Pamantul nu mai era ud si nu puteam folosi puterea lui Kate. In
copaci nu ne puteam urca pentru ca ar fi atacat haita si pe
Jacob.

M-am dus langa Emmett si

m-am asezat protector in fata lui. Toti am format un cerc in jurul
haitei. In cateva secunde eram inconjurati de lupi. Eram
pierduti, mult prea multi si nu aveam nici ajutor din partea
haitei. Maraieturi feroce au inceput sa se auda in intreaga
padure.

-Impreuna pentru eternitate! Am spus cu voce tare.

Toti si-au intors privirea spre mine. Lupii s-au uitat nedumeriti
unii la alti. Toata familia a dat aprobator din cap si am luat
pozitia de atac. Nu vroiam sa ne lasam fara lupta si asta aveam
sa facem. Vom lupta pana la final.
Ajutor straniu (capitolul 11)
Lupta a inceput si a fost exact cum a spus Edward. Lupii vroiau
sa ne desparta de pereche. Haita maraia si ea, dar nu ne putea
ajuta. Am rezistat un timp, dar lupii erau prea multi si nu ne
mai puteam apara, decat daca lasam haita jos.

-Foc?!Spune Edward.

-Ce foc, Edward?Intreaba Emmett, dand un pumn unui

lup.

-Nu stiu…am vazut….

-Bellaaa…striga Edward.

-Mamii….

Emmett a mers sa-l ajute pe Edward, cu niste lupi, iar eu

am ramas descoperita. Doamne, pana acum nu mi-ai ascultat
rugamintile, te rog….nu pentru mine, pentru familia mea, fa o
minune si lupii sa dispara. Ia-mi viata in schimb, dar numai
opreste lupta asta.

-Inchide-ti ochii! S-a auzit o voce indepartata.

-Ce?! Am spus toti. Lupta a incetat, toti uitandu-ne in jur.

-Familia Cullen si lupii prinsi, inchide-ti ochii! A

repetat vocea.
 Nesiguri pe noi, am inchis ochii. Am simtit o prezenta
langa mine ce mi-a soptit: ―Sa vedem cat de mult iti iubesti
familia…‖.

-Sa nu deschide-ti ochii, indiferent ce se aude!

Am strans din ochi pana au inceput sa ma doara. Mainile

lui Emmett se strangeau mai tare in jurul meu. Brusc am auzit
cherlaituri puternice si am simtit miros de ars. Am dat sa
deschid ochii, dar prezenta de mai devreme a reaparut.

-Nu deschide ochii, nu este momentul, acum!

M-am conformat. Nu stiu de ce, dar ceva imi spunea ca pot

avea incredere in aceea voce, chiar daca n-o mai auzise-m
niciodata pana acum.

-Imposibil…spune Edward, intr-un final. Toti am deschis

ochii si am ramas socati. Lupii veniti sa ne omoare erau la
pamant, prajiti.

-Ce-Ce s-a intamplat aici?Intreaba Nessie, speriata.

-Ce era cu aceea voce?Intreaba Esme.

-Cum?Intreb ca pentru mine.

-Foc…spune Edward. Focul ne-a salvat…

-Foc?! Edward, nimeni inafara de Benjamin nu

poate controla focul….
 -Mai este cineva….

-Cine?Intreaba Alice.

-Femeia vampir…Carlisle sti despre ce

vorbesc…vocea de mai devreme, mai mult ca sigur era
ea.

-Edward, nimeni nu o cunoaste…spune Carlisle.

-Nu… Poate ca mai are cineva putera ei.

-Imposibil. Nici macar Benjamin nu poate controla

focul atat de bine, nici nu prea il foloseste, pentru ca nu
il poate stapani, spune Carlisle.

-Iubito, esti bine?

-D-da…am spus nesigura, uitandu-ma pe langa mine.

-Ce cauti?

-Nimic, doar ca am avut o senzatie ciudata…

-Scuze, am uitat de voi, spune Edward.

Baietii au desfacut 2 lupi, dar nu ii mai tineau puterile.

Capcanele facute erau exact cum a spus Emm. Odata prins in ele,
nu mai putea iesi decat cu sacrificiu.

-Cata rautate…spune Esme.

 -Da, bine ca totul s-a terminat intr-un final…spune
Bella.

-Matusa Rose?

-Da, scuze…nu eram atenta…

-Rose, esti cam absenta, ce s-a intamplat?Intreaba

Kate.

-Nimic. Pot incerca si eu?Intreb

apropiindu-ma de Carlisle si Elezar.

-Scumpo, ne-ar putea ajuta puterea unui nou

nascut…spune Carlisle.

-Doar incerc…

-Merita sa incercam, Carlisle, ii spune Elezar.

-Rose, tu de partea asta si eu de cealalta, spune

Edward.
 -Vreau sa incerc singura….

-Poftim?!

-Te rog…

Edward, se ridica si se uita la mine. Leah isi intoarce botul

spre mine, astfel incat sa ma impinga putin in brat.

-Voi incerca sa o indepartez cat mai repede…i-am

spus incet, aratandu-I un zambet mic.

Am prins capcana din ambele parti, tragand. Nu mergea,

nici macar nu se clintea din loc.

-Rose, nu merge…spune Garrett.

Am inchis ochii si am apucat din nou capcana. Simteam

cum puterea imi creste din ce in ce mai mult. Capcana a inceput
sa se deschida. Cand am simtit ca se largeste, am deschis ochii.
Sangele lui Leah imi curgea pe maini. Stiam ca este o durere
insuportabila si vroiam sa-I ajut, la fel cum si ei ne-au ajutat pe
noi, le eram datoare. Am trans inca o data mai puternic de
capcana, iar aceasta a cedat, rupanduse in 2. M-am intors spre
ceilalti si se uitau la mine cu niste ochi mari.

-Next…am spus zambind.

-Ce-a fost asta?

 -Decat sa te miri atat mai bine ma ajuti, Eddy…am
spus indreptandu-ma spre alt lup.

-Mai bine il iei pe Jazz, ca sa-I linisteasca, spune

Alice.

Am mers cu Jazz, la urmatorul lup si am facut acelasi

lucru, numai ca de data asta nu am mai inchis ochii. Lupii au
fost eliberati in 15 minute. Ne-am indreptat toti spre casa, ranile
lupilor se vindecase-ra, dar oasele se sudase-ra stramb. Carlisle
trebuia sa se uite la ele si sa le aranjeze.

Alergam in spate, cu Emmett, Edward si Bella.

-Ma intreb ce s-a intamplat acolo?Spune Bella.

-A fost ciudat, chiar si pentru noi, continua Emmett.

-Edward, ce este?
 -Rose, ce s-a intamplat acolo?Intreaba Edward,
uitanduse cu o privire analizatoare.

-De unde vrei sa stiu eu?

-Uiti ca citesc gandurile?

-Nu, nu am uitat stai linisit…am spus incepand sa ma

enervez.

-De la un timp te enervezi cam repede…continua el.

Nu l-am mai bagat in seama si am marit viteza, pana am

ajuns langa mama si tata. Priveam in fata, dar cuvintele lui
Edward imi rasunau in cap. Avea dreptate in ultimul timp mi se
intamplase-ra multe lucruri ciudate. Puterea imi crescuse
considerabil si continua sa creasca, incepeam s-o simt.
Deveneam mai puternica, dar nu stiam de ce si cum….

Jacob vine langa mine si ma impinge cu botul.

-Ce vrei?

-Multumesc, traduce Edward.

-Cu placere…M-am intors in spate, dar Edward nu mai

era. Edward?

-Ce este, scumpo?

-Unde sunt Bella, Edward si Emmett?

 -Suntem bine, mergeti acasa si ne intalnim
acolo…spune Bella.

-Bine…

-Rose, cu cine vorbesti?Intreaba Carlisle oprinduse in

fata mea.

-Cu Bella.

-Cu Bella?!

-Voi nu ati auzit-o?

-Nu…raspund toti.

-Grozav, acum credeti

ca sunt si nebuna…am spus dandu-mi ochii peste cap.

-Nu, scumpo, doar ca noi nu am auzit-o, spune Esme.

-Auzul unui vampir normal nu ar fi putut auzi ce

am spus de la distanta aia, spune Edward, venind spre noi.

-Ce vrei sa spui?Intreaba Carmen.

 -Rose, nu esti un vampir normal sau cel putin nu
mai esti, spune Edward.

-Cum adica nu mai sunt un vampir normal?Intreb

speriata.

-Nu stiu ce s-a intamplat sau cum, dar te-ai

schimbat…pana acum nu ai dat prea mare importanta
acestor schimbari, dar nu am putut sa nu le observ…

-Ce fel de schimbari?Intreaba Emmett.

-Sa mergem acasa si vom vorbi acolo.

Am inceput din nou sa alergam spre casa. Linistea

incepuse sa domneasca peste noi. Nu stiam ce vroia sa spuna
Edward cu faptul ca nu mai sunt un vampir normal. Daca nu
eram vampir…atunci ce eram? Intrebarea asta mi s-a fixat in
minte si din cauza ei era sa intru intr-un copac, daca Emmett nu
ma tragea de mana.

-Usor,iubito…

Ajunsi acasa, am intrat in living si ne-am asezat. Eram

nerabdatoare sa vad de ce spusese Edward ca nu sunt un vampir
normal.

-Doamne, o sa ma inebunesti cu gandurile

astea…spune el uitandu-se spre mine.
 -Scuze, dar spune-mi de ce ai spus ca nu sunt un
vampir normal?

-Pai nu esti un vampir normal…

-Daca nu sunt vampir, atunci ce sunt?

-Rapiditatea, mirosul, vazul si auzul ti s-au ascutit

de ceva timp…

-Si puterea…continua Emmett.

-Emmett…i-am spus lasand capul in jos.

-Oooo, barbie s-a rusinat…spune Jacob razand.

Am luat perna din spatele lui Emmett si i-am azvarlit-o lui

Jacob direct in fata.

-Heii…

-Sac de purici. Ar trebui sa fi bucuros ca stai in

casa, meriti un cotet afara si un lant gros ca sa nu
scapi. In fine nu imi mai bat capul o potaie care nu are
decat tarate in capul ala mare. Edward, spune-mi in
continuare.

-Mda…revenim. Deci toate simturile ti s-au

schimbat…in bine. Rose, daca nu ma insel…si mai mult
ca sigur nu ma insel, in momentul asta esti cel mai
puternic vampir din casa.
 -Ce?!Am spus socata.

-Emmett, era cel mai puternic din casa, spune Bella.

-Neah, vreti sa aflam?Spune Edward.

-Da, spune Jacob uitandu-se spre mine.

-Bun, un skandenberg intre voi 2, spune Edward.

-Nu o sa fac asta cu sotul meu.

-Nici eu, nu vreau sa-mi ranesc sotia.

-Hai, ca nu patiti nimic…

Ne-au dus mai mult taras in gradina. Edward l-a rugat pe

Emmett sa faca acelasi lucru ca si la meciul cu Bella. Emm s-a
conformat si a adus o piatra.

-Curaj, Rose…spune Bella, patandu-ma pe umar.

-Mda, este sotul meu…

-La 3, spune Jasper.

 Ne-am prins mainile si am
asteptat semnalul. Emm mi-a mimat un succes,iar gropitele au
iesit in evidenta.

-3, striga Jasper.

Emm a profitat de momentul meu de neatentie si a incercat

sa ma invinga, dar chiar inainte de a ma pune jos, mi-am revenit
din visare si mainile noastre s-au ridicat din nou din pozitia din
care am plecat si au inceput sa se aplece spre partea lui Emmett.

-Imposibil,spune Carlisle uimit.

Emmett ma priveste in ochi, iar zambetul ii pierise de pe

buze. Mana lui se apropia tot mai mult de piatra si se vedea ca
depunea efort sa ma tina, dar nu mai reusea, in schimb eu nu
prea ma sinchiseam. Intr-un final Emm nu a mai putut rezista si
l-am invins.
 -Wow…spune Emm
prinzanduse de brat.

-Cum?Cuvintele nu mai reuseau sa-mi iasa.

-Esti…esti ce-a mai puternica persoana din casa,

Rose, spune Edward.

-Dar cum este posibil?Pana acum eram

normala…adica puterea mea era la fel ca a voastra…

-Nu stiu, surioara, dar ceva imi spune ca ceea ce s-

a intamplat in padure cu varcolacii a fost facut de
tine, spune Edward.

Zilele au inceput sa treaca incet. Inca nu stiam ce se

intampla cu mine, puterile imi cresteau, dar in acelasi timp ma
enervam din orice. De la bataie pe care i-am dat-o lui Jacob, a
renuntat sa ma mai enerveze, cel putin pana cand redeveneam
ceea ce am fost si terminam cu nervii astia.

Intr-o zi de duminca am hotarat dupa un meci de volei sa

ma duc in camera. Spre uimirea mea, Emmett era deja acolo.
Statea ca o statuie in fata ferestrei. M-am apropiat de el cu pasi
micuti si l-am luat de brat.
 -Hei, am spus asezandu-ma pe pervaz, in fata lui.

-Hei…

-Ce faci, aici?

-Nimic, ma gandeam…

-La ce?

-La nimic, nu mai conteaza.

-Spune-mi…te rog…i-am spus cu niste ochi de catelus.

-Ma gandeam la ce se intampla…cu tine.

-Scumpule, sunt aceeasi.

-Poate pe dinafara, dar in interior incepi sa te

schimbi.

-Emmett! I-am spus luandu-I fata in palme. Nicioadata,

dar niciodata nu ma voi schimba. A dat sa spuna ceva, dar
nu a mai putut deoarece l-am oprit, angajandu-l intr-un sarut
lung.

-Vreau sa ramai asa pentru totdeauna, nu vreau sa

te schimbi esti perfecta asa cum esti acum.
 Intr-o miscare brusca,
Emm se tranteste peste mine, sarutandu-ma salbatic. Hainele
noastre nu au rezista nici macar cateva secunde. In timp ce el se
juca pe gatul meu, am inceput sa-l musc incet de ureche, apoi la
fel de incet de gat. Aceste 2 locuri te facea sa zbori, iar noi tocmai
asta ne doream acum. Emmett a inceput sa ma sarute pe burta,
urcand in sus pana la buze, apoi coborand. Faceam si eu cam
acelasi lucru, numai daca aveam loc de el. De data asta vroia ca
el sa fie la conducere si nu prea ma puteam impune sau nici nu
vroiam.

Dupa un timp, Emm s-a oprit si m-a privit cu niste ochi

aurii stralucitori. Avea un zambet larg pe fata ce facea ca
gropitele din obraji sa iasa si mai mult in evidenta. I-am tras
capul in jos, sarutandu-l pe obraz. S-a intors brusc si am ajuns
deasupra lui. S-a uitat in jos, apoi in ochii mei cu subinteles. Am
dat aprobator din cap, stiam la ce se referea. Nu conta asta, de
obicei nu prea o facea, dar oricum vampirii nu pot ramane
insarcinati asa ca nu conta. A inceput din nou o serie de saruturi.
Emm a coborat pe gat si m-a muscat delicat, dar a inceput sa
stranga putin.
 -Ma doare…i-am spus oprindu-l.

-Scuze…spune zambind.

-O sa-mi lasi semn…

-O sa treaca…repejor…

Dupa ceva timp, m-am pus pe burta, privind spre cerul

negru. Noaptea se asternuse peste micul orasel, deci statuse-m
cam jumatate de zi cu Emmett in camera. Jacob va avea un
motiv in plus pentru tachinare. Mi-as fi dorit atat de mult sa am
si eu un ghemotoc al meu si a lui Emm. Cand Carlisle imi spusese
ca nu mai puteam fi mama niciodata, o parte din sufletul meu
pierise. La un moment dat ma gandise-m sa merg la Volturi si sa
le cer permisiunea sa transform un copil, dar dupa lungi
meditatii am inteles ca asta nu-mi aducea altceva decat
moartea.

-La ce te gandesti?Intreaba Emm sarutandu-ma pe

spate.

-La noi 2…

-Iubito…ce este?

-Emm, de ce vampirii nu pot avea copii?

-Baby, am mai vorbit despre asta. Eu te iubesc

oricum.
 -Stiu, dar imi doresc atat de mult un copilas, al
nostru. Sa fie rodul iubirii noastre….Sti, uneori ma
intreb de ce viata este atat de nedreapta?

-Nu este nedreapta, cand ne nastem toti avem

destinul scris. Asa trebuia sa se intample…

-Da, dar nu am facut asa pacate ca sa fiu

asa…singurul lucru bun in toata transformarea asta in
vampir…sunteti voi…familia pe care mi-am dorit-o
dintotdeauna si care am putut s-o capat numai cand am
devenit un monstru.

-Rose, cred ca nu te mai gandesti sa transformi

vreun copil?Intreaba serios.

-Nu, dragule, nu as rezolva nimic, din contra v-as

face si voua probleme, as lua viata unui copil nevinovat
si mi-as gasi moartea, adevarata moarte.

-Hiu, credeam ca te mai gandesti la prostiile

astea.Iubito, stiu ca asta iti doresti, dar nu avem ce
face…si daca vom adopta, odata si odata vor afla de noi
si Volturii vor veni dupa noi.

-Si daca vor afla cand vor deveni mari?Si vor vrea
sa fie transformati.

-Poate, dar pana atunci ar trebui sa-I ferim de

Volturi si de lumea intunecata in care traim. Si in plus
nu esti sigura ca dupa ce vor afla adevarul nu vor
disparea din vietile noastre si le-ar spune oamenilor
despre noi. Nu faptul ca oamenii ar descoperi adevarul
despre noi, ar fi problema, ci durere pe care am simtit-o
in acele momente, stiind ca fiintele pe care le-am
considerat copiii nostri, ne-au renegat.

-Ai dreptate…am spus incet. M-am intors la el si l-am

luat in brate. Aveam nevoie de putera, de optimismul si de
curajul lui. Toate astea incepeau sa piara la mine, mai ales
optimismul. Privind-o pe Bella cu Nessie chiar si dupa atata
timp, eram geloasa pe ea. Vroiam sa fiu in locul ei, dar stiam ca
asta nu se va intampla niciodata, eram blestemata sa raman asa
pentru eternitate.Emm a simtit incordarea mea si m-a strans
mai tare la pieptul lui, apropiindu-ma si mai mult de el.

-Totul va fi bine, imi sopteste el.

Am inchis ochii si mi-am imaginat ca dorm. Era un lucru

care ma relaxa si faptul ca eram la pieptul sotului meu ma
linistea si ma calma si mai mult. Parca frustrarea se risipea
incet, din cauza aurei lui Emmett. El era medicamentul meu…era
singurul care ma putea tine sus, pentru a nu ajunge din nou pe
marginea prapastiei sau si mai rau pentru a cadea in ea.

Ce mi se intampla? (capitolul 12)

 Trecerea zilelor a facut ca nervii sa-mi dispara si sa redevin
la ceea ce eram cu adevarat. Jacob inca isi forta norocul cu
tachinarile despre mine si Emm.

Eram in livng cu fetele, cand baietii intra vijelion in casa,

dar din cauza ca Jacob este impiedicat, toti au cazut in prag.

-Sus, spune Alice razand.

-Ce va mai amuzati, ii spune Jasper luand-o in brate.

-Copii, dar puteti intra pe usa civilizat, le spune

Esme.

-Ne grabeam, spune Edward.

-Diseara mergem la film, spune Emm, fluturand

biletele prin aer.

-Eu nu merg, spune Tanya.

-Ba mergi! Ii spune Kate.

-Nu, mergeti voi…

-Tanya, mergem sa ne distram, sa mai schimbam

aerul nu sa stam fiecare cu perechea lui, spune Edward.

-Din cauza asta nu mergi?Intreaba Alice. Trebuie sa

lucrez si cu tine.

-Este mai bine asa, continua Tanya.

 -La ce ora este filmul?Intreb eu.

-La 22:00, raspunde Emm.

-Bun, pai ceasul este 20:15, sa ne imbracam si sa

mergem, spune Bella.

-Jake, noi?Intreaba Nessie.

-Noi, dormim, spune el.

Imediat ce ne-am imbracat, am pornit spre Seattle. Drumul

a fost linistit. Tanya a mers cu noi in masina, dar era foarte
tacuta si privea absenta pe geam.

La 21:00 am intrat in Seattle si am intampinat o

aglomeratie infioratoare.

-Ce s-a intamplat Tanya?Intreb pe un ton scazut,

privind-o din oglinda retrovizoare.

-Nimic..

-Hai, Tan, ce este?

-Nu vroiam sa vin…Nu am ce sa caut aici…

-Tanya, vrei sa te ciufulesc?Intreaba Emm serios.

-Nu, doar ca nu trebuia sa vin si punct.

-De ce spui asta?

 -Rose, eu nu am pereche si este urat sa stau intre
voi…spune trista.

-Asta era problema?S-a rezolvat, acum gasim pe

cineva, spune Emm facandu-I cu ochiul.

-Merci Emm, chiar sti sa scoti pe cineva dintr-o

stare aiurea.

-Normal, sunt un geniu, nu-I asa baby?....Baby?

-Aaaa….da….am spus repede.

Am ajuns in fata mall-ului chiar inainte cu 10 minute de

inceperea filmului. Cum era de asteptat din partea baietilor. Era
un film de actiune si putin horror. I-am spus lui Emm, fara
sarutari si chestii dastea langa Tanya. Se vedea ca nu era in
apele ei si o intelegeam. Si eu m-as fi simtit la fel in locul ei. Cand
ajungem acasa trebuie sa vorbesc cu fetele si sa facem ceva in
legatura cu Tanya. Un lucru il stiu sigur, undeva prin lume
exista cineva pentru fiecare dintre noi. Va aparea cand te astepti
mai putin sau cand ai ce-a mai mare nevoie pe cineva, ori cand
incepi sa crezi ca dragostea nu-I pentru tine.

-Ai dreptate…sopteste Edward.

Mi-am intors privirea spre el, zambind.

Dupa 1 ora jumate, am iesit din sala, indreptandu-ne spre

parcare. Alice, Kate si Bella comentau filmul.
 -Ce ziceti de o plimbare prin parc?Intreaba Edward.

-Hmmm, cred ca este in regula, spune Garret,

imbratisand-o pe Kate.

-Ok, mergem, dar stiti unde este parcul?Intreb eu.

-Stiu eu, dar stiti unde este parcul?Intreb eu uitandu-

ma prin jur.

-Stiu eu, dar mergem cu masinile, spune Edward.

-O fi ceva ce nu sti?Spune Emm indreptanduse spre

masina.

-Te-am auzit Emmy!

-Si?

-Mergem, azi?Intreaba Bella putin enervata.

L-am urmat pe Edward, pana am ajuns in fata parcului.

Privind prin parbriz, parcul parea infricosator, pentru ca nu
prea era luminat, iar singurele persoane care se aflau pe acolo
erau cateva cupluri, iesite la plimbare.

Noi, fetele mergeam in fata, iar baietii in spate. Aleile

inguste imi aminteau putin de Ronchester. Am scuturat din cap,
alungandu-mi imaginile din minte.
 In timp ce ne plimbam, am intrat intr-o parte a parcului
mai putin luminata, decat restul. Am dat peste un om al strazii,
ce cauta prin cosurile de gunoi de langa banci. Bella i-a dat niste
bani si ne-am continuat plimbarea. La scurt timp am auzit un
tipat infundat, apoi o inima batand aceclerat, dar in scurt timp
incepea sa slabeasca. Ne-am aruncat niste priviri fulgeratoare si
ne-am indreptat spre sursa inimii slabite. Ne-am intors pe
aceeasi poteca si am intrat putin in tufisuri.

-Hei! Striga Emm, vampirului din fata noastre, care

tocmai se hranea.

-Doamne…spune Bella, uitanduse la omul caruia ii

daduse bani mai devreme.

-Mai, mai, mai, daca nu ma insel este chiar familia

Cullen, spune vampirul.

-Ce cauti aici?Intreb serioasa.

-Sunt in trecere si imi era sete, spune el.

-Cine esti?Intreaba Jasper.

 -Da, ce nepoliticos sunt, imi cer
scuze. Ma numesc Nathan, spune vampirul. A facut un pas in
fata, iar lumina palida a felinarelor si a lunii i-au cazut pe chip.
Era un tip cam de inaltime cu Edward, slabut, parul negru si
ciufulit.

Statuia de piatra de langa mine mi-a atras atentia. Tanya

parca inghetase, cand a vazut acest vampir.Din privirea pe care
o avea puteai deduce 2 lucruri: 1 ca-l cunoaste pe acest Nathan si
2…ca s-a indragostit.

-Scuzati-ma, dar nu vreau probleme, spune Nathan.

-Nu ai, spune Edward.

-Totusi acesta este teritoriul nostru asa ca te rog

sa-l parasesti, spune Emmett.

-Ok, spune Nathan, ridicandu-si mainile ca si cum s-ar

preda. Inainte de a pleca s-a uitat lung la Tanya, care nici pana
acum nu-si revenise. Un zambet mic a aparut pe fata lui Nathan,
apoi a disparut.

Ne intorceam spre casa, iar tacerea din masina, incepea sa

ma enerveze.

-Tanya, il cunostea-i?Intreb intorcandu-ma spre ea.

-Pe Nathan, nu, de ce?Intreaba ea repede.

-I-ai retinut si numele…spune Emm chicotind.

-Emmett…

-Ceva imi spune ca in curand, vom repeta figura

asta, numai ca va fi o intalnire in grup, fiecare cu
perechea lui, am spus fericita.

-De unde sti?Intreaba Tanya.

-Tanya, stau in casa cu un cititor de ganduri si o

fata ce vede viitorul, deci este normal sa ma molipsesc.

-Spre sa ai dreptate…spune Tanya, foarte incer, pentru

ca Emm nu a auzit-o. Am chicotit si m-am intors din nou cu fata
spre parbriz.

-O sa vezi ca asa e.

Ajunsi acasa le-am si celorlalti despre nomandul cu care

ne-am intalnit. Stralucirea pe care Tanya o avea in ochi, i-a
facut curiosi pe parinti. Dupa multe rugaminti Tanya recunoaste
ca atunci cand l-a vazut pe Nathen a simtit ceva schimbanduse
in ea.

-Vezi, Tan, intotdeauna am dreptate, spune Emm

mandru.

-Nu te umfla in pene, iubitule, i-am spus zambind.

-Sa nu daramati casa, spune Emm, cand Bella si

Edward s-au ridicat pentru a placa acasa.

-Nu suntem ca altii, ii da Edward peste nas.

-Hahahaha, esti foarte amuzant Eddy, am spus

ironica.

Dupa plecarea lui Edward si a Bellei, am urcat si noi in

dormitoare. Esme, Carlisle, Elezar si Carmen au mai ramas in
living, vorbind.

Dupa un dus lung, Emm se tranteste in pat si incepe sa

butoneze telecomanda televizorului.

-Emmett, schimba, i-am spus putin nervoasa.

-De ce?

-Fiti-ar sportul de ras! Schimba!

-Hai, iubito, este interesant, se plange el.

 Emm a mai bombanit ceva ce nu am inteles si a inchis
televizorul. Mi-am reluat cititul. Carlisle imi facuse cadou primul
volum al unei serii cu vampiri ―Academia Vampirilor‖. Nu prea
le aveam eu cu cititul, dar asta ma captivase.

-Heii...

-Eu nu am uit la sport, tu nu citesti, spune Emm,

azvarlind cartea pe jos.

-De ce?

-Pentru ca asa zic eu, spune el dand sa ma sarute pe

obraz. M-am ferit, iar el s-a ales cu un saurt din partea pernei.
Am vrut sa ma ridic din pat, dar ceva ma trage inapoi. Crezi ca
scapi asa usor de mine?Spune el zambind larg.

-Te comporti ca un copil de 2 ani, am spus incercand

sa-l imping de pe mine.
 -In seara vreau sa
facem dragoste cum n-am mai facut pana acum, spune el
uitandu-se in ochii mei, zambind larg.

-Clar, maine iti fac o programare la psihiatru. Ai

luat-o razna, dragule…

-Da, sunt nebun dupa tine, spune el incepand sa ma

sarute.

Saruturile au inceput sa fie si mai pasionale, iar exicitarea

a crescut in intesitate. Hainele au inceput sa se rupa, cand
trageam de ele, aruncandu-le prin camera.

Totul mi se parea perfect atunci cand el era langa mine.

Trupul lui musculor, ochii de un auriu ce te himnotiza, buzele
dulci si atingerile catifelate ce-mi trupul, ma aduceau in extaz.

-Te iubesc, imi sopteste in timp ce ma musca incet de

ureche.
 Nu i-am putut raspunde, pentru ca eram prea absorbita de
frumustetea lui si de sentimentele pe care mi le putea trezi.

Era ora 16:25, soarele era ascuns dupa norii cenusi ce

acopereau cerul, iar vantul adia lin. L-am auzit pe Jacob, facand
niste comentarii cam necioplite pe seama mea si a lui Emm, dar
nu vroiam sa plec de la pieptul sotului meu, pentru a-I da vreo
doua sacului aluia de purici.

-Cred ca ar trebui sa coboram..spune Emm

sarutandu-ma pe frunte.

Am scos un oftat lung, iar el a chicotit.

-Ooo, lume noua, spune Jacob

iesind din bucuatarie.

-Sterget-ti zambetul ala tampit de pe fata, i-am spus

serioasa.

-Unde sunt ceilalti?Intreaba Emm.

 -In gradina, avem un musafir…

-Ce musafir?Intreaba Emm.

-Nu stiu, un nomand din cate am inteles. V-ati

intalnit aseara cu el, spune Jacob ridicand din umeri.

Am schimbat o privire fulgeratoare cu Emm si am iesit in

gradina.

-Buna dimineata sau mai bine zis buna ziua, spune

Edward chicotind.

-Hye, am spus noi.

-Buna, spune Nathen.

-S-a intamplat ceva?Intreb uitandu-ma cand la Carlisle,

cand la Nathen.

-Nu, totul este in regula, spune Carlisle.

-M-am gandit ca daca tot sunt prin zona…sa

cunosc familia Cullen. Sunteti tari, n-am ce spune, daca
le-ati putut tine piept Volturilor, spune Nathan.

-Eram nevinovati, spune Bella.

-Da, dar oricum, meritati toate felicitarile pentru

curajul de care ati dat dovada. In toti cei 835 de ani ai
mei nu am mai intalnit pe cineva care sa le tina piept.
 -Pentru ca atunci cand sti ca nu ai gresit cu nimic,
ai curajul sa stai drept in fata pericolului, spune Esme.

Ne-am asezat la masa din gradina, incepand sa vorbim.

Nathen era foarte curios si vrioa sa afle cat mai multe despre
modul nostru de viata si despre dieta noastra. Pe tot parcurul
discutiei Nathen nu si-a luat privirea de la Tanya si nici ea de la
el.

-Edward…spune Kate, uitanduse spre Nathan.

-Este in regula, spune el zambind.

-Deci pana la urma de ce ai venit?Intreaba Jazz.

-Are dreptate, nu ne mai indruga atatea ca esti

interesat de cum putem sta fara sange uman, spune
Garrett. De cand incepuse relatia cu Kate, renuntase la sangele
uman si intrase la dieta noastra.

-Copiii…spune Esme.

-De cand ne-am intalnit aseara nu mi-am putut lua

gandul de la voi sau mai bine zis de la o persoana care a
fost cu voi…spune Nathan.

-De la cine?Intreb fixandu-l cu privirea.

-De la ea, spune Nathan intorcandu-si privirea spre

Tanya.
 -Eu?!

-Da, nu mi-am putut lua gandul de la tine. M-am

riscat putin sa vin, pentru ca stiam de varcolacii ce
bantuie pe aici, dar m-am gandit ca merita
sacrificiul, vocea lui Nathan era blanda.

Tanya a lasat capul in jos, rusinanduse. Nathan a

chicotind.

-Ai fost norocos, spune Jacob.

-Da. As dori sa fac o plimbare cu ea, bineinteles

daca este de acord, spune Nathan mutandu-si privirea pe
fiecare.

-Tanya?Intreaba Kate, luandu-si sora de mana.

-Tanya…incantat de cunostinta, spune Nathan

zambind.

-Incantata, spune Tanya zambind, in timp ce intinde

mana spre el.

Tanya a fost de acord sa faca o plimbare cu Nathan, dar

nu inainte ca intreaga familie sa-l avertizeze ca suntem cu ochii
pe el.

Am intrat in casa si ne-am facut comozi in living. Toti au

inceput sa vorbeasca despre Nathan si o presupusa relatie cu
Tanya. Ascultam in liniste discutia. Daca ar fi ca Tanya sa fie cu
Nathan, m-as bucura pentru ea, merita sa fie fericita.

-Ce faci?Esti foarte absenta?Ma intreaba Emm.

-Scuze…am raspuns zambind.

-Tie cum ti se pare, Nathan, Rose?Intreaba Kate.

-Cred ca este in regula si trebuie sa-I admiram

curajul. A venit dupa ea, chiar daca stia despre haita.

-Mereu te legi de noi, spune Jacob.

-Jacob, te-a bagat cineva in seama?Intreb plictisita.

-Da, tu! Cum ai ocazia te legi de noi…

-Jake, nu a zis nimic, spune Nessie.

-Jacob, nu te mai umfla in pene. Are dreptate nu

orice vampir are curajul sa vina in Forks si nu numai
din cauza noastra, ci si din cauza voastra, spune Bella.

-Sti, Bells, nu stiu cand relatia ta cu blonda s-a

schimbat, dar o preferam pe cealalta.

-Gata, Jacob, gata…spune Emm. Gluma-I gluma,

dar mai opreste-te…

-Ai grija, in locul tau nu l-as supara pe

Emmett, spune Garrett.
 -Gata, javra! Am spus mai mult maraind, in timp ce m-
am ridicat de langa Emm.

-Incet, Rozie, spune Carlisle punanduse in fata mea.

-Rose, ce se intampla cu tine?Intreaba Carmne.

-Da, te enervezi foarte repede, adauga Alice.

-Nu stiu…scuzati-ma…am spus iesind din camera.

Am mers in gradina si m-am asezat pe leagan,

balansandu-ma incet. Aveau dreptate de cand incepuse-ra toate
simturile sa-mi creasca, devenise-m foarte impulsiva. Am
continuat pana cand, o arsura bine cunoscuta a inceput sa-mi
apara in gat. Mi-am dus instinctiv mana spre gat, inghitind in
sec. Era putin ciudat, vanase-m acum 2 zile, deci nu trebuia sa-
mi fie sete, dar in fine.

-Merge cineva la vanatoare?Intreb intrand in casa.

-Am vanat acum 2 zile, spune Jazz.

-Stiu, dar ce sa fac, nu voi sta cu arsura asta…

-Iubito, sigur ti-e sete?Ai ochii aurii si inca foarte

stralucitori.

-Dragule, sa sti ca inca imi dau seama cand mi-e

sete si cand nu. Nu inteleg ce se intampla, dar nici nu
imi mai bat capul cu chestia asta. Deci merge cineva
sau nu?

-Nu mi-e sete, dar merg cu tine, spune Emm.

-Bine, daca nu ti-e sete, atunci stai acasa, i-am spus

sarutandu-l rapid.

Am iesit din casa si am intrat in padure. Lumina incepea sa

fie tot mai slaba, ziua apropiinduse de sfarsit. Cum micii
varcolaci nebuni disparuse-ra,acum puteam vana din noua si pe
teritoriul lor. Am sarit peste lac, inaintand pe teritoriul lupilor,
pana cand un miros dulce de caprioara mi-a inundat plamanii.
Simturile mi s-au activat instantaneu, iar pradatorul a iesit la
suprafata. M-am urcat intr-un copac, ascultand inimile rapid a
2 caprioare ce se indreptau nestiutoare spre mine.Cand le-am
vazut la baza capacului, m-am napustit asupra lor. Sangele cald
si dulce imi uda buzele si imi vibra prin tot corpul. Dupa ce am
secat de viata si sangele cele 2 caprioare si am ascuns lesurile,
m-am indreptat spre casa. M-am oprit la marginea lacului si m-
am asezat pe o piatra. Luna era pe cer, stralucind puternic
printre miile de stele ce impanzeau intreg cerul. Privelistea era
minunata si fermecatoare. Instinctiv mi-am dus mana la burta,
mangaind-o.

-Ce fac?Intreb cu voce tare. Doamne, incep s-o i-au

razna…M-am ridicat si am reluat drumul spre casa. Eram cam
pe la jumatatea drumul, cand am simtit cum picioarele incep sa
mi se inmoaie si vederea mi se incetoseaza. M-am oprit si am
vrut sa ma proptesc cu o mana de trunchiul unui copac, numai
ca nnu am nimerit copacul ci aerul. M-am prabusit la pamant.
Eram speriata si nu aveam nici telefonul la mine, pentru a suna
pe cineva sa vina dupa mine. Vampirii nu patesc asa ceva…se
intampla ceva cu mine si nu era bine. Am inchis ochii si am
incercat sa ma linistesc. Ameteala a trecut la fel de straniu ca
atunci cand a aparut. Dupa cateva minute, m-am adunat rapid
de pe jos si am grabit pasul spre casa.

-Carlisle! Am strigat, navalind in casa.

-Ce este matusa?

-Ness, unde este Carlisle?

-In birou cu bunica, Elezar si Carmen….

Am fugit imediat pe scari si am intrat in birou fara a mai

bate la usa.

-Rose, ce este?Intreaba
Esme ingrijorata.
 -Se intampla ceva cu mine…

-Rose, linisteste-te, spune Carlisle prinzandu-ma de

umeri. Explica-mi ce s-a

intamplat.

-Am…am lesinat…am spus speriata, cu vocea

tremurata.

-Ce?Spun Esme si Carmen in acelasi timp.

-Exact…

-Cum sa lesini?Vampirii nu lesina..

-Car…nu am terminat pentru ca perdeauna neagra mi-a

reaparut in fata si picioarele mi-au cedat.

Intamplari inexplicabile (capitolul 13)

Intunericul in care intrase-m a inceput sa se limpezeasca. Am
simtit o mana pipaindu-ma pe burta si m-am indepartat rapid
de ea.

-Scumpo, eu sunt, spune tata bland.

-Ce s-a intamplat?Intreb, privind nedumerita in jur.

-Ai lesinat…spune Esme.

-Vampirii nu lesina! Ce
se intampla?L-am imbratisat pe Carlisle, cuibarindu-ma la
pieptul lui. Tati, ce mi se intampla?Intreb speriata. Am simtit
bratele lui Carlisle stranganduse in jurul meu mai tare. M-a
sarutat pe par si mi-a ridicat fata spre a lui.

-Nu stiu, puiule, dar voi afla…Te-am examinat,

dar totul este in regula…

-Unde te duci, Edward?

-Pana jos. Nu stiu cat vor mai reusi sa-l tina acolo
pe Emmett.

-Merg cu tine, am spus ridicandu-ma din pat. Ameteala

a revenit, dar Carlisle a fost pe faza.
 -Nu te forta, spune Esme.

-Daca vrei sa-l las pe Emm aici, atunci intinde-te

si fi cumpinte, spune Edward zambind.

Am dat aprobator din cap si m-am lungit in pat. Esme s-a

asezat langa mine, mangaindu-ma bland.

-Iubito…spune Emm panicat, intrand in camera.

-Sunt bine…am spus incet.

-Nu…nu esti…Carlisle ce are?

-Nu stiu…Nu gasesc nimic in neregula la examinarea.

Dupa 3 zile ametelile tot persistau, unele fiind mult mai

violente decat altele. Incepeam sa ne ingrijoram , pentru ca nu
era normal. Carlisle si Elezar au cautat prin cartile vechi, dar nu
au gasit nimic. Cu fiecare zi care trecea ma simteam tot mai
obosita si mai lipsita de putere.

Eram in gradina, impreuna cu Jacob, Renesmee si Tanya.

-Ce-i?Intreaba Jacob, vazandu-ma foarte atenta la

Nessie, care planta niste flori. Vazand ca nu raspund, m-a batut
pe mana.

-Ce este?

-De ce esti asa atenta la Ness? Barbie ai grija, ca-

ti rup capul…maraie Jacob.
 -Nu i-as face rau niciodata, i-am spus eu. Avea putina
dreptate aici. Mirosul dulce al sangelui lui Nessie imi atrasese
atentia. De la un timp imi era foarte sete si asta se intampla des.

-Rose, ii asteptam si pe ceilalti si mergem la

vanatoare, spune Tanya.

-Da, au spus ca vom merge la vanatoare

azi, continua Jacob.

-Bine, pana vin eu merg in dormitor sa ma

intind, le-am spus ridicandu-ma de la masa.

-Ok.

Odata ajunsa in camera, am inaintat spre pat cu pasi

mici. M-am trantit in pat, inchizand ochii. Ma simteam atat de
obosita, incat daca as fi putut dormi, sunt sigura ca o
saptamana nu ma mai trezeam. Simtomele pe care le aveam
incepeau sa ma puna pe ganduri. Prin fata ochilor au inceput sa
mi se deruleze imagini din viata mea umana sau cel putin
fragmente, pentru ca si eu uitase-m multe lucruri. Simtomele pe
care le aveam imi aminteau de cele pe care le avusese si Vera
pana sa afle ca este insarcinata, dar la mine asta era imposibil.
Am deschis laptop-ul si am inceput sa caut mituri despre
vampiri. Edward spusese atunci cu varcolacii aceia despre o
vampirita de demult, ar trebui sa gasesc ceva.
 -Ce faci,
puiule?Intreaba Emm sarutandu-ma pe frunte. Fiind pierduta
prin cautari nici nu l-am auzit cand a intrat.

-Aaaa…nimic cautam ceva mituri despre

vampiri…am spus intorcandu-am spre el.

-Iubito, nu cauti mituri…spune Emm.

-Cum adica? Mi-am intors privirea spre monitor si am

vazut ca erau jucarii si tot felul de chestii pentru copiii.

-Iubito, am mai vorbit despre asta….spune el trist.

-Nu….Eu vroiam sa caut mituri despre vampiri.

Vreau sa inteleg ce se intampla cu mine….

-Bine, linisteste-te…spune el imbratisandu-ma.

-Dragule, nu am inebunit…crede-ma…

-Nu am crezut niciodata asta.

-Ceilalti s-au intors?

 -Da, se schimba pentru vanatoare.

-Pfiuuu in sfarsit, am spus zambind. Abia astept sa-

mi inving coltii ceva.

-Iubito, ai vanat acum 4 zile…

-De la un timp imi este tot timpul sete…

-Suntem gata! Striga Jasper.

Nu am mai luat-o cu Emm pe usa si am sarit pe geam.

Carlisle si Esme au dat din cap nemultumiti, dar le-am zambint
nevinovat si am intrat in padure. Nu inteleg cum am ajuns pe
site-ul acela pentru copii, cat timp eu cauta cu totul altceva…in
fine…totul este ciudat in lume. Am incercat sa-mi eliberez mintea
si sa ma concentrez pe vanatoare.

Dupa 4 ore ne-am intors acasa. M-am asezat langa pian.

Nessie invatase destul de repede sa cante. O priveam
ingandurata cum isi misca degetele pe clapele pianului.

-Matusa, am auzit ca si tu sti sa canti la pian, nu

mai tati, spune zambind.

-Da, asa este.

-Mi-ar place sa te aud cantand, spune ea.

-Eu nu, este…inainte ca Jacob sa spuna ceva, s-a trezit

cu o palma de peste ceafa.
 -Jacob, vorbesc serios, lasa-mi sotia in pace! Vocea
lui Emmett era dura.

-Ok, gata…spune Jacob, punandu-si palma pe ceafa.

-Ce-mi place cand cineva te pune la punct, spune

Bella.

-Ce rea esti, te-ai molipsit si tu, spune el in soapta.

-Offff…spune Nessie. Imi arati matusa?

-Sigur, scumpo, am spus zambind.

Nessie a venit in locul meu si eu in locul ei. Am inceput sa cant,
iar privirea mi-a fost atrasa de uimirea de pe fata lui Jacob. Nu
te asteptai la asta, nu?Intreb razand.

-Sa fiu sincer, nu. Voi vampirii sunteti

multifunctionali, spune Jacob cu o spranceana ridicata.
 Am cantat la pian, pana cand somnul i-a rapus pe Nessie
si Jacob. Cei 4 au plecat la cabana, iar noi am ramas in living.
Emmett se aseaza langa mine, zambindu-mi dulce.

-Ce este?

-Ma inveti si pe mine?

-Daca il vad pe Emmett cantand la pian, ling pe

jos, spune Jasper razand.

-Pai atunci sa te pregatesti, pentru ca am de gand

sa invat.

-Rose, o sa ai nevoie de niste nervi de otel, spune

Alice.

-Am o eterniate la dispozitie sa-l invat, spun

chicotind. Incearca sa fi atent la mainile mele.

Emm a dat aprobator din cap si ma privea atent. Toti

ceilalti ne priveau cu zambete largi pe fata. Dupa 2 ore Emmett
nu reusea sa invete 3 note. Ii aratam aceeasi pasi si tot nu reusea
sa faca la fel ca mine.

-Scumpule, am toata bunavointa din lume, dar

nervii mei au o limita. Eu merg in camera, sunt
obosita…am spus ridicandu-ma de la pian.

-Bine, scumpo. Voi repeta toata noaptea, iar

maine iti voi arata ca am reusit, spune zambind.
 -Vaiiii….o sa dormim in padure, spune Garret.

-De parca ati dormi, faceti prostii, spune Emm

serios.

-Rose, eu zic sa-ti iei niste dopuri de urechi, spune

Tanya.

-Neah… Am iesit din living si cand sa pun piciorul pe

prima treapta, am simtit pamantul cum imi fuge . Am vrut sa
ma prind de balustrada dar nu am mai apucat. Inainte sa cad pe
spate ceva m-a prins.

-Rose….spune Carlisle.

-T-tata…

-Iubito…

Carlisle m-a ridicat in brate. M-am apucat cu bratele de

gatul lui si am inchis ochii. Ma simteam obosita si foarte slabita.
Am ajuns in camera si eram inconjurata de toata familia.
Carlisle mi-a ridicat tricoul, apasandu-ma incet pe burta. Nu ma
durea…Brusc am simtit cum tot sangele pe care l-am baut mi se
intoarce inapoi. L-am dat la o parte pe tata si am fugit in baie.

-Stati acolo…am spus cu greu. Am dat afara tot sangele

pe care-l bause-m . M-am ridicat cu greu si am mers la chiuveta,
stropindu-ma cu apa pe fata, apoi am iesit.

-Rose, intinde-te putin…spune Carlisle ganditor.

 Emmett a venit si m-a ajuntat sa merg la pat. M-am intins
pe pat, iar Carlisle a inceput din nou sa-mi apese incet pe burta,
de data asta a inceput sa ma doara.

-Awww…am spus punandu-mi instinctiv mana la burta.

-Carlisle, ce se intampla?Intreaba Esme, speriata.

-Tati, spune-mi ce mi se intampla?Nu…din nou am

avut senzatia de voma, dar nu m-am mai ridicat din pat, pentru
ca Emm imi adusese un lighean langa pat.

-Nu…asta este imposibil….spune Carlisle.

-Ce este?Intreaba Elezar.

-S-ar putea sa fim martori la ceva minunat, spune

el. Alice, te rog mergi la farmacie si cumpara astea, ii
spune el dandu-I un biletel.

-Ce? Spune Alice, cu ochii mariti.

-Du-te…

-Merg cu tine, spune Tanya.

-Tati, ce mi se intampla?Vocea imi era tremurata.

-O sa aflam in curand, daca este ceea ce cred eu

viata ta se va schimba radical, spune zambind, mangaindu-
ma pe frunte.
 Am inchis ochii, durerea pe care o simtea-m in burta era
ingrozitoare. Nu stiu cat am stat cu ochii inchisi, dar cand i-am
deschis toti erau la fel si in acelasi loc. Emmett se pusese langa
mine in pat tinandu-ma in brate, iar Eseme ma mangaia pe
frunte.

-Am venit, spune Alice, dandu-I lui Carlisle punguta.

-Bun, Rose, vreau sa mergi pana la baie si sa faci

asta, spune el dandu-mi o cutiuta lunga.

-Ce-i…Ce sa fac cu asta? Intreb cu niste ochi

mari.

-Mergi si o sa vedem.

-Merg sa te ajut…spune Emmett urmandu-ma ca o

umbra.

-Emm, cred ca pot, vorbesc serios. Inca ma

balansam putin, dar puteam merge. Am desfacut cutia si am luat
doar ce era in ea, intrand in baie. Cand am inchis usa, mi-am dat
seama ca era cam imposibil sa-l fac.Carlisle, si cum ar trebui
sa fac?Vampirii nu au nevoie naturale….

-Da, cu toate astea am uitat… Ai nevoie de ajutor

ca sa-l faci….As vrea sa raman singur cu Rose, asa va fi
mai linisita.

-Dar…
 -Emmett, sa mergem jos.

Toti au iesit din camera, iar eu am ramas cu Carlisle.

-Scumpo, merg dupa trusa medicala, nu te forta

pana ma intorc.

-Bine…am spus nesigura. Tata, vroia sa ma ajute sa fac

un test de sarcina. Fantastic…nu eram pudica, dar totusi era
tatal meu…. Ma cam ingrozea gandul ca m-ar consulta mai
minutios si nu intelegeam de ce vroia sa fac testul de
sarcina…vampirii nu pot avea copii, pentru ca ramanem
impietriti…

Dupa cateva minute Carlisle revine in camera cu trusa. O

pune langa pat si se aseaza langa mine.

-Stai, ce vrei sa faci?Intreb ingrijorata.

-Rose, ca sa faci ala imi trebuie venin pentru ca

altceva nu ai….Si veninul trebuie luat…

-Ce? Nici nu vreau sa ma gandesc…Nu! M-am

indepartat de tata, strangandu-mi picioarele la piept.

-Puiule, imagineaza-ti ca in situatia de fata, cel

care te consulta nu este tatal tau, ci un doctor, spune
Carlisle rugator.

-Ce trebuie sa-mi faci?Intreb rusinata. Ok stiam ca in

noaptea aia cand ma gasise nu eram in regula, tinand cont ce
patise-m. Tin minte si acum ca eram oarecum rusinata cand se
uita la mine, pana cand am lesinat. M-am mai dat putin mai
incolo de unde eram, cu picioarele inca stranse la piept.

-Scumpo, l-as trimite pe Emmett, dar mai bine nu.

In momentul asta eu sunt doctor, tu nu ma cunosti…

-N-Nu pot…Imi pare

rau…Dar spune-mi ce trebuie sa-mi faci? Carlisle a
inceput sa-mi explice si ma uitam uimita la el. Era un medic
exceptional stiam asta, dar cu cat statea mai mult de vorba cu
mine si imi explica chestiile astea ale medicinei eram si mai
fascinata.

-Deci, incepem?

-Nu! Am spus repede.

-Scumpo…

-Am priceput ideea. Te rog frumos, lasa-ma sa mi-

l fac singura…

-Rose…
 -Te rog, tati….

-Offf….bine…dar ma chemi daca ai nevoie de

ajutor.

-Da.

Carlisle m-a sarutat pe frunte si a iesit afara, nu inainte

sa-mi mai explice odata ce trebuie sa fac. Dupa ce a iesit, am luat
seringa si m-am uitat lung la ea, apoi la test. Daca tata insista
atat de mult sa-mi fac acest test, inseamna ca exista posibilitatea
de a fi insarcinata? Dar cum este posibil, vampirii nu pot avea
copii?....Dupa cateva minute lungi de gandire m-am hotarat sa-
mi fac testul. Am facut exact ce-mi spuse tata.

-Tata…

-A durat cam mult,spune zambind.

-Scuze, doar ca am fost prinsa prin alta lume.

Cam in cat timp ar trebui sa apara?

-Cateva minute. Cum te mai simti?

-Obosita si mi-e putin sete…Carlisle, dar este

posibil?

-Nu stiu…Exista o legenda despre primii vampirii,

o femeie vampir a avut o putere imensa, puterea focului
si a fost singura care a putut ramane insarcinata si asa
au inceput vampirii. Dupa copii ei, au inceput sa
transforme oamenii si restul sti ce se intampla.

-Deci, este posibilitatea de a fi…un zambet larg mi-a

aparut pe fata.

-Nu stim…de asta nu vreau….

-Sa-mi dai sperante…

Dupa 10 minute, testul era la fel.

-Nu inteleg, ar fi trebuit sa apara ceva…spune

Carlisle ganditor.

-Ce este?

-Nu apare nimic.Nu inteleg, trebuia sa

apara…. Carlisle ridica ambalajul si se uita la data, dar nu era
expirat.

-Alice! Striga Carlisle.

-Da?

-Te rog frumos, mai mergi odata la farmacie si

mai cumpara cateva teste…

-De ce?Intreaba Alice ingrijorata.

 -Nu apare si asta inseamna ca nu s-au respectat
cerintele…spune el intorcanduse spre mine. Am lasat capul in
jos rusinata.

-Sigur, vin cat pot de repede…si a disparut pe usa.

Carlisle a ramas langa mine, dar ma simteam mai bine.

Cu toate ca inca mai aveam greturi, durerea din burta
disparuse, iar puterile imi reveneau incet. Mi-as fi dorit totusi
sa-mi dispara si starea asta de oboseala.Dupa vreo 10 minute
Esme intra in camera.

-Cum este?Intreaba ea, indreptanduse spre pat.

-Nu apare nimic.

-Dar am facut exact cum mi-ai spus….am zis repede.

-Bine, vom vede cand vine Alice, dar de data asta

ti-l fac eu.

-Nu!

-Rose…nu ma cert cu tine. Trebuie sa aflam ce se

intampla cu tine, nu voi sta cu mainile in san, cand
fetita mea se simte rau.

-Mami…te rog….

-Mami? Spune este cu un zambet larg.

 -Da, mami….te rog…Tati, nu pot…imi pare rau,
dar chestia asta nu pot. Prefer sa stau asa, decat sa…

-Gata, scumpo, spune Esme tragandu-ma langa ea. Mi-

am pus capul pe picioarele mamei, iar ea ma mangaia pe par.

-Carlisle, cum se simte?Intreaba Emm intrand in

dormitor.

-Este putin mai bine.

-Cum este testul?

-Nu apare nimic, cred ca am gresit cand l-am

facut, dar sunt sigura ca am facut exact cum mi-a spus
tata…

-Iubito, tot ce vreau este ca tu sa fi bine, bu-mi

doresc nimic mai mult, spune sarutandu-ma.

-Te iubesc…

-Am venittttt!Poftim, Carlisle. Rose, incepi sa te

mai luminezi la fata, spune Alice.

-Mda, trebuie mai mult decat atat ca sa ma

doboare.

-Asta-I surioara mea, spune zambind.

 -Alice, vreau sa te rog ceva, crezi ca te poti uita
prin viitor, poate poti vede ceva, am spus eu.

-Am incercat, dar ceva imi blocheaza puterea. E ca si

cum o putere imensa nu imi da voie sa vad viitorul
tau, spune trista.

-Ciudat....am spus ganditoare.

-Alice, Emm, Esme, va rog lasati-ma cu Rose.

-Carlisle, raman si eu, poate asa va fi mai

linistita, spune mama.

-Bine.

Alice si Emm au iesit din dormitor. M-am uitat la mama,

apoi la tata.

-Vorbesc serios, NU!

-Rose, ti-am spus, acum eu sunt un doctor

oarecare.

-Nu pot, chiar si un doctor oarecare, sti ca am o

problema cu chestia asta. Si in plus nu-mi pot imagina
ca esti un dorctor oarecare, nu am imaginatia atat de
bogata… Va trebui sa ma obligi, altfel nu pot.
 -Nu te voi obliga sa faci nimic. Dar, gandeste-te
putin, daca exista sanse sa fi insarcinata, nu ti-ai dori
sa afli?

-Nu-mi doresc nimic mai mult pe lumea asta decat

un copil, dar trebuie sa fim realisti. Aceea poveste este
doar o legenda.

Am facut in 3 teste si tot la fel nu aparea nimic. Intr-

adevar eu mi le-am facut, dar nu avea cum sa gresesc de 4 ori.

Zorile dimineti au inceput sa se iveasca din spatele

padurii. Ma simteam mult mai bine, greturile disparuse-ra ,
durerea la fel si oboseala incepea sa treaca si ea. Am coborat in
living impreuna cu mama si tata. Nimeni nu intelegea ce se
intamplase cu mine. Carlisle a mers cu Elezar in birou pentru a
mai cauta prin legende.

-Barbie, esti mai bine?

-De cand iti pasa tie cum ma simt?

-Esti matusa sotiei mele, deci suntem rude…

-Ma simt mai bine, Jake, am spus zambind.

-Jake?! Spun toti in cor.

-Cred ca a venit timpul sa nu ne mai prostim.

 -Ai dreptate si oricum eu sunt un om, pardon
varcolac matur.

-Esti foarte matur, spune Bella razand.

-Emmett, eu zic sa pleci de acolo, pentru ca nu

vreau sa raman surd, spune Edward.

-Ha!

Emmett se aseaza la pian si incepe sa cante. Am inceput

sa chicotesc, canta oribil. Edward isi pune mainile la urechi si se
ridica de langa Bella.

-Opreste-te! Ne lasi surzi!

-Edward, vreau sa invat! Am facut pariu cu Jazz.

-Ce pariu?Intreaba Alice.

-Daca Emm reuseste intr-o saptamana sa cante la

pian, bineinteles nu ca Rose sau Edward, dar cat de cat
ok, o sa ma imbrac intr-o fata pentru o saptamana, dar
daca pierde va trebui sa tina pot o saptamana, explica
Jasper.

-Clasa a 2 a, spun uitandu-ma spre Emm.

-O sa vedeti ca voi reusi, spune Emm.

-E bine sa fi atat de increzator, spune Garrett.

 Am iesit cu fetele in gradina, pentru a scapa de zgomotul
din casa. Se auzea si afara, dar nu chiar atat de rau. M-am pus
pe leagan, incepand sa ma balansez incet.

-Rose, cum te mai simit?Intreaba Esme.

-Bine.

-Pana la urma ce-ai facut cu testele?Intreaba

Tanya.

-Sunt aruncate prin baie, nu functioneaza la

vampiri, am spus zambind amar.

-Dar cum de mami a putut ramane insarcinata si

voi nu?Intreaba Nessie.

-Scumpo, eu eram om cand am ramas

insarcinata, ii spune Bella.

-Asa este. Femeile vampir nu pot ramane

insarcinate, pentru ca ramanem impietrite si nu mai
avem anumite chestii, spune Esme.

-Rosalie, te rog, spune-I sotului tau sa inceteze,

ma dor urechile, spune Jacob iesind din casa.

-Spuneti-I voi.

-Nu ne asculta….
 -Si ceilalti unde sunt?Intreaba Carmen.

-Carlisle si Elezar tot in birou, iar baietii se

amuza pe seama lui Emmett.

-Cine a fost cu ideea pariului?Intreb incet.

-Jasper…

-Au 2 ani, Rose, trebuie sa-I intelegem, spune Alice.

-Mda…

-Ness, eu ma duc prin rezervatie, mergi cu

mine?Intreaba Jacob, sarutand-o pe gat.

-Da, spune ea rosind.

-Jake, ai grija de fiica mea, ii spune Bella,

amenintandu-l cu degetul.

-Mai mult decat de viata mea, spune Jacob

transformanduse. Nessie s-a urcat pe spatele lui si au disparut in
padure.

-Nu m-as fi gandit niciodata ca voi fi soacra lui

Jacob, spune Bella chicotind.

-Nici eu nu m-as fi gandit vreodata ca voi fi ruda

cu un caine, am spus impingandu-ma mai tare in leagan.
 -Macar incepeti sa va intelegeti cat de cat…spune
Kate.

-Da, sincera sa fiu am cam obosit sa ma tot

ciondanesc cu el si s-o tin asa o eternitate devine
plictisitor. Alice se ridica de la masa si opreste leaganu-l. Imi
pune mana pe frunte si se uita suspect la mine. Ce-i?Intreb
nedumerita.

-N-ai febra…Tu, ai obosit sa te tachinezi cu Jacob?

Am trait s-o aud si pe asta.

-Alice…am spus dandu-mi ochii peste cap.

-Nu cred ca ma voi obisnui cu linisteacare va fi.

Sa nu va mai aud ciondanindu-va…va fi ciudat.

-Offf…

-Unde mergi?Intreaba Esme.

-Vreau sa-mi i-au mp3-ul, am spus intrand in casa.

Am urcat rapid in camera si am inceput sa caut mp3-ul. Emmett
umblase ultima data cu el, deci era clar aveam de cautat. Am
cautat in toate sertarele, dar nu l-am gasit. M-am uitat spre
pat… m-am aplecat sa ma uit sub pat si l-am vazut. L-am luat si
am vrut sa ies din camera, dar mi-a venit sa vomit. Am fugit in
baie. M-am asezat pe toaleta si mi-am prins fata in palme. Ce se
intampla cu mine? M-am uitat la cosul de gunoi si am vazut o
cutie a unui test de sarcina pe jos. Am ridicat cutia si am vrut s-o
arunc, dar cand am ridicat capacul cosului de gunoi ceva mi-a
atras atentia. Am scos un test de sarcina si ceea ce vedeam m-a
lasat muta. Le-am scos si pe celelalte 3 si erau la fel ca primul.
Am luat teste si am zbughit-o pe usa. Tata! Am spus intrand in
birou. Si Carlisle si Elezar au au tresarit, cand usa s-a trantit de

perete.

-Ce este, Rose?Intreaba Carlisle venind imediat langa

mine.

-Uite…am spus aratandu-I testele. Elezar a venit langa el

si s-a uitat spre Carlisle cand a vazut testele. Amandoi si-au
intors privirea spre mine, aveau niste ochii mari, uimiti si
speriati.

Un nou membru (capitolul 14)

-Carlisle, ce s-a intamplat?Intreaba Edward, intrand vijelios
in camera. Hellooo, mai sunteti pe Pamant?A zis exasperat,
cand a vazut ca nimeni nu scotea niciun sunet.
 Tata tinea in mana testele, iar eu si Elezar ne uita la ele,
nevenindu-ne sa credem. Edward disperat ca nimeni nu spune
nimic, a smuls testele din mana tatei si s-a uitat la ele.

-Carlisle! A exclamat, vazand cele

2 liniute. E….posibil?Privirea lui s-a indreptat spre abdomenul
meu. Am simtit ca trebuie sa-l protejez, asa ca l-am acoperit cu
palmele. Un zambet micut a aparut pe fata mea, iar eu nu am
facut nimic sa-l impiedic. Edward a inchis usa biroului si m-a
ajutat sa ma asez pe canapea.

-Tata, chiar…

-Da…tata s-a intors spre mine si m-a imbratisat.

-Ceilalti au auzit zgomotul si sunt nerabdatori sa

afle ce s-a intamplat, ne anunta Edward.

-Pai, atunci sa mergem, sper sa nu aiba niciunul

probleme cu inima, spune Elezar.
 -Hai, scumpo…

-Raman putin, le-am spus zambind.

-OK, dar sa sti ca tu le vei spune, imi sopteste Edward,

sarutandu-ma pe obraz.

Am dat aprobator din cap,

iar cei 3 au iesit din camera. Ramasa singura am luat testele in
mana si le-am mai privit inca o data. Cele 2 liniute albastre erau
pe toate cele 4 teste. Mi-am pus palmele pe burta, mangaind-o.
Nu-mi venea sa cred, parca eram intr-un vis. Nu stiam cum sa
reactionez, dar bucuria pe care o simteam era de nedescris. Cu
pasi mici, am coborat scarile. Am intrat in living, incercand sa-
mi maschez putin zambetul, pentru a-I lua prin surprindere, dar
n-am reusit.

-Rose, o sa explodezi, imi spune Jasper.

 -Da si ar fi cazul sa te
pregatesti, i-am spus incet.

-Iubito, ce este?Intreaba Emm, venind langa mine. I-am

luat mana si am pus-o pe burta.

-Ce este?Intreaba nedumerit.

-Offf….Emmett, pe cat esti de mare, pe atat esti de

prost, spune Edward.

-Carlisle, ce se intampla?Intreaba mama, avand o

urma de ingrijorare pe fata.

-Stai linistita, scumpo, totul este bine, spune tata,

uitanduse spre mine.

-Ne spune si noua cineva ce se intampla

aici?Intreaba Alice nerabdatoare. Ura cand nu stia ce se
intampla.
 -Emm, imi poti da drumul, sunt in regula, i-am spus
chicotind.

-Aaaa, scuze…spune el zambind. Deci?

M-am indreptate spre masuta din mijlocul camerei si am

pus cele 4 teste de sarcina unul langa altul. Pentru cateva
secunde timpul s-a oprit in loc. Toti au amutit odata ce au vazut
testele. Fetele lor uimite, m-au facut sa chicotesc.

-Esti…Esti insarcinata?Spune Alice uimita.

-Dar cum?Vampirii nu pot avea copii…spune Bella.

-Nu stiu cum, dar da sunt insarcinata, entuziasmul

din voce a rasunat in toata casa. Mi-am mangaiat burta, in timp
ce ma uitam la ceilalti.

-Emm?Intreb vazandu-l in genuchi langa masuta, tinand

unul din teste in mana.
 Toti s-au ridicat si m-au
felicitat. Nimeni nu intelegea cum este posibil, dar pentru mine
nu mai conta asta. O viata creste in mine si asta este tot ce
conteaza. Am privit peste umarul lui Jasper si l-am vazut pe
Emmett in acelasi loc.

―Este in regula?‖

-Da, raspunde Edward chicotind, gandului meu.

-Iubitule?Am spus, punandu-I o mana pe umar.

-Iu-Iub-Iubito…es-esti…

-Nu te mai balbai,

dragule. Da, sunt insarcinata, i-am spus sarindu-I dupa
gat. Emmett imi prinde fata in palme si ma priveste in ochi.
 -Te iubesc, iubesc, iubesc!!! Striga el. M-ai facut cel
mai fericit barbat din lume, imi spune repede. Inainte sa
mai apuc sa spun ceva, buzele lui s-au apasat peste ale mele.

Dupa 4 zile de la aflarea vestii, inca eram uimita si nu-mi

venea sa cred. Voi avea un copil al meu, al meu si al lui Emmett.
Intreaga familia nu mai m-a lasat sa fac nimic. Nu pot spune ca
nu ma simteam bine. Parca acum imi lipseau momentele cand
Alice ma tara dupa ea prin toate mall-urile sau ma punea la
treaba, dar nici nu pot spune ca nu-mi place sa stau. In cele 4
zile, burta imi crescuse considerabil si din spusele tatei, ar fi
trebuit sa inceapa sa miste. Oriunde mergeam venea cineva cu
mine. Slava Domnului ca nu aveam nevoie la toaleta, pentru ca
sunt sigura ca veneau si acolo dupa mine.

Era o zi linistita de duminica. Cu totii iesise-ra in gradina.

Jacob, Nessie, Garrett, Tanya si Kate se jucau cu mingea, iar noi
stateam la masa.

-Cum te simti?Intreaba Carmen.

-Bine, doar putin obosita…

-A miscat?Intreaba Carlisle.

-Nup, dar abia astept sa-l sau s-o simt, i-am spus
chicotind.

-Emmett, ce-ai vrea sa fie?Intreaba Jasper.

 -Nu conteaza, raspunde repede, mangaindu-mi burta. De
cand aflase ca sunt insarcinata, Emmett devenise foarte grijuliu.
Era ciudat sa-l vad asa, dar imi placea.

-Carlisle, crezi ca va fi la fel ca la femeile

umane?Intreaba Bella.

-Nu cred…Simptomele au fost mult mai puternice

decat la femeile umane, chiar mai puternice decat
simptomele pe care le-ai avut tu. Tinand cont ca este un
vampir… pur?! Sa-I spune-m asa, pentru ca este nascut
din 2 vampiri, cred ca totul va fi putin mai violent.

-Nu conteaza, sunt pregatita! Am spus hotarata.

-Acum surioara, poti spune ca ai totul, imi spune

Edward.

-Da, am totul, am repetat incet, uitandu-ma spre

Edward.

-Te-ai gandit la nume?Intreaba mama.

-Da. Daca va fi fata Nikki, iar daca va fi baiat

Tsukune.

-Tsukune?!Spune Carmen.

-Imi place si imi suna foarte cunoscut, ca si cum l-

am mai auzit undeva.
 -Sunt foarte frumoase numele, spune Bella.

-Doamne, cate lucruri sunt de facut…incepe Alice.

O priveam pe micuta mea surioara cum incepuse sa turuie

si nu puteam tine pasul cu ea. Cred ca puteam sa aleg si singura
hainute, patusul si tot ce mai era nevoie, dar Alice nu m-ar fi
lasat in ruptul capului. Ar fi preferat sa ma lege undeva decat sa
nu mearga ea la cumparaturi si sa merg eu.

-Alice, mai opreste-te, ii spune Edward.

-Lasa-ma Edward, incerc sa ma concentrez!

Alice s-a ridicat si a inceput

sa de-o ocol mesei. Ne-am uitat unii la altii, iar Edward ne-a
facut semn s-o lasam sa turuie. Am pus mana pe paharul de suc
din fata mea, dar o lovitura puternica in burta, m-a facut sa ma
indoi de durere. Emm a simtit si el, pentru ca-mi tinea mana pe
burta. S-a uitat speriat la mine si a vrut sa ma imbratiseze. I-am
facut semn sa ma lasa. Edward se ridca si vine langa mine,
asezanduse pe vine.

-Incet, micuto, pe mama ta o doare, spune Edward

zambind.

-Ce?Am spus cu greu.

 -Ii auzi gandurile?Intreaba Emm.

-Da, acum am putut…

Au mai urmat cateva lovituri, dar de data asta au fost

suportabile.

-Te iubesc, micuto, am spus incet, infasurandu-mi

bratele in jurul burtii.

-Si ea te iubeste, traduce Edward.

-Oooo…este fata….spune Jacob

ganditor.

-Asa si?Intreb, fixandu-l cu privirea.

-Nimic, doar ca sper ca istoria sa se repete.

-Ce vrei sa spui, Jake?Intreaba Nessie.

 -Imediat puneti raul inainte, spune Jacob oftand. Ma
refeream la ceea ce s-a intamplat cu mine si tine, Ness.

-Nici in cele mai negre cosmaruri nu ma gandesc la

asa, am spus eu.

-Nu sti ce se poate intampla…

-Jacob, vorbesti mult prost si fara rost, spune

Emmett.

-Mai bine va continuati jocul, spune Bella.

-Ai dreptate, spune Garret.

Am ramas la masa fiind asaltati de Alice cu lista de

cumparaturi. Nu am fost atenta nici macar o secunda la ce
spunea Alice. Miscarile fetitei mele mi-au provocat un seniment
cald si atat de uman, incat am uitat cine sunt.

-Hei! Spune Alice batand cu palma in masa.

-M-ai speriat…am spus uitandu-ma la ea.

-Mergi cu noi la cumparaturi!

-Alice, calm, am spus ridicand mainile.

-Nu, sunt multe de facut, pentru ca nu stim cand

vei naste trebuie sa fie totul gata. Tu de ce razi,
Edward?
 -Ii place de tine, spune el chicotind.

-Normal, stai linistita te voi invata tot ce trebuie sa

sti despre moda. Nu vei fi la fel ca mama ta sau ca
matusa Bella, spune Alice, mangaindu-mi burta.

-Alice, nici nu s-a nascut…spune Esme zambind.

-Nu conteaza, ne aude, deci poate invata din timp.

Acum sa mergem, spune ea, batand din palme. Voi…Unde
au disparut astia?Intreaba ea, punand mainile in sold.

-Au plecat cat au avut timp, spune Emmett.

-Da, lasa-ica-I prind eu. Edward nu mai ranji

fasolea si apuca-te de treaba, sti ce-ai de facut si i-al si
pe acest urs de plus cu tine.

-Urs de plus?! Ti se pare ca semanam?

-Da si misca-te la treaba! Esme, Carmen, ma bazez

pe voi ca nu vor lenevi.

-Sigur, spun amandoua zambind.

Alice ne-a tarat dupa ea in garaj. Eu si Bella am mers la

Bmw, iar Alice la Porche.

-Alice, mergem cu o masina, spune Bella.

 -Nu, pentru ca vor fi bagaje multe. Alice porneste
masina si iese din garaj.

-O sa fie o zi lungaaaaa….spune Bella.

Am oftat si am pronit dupa Alice. In Forks se contruise un

mic mall si credeam ca acolo mergem, dar am vazut ca ne
indreptam spre iesirea din oras. M-am uitat la Bella si am
inceput amandoua sa radem.

-Niciodata nu te-am vazut cu zambetul asta, spune

Bella.

-Niciodata nu am fost asa. Abia astept s-o tin in

brate.

-Da. Si eu eram nearbdatoare. Ti s-a implinit visul.

-Cred ca cineva acolo sus ma iubeste si pe mine.

-Ne iubeste pe toti.

-In toti acesti ani, am sperat ca intr-o zi sa am

ghemotocul meu si al lui Emmett. Pana sa te
intalneasca Edward, speranta asta incepuse sa dispara.
Ma resemnase-m cu gandul ca nu voi avea niciodata un
copil. Imi place sa cred ca totul in viata se intampla cu
un scop.

-Si eu cred acelasi lucru, spune Bella zambind.

 -Incepe chinul, am spus cand am parcat in parcarea
mall-ului.

Alice a luat 2 caruturi, unul ea si unul Bella. Dupa 6 ore de

bantuit prin mall, incepuse-m sa ma uit la ceas din 2 in 2 minute.
Obosise-m sa ma tot plimb de colo pana colo.

Dupa ce am terminat cu cumparaturile pentru fetita, Alice

ne-a tarat intr-un magazin de haine, pentru femei gravide.

-Alice, deja exagerezi, am spus exasperata.

-Nu! Ai nevoie de haine noi!

-Alice, cat crezi ca va mai dura? Pot sa-mi cumpar

haine normale, dar putin mai mari.

-Rose, are dreptate, spune Bella.

-Sunteti imposibile. Alice a ramas pierduta cateva

secunde, apoi a inceput sa i-a de pe rafturi, bluze, pantaloni,
salopete si multe altele. In cateva minute era la casa.
Vanzatoarea s-a uitat ciudat la ea, dar nu a spus nimic.

In parcare am ajutat-o pe Alice sa puna cumparaturile in

portbagaje s pe banchete. Un miros dulce mi-a atras atentia. In
spatele unei dube de marfa un grup de baieti si fete radeau
zgomotos si simtind mirosul sangelui lor cred ca erau drogati.
Involuntar am lasat sacosa jos si m-am indreptat spre ei.
Mirosul ma himnotizase si vroiam sa gust.
 -Rose, trezirea! Spune Alice punanduse in fata mea.

-Alice…

-Gata, sa mergem acasa, spune Bella luandu-ma de

umeri. Rose, da-mi cheile, conduc eu.

I-am inmanat cheile si m-am urcat pe locul din drepata.

Bella conducea mai ok decat noi. Luna era deja sus, dar nicio
stea nu ii tinea companie.

-Rose, ce s-a intampalt acolo?

-Nu stiu, Bells…Brusc mi s-a facut sete…

-Stai linistita, cred ca este din cauza lui Nikki.

-Poate…Ti-e sete, puiule?Intreb mangaindu-mi burtica.

Am simtit o lovitura inceata. Bells, te rog frumos, cand
intram in Forks sa opresti, trebuie sa vanez.

-Bine, voi merge cu tine. S-o anuntam si pe Alice.

Grozav, nu mai am baterie….Ai telefonul la tine?

-Da, i-am dat telefonul si m-am lasat pe spate.

-Alice, Rose trebuie sa vaneze, ne vom opri cand

intram in Forks. Voi merge cu ea, ii spune Bella. Am pus
capul pe geam, privind peisajul negru ce trecea pe langa noi.
 Drumul parca nu se mai termina, iar setea crestea tot mai
mult. Imi era tot mai greu s-o tin in frau. Nikki a inceput sa
loveasca de data asa mai puternic. Am strans mai tare din ochi,
pana au inceput sa ma doara.

-Bella, opreste! Am spus cu maxilarul inclestat.

-De ce?A sarit ea. Te doare ceva?Deschisese deja

portiera din dreptul ei, apoi a venit la mine si a deschis-o pe a
mea. M-a analizat timp de o secunda.

-Nu, doar ca…imi e prea sete. Nu mai rezist, am spus

in timp ce inchideam ochii intr-un mod foarte violent.

-Bine, atunci sa mergem, dar nu stiu ce voi gasi pe

aici…

-Nu conteaza…orice…

M-a ajutat sa cobor din masina si am intrat in mica

padurice la pas uman. Nikki incepea sa se revolte si mai
puternic, lovindu-ma violent.

-Vanam acum, puiule…Mai asteapta cateva

secunde. Inca putina rabdare…am spus incet, incercand s-o
linistesc putin.

-Merg sa vad ce gasesc. Pana ma intorc tine-ti

respiratia si nu ataca niciun animal.
 Am dat aprobator din cap. Bella s-a afundat in padure, iar
eu m-am asezat pe pamantul umed si m-am rezemt de trunchiul
unui copac. In departare am auzit un marait micut, care nu a
durat mult, apoi niste pasi grabiti, care se apropiau de mine.
Bella iese din tufisurile din fata mea cu un pui de vulpe. M-am
uitat cam ciudat la ea, dar imi era prea sete si nu era momentul
sa fac mofturi. M-am ridicat si am inceput sa ma ospatez din
micutul animal. Ghemotocul meu dadea incet din picioruse, semn
ca este multumit. Dupa ce am secat puiul de sange, mi-am reluat
locul pe pamant. Bella a ingropat micutul animalut sub un
bolovan si a venit la mine.

-E mai bine?A zis uitanduse in ochii mei si mangaindu-mi

burta.

-Mult mai bine. Multumesc!

-N-ai pentru ce, Rose, spune zambind.

-Este bine, cel putin pentru o perioada nu foarte

lunga, am chicotit eu.

-Pana ajungem in Forks, oricum nu mai avem

mult, spune ea, inca tinand mana pe burta mea.

-Da. Ai auzit puiule mai avem putin si vom papa

mai bine. Bella m-a ajutat sa ma urc in masina si am pornit din
nou la drum. Bells, ala era un pui de vulpe, nu?

-Da. De ce?
 -Vulpile sunt pline de
purici, am spus serioasa.

-Ups, spune Bella.

-Daca am luat purici si ii ducem acasa, dam vina

pe Jacob, am spus zambind malefic.

-Da, el are purici, spune ea repede. Amandoua am

izbucnit in ras.

Trrrrrr!

-Este, Emm, spune Bella, dandu-mi telefonul.

-Alo? Am spus inca razand.

-Iubito, unde sunteti?Intreaba ingrijorat.

-Venim acasa…

-Alice a ajuns de mult…Ce s-a intampalt? Ti-e rau?

-Dragule, calmeaza-te! Ne-am oprit pentru ca-mi

era prea sete si ne vom mai opri odata cand intram in
Forks, am spus repede, pentru a nu ma mai intrerupe.
 -Te simtit rau?

-Emmett! Nu mi-e rau, doar imi este SE-TE, nimic

mai mult!

-Bine, dar grabiti-va va rog…

-Te pup, pa! Am spus inchizand telefonul. Nikki a lovit

incet. Tati este ingrijorat, i-am spus pe un ton bland.

-Nici daca ma punea-I, nu mi-l puteam imagina pe

Emm, in postura asta, spune Bella.

-Eu am visat mereu aceste clipe, iar Emmett este

foarte haios cand este ingrijorat.

-Mi-ar fi placut sa-I vad fata cand a vazut-o pe

Alice singura, spune ea ganditoare.

-Si eu.

Dupa 15 minute am intrat in Forks. Bella opreste la

marginea padurii. De data asta i-am spus s-o i-a inainte, pentru
ca ma descurc. Nu prea i-a convenit, dar a disparut in padure.
Am inchis farurile masinii si usa, inaintand spre padure.
Vietatile noptii iesise-ra din ascunzatori. Nu a durat mult pana
ce Bella a revenit, de data asta tragand dupa ea o puma.

Mi-am infipt coltii in gatul ei, lasand sangele cald sa-mi

inunde corpul. Dupa ce am terminat, Bella a ascuns cadavrul.
Puterile imi revenise-ra la normal, iar Nikki se linistise.
 In 20 de minute eram acasa. Emmett statea nerabdator pe
scarile din fata casei. Cum Bella a oprit masa, el apare langa
usa, deschizand-o.

-Merci, scumpule, spun sarutandu-l rapid.

-Stati pe loc, amandoua! Spune, incrucisand bratele la

piept.

-Emmett, ne cam grabim…a spus Bella scarpinanduse.

-De, de foarte grabim, am spus razand.

-Ce aveti?Intreaba el nedumerit, vazandu-ne ca ne

scarpinam.

-Nimic, am spus amandoua in cor.

-Edward, deschide geamurile camerlor

noastre, spune Bella.

-La Rose, este deja deschis, iar la noi nu putem,

mai ales in starea voastra, spune el razand. Bells vei face
baie la Esme sau Alice, spune Edward, iesind din casa.

Nu am mai stat la discutii. Dintr-un salt eram deja in

camera. Am mers direct in baie si am dat drumul la apa. Hainele
de pe mine le-am bagat intr-un sac de gunoi. In apa am vazut
cateva puncte negre. Vaiii, nu-mi venea sa cred ca luase-m purici
de la aceea vulpe.
 Dupa o ora de stat in cada, scapand de purici, am iesit, cu
sacul negru in mana.

-Scumpo, ce faci cu ala?Intreaba Emm.

-Bells, unde le-ai pus?

-In gradina. Le dai tu foc?

-Da, am spus razand.

-Ce se intamplat?Intreaba Kate.

-Nimic, ii spune Bella.

Dupa ce am dat foc celor 2 saci cu haine, am revenit in

casa.

-Iubito, trebuie sa-ti arat ceva, spune Emm luandu-

ma de mana.

-Da,da,da, topaie Alice.

M-am uitat rapid spre ceilalti si avea zambetul pe buze.

Alice mi-a pus mana la ochi, iar Emmett ma ghida. Am urcat
treptele cu grija si am pasit peste un mic prag. Nu-mi aduc
aminte sa fi avut vreodata un prag in casa, ciudat…

-Surprizaaaa, spune Alice, luandu-mi mana de la ochi.

-Cum ti se pare?Intreaba Emmett.

 -E-Eee…superba…am spus uimita. Camera lui Nikki
arata absolut minunat. Era vopsita in roz si verde cu tot felul de
desene pe pereti. Mobila pe care o cumparese-m cu Alice era deja
la locul ei, mai trebuia sa aranjam decat jucariile si hainele din
masina mea. Am vazut o usa in lateralul camerei, iar cand Emm
a deschis-o am dat in dormitorul nostru. Ochii mi s-au marit, iar
gura imi era intre-deschis, fapt ce amandoi au inceput sa
chicoteasca.

-Ti-am spus ca-I va place, spune Alice mandra,

batandu-l pe Emmett, pe umar.

-Multumesc, i-am spus surioarei mele, imbratisand-o si

sarutand-o pe obraz.

-N-ai pentru ce, spune zambind.

-Merci, dragule, i-am spus

sarutandu-l.
 -Nu-mi multumi. Totul este pentru ingerasul
meu, spune el mangaindu-mi delicat burta.

Iadul nu este chiar atat de rau, atunci cand ai un inger cu tine.

Iubeam aceasta propozitie, pentru ca ni se potrivea ca o manusa.

Minunile exista (capitolul 15)

Era o zi ploioasa de vineri. Ceilalti pierdeau vremea prin casa,
pentru a nu se plictisi. Eu si Emm ne refugiase-m in dormitorul
nostru.

Stateam lungita in pat, continuand de citit cartea primita

cadou. Emm inchide televizorul si incepe sa ma mangaie pe
burta. Ma gadila pentru ca bagase mana sub bluza.

-Dragule, ma gadili…am spus razand.

-Scuze, vroiam doar sa stiu ce face ingerasul

meu, imi spune zambind.

-Este bine…

Vazandu-l pe Emm atat de dulce, am lasat cartea pe

noptiera. Emm si-a pus capul pe picioarele mele, lipindu-si
urechea de burta. Am inceput sa ma joc cu parul lui cret.
 -Te iubesc, micuto, spune el,
sarutandu-mi burta. Nikki a lovit incet din picioruse si Emm a
chicotit.

-Si ea te iubeste, i-am spus mangaindu-l pe obraz.

-Abia astept s-o tin in brate si sa ma joc cu ea, spune

el entuziasmat.

-Si eu. Este ingerasul meu mic, am spus bland.

Emm inca imi mangaia si saruta burta, fiind fascinat de

miscarile micute ale fiicei noastre.

Un traznet puternic, cred ca a speriat-o pe micuta mea,

pentru ca m-a lovit puternic.

-Incet, puiule, am spus cu greu. Burta incepuse sa ma

doara ingrozitor, din cazua agitatiei ei.

-Ce este?Intreaba Emmett speriat.

 -Nimic, doar ca pe Nikki cred ca a speriat-o acel
traznet…am spus mangaindu-mi delicat burta.

-Micuto, este un traznetu, nu-ti face niciun

rau, spune Emmett pe un ton cald.

A inceput din nou sa vorbeasca cu fiica lui. Ii explica tot

felul de lucruri, care m-au facut sa chicotesc.

Un ciocanit incet in usa, mi-a atras atentia.

-Intra, am spus eu.

-Hey, spune Nesiie, intrand in dormitor. Emm se ridica de

pe picioarele mele, rezemanduse in brat.

-S-a intamplat ceva?Intreb eu, afisand un zambet larg.

-Nu. Vroiam doar sa vad ce mai face verisoara

mea, spune ea zambind.

-Acum este mai linistita, ca pana acum s-a jucat cu

Emmett, i-am spus chicotind.

-Pot?Intreaba ea, uitanduse spre burta.

-Sigur, scumpo.

Ness se aseaza pe pat si pune mana pe burta. Cum a atins-

o Nikki s-a miscat.

-A miscat! Spune Nessie uimita.

 -Da, am spus zambind.

-Este puternica, adauga ea.

-Seamana cu tatal ei, spune Emm aratandu-si muschii.

-Emmett, dragule, nu te mai umfla atata in pene.

-Baby, esti rea, spune el facand un botic suparat. Merg

jos, daca ai nevoie de ceva ma anunti, spune sarutandu-
ma.

Am dat aprobator din cap,

iar Emm a placat, lasandu-a singura cu Nessie. Era foarte
fascinata, cand Nikki se misca sub palma ei. Profitand de ocazie,
am intrebat-o pe Ness cum se simte un bebelus in burta. Eram
curioasa sa stiu cum este fetita mea acolo, daca poate vedea ceva
prin ochii mei sau doar aude.

Ness a inceput sa-mi explice si o ascultam in liniste. Era

prinsa in explicatii, iar gatul ei dezgolit mi-a atras atentia.
Mirosul dulce si catifelat pe care-l emana si vibratiile ce-I
treceau prin corp m-au himpotizat. Parca puteam vede cum
sangele cald ii traverseaza corpul prin venele mici.
 ―ROSALIE, NU!‖striga eul meu interior.

L-am ignorat, iar pradatorul din mine a inceput sa ma

stapaneasca. Mi-am oprit rapid respiratia si am inchis ochii.

-Matusa, te simti bine?Intreaba Nessie, punandu-mi o

mana pe umar.

-Nessie, IESI! Am spus printre dintii inclestati. Usa de la

camera a scos un zgomot puternic, cand s-a izbit de perete.

-Rose, fi cuminte, spune tata pe un ton linistitor. Am

deschis ochii si era in fata mea, cu palmele stranse pe umerii mei.

-V-Vreau…

-Jacob, scoate-o pe Renesmee de aici, striga Edward.

―Rosalie, revino-ti!Nu ai voie!‖ se zbatea eul meu interior.

Il auzeam, dar parca era foarte departe, iar pradatorul era

foarte aproape si imi tot spunea s-o fac. In momentul asta era
mult mai puternic decat mine. Cu palmele tatei pe umeri, am luat
pozitia de atac. Brusc 2 brate puternice s-au infasurat in jurul
meu. Mi-am revenit relativ repede, cu ajutorul lui jasper. Toata
familia era gata sa ma opreasca in caz ca ma ambitionam sa
merg dupa sangele lui Nessie. M-am uitat peste umar si l-am
vazut pe Emm avand o expresie foarte serioasa. Carlisle i-a facut
semn sa-mi de-a drumul, iar el m-a eliberat. In acel moment o
lovitura puternic m-a facut sa cad in genuchi. Mi-am infasurat
burta cu mainile si am strans cat am putut de tare din ochi si
dinti.

-Carlisle! Striga Emmett panicat.

-Rose, linisteste-te! Spune Edward, venind in fata

mea. Agitatia ta o nelinisteste pe Nikki.

-Mie…sete….am spus cu privirea in pamant.

-Kate si Alice au mers dupa sange, spune Esme bland.

Emm ma ridicad delicat si ma aseaza pe pat. Se uita

ingrijorat cand la mine, cand la Carlisle.

-Nikki, daca iti este sete poti s-o faci atenta pe tata
ta, nu trebuie sa-I inducii aceea sete, spune Edward pe un
ton mai ridicat.

-Edward…spune Bella, venind langa el.

-Esti cretin?Intreb suparata.

-Nu, doar ca nu trebuie sa invete sa nu mai faca

mofturi…

-Nu vorbesti asa cu copilul meu! Am spus maraind.

M-am ridicat si am vrut sa fac un pas spre el, dar picioarele moi
nu prea ma ajutau.

-Edward! Spune Carlisle, autoritar.

 -Cred ca mai bine o lasam cu Carlisle. Suntem prea
multi si suntem agitati, spune Carmen.

Cu exceptia tatei, mamei si a lui Emmett toti au iesit din

camera. Nu-I puteam privi pe niciunul in ochi pentru ca-mi era
rusine pentru ceea ce se intamplase. Eram furioasa pe mine din
cauza ca mi-am pierdut controlul.

-Rose, esti mai linistita?Esme se aseaza langa mine, si-

mi intoarce capul spre ea.

-Da…am raspuns incet.

-Iubito, nu trebuie sa fi suparata. Nu s-a intamplat

nimic…incearca Emmett sa ma faca sa ma simt mai bine.

-Multumesc, Emm, dar am fost foarte aproape sa-

mi atac nepoata. Daca nu veneati la timp, poate…

-Shhh…spune Emm oprindu-ma.

-Rose, acum esti intr-o stare mai delicata. Nevoia

ta de sange a crescut, pentru ca acum trebuie sa
hranesti 2 peroane, pe tine si pe copil, spune Carlisle.

-Da, dar nu trebuia sa fac asta…

-Totusi nu ai atacat din prima, spune Esme.

-Nessie este bine si nu este suparata pe tine, ci din

contra te felicita, pentru ca ti-ai mentinut controlul
pana am venit noi, spune Alice intrand in camera tinand in
mana 2 sticle pline cu sange.

-Merci, Ness, am spus eu.

-Nu ai pentru ce matusa, spune ea, de la parter.

-Asta este pentru moment. Vom mai merge daca

mai ai nevoie, spune micuta mea surioara zambind.

-Multumesc…

Alice mi-a facut cu ochiul si a iesit din camera. Am desfacut

dopul primei sticle si am inceput sa savurez lichidul rosu. Dupa
ce am terminat sticla, am inceput sa ma uit in jur.

-Mai vrei?Intreaba Emmett chicotind.

-Da, am spus rusinata. Emmett imi da si ce-a de-a 2 a

sticla, pe care am inceput s-o devorez.

-Esti foarte mancacioasa, spune Emmett mangaindu-

mi burta. Nikki impinge delicat.

-Nu ca n-ar avea cu cine semana, am spus uitandu-

ma spre sotul meu.

Nikki intelesese in cele din urma sa nu-mi mai provoace

aceea sete. Coboram incet scarile si am vrut sa intru in living,
cand Jacob intra in mine. Daca nu eram tapana pe picioare
cadeam odata cu el.
 -Uita-te pe unde mergi, caine! Am strigat furioasa la
el.

-Ce este, Jake?Intreaba Bella.

-
Emily…rezervatie…Sam…Carlisle….rau…incepuse el sa
spuna gesticuland din maini.

-Jacob, vorbeste coerent, ii spune Bella.

-Unde-I Carlisle?

-Este plecat…i-am raspuns deschizand televizorul.

-Ce este?Repeta Bella. Tanya, Kate si Alice ni s-au

alaturat.

-Nu stiu. Emily a lesinat la scurt timp dupa ce a

manacat niste carne cruda…

-De ce un om ar manca carne cruda?Intreaba Kate.

 -Nu stiu, i-a spus lui Sam ca vrea carne cruda…

-Sam sau altcineva a mancat din aceea

carne?Intreaba Alice.

-Nu stiu…Vreau sa vina Carlisle s-o consulte, spune

gesticuland din maini.

-Nu sti nimic, niciodata! Sa mergem acolo si il

sunam pe Carlisle de pe drum, le-am spus indreptandu-ma
spre usa.

-Buna idee, dar tu nu mergi, spune Alice, prinzandu-

ma de brat.

-Sunt in regula, nu-I asa puiule?Nikki a lovit vizibil

burta.

Fetele s-au incruntat la mine, dar n-au mai protestat.

Jacob s-a transformat si toti am inceput sa alergam spre
rezervatie. Au fost cateva momente in care Nikki s-a miscat mai
violent, dar am incercat s-o linistesc repede, pentru a nu vedea
ceilalti, care erau cu ochii pe mine. Spre surprinderea mea am
facut fata durerii cu brio.

In 10 minute eram cu totii in fata casei lui Sam. Toata haita

statea nelinistita, privinduse lung.

-Unde-I Sam?Intreaba Jacob.

-Langa Emily, raspunde Seth.

 -Nu si-a revenit?Intreaba Bella.

-Nu, raspunde Leah dur.

-Hai cu mine, ne spune Jacob intrand in casa. Leah ne-a

arucnat cateva priviri feroce cand am trecut pe langa ea.

-Buna, am spus intrand in casa. Tanya si Kate nu prea se

simteau in largul lor.

-Buna. Jacob, unde este doctorul?Intreaba Sam

ingrijorat.

-Este pe drum, i-am spus eu.

-Sam este vreo problema daca vin si ceilalti, au

fost la vanatoare si….incepe Bella.

-Nu, nicio problema.

Sam s-a asezat in genuchi langa Emily, sarutanudu-I

mana. Nikki a inceput sa se miste incet, simtind tensiunea din
camera.

-Va fi bine, ii spun incet.

La scurt timp de la venirea noastra, apar si ceilalti.

Reusise-m sa-I scadem temperatura, dar nu se trezea, iar inima
nu batea normal.

-Sam, ce este?Intreaba Carlisle.

 -Tu ce cauti aici, domnisoara?Spune mama. I-am
aratat un zambet nevinovat si m-am bagat intre Kate si Tanya.

Tata ne-a dat pe toti afara, ramanand inauntru doar Sam

si Jacob.

-Bella, cum de a-ti luat-o dupa voi?Spune mama

suparata.

-E prea incapatanata si decat sa vina singura dupa

noi…

-Rose, ce-I in capul tau?Spune Edward.

-Esti bine?Intreaba Emmett.

-STOP! Am spus ridicand mainile in semn de predare.

-Acasa, acum! Spune mama, autoritara.

-Dar…

-Sa mergem, spune Emm luandu-ma de mana.

Nu m-am mai impotrivit pentru ca stiam ca nu as fi

castigat. Esme a ramas cu Carlisle, la fel si Nessie cu Jacob.
Mergeam cu pasi umani in spatele celorlalti. Incepea sa ma
enerveze grija asta exagerata pe care mi-o purtau. Nu eram
oloaga sau ciunga, ca sa nu pot merge undeva singura.
 -Nici sa nu te gandesti, maraie Edward, cand am simtit
un miros dulce de caprioara.

-Ce este?Intreaba Emmett, uitanduse cand la mine, cand

al Edward.

-Sotia ta, nu are stare…

-Edward, nu sunt handicapata, am spus nervoasa.

Starea mea o agita pe Nikki care incepuse sa se zbata. Incet,
micuto, am spus bland.

-Ti-e sete?Intreaba Emm.

-Asa si asa…

-Atunci asteapta putin si-ti aduc un bidon atat de

mare plin cu sange, numai pentru tine, mi-a spus Emmett
desfacand bratele, apoi m-a sarutat.

A dat sa se afunde in paduer, dar l-am prins de brat si l-am

rotit, pana a ajuns sa se izbeasca de burta mea. Nikki se miscase
putin, semn ca a fost deranjata.

-Dar vreau sa vanez si eu, m-am plans. M-am

saturat sa-mi aduceti “masa” pe tava…simt si eu nevoie
sa venez….

-Rosalie, asculta si tu macar odata ce ti se spune.

Esti atat de incapatanata si ….
 -Edward, controleaza-ti vorbele, a marait Emmett,
luandu-ma in brate.

Mi-a mangaiat burta, iar Nikki a simtit. Dadea incet cu

piciorusele, ca si cum ar mangaia peretele care o desparte de
tatal ei.

-BINE! Nu ma mai bag! Si cand va pati ceva sa nu

sariti pe mine cu “de ce nu ne-ai spus ce dorea sa faca”.
Sunteti pe cont propriu, tipa el. A luat-o pe Bella de mana si
au disparut prin padure.

-Istericule, am strigat dupa el.

-Rose, Edward are dreptate, spune Carmen.

-Stiu, dar…simt nevoie sa ma mai misc si eu…

-Mai trebuie sa rabzi putin, imi spune Alice zambind.

Am mai privit inca o data spre directia mirosuui dulce si m-

am indepartat cu pasi umani, dar mari. Ceilalti au venit dupa
mine. Stiam ca Edwarrd avea dreptate, dar pradatorul din mine
se zbatea sa-si intre in drepturi. Plecata cu gandurile in alta
lume, am simtit cum brusc ceva ma i-a pe sus, iar in spatele meu
s-au auzit niste chicoteli.

-Esti asa frumoasa cand te superi, spune Emmett

zambind.
 -Em…buzele lui s-au apasat tandru peste ale mele.
Instinctiv mi-am infasurat bratele in jurul gatului lui. L-am tras
mai aproape de mine si astfel s-a apasat mai tare pe burta. Nikki
a dat nemultumita din picioruse. Amandoi am chicotit la reactia
ei.

-Cred ca ar fi bine sa mergem, altfel ne prinde

noaptea, chicoteste Tanya.

Atat i-a trebuit lui Emm. S-

a uitat la mine cu niste ochi aurii stralucitori si a inceput sa
alerge. Mi-am strans bratele mai mult dupa gatul lui, punandu-
mi capul pe pieptul lui. Cand m-am uitat in spate, cu noi mai
erau Elezar, Carmn si Tanya.

-Domnisoara, a ajuns acasa in siguranta, imi spune

el, sarutandu-ma, apoi lasandu-ma delicat jos.

-Multumesc, domnisorule, am spus facand o

plecaciune, ca pe vremea cand eram om.

-E bine ca inca mai ti minte, spune Carmne razand.

-Da, nici mie nu prea-mi vine sa cred…

 Am intrat in casa. Elezar si Emmett au deschis televizorul
pe un canal de sport, incepand sa comenteze. Carmen se uita pe
niste reviste de moda ale lui Alice, iar eu si Tanya ramasese-m
cam pe dinafara.

-Rose, ce zici daca imi arati desenele pe care le-ai

facut?Intreaba Tanya.

-Sigur, am spus zambind.

Spre seara Carlisle si Esme se intorc, impreuna cu Bella si

Edward.

-Cum este, Emily?Intreaba Alice.

-Acum este mai bine, dar ea si Sam au de luat o

decizie grea si dureroasa, daca ceva nu merge
bine, raspunde Carlisle.

-Ce vrei sa spui?Intreb curioasa.

-Emily este insarcinata…

-Ce?! Spun majoritatea in cor.

-Este la fel cum era Bella, nu?

-Da, raspunde Edward taios.

-De ce nu ar fi ceva bine?L-am intrebat pe tata, evitand

privirea serioasa a fratelui meu.
 -Emily a ramas insarcinata cu o persoana
spranaturala si din cate am observat organismul ei nu
este la fel de puternic ca al Bellei.

-Sam este hotarat sa-si salveze copilul, dar si pe

Emily, spune Jacob intrand in camera.

-Jacob, Sam trebuie sa fie constient ca daca se

incapataneaza ii poate pierde pe amandoi.

-Varcolacii nu pot transforma?Intreaba Nessie.

-Nu, noi asa ne nastem…

-Si daca Emily va deveni si ea o creatura

supranaturala? Spune Emmett.

-Adica?Intreaba Jacob.

-Varcolacii nu pot transforma pe cineva, in schimb

noi putem, explica el.

Linistea s-a asternut in camera. Daca corpul lui Emily

rezista pana ar fi nascut copilul si inima ei inca ar fi batut dupa
aceea, exista posibilitatea de a o transforma, la fel cum s-a
intamplat si cu Bella.

-Crezi ca Sam va fi de acord ca Emily sa devina un

vampir?Intreaba Esme.
 -Nu stiu, dar daca chestia asta o poate salva pe ea
si ii poate oferi o sansa si copilului, sunt sigur ca va
accepta.

Ascultam cu atentia
discutia din camera, dar am inceput sa-I aud tot mai
indepartati. Mi-am mutat privirea pe fiecare, dar nu-I mai
vedeam clar, privirea imi era incetosata. Nikki a inceput sa se
zbata violent, inauntrul meu, provocandu-mi dureri groaznice.

-Iubito, esti bine?Intreaba Emmett.

-Rose, esti mai palida decat de obicei, spune Bella.

-Tata…cred ca…

-Carlisle, a venit momentul! Striga Edward, sarind in

picioare. Tata ma ridica in brate si a iesit din camera, dar nu
inainte sa trimit pe cineva dupa sange. Aveam nevoie de el, dupa
ce nasteam.

Micuta mea (capitolul 16)

 Lumina puternica, alb-galbuie din camera medicala imi intra in
ochi. Corpul meu zvacnea in toate directiile, nemaiavand deloc,
control asupra lui.

-Carlisle, trebuie s-o scoate-m pe Nikki cat mai

repede, tipa Emmett.

Auzeam vag ce se vorbeste in jurul meu, dar nu puteam

distinge vocile. Am simtit cum ceva ma rupe in 2 de la jumate. In
acel moment nu mi-am mai putut retine tipatul si i-am dat
drumul afara.

-Carlisle, o rupe…tipa Emmett.

-Emmett, stai acolo si incearca s-o linistesti pe

Rose…spune tata.

-Gata iubito, mai dureaza putin…spune Emmett.

-Nikki, nu! Tipa Edward.

 Am auzit cum ceva incepe sa trosneasca, iar durerea a
devenit insuportabila. Mi-am inclestat maxilarele, pentru a nu
mai tipa, dar simteam cum nu mai pot duce aceasta lupta.
Corpul meu incepea sa cedeze si sa nu mai vrea sa lupte. Nikki
vroia cu orice pret sa iasa afara.

-Rose, lupta, am auzit o voce indepartata.

Ma simteam mai slabita, cu fiecare secunda care trecea.

Cand eram gata sa renunt la lupta, mi-au aparut in minte
imagini cu familia mea. Momentele placute impreuna si cel mai
importat ziua cand am aflat ca voi deveni mama, ziua in care
visul mi se implinise. Iubirea pe care le-o purtam tuturor mi-a
dat forta necesara sa continui lupta. Brusc, parca m-am trezit la
realitate. Eram in camera medicala, iar agitatia din jurul meu
imi spunea ca Nikki inca nu se nascuse.

M-am prins cu mainile de marginile patului, strangand cat

am putut de tare din cauza durerii insuportabile.

-Rose, nu o face!Striga Edward. Din cauza fortei cu care

am strans pumnii, patul a cedat. Distanta dintre el si podea nu
era mare, dar cazatura i-a dat un imbold lui Nikki. A mai
incercat odata sa iasa, iar atunci am auzit o trosnitura mult mai
puternica decat prima data si am vazut cum burta incepe sa mi
se crape. Durerile erau ingrozitoare.

-Scoteti-o afara, acum! Am tipat la ei.

 -Rose…spune Emmett, sarutandu-ma pe frunte.

-Rose, esti bine?Intreaba Carlisle.

-Da…am raspuns cu greu.

-Emmett, vino aici! Spune Carlisle. Eu rup si tu ii ti

rana sa nu se inchida, pana nu scot copilul.

-Carlisle, mai repede…spune Emmett, chinuinduse sa-

mi tina cele 2 parti ale burtii.

Dupa cateva secunde am auzit un planset. Am ridicat

capul si mi-am vazut ingerasul.

-Ii poti da drumul, Emmett, spune Carlisle.

-Felicitari, spune Edward.

-Micuta mea, am spus cu

greu, cand tata mi-a aratat-o. Am primit un zambet perfect din
partea ei.
 -Emmett, mergi jos si adu sangele, ii spune tata.
Imediat dupa ce si-a sarutat fetita pe frunte, a disparut pe usa.

-Carlisle, pana isi revine Rose, eu merg jos cu

Nikki, ii spune Edward.

-Da, cel mai bine.

-Nu, am spus cu greu.

-Scumpo, o s-o vezi in cateva minute, dar mai intai

trebuie sa-ti revii, spune Carlisle, dandu-mi la o parte cateva
suvite ce nu mai erau la locul lor.

-Poftim, iubito, spune Emmett incet, dandu-mi un pahar

plin cu sange.

L-am baut in cateva clipe. Dupa inca 3 pahare, am luat

sticla din mana lui Emmett si am inceput sa beau din ea. Sangele
cald ce-mi curgea acum prin tot corpul a inceput sa ma ajute,
puterile incepand sa-mi revina.

Dupa cateva minute, m-am ridicat pe marginea patului, in

fine ce mai ramasese din el. M-am ridicat, dar inca nu eram total
refacuta.

-Incet, spune Emmett, luandu-ma in brate.

-Vreau s-o vad…

 -Este bine, Rose. Mai bine incearca sa prinzi mai
multa putere, imi spune Edward, intrand in camera.

-Nu! Vreau sa-mi vad copilul, am spus hotarata. M-am

indepartat de Emmett si am facut cativa pasi nesiguri, apoi
echilibrul a inceput sa-mi revina. Le-am zambit si am disparut
din camera. Coborand incet scarile, am auzit chicoteli din living.

-Hey, barbie, felicitari, spune Jacob.

-Merci, i-am raspuns cu un zambet larg.

Toti s-au dat la o parte, facandu-mi loc. Nikki era in bratele

mamei. Cand m-a vazut a inceput sa intinda manutele ei micute
spre mine. M-am dus imediat la ea si am luat-o in brate.

-Hei, micuto, i-am spus

sarutand-o.

-Ii pare rau, spune Edward.

 -Nu are de ce sa-ti para rau, am spus bland.

-Daca as putea plange, as facea-o cu

mare placere, spune Emmett luandu-ne in brate pe amandoua.
Nikki a inceput sa zambeasca larg, cuibarinduse mai bine la
pieptul meu. A inceput sa se joace cu o suvita de par pana a
bagat-o in gura.

-Nikki! Nu-I comestibil , spune Emm , scotandu-I sufita

din gura. Nikki s-a incruntat si a inceput sa dea cu picioarele ei
micute in pipetul lui Emm.

-Gata, o voi da la reasling cand va creste!

-Pardon? Am spus eu.

-Sau nu, a zis Emm, entuziasmul disparundu-I complet.

Nikki s-a uitat la mine si la Emmett si a scos un fel de

chitait.

-Va iubeste mult, traduce Edward.

-Si noi te iubim, i-am spus sarutand-o pe obraz.

In urmatoarele ore Nikki s-a plimbat din brate in brate.

Cand a ajuns la Jacob s-a strambat si l-a strans de mana.
 -Auuuuu, spune el, frecanduse pe locul de unde il ciupise.

-Si ea are aceleasi apucaturi ca si mine, spune

Renesmee razand. A luat-o pe Nikki in brate, jucanduse cu ea.

-I-ai transmis sentimentul, spune Jacob, privindu-ma

suparat. Am ridicat din umeri, dar nu mi-am dezlipit ochii de pe
printesa mea.

-Nikki, sangele asta il vei bea, spune Edward venind

cu un biberon. Am recunoscut imediat mirosul, iar Jacob s-a
strambat.

-Ness, las-o pe Rose s-o hraneasca, spune Bella

zambind.

Mi-am laut ingerasul in brate si Edward mi-a dat

biberonul. Nikki s-a intins dupa el, dar manutele ei micute nu au
ajuns pana la el. L-am apropiat de gurita ei mica si a inceput
imediat sa bea lacoma din el. Semana la infatisare cu mine, dar
gropitele din obrajorii ei micuti erau ale lui Emmett, ca sa nu
mai vorbesc si de caracter, care era la fel ca al tatalui ei. Toate
aceste trasaturi o faceau perfecta, nu ca nu ar fi fost, doar este
unica si este a mea. Am sarutat-o pe frunte. Ochii ei s-au ridicat
in sus spre mine, dar nu a dat drumul biberonului.

Spre dimineata somnul i-a rapus pe Jacob si Rensemee.

Familia Deniali a plecat spre Alaska, iar restul au mers la
vanatoare. De cand cu sarcina mea nu prea mai vanasera
normal.

Emmett a ramas acasa cu mine si Nikki. Nessie si Jacob au

urcat in camera lui Alice si Jasper sa doarma, iar noi in
dormitorul nostru.

Ne-am lungit in pat si am pus-o pe Nikki intre noi.

-Esti atat de mica…spune Emmett, jucanduse cu palmele

ei micute.

-E perfecta, i-am spus, aplecandu-ma s-o sarut. Cand sa

ma ridic, imi prinde medalionul si incepe sa se joace cu el.

-Ii place mai mult ala, decat jucariile, spune Emm,

uitanduse spre diferitele jucarioare pentru bebelusi ce erau
insirate prin pat.
-Este mai frumos, i-am spus zambind. Am inceput sa-mi
desfac lanticul de la gat, dar nu am putut.

-Ti-l desfac eu. Emmett pune mana pe inchizatoare si da

sa-l desfaca, dar odata ce-l desface ma trage si pe mine de par.

-Auuu…

-Scuze, spune el cu o fata nevinovata.

Nikki incepe sa grangureasca, avand un zambet larg pe

fata.
 -Aaa iti place, deci…i-am spus gadiland-o pe burtica. A
inceput sa de-a din manute si picioruse. Dupa cateva secunde se
uita in jur nedumerita. Cauta ceva cu privirea. Asta?A inceput
sa se intinda spre medalion. I l-am dat si a inceput sa se joace cu
el. Mi-am pus capul langa ea.

-Copilul nostru…spune Emmett, privindu-ne cu

dragoste.

-Multumesc, am spus privind spre cerul senin.

-Minunile exista.

Cand Nikki a intors capul spre tatal ei, am

observat ceva ciudat chiar sub ureche. M-am uitat mai atent si
avea o alunita, care semana cu un fel de inima nu foarte
perfecta.

-Ce este?

-Cred ca are o alunita in forma de inima…

-Unde?

-Aici…

-Nikki, esti speciala, foarte speciala, ii spune Emmett,

sarutand-o pe frunte.

Nu dupa mult timp de cand soarele isi intrease in drepturi,

ceilalti revin acasa. Emmett coboara in living, oferindu-mi timp
sa stau singura cu micuta mea. O priveam si nu pot descrie
fericirea pe care o simteam. Fetita care ma privea cu niste ochi
mari si negri, era ingerasul meu.

-Te-am asteptat atat de

mult si in sfarsit Dumnezeu mi te-a adus, am spus
ridicand-o in brate. Esti cel mai mare vis al meu, iar acum
esti langa mine. Te iubesc atat de mult, am sarutat-o pe
manaute, apoi pe obraji, nas si frunte. Nikki s-a cuibarit in
bratele mele, privindu-ma. Am sarutat-o pe nasucul mic si am
inceput sa-I cant. Nu stiam niciun cantec de leagan, dar mi-am
lasat inima sa vorbeasca si cuvintele au inceput sa iasa.
 “Nani, nani, pui micuț,
Dormi tu, îngeraș drăguț.
Nikki, raza mea de soare,
Dormi pui mic ca să crești mare!

Somn usor,scumpa mea.

Langa tine mereu voi sta.
Si toata noaptea,uite-asa
Eu te voi legana."

Am auzit agitatie jos si am hotarat sa cobor. Vocea lui

Jacob rasuna in toata casa.

-Caine, o sa ne lasi surzi.

-Sotul tau triseaza, striga el din fata televizorului.

-Ce faci, pitico?Intreaba Alice, jucanduse cu Nikki.

-Bine. Vrea sa mearga la Emily…spune Edward.

Jacob si Emmett s-au oprit si s-au intors spre noi.
 -De ce?Intreb eu.

-Nu stiu, dar vrea sa mearga…

-Pai o ducem noi ca oricum trebuia sa merg s-o

consult pe Emily, spune Carlisle.

-Mergem toti, daca e, am spus repede.

-Rose, tu mai bine mergi la vanatoare, spune

Bella. Tot sangele pe care l-ai baut in ultimile zile a
hranit-o pe Nikki, l-a tine a ajuns foarte putin.

-Nu, am spus hotarata.

-Rose, va fi bine, imi spune Edward.

-Vrei sa mearga cineva cu tine?Intreaba Emmett.

-Nup, ma descurc, am spus zambind. Dupa ce mi-am

sarutat ingerasul am iesit din casa. Treceam pe langa crengile
cazute cu o viteza uluitoare. Vroiam sa termin vanatoarea cat
mai repede, pentru a reveni la micuta mea. In departare am
auzit zgomote si mai multe inimi agitate. M-am indreptat spre
acel loc si am vazut o puma, care tocmai vanase un cerb. Inimile
speriate ce imi bubuiau in urechi erau caprioarele care fugise-ra
prin padure. Puma era concentrat pe cerb si nu era atenta in jur.
Am luat pozitia de atac si m-am napustit asupra pumii. Fara sa-
mi dau seama puma se hranise langa o blata, formata de ploile
din ultima vreme. Am cazut amandoua in apa murdara. Puma
se zbatea sa scapa, simtind pericolul, dar nu a avut nicio sansa.
Mi-am infipt colitii in gatul ei. S-a mai zbatut putin, dar a
renuntat la lupta si s-a stins. Am ascuns puma sub malul gros de
la fundul baltii. Oricum nu mai conta daca ma mai murdaresc
putin si asa eram plina de noroi din cap pana-n picioare.
Revenind in loc uscat, m-am uitat la capriorul care inca dadea
din picioare. Puma nu apucase sa-l omoare. M-am dus la el si l-
am omorat, ranile facute erau prea mari pentru a mai
supravietui si daca il lasam asa se chinuia prea mult pana
murea si nu avea rost. I-am rupt sira spinarii ca sa se creada ca
puma a fost cea care l-a omorat. Cu baeriile incarcate, m-am
indrepat rapid spre casa. Inainte sa pun mana pe clanta, Alice
apare in fata usii.

-Ai facut impachetari cu nomol?Intreaba ea ironica,

batand din picior. Ura cand unul dintre noi stricam pretioasele
haine. Spunea ca nu suntem in stare sa avem grija nici de
hainele de pe noi.

-M-am jucat cu o puma, i-am spus zambind.

-Saracul nomol, spune Jasper cand m-a vazut.

-Cred ca a fost o joaca pe cinste, spune Emmett.

-Dap. Ceilalti n-au venit?Intreb uitandu-ma prin jur.

-Nu, dar stai linistita, Nikki este bine, spune Alice.

 -Bine. Am urcat in camera pentru un dus si niste haine
curate.

Emmett si Jasper, jucau sah, iar Alice consulta niste reviste

noi. M-am asezat langa ea, fara a scoate vreun cuvant.

-Vor veni curand, spune chicotind.

-Stiu, dar deja imi lipseste…am spus absenta.

-Va fi bine. Mai bine uita-te pe astea, trebuie sa

mergem pe la cumparaturi, spune ea dandu-mi cateva
reviste.

-Alice, abia am fost…m-am plans eu.

-Cand?Acum 100 de ani?

-De fapt a fost cam acum 1 saptamana, spune Jasper.

-Alice, trebuie sa te mai relaxezi putin cu mersul

prin mall, spune Emmett. Mai bine tacea din gura, pentru ca s-
a trezit cu o palma peste ceafa.

-Ce crezi ca daca este Rose aici nu te plesnesc?

-Alice, acum ii poti vedea viitorul lui Nikki?Intreb

curioasa.

-Nu stiu, sa incerc. A lasat revistele jos si a inceput sa

priveasca in gol, dar dupa cateva secunde isi pune mana la cap.
 -Ce este?Intreb prinzand-o de umeri. Reactia ei ma
speriase ingrozitor.

-Alice, ce este?Intreaba Jasper.

Camera a inceput sa fie invaluita de calm si liniste.

-Doamne, n-o sa mai fac asta niciodata, spune ea

masandu-si tamplele.

-Alice, ce-i?Strig la ea.

-Nu-l pot vedea. Parca este invaluita intr-o perdea

nagra, prin care nu pot patrunde.

-Ce vrea sa insemne asa?Intreaba Emmett.

-Habar n-am…spune ea, ridicand din umeri.

-Alice, incearca sa-I vezi viitorul lui Rose, poate

sunt legate una de alta, spune Jasper.

-Offff….cred ca o sa am nevoie dupa de vreo 2 ore

de liniste, spune ea. A cazut din nou in transa si s-a intamplat
la fel ca si prima data.

-La fel?Intreaba Jasper.

-La tine e mai rau…spune ea. Inafara de aceea

perdea neagra de nepatrus, este un fel de forta care nu-
mi permite sa vad.
 -Ce fel de forta?Spune Emmett.

-Nu-mi pot da seama, dar este imensa, ma arunca

imediat afara de langa Rose. La Nikki este doar aceea
perdea neagra, iar la Rose este si aceea forta.

-Cand se va intoarce Carlisle vom vorbi cu el, poate

stie ceva legat de chestia asta, spune Emmett, sarutandu-
ma pe par.

-Mi-e frica, am spus luandu-l in brate.

Faptul ca Alice nu ne putea vedea pe niciuna dintre noi ne

punea foarte multe semne de intrebare. Ce se intampla cu
adevarat?Ce era aceea perdea neagra care ne inconjura? Ce era
forta ce ma proteja de puterea lui Alice? Speram ca tata sa-mi
poata raspunde la aceste intrebari. Brusc mi-a venit in minte
aceea voce pe care o auzisera-m cu totii cand varcolacii aceia
care au venit sa ne distruga au pierit.

-Ce este, scumpo?Intreaba Emmett.

-Nimic, ma gandeam…

-Ai vreo idee?Intreaba Jasper.

-Nu stiu, mi-a venit in minte vocea aceea de la

lupta cu varcolacii…

-Crezi ca are vreo legatura?Spune Alice.

 -Habar n-am, dar de ceva timp, se intampla lucruri
ciudate si inexplicabile, chiar si pentru un vampir.

Am stat in liniste pana ceilalti au revenit acasa. Nikki se

juca cu ceva cand Esme a intrat cu ea in casa, dar a lasat jucaria
sa cada pe podea, intinzand manutele micute spre mine. Am luat
in brate, strangand-o la piept. Chiar daca trecuse putin timp, mi
se paruse ca trecuse o eternitate.

-S-a intamplat ceva?Intreaba Carlisle vazandu-ne fetele

serioase.

-Nu, oarecum…spune Emmett.

-Tata, Alice a incercat sa-I vada viitorul lui Nikki,

dar nu a putut…am inceput eu.

-Rose, incet, spune Esme.

-Le explic eu, imi spune Alice, punandu-mi o mana pe

umar.

-Nu o pot vedea pe Nikki, este inconjurata de o

perdea neagra de nepatruns, la fel si la Rose, numai ca
la ea este ceva ciudat, o forta imensa ma aruca afara.
Daca incerc sa ma apropii de ea, ma indeparteaza
rapid, dar cu o putere uriasa, explica Alice.

-Sti ceva despre asta, Carlisle?Intreaba Emmett,

luandu-ma in brate.
 -Nu, dar ma voi intersa.

-Nu am mai auzit pana acum de asa ceva, spune

Edward.

-Stai linistita, totul va fi bine. Cat am fost

insarcinata cu Renesmee nici viitorul nostru nu-l putea
vedea, imi spune Bella.

-Mda…am spus uitandu-ma la Nikki. Se uita nedumerita

in jur. Fetele noastre serioase o agitau.

-Nu se va intampla nimic, sa fim serios suntem

familia Cullen, spune Rensemee, trezindu-ne pe toti din
ganduri. Mi-a luat-o pe Nikki din brate si a invartit-o. A inceput
sa de-a din picioruse in bratele verisoarei ei, chitaind, ca si cum
ar rade. Ce zici, frumoaso, merge in gradina?

-Da, spune Edward.

-De cand esti frumoasa?Intreaba Emmett, razand.

-De fapt….Emmett! Spune el.

Am iesit cu totii dupa fete. Nikki adora sa-l ciupeasca pe

Jacob, iar el imi arunca priviri furioase.

Carlisle a rugat-o pe Alice sa vada daca maine va fi frumos

pentru a merge in poiana. Toti aveam nevoe sa ne destindem
putin. Atmosfera din ultimile zile a fost incarcata si tensionata.
Nessie si Jacob au urcat in dormitor pe la 1 si ceva noaptea. Nu
puteam sa fiu chiar linistita din cauza la ceea ce spusese Alice
despre mine si Nikki. Nu ma interesa de mine, dar nu vroiam ca
fiica mea sa fie in pericol.

-Carlisle, ai gasit ceva?Il intreb pe tata venind inapoi in

camera.

-Nu, nu scrie nimic in cartile vechi.

-Eu nu cred ca este grav. Poate puterile voastre

sunt ca un fel de scut…spune Edward.

-Sper sa ai dreptate, am spus mai mult ca pentru mine.

Pana la rasaritul soarelui, singurul lucru care se auzea in

camera era televizorul si grangurelile lui Nikki.

Cand cei 2 somnorosi s-au trezit am plecat in poiana. Nikki

privea umita in jur, din bratele mele. Era fascinata de peisajul ce
trecea pe langa noi. Am ajuns in poiana chiar cand soarele iesea
de dupa munti. Razele lui nu foarte puternice au cazut pe noi si
am inceput sa stralucim.

-Asta se intampla la soare, spune Edward.

-Rose, intoarce-o putin si pe ea spre soare, spune

Bella.

M-am intors si o raza a cazut drept pe fata micuta a fiicei

mele. A inceput sa straluceasca. Se uita cu ochii mari spre
manutele ce aratau ca niste cristale.
 -Esti superba, i-am spus sarutand-o.

-Emmett, Carlisle, Jasper, ce ziceti de un

meci?Intreaba Jacob, venind langa noi, cu o minge de fotbal in
mana.

Baietii au plecat la fotbal, iar noi ne-am multumit cu

privitul. Stateam cu picioarele sub mine, tinand-o pe Nikki
aproape de burta mea. Am sarutat-o pe par, strangand-o mai
tare in brate.

Eram in poiana de cateva ore. Baietii erau la al 2 lea meci

de fotbal. Edward era in echipa cu Jasper, iar Carlisle, Emmett
si Jacob in cealalta. Bineinteles ca Emmett si Jacob, au inceput
sa-I acuze pe Edward si Jazz ca triseaza, cand au castigat
primul meci.

-Nu trisam, striga Edward.

-Jacob, ma ajuti?Intreaba Emmett.

-Sigur, spune Jacob razand malefic.

Ii paseaza mingea lui Emmett si pleaca amandoi spre

poarta adversa. Jasper apare in fata lui Jacob cand a vazut ca
Emm se pregateste sa-I paseze, dar a fost trantit la pamant,
cand Jacob s-a ferit si i-a pus un picior in fata. Emmett a
preferat sa intre direct in Edward si a l-a trantit pe spate. Ii
paseaza lui Jacob si acesta da gol.
 -Copii, mai incet, le spune Carlisle.

-Conducem, Carlisle, este tot ce conteaza, spune

Emmett razand.

-Haineleee meleee! Tipa Alice.

-Calm, ii spune Esme prinzand-o de umeri, inainte de a se

ridica.

-O sa-ti pierzi ranjetul ala de pe fata, spune Jasper,

scuturanduse de praf.

-Jacob a inceput sa-l copieze pe Emmett, spune

Bella.

-Emmett oricum este un copil, am adaugat eu.

-Pitic, cand vei fi mare vei juca si tu, spune Renesmee,

mangaind-o pe obraz.

-Nu va face asa ceva! Sare Alice. Va fi o domnisoara

in adevaratul sens al cuvantului.

-Adica ce vrei sa spui?Intreaba Bella, punand mainile

in sold.

-Ha, voi sunteti domnisoare?! Neah, va comportati

ca niste baieti. Singura care se comporta cat de cat ca o
domana este Esme, dar si ea mai are scapari.
 -Alice sa sti ca intotdeauna am crezut ca trebuia sa
fiu baiat, am spus chicotind.

-Tu barem esti baiat in adevaratul sens al

cuvantului. Lucrezi la masini, iti plac chestiile astea si
nu te intereseaza moda…spune ea.

-Surioara sa sti ca ultima data cand am verificat

eram fata, din toate punctele de vedere, dar poate intre
timp m-am schimbat….am spus razand.

-Radeti cat vreti, dar pe Nikki nu o voi lasa pe

mana voastra la fel ca pe Nessie si sa uite ca este fata.

-Matusa, sunt fata…

-Te comporti ca un baiat si am incheiat

discutia, spune ea, incrucisandu-si mainile la piept si
indreptandu-si privirea spre jocul baietilor.

Am izbucnit in ras, dar nu a durat mult, pentru ca Alice a

cazut in transa. Dupa cateva secunde lungi se trezeste si se
priveste cu groaza. Edward vine imediat langa noi, urmat de
ceilalti.

-Ce se intampla?Intreb speriata.

 -Avem musafiri, spune Edward, intorcanduse spre
partea nordica a padurii.

-Ce musafiri? Intreaba Emmett.

-Unii nepofitit, maraie Edward.

Mi-am dat seama cine erau musafirii nepoftiti. Am strans-o

pe Nikki mai tare la piept. Edward se ridica si devine rigid.
Emmett s-a pus in fata mea si a lui Nikki. Avand vederea mai
buna decat a lor, m-am dat putin in lateral pentru a vedea daca
aveam dreptate si ghicise-m musafirii. In departare, cu pasi mici
si umani se apropiau de noi niste siluete. Am inghetat si m-am
dat in spatele lui Emmett, nu vroiam sa mai vad, vroiam sa fug
cat mai repede de acolo. Nikki a simtit agitatia si a inceput sa se
agite in bratele mele. Am incercat s-o linistesc, dar si eu eram
agitata si nu reuseam. Un val de liniste ne-a calmat pe
amandoua, dar groaza si frica pe care le simteam in acel
moment nu dispareau.

Despartirea (capitolul 17)

Mi-am dat seama cine erau

msafirii nepoftiti. Am strans-o pe Nikki mai tare la
piept,ascunzand-o in hanorac. Edward se ridica si devine rigid.
Emmett s-a pus in fata mea si a lui Nikki. Avand vederea mai
buna decat a lor, m-am dat putin in lateral pentru a vedea daca
aveam dreptate si ghicise-m musafirii. In departare, cu pasi mici
si umani se apropiau de noi niste siluete. Am inghetat si m-am
dat in spatele lui Emmett, nu voiam sa-i mai vad, voiam sa fug
cat mai repede de acolo. Nikki mi-a simtit agitatia si a inceput sa
se miste in bratele mele,scotand niste sunete speriate. Am
incercat s-o linistesc, dar si eu eram speriata si nu reuseam. Un
val de liniste ne-a calmat pe amandoua, dar groaza si frica pe
care le simteam in acel moment nu dispareau.

Intr-un final, acele siluete cu mantii nerge s-au oprit la o

distanta destul de mica fata ne noi. In acel moment toti eram
tensionati.

-Aro ,ce onoare , spus Carlisle cu o politeste falsa. Si

care ar fi motivul vizitei tale?

-Sa ne asiguram ca Nessie a crescut indeajuns , a

zis Caius, iar noi ceilalti am scos cate un marait.

-Dupa cum vezi, Nessie a noastra a atins

maturitatea, deci nu mai prezinta nici un fel de pericol
pentru voi.

-Asa este, draga Esme.

Cat ma enerva acea politete falsa a lui Aro!

-Nikki, linisteste-te, i-a soptit Edward.

 Fetita mea incerca sa iasa din
ascunzatoarea ei sa vada ce se intampla.Am indesat-o si mai
mult in hanorac si i-am soptit sa fie cuminte.

-Rosalie, te rog sa te duci acasa la Emily ca sa-I

duci niste medicamente.

-Desigur tata , am spus si am dat sa plec, dar un

vampir m-a prins de brat.

Emmett a venit repede la mine si s-a pus intre mine si

acel vampir. Am strans-o instinctiv pe Nikki si m-am intors cu
spatele din raza vizuala a Volturilor.

Nu-mi mai puteam controla frica care ma cuprinsese.

Pericolul care era la cativa pasi de noi ma ingrozea mai mutl
decat prima data.
 -Ce-i aia? A intrebat vampirul acela , aratand spre mana
fetitei mele, ce iesise din hanorac. Am trans de hanorac, pana ce
manuta lui Nikki a disparut.

-Carlisle, frate, se pare ca ne ascunzi ceva, a zambit

Aro , evidentiindu-si dintii de marmura.

-Nu ascundem nimic. Rose, du-te si fa ce ti-am

spus. Emily are nevoie de tine.

-Tanara Rosalie, as dori sa vad, daca nu te superi.

Aro intinse mana si astepta sa ma duc la el. M-am uitat

fulgerator spre ceilalti, frica citinduse pe chip.

-Imi pare rau, Aro , dar in aces moment nu pot.

Poate mai tarziu.

Am vrut sa ma afund in padure, dar picioarele imi erau

intepenite, iar mainile ,care erau stranse in jurul lui Nikki, au
cazut inerte pe langa corp.
 -Nu pot sa ma misc, am spus panicata.

Emmett a vazut ca printesa noastra aluneca din hanorac

,asa ca a venit sa o ascunda,dar a fost si el prins de ceata
negricioasa, provocata de Alec.

-Un copil nemuritor! A

racnit Caius cand Nikki iesise din ascunzatoarea ei si cazuse pe
pamantul tare.

-Nu este adevarat! A tipat Bella , venind s-o ia pe Nikki

in brate. Ceata nu o putea afecta si pe ea.

Jane a imbrancit-o si i-a smuls-o din brate, apoi a fugit

in spatele Volturilor. Bella s-a ridicat repede si a dat sa mearga
dupa Jane, dar Edward a oprit-o.
 -Nikki! Am strigat spre fetita mea , fiind neputincioasa.

-Nu-I aud inima, nici sangele curgand , deci este

clar ca este un copil nemuritor. Carlisle, frate, ai
incalcat legea cea mai de pret

-Marcus, daca m-ai lasa sa explic…vocea tatei era

tremurata, dar si furioasa.

-Nu este nimic de explicat aici. Ati incalcat legea

si veti fi pedepsiti, scuipa Caius.

-Nu veti face asta, a marait Edward.

-Ce sa faca? Am intrebat panicata. M-am uitam la feita

mea , care plangea in bratele veninoasei Jane.

Micuta mea era in pericol iar eu nu puteam face aboslut

nimic. Imi obligam corpul sa se miste, dar nu ma asculta. M-am
uitat furioasa spre Alec, care a ranjit, aratandu-si dintii albi
stralucitori.

-Noi vom pleca acum, dar ne vom intoarce.

-Aro, nu pleci nicaieri, a marait Emmett. Vedeam pe

fata lui intunecata ca se zbatea sa iasa din posesia umbrii
negricioase, dar nu reusea.

Aro s-a intors cu spatele, iar Carlisle, Edward, Jasper au

inaintat spre ei, dar Alec i-a impobilizat.
 -Frate, cred ca ar fi bine s-o facem aici, poate asa
inteleg greseala pe care au facut-o, spune Caius.

-Nu am incalcat nicio lege, striga Esme.

-Nu este un copil nemuritor, am spus ingrozita. A

fost nascuta…Aro lasa-ma sa-ti arat…

-Minciuni! Tuna Caius.

-Marcus, ne poti simti legaturile, spune Carlisle.

-Imi pare rau, prietene, dar de data asta, nu mai

poti face nimic. Acest copil este nemuritor, glasul linistit
al lui Marcus ma scotea din sarite.

―Misca-te, corp idiot!Haide, trebuie sa-mi salvez copilul!‖

-Aro, daca imi omori fetita, omoara-ma si pe

mine…am spus cu greu.

-Nu fi atat de nerabdatoare sa mori, spune Jane

dandu-mi o palma.

-Aro, asculta-ne, nu am incalcat legea…spune

Alice.

-Fetita mea! Am strigat cu o voce sparta, vanzand-o pe

Jane cum se afunda in padure.
 Volturii plecasera si ei, singurul care ramasese era Alec,
care acum ne tintuia pe toti la pamant.

Vederea mi-a fost luata si stiam ca el este vinovatul.

Dupa un timp ,ce a parut un mileniu, simturile mi-au fost

redate. M-am uitat debusolata prin jur, cautandu-mi fetita cu
privirea ,dar Volturii plecasera. Toti! M-am ridicat brusc de la
pamant si am vrut sa intru in padure, dar ceva ma prins de
brate.

-Rose, au plecat, spune Edward, trist.

-Imi vor…..vor…omora copilul….

-Carlisle, trebuie sa facem ceva, spune Emmett.

Am cazut in genunchi , infigand mainile in pamantul tare.

 -Nikki!!! Am tipat
indurerata , uitandu-ma spre cer. Fetita mea! Micuta mea
fetita! Unde esti?

Singurul meu copil, lumina ochilor mei, este la Volturi. Imi

vor omori ingerasul! Am simtit cum lacrimile imi inunda obrajii.
Am dat furioasa cu pumnii in pamant iar un zid de foc m-a
inconjurat.Nu l-am bagat in seama. Daca imi era scris sa mor
arsa de vie, atunci fie! Voi fi cu fiica mea pe lumea cealalta. In
minte mi se derulau cele mai ingrozitoare scene. Erau atatea
moduri in care fiica mea putea muri.Nikki este singura printre
acei demoni, este speriata, iar mama ei nu este langa ea s-o
linisteasca.

-Rose! A strigat Carlisle speriat.

-Sunt bine, am spus ridicandu-ma in picioare.M-am uitat

la focul ce ma inconjura. Eu…eu am facut..asta?

-Nu stiu , Kitty.

 Toti se indepartase-ra rapid de mine. Focul a inceput sa se
domoleasca, dar nu si furia care ma cuprisese.

-Jasper, a soptit Esme,neluandu-si privirea de pe mine.

Am simtit un val de liniste si furia a inceput sa se mai

domoleasca. Emmett a venit si m-a imbratisat. Genunchii imi
erau moi si nu mi-au mai putut sustine greutatea.Am inceput sa
ma las in jos, cu Emmett dupa mine.

-Alice, Esme, ramaneti cu ei, spune Carlisle.

-Unde mergi?Intreaba Esme.

-Dupa Volturi, maraie Edward.

-Merg cu voi, am spus cu greu. Nu mai aveam forta nici

sa vorbesc.

-Tu ramai aici. Carlisle, Bella, Edward, Jasper, Jacob si

Emmett au disparut in padure.

-Rose, linisteste-te, imi spune mama.

-Fe-Fet-Fetita mea…lacrimile au inceput sa-mi curga

siroaie pe obraji. Mi-am pus palmele pe ele si le-am privit,
puteam plange. Dupa atatia ani puteam plange, dar cel mai rau
era ca plangeam dupa fetita mea, care poate in momentul asta
era…moarta…
 -Matusa, o vom aduce inapoi…imi spune Nessie
imbratisandu-ma.

-Scumpo….ochii tai…spune mama socata.

M-am intors la ea si i-am vazut groaza din privire.

-Ai ochii rosii?!Spune

Alice.

Nu-mi pasa ce mi se intampla. Vroiam sa mor, nu fusese-m

in stare sa-mi protejez fiica, asa ca ce rost mai are sa traiesc. Am
mai lovit inca o data pamantul si mi-am ridicat privirea spre
locul unde au disparut Volturii. Cu ultimele puteri m-am ridicat
si am indepartat-o violent pe Esme de langa mine.

-Rosalie! Spune Alice punand mana pe mine. Focul a

aparut din nou indepartand-o de mine.

-Ce se petrece?

-Matusa Alice, cred ca stiu…uite…Nessie se apleaca si

ridica o piatra de jos, pe care o arunca spre mine. Focul care
disparuse a reaparut si a deviat traectoria pietrei. Focul o
protejeaza, este ca un scut.

-Rose, stai! Spune mama, venind langa mine. Scumpo,

unde mergi?

-Dupa fiica mea!

-Rose, lasa-I pe baieti sa se intoarca…

-Crezi ca voi sta cu mainile in san, stiind ca fiica

mea este in pericol?! Nu, Esme, nu voi sta linistita! Daca
nu va dati din calea mea, voi trece prin voi! Am spus
maraind, iar tonul din voce imi era ridicat.

-Rose…

Am trecut printre ele, fara a le mai spune ceva. Picioarele

nu prea ma mai ascultau, dar de data asta le-am obligat si s-au
supus. Am inceput sa alerg dupa mirosul Volturilor si al
celorlalti. Alergam si tot alergam, dar mirosul incepea sa
dispara. Am inceput sa ma panichez si sa maresc viteza. Am
ajuns la marginea stancii si am privit in jos. Aici se termina
mirosul. Pe pamantul umed de pe stanca am vazut labe de lup,
deci ceilalti au mers dupa Volturi. Chiar cand am vrut sa sar si
eu in apa, ceva ma prinde de hanorac. Cand m-am intors ceilalti
erau in spatele meu. Cel care ma prinsese era Jacob.

-Da-mi drumul! Am marait eu. Jacob imi da drumul si i-

a o pozitie ferma.
 -Rose, scumpo, linisteste-te, imi spune Carlisle.

-Iubito, nu i-am putut prinde…

-Nu ma intereseaza ce n-ati putut sa faceti! Daca

sunteti atat de imbecili sa nu puteti prinde niste
vampiri, atunci eu nu sunt! Ma duc dupa micuta mea!

-Rose!

-Bye! Am sarit in apa, incepand sa inot. Puterile nu mai

erau la fel, durerea, frica, furia pe care le simteam in acele
momente ma slabeau. Am auzit un ploscanit in urma mea si
imediat ceva apucandu-ma de picior, tragandu-ma inapoi.

-Esti nebuna?!Intreaba Edward,cand am iesit la

suprafata.

-Da-mi drumul! I-am spus zbatandu-ma.

-Daca te vei duce dupa ei o vor omora.

Fraza lui Edward m-a inghetat, dar m-am si bucurat

oarecum. Fiica mea inca nu murise, deci inca mai exista o sansa
s-o salvam.

-Trebuie s-o salvam, am spus cu greu.

-O vom face, dar nu asa. Ce zici daca ne intoarcem

si iti explic… L-am lasat sa ma aduca la mal.
 -Esti bine?Intreaba Emmett ingrijorat.

-Este bine. Bun… Rose, i-am citit gandurile lui Aro.

Toti si-au dat seama ca Nikki nu este un copil
nemuritor. Dupa ce au plecat de langa noi, Jane i-a dat-
o lui Aro pentru a o distruge, dar atingand-o Aro a
vazut ca era un copil nascut. Nu o vor omora, cel putin
deocamdata. Esti la fel ca aceea femeie vampir din
legende. Nu vor omora fiica celui mai puternic vampir.
Din cate am vazut, furia pe care o simti ti-a activat
puterea. Focul te protejeaza si ti se supune, o vom salva
iti promit, spune Edward imbratisandu-ma.

M-am lasat prada bratelor lui, nemaifiind in stare sa

stau singura in picioare. Noile vesti ma coplesisera.

-Sa ne intoarcem acasa si vom gasi un plan, spune

Carlisle.

-Imi vreau fetita, am spus uitandu-ma spre oceanul

nesfarsit. Lacrimile au inceput din nou sa-mi curga pe obraji.

-Poti plange?! Carlisle era socat, dar si uimit.

-Nu ma intereseaza ce pot sa fac, tot ceea ce vreau

este fetita mea…

-O s-o ai inapoi, iti jur! Imi spune Emmett sarutandu-

ma pe par. M-am uitat la el si era serios. Oricat de puternic voia
sa para si el era la fel de distrus ca si mine.
 -Sa mergem acasa.

Toti am inceput sa alergam spre casa. Parca totul era

pierdut pentru mine, nu mai conta nimic. Lumea mea se
prabusise, la fel si eu. Jacob a venit langa mine si m-a impins
putin cu botul. Nu am mai tipat la el, ca alta data, doar mi-am
continuat alergarea.

Ajunsi acasa, ne-am asezat toti in living. Apa din hainele

mele udase canapeaua, dar chiar de asta nu ma interesa in acel
moment. Carlisle a pus mana pe telefon si i-a sunat pe cei din
familia Denali. Aveam nevoie de ajutor.

-Rose, sa mergem sa te schimbi, spune Alice, luandu-

ma de umeri.

-Lasa-ma! Am marait smucindu-ma din stramsoarea ei .

-Bine, gata…

Orele se scurgeau, iar noi nu gaseam niciun plan. Nervii

incepeau din nou sa-mi apara si oricat de mult incerca Jazz sa
ma controleze nu mai reusea. M-am ridicat furioasa si am dat sa
ies din camera.

-Unde mergi?

-Lasati-ma dracului in pace! Am tipat la ei. Am alergat

in dormitor, trantind usa in urma mea. Voiam sa fiu singura,
voiam sa mor, voiam ca tot acest cosmar sa se sfarseasca.
 Mi-am ingropat capul in perna, plangand cu suspine. Fiica
mea avea ce-a mai mare nevoie de mine in momentele astea, iar
eu nu puteam face nimic. Ma uram pentru ca n-am fost in stare
s-o protejez. Sunt o mama ingrozitoare! Mii de scenarii mi se
derulau in minte si in toate micuta mea avea sa sfarseasca in
chinuri groaznice. Nelinistea si groaza pusese-ra stapanire pe
mine.

Au trecut 3 saptamani. 3 saptamani in care nu am facut

nimic. Prietenii lui Carlisle care ne ajutase-ra prima data au
venit sa ne ajute. La inceput nu au crezut, mai ales ca nu aveau
nicio dovada ca spunem adevarul. Alice si Bella m-au tarat
fortat in living. M-am asezat pe canapea, dar n-am scos niciun
sunet si priveam in gol.

-Rose, scumpo….Esme vine langa mine si ma

imbratiseaza.

-Trebuie sa facem ceva s-o scoate-m din starea

asta, spune Nessie.

-Kate, nu face asa, o avertizeaza Edward.

-Este singura cale de a-I convinge si pe ceilalti ca

totul este 100% adevarat.

-Kate, termina! Spune Emmett dur.

Nu l-a bagat in seama si ma i-a de mana. Am cazut in

genuchi de pe canapea, dar durerea pe care am simtit-o nu a
durat mult, pentru ca scutul meu protector si-a facut aparitia.
Toti s-au indepartat rapid de mine.

-Este adevarat…spune Amun uimit.

-Stiti ce? M-am saturat sa stau si sa va privesc cum

nu faceti nimic! Eu merg dupa fiica mea si nu incercati
sa ma opriti pentru ca nu voi raspunde de faptele mele,
oricine ar fi persoana care ar face-o. M-am ridicat si m-am
indreptat spre usa. Emmett a venit dupa mine, dar a fost oprit de
foc. Iesind din casa, am vazut o masina de la posta oprind in fata
casei.

-Buna ziua! Aici locuieste familia Cullen?

-Da.

-Am un colet pentru Rosalie Cullen.

-Eu sunt.

Cu o teama vizibila, baiatul merge la usa din spate a

masinii si scoate o cutie nu foarte mare.

-Semnati aici, spune el, aratandu-mi locul pe hartie.

Am semnat, iar tipul a plecat. Ceilalti au iesit din casa. Am

inspectat si am invartit cutia pe toate partile, iar un miros foarte
familiar mi-a invadat plamanii. Mirosul fiicei mele era
impregnat in orice particica a acestei cuti. M-am uitat speriata
la ceialti, aveam o presimtire rea in legatura cu ceea ce se afla
inauntru. Edward a dat sa mi-o i-a dar am strans-o la piept.

Ne-am privit in ochi cateva

secunde, apoi am deschis cutia. In ea se afla o alta cutie mai
frumoasa, parca scoasa din cartile vechi de istorie. Cand am
ridicat capuacul celei de-a doua cutie, am vazut negru in fata
ochilor, iar lacrimile au inceput sa-mi curga. In cutie se afla
cenusa si 2 bucatele din hainutele cu care fusese imbracata Nikki
in aceea zi.

-Jazz! Tipa Edward.

-Zafrina, orbeste-I, o roaga Esme.

-Zafrina, reda-mi vederea!Tipa Emmett furios.

Nu am tipat, dar simteam nevoie s-o fac. Am simtit cum

pamantul imi fuge de sub picioare si in secunda urmatoare m-
am trezit cu palmele pe asfalt.

-Ingerasul meu….vocea imi era plina de durere.

 -Scumpo…am simtit o imbrtisare puternica.

-Frate, linisteste-te. Nu mai…Jasper nu mai stia ce sa

spuna.

-Lasati-ma sa merg dupa ei! Mi-au omorat

copilul! Striga Emmett disperat. In glasul lui am putut simti
durerea, tristetea si furia.

-O sa-I omor! Am marait. Ori eu, ori ei, dar chiar

daca va fi ultimul lucru pe care-l fac ii voi lua pe regi
dupa mine! Termina, Zafrina! Eram in picioare, dar nu
puteam vedea nimic.

-Rose, nu mai poti face nimic…vocea Bellei era

tremurata.

-Ba da! Si fiica mea este moarta pentru ca nu m-ati

lasat sa merg dupa ea, este VINA VOASTRA!!

-Kate, linisteste-o, l-au auzit pe Carlisle, spunandu-I in

soapta.

-Fetita mea…puiul meu mic….simteam cum lacrimile

imi cadeau pe obraji. Durerea pe care o simteam era de
nedescris. Puiul meu, pe care mi l-am dorit atat de mult era mort
si totul era din vina mea!Numai eu sunt vinovata ca Nikki a
murit arsa de vie. Numai eu sunt vinovata ca nu m-am dus s-o
salvez din ghearele acelor demoni. Am simtit o mana pe umar si
apoi o durere cumplita mi-a strabatut tot corpul. K-Kate…am
spus cu greu.

-Kate, inapoi, a strigat Garret.

Vederea mi-a fost redata si i-am vazut pe toti ingroziti. In

spatele meu focul se formase ca niste cozi, gheara, habar n-am.

-Ochii ei…am auzit-o pe Senna.

-Iubito, incearca sa te linistesti...

-Emmett, pleaca de acolo, tipa Esme ingrozita.

-Voi merge cu tine, daca este sa murim vom muri

impreuna, imi spune imbratisandu-ma. Cozile de foc erau in
spatele lui, dar s-au oprit si au disparut. Am cazut amandoi in
genuchi. Mi-am ingropat fata in pieptul lui, plangand cu lacrimi
mari si suspine groase.

Emmett m-a dus in camera, apoi a coborat sa vorbeasca cu

Carlisle si ceilalti. Esme, Bella, Alice, Kate, Tanya si Carmen au
intrat in dormitor. Esme statea langa mine si ma mangaia pe
par.

-Rose, iubito…mama ma saruta pe frunte.

-Rose, ai puterea asta, deci vei mai putea face

copii…spune Tanya.

-Tanya are dreptate, adauga Carmen.

 -A intrat in depresie…spune Bella.

-Stiu, dar trebuie s-o scoate-m repede, spune

Alice. Merg sa caut ceva, sa nu va miscati de aici, nu se
stie ….

-Micuta mea, trebuie sa-ti revi.

-Rose, revino-ti! Cum iti revi mergem dupa ei, dar

nu poti in situatia asta, spune Kate.

-Kate…vreau sa te rog ceva….am spus ca pentru mine.

-Spune.

-Omoara-ma! Am ridicat privirea din pamant si am

privit-o in ochi.

-Imi ceri imposibilul. Nu o voi face si sti de ce, nu

pentru ca esti verisoara mea sau pentru ca nu stiu daca
as putea din cauza focului. N-o fac pentru ca nu vreau
sa le oferi Volturilor aceasta satifactie.

-Rose, uita-te la Esme si ea a pierdut un

copil…incepe Carmen.

-Si a ales sa moara, am continuat eu.

-Scumpo, atunci era altceva… Puiule, nu vreau sa

gandesti asa….Trebuie sa-ti revii…
 Mi-am strans mai tare picioarele la piept si mi-am pus fata
pe genuchi. Oricat as fi incercat nu-mi puteam scoate din minte
fata ingrozita a fiicei mele, cand Volturi au luat-o si continutul
cutiei aleia blestemate.

Jazz mai venea din cand in cand sa ma mai linisteasca, dar

parca eram din ce in ce mai rau. Nu-mi mai feream gandurile de
Edward si erau din cele mai rele. Vroiam sa-I distrug si vroiam
sa mor. Eram sigura ca fratele meu le spusese si celorlalti despre
gandurile mele negre, pentru ca eram pazita in permanenta.

Dupa 2 zile, situatia mea psihica si sentimentala nu se

imbunatatise deloc, din contra se agravase. Emmett isi ascunde
mai bine tristetea si durerea, dar eu nu mai puteam. Simteam ca
ma rupe in interior si vroiam s-o las sa iasa afara. Esme era
langa mine si am simtit ceva ciudat.

-Ma auzit, dar o poti face doar tu…Sa nu vorbesti,

voi auzi gandurile tale. Esti ferita de Edward, nu ne
poate auzi.

―C-Cine esti?‖

-Nu-ti mai aduci aminte de mine?

―Esti…‖

-Da, eu sunt prima persoana care a avut puterea

asta pe care o ai si tu acum. Din cauza ca imi semeni
vreau sa te ajut, dar nu pot sa-ti spun mai mult…
 ―Nimeni nu ma mai poate ajuta…‖

-Oooo, ba da. Te inseli amarnic daca crezi ca esti

pierduta, in adancul sufletului tau aceasta “lovitura”
te-a intarit. Nu mai esti aceeasi persoana si nu vei mai
fi niciodata.

―Stiu ca nu voi mai fi niciodata aceeasi persoana. Nu am

fost in stare sa-mi protejezi fiica…‖

-Tocmai despre asta vroiam sa-ti vorbesc…

―Ce vrei sa spui?‖

-Singurul lucru pe care ti-l pot spune este

“ASCULTA-TI INIMA DE MAMA”…

―Ce vrei sa spui cu asta?‖

-Ascult-o si vei intelege…

―Stai! Explica-mi ce vrei sa spui…Heii!‖

-Edward, ce este?Intreaba Esme speriata.

-Nu-I mai puteam auzi gandurile…spune el cu niste

ochi mari.
 Nu mi-am ridicat privirea spre
Edward sau mama, doar am ramas pe loc. In minte imi rasuna
ca un ecou ceea ce-mi spusese aceea voce…Sa-mi ascult inima de
mama…Ce vrea sa spuna cu asta? Am stat cateva minute in
reculegere, apoi am inceput sa inteleg ce vroia sa spuna. Am
inchis ochii si m-am lasat ghidata de iubirea pe care i-o purtam
fiicei mele si nu de ura si furia pe care o simteam pe mine, pe
ceilalti sau pe Volturi. Am stat asa cateva minute bune, poate
chiar mai mult. Deschizand ochii am vazut niste imagini neclare
si incetosate. Am scuturat din cap si l-am vazut pe Edward in
fata mea. Am simtit ceva ciudat, ceva ce mai simtitse-m o
singura data in viata mea. Ochii mi s-au marit, iar pe fata mi-a
aparut un zambet micut.

Renuntarea la sentimente (capitolul 18)

In urmatoarele zile, starea mea nu se imbunatatise deloc. Chiar
daca avusesem acel sentiment nu puteam sa ma simt mai bine.
Atunci, daca micuta mea traia, ce fusese cu aceea cenusa si cu
acele bucatele de haine arse?De ce au trimis Volturii acel pachet
daca fiica mea este inca in viata? Nu mai intelegeam nimic, imi
doream sa adorm si sa nu ma mai trezesc niciodata.

-Iubito, trebuie sa mergem sa vanam…imi spune

Emmett sarutandu-ma pe funte. Am tresarit la atingerea buzelor
lui. Fiind cufundata in gandurile mele nu l-am auzit venind.

Ma uitam in ochii lui negrii, dar eram absenta. Petrecuse-

m atat de putin timp cu fiica mea, incat nu aveam decat cateva
amintiri.Acele amintiri au devenit foarte pretioase pentru mine.
Nu m-as fi gandit ca as putea fii despartita de ingerasul meu.

-Scumpo, hai, te rog…pentru mine…vocea lui Emmett

era trista , iar in ochii lui se vedea durerea ce-o purta in suflet.

-Emm, nu-mi este sete…am reusit sa spun.

-Trebuie sa vanezi, corpul iti cere. M-a prins de umeri

si a vrut sa ma ridice.

-Lasa-ma…m-am smucit violent.

-Nu, nu te voi pierde si pe tine! Emmett imi intoarce

capul spre el si ma priveste in ochi. Si eu sufar si mie imi lipseste,
dar acum nu mai avem ce face…Ma gandesc la ce mi-au
spus Carlisle si Esme. Nikki nu ar fi vrut ca noi sa fim
asa,ar fi vrut sa facem alti copii si sa ne gandim ca
facem toate astea pentru ea.
 -Dar nu pot, ma doare prea tare…am spus punandu-
mi palma in dreptul inimi.

-Facem asta pe micuta noastra…spune Emmett

sarutandu-ma. Nu i-am raspuns, dar nici nu l-am refuzat.

M-a luat de mana si am coborat. Era liniste in casa, poate

prea liniste. Cand am pasit afara, ceilalti erau in fata casei.Ma
priveau cu mila si incercau sa-mi zambeasca.
 -Barbie, ne luam
la intrecere?Intreaba Jacob.

-Faci ce vrei, am raspuns rece.

-Bine, sa mergem, spune Carlisle.

Jacob si-a infipt labele in pamant si a tasnit spre

padure,dar eu am ramas in urma.
 Am intrat in padure alergand langa ceilalti.Toti stateau cu
ochii pe mine in caz ca doream sa fac ceva necugetat . Intrand
mai adanc in inima padurii am dat de o turma de caprioare. Toti
s-au napustit asupra lor.M-am rezemat de un copac si mi-am
pus capul intre picioare.Nu aveam deloc pofta sa vanez.Dupa ce
si-au ascuns prada, Esme si Carlisle au venit langa mine. Tata
m-a mangaiat pe par, iar mama s-a asezat langa mine. M-a
cuprins intr-o imbratisare stransa.

-Trebuie sa vanezi, scumpo.

-Nu pot, mama. Pur si simplu nu pot…

-Kitty , macar incearca. Inchide ochii si trage aer in

piept. Vei vedea ca va veni si setea.

Nu doream sa-I intristez pe toti ,asa ca am facut ce mi-a

spus. Am inchis ochii si am tras aer in piept. Am simtit un miros
de puma, asa ca m-am indreptat spre el.

-Asta-I fata mea, mi-a spus Emm, fugind pe langa mine si

luandu-ma de mana.

Nestiind ce fac,l-am aruncat intr-un copac , dandu-l

laoparte din calea mea. Instinctul pusese stapanire pe mine si
era foarte puternic. Gatul ma ardea ingrozitor , iar pamantul
sfaraia sub picioarele mele.

Dupa cateva secunde, dintii mei au patruns in gatul felinei.

Am inceput sa trag lacoma, prin cele doua gauri formate de
coltii mei,sangele cald. Corpul meu raspundea lichidului rosu,
puterile imi reveneau.

Imediat cum sangele din corpul pumei s-a terminat, m-am

intors spre familia mea, care ma privea fericita.

-Ce s-a intamplat? Am intrebat, stergandu-mi putin

sange din coltul gurii.

-Ai vanat, mi-a spus Emm sarutandu-ma.

-Da, nu stiu pe cine incercam sa pacalesc ,am spus

pentru mine.

-Haideti sa mergem acasa.

-Bine, mama ,am spus si am inceput sa fugim spre casa.

Cat timp am fost sub influenta instinctului, am uitat de fetita

mea, dar acum, cand am auzit cuvantul ―acasa‖ , durerea a
navalit iar in sufletul meu precum o avalansa ce cade din varful
unui munte.

Alice s-a oprit brusc, iar eu ,avand viteza, am dat peste ea.
Ceilalti s-au oprit si ei.

-Alice, ce vezi? Am intrebat speriata dupa ce am ajutat-o

sa se ridice.

-Avem musafiri, a marait ea, privind inca in gol.

 -Cine? A intrebat Jasper, venind langa sotia lui.

-Alec, Jane , Demetri si Felix. Vin sa ne avertizeze sa

nu mergem in Italia.

-Lasa-I sa vina, a marait Emmett, dand cu pulmul in

palma.

Furia pe care o simteam pentru Volturi a inceput sa-mi

clocoteasca in vene. Am simtit coltii iesindu-mi din gingi si nu
vroiam sa-I opresc. Acum erau pe teritoriul nostru, macar sa le
i-au si eu ceva, daca ei mi-au luat totul.

Alice si-a revenit,iar noi am marit pasul spre ―casa‖. Un nou

val de durere mi-a strapuns sufletul, apoi unul de relaxare. M-
am uitat la Jasper si i-am multumit din priviri.

Ajunsi acasa, am dat de cei 4 Volturi nerabdatori, care se

plimbau de colo colo prin fata casei. Auzindu-ne ca venim, au
luat pozitia de ―prezentare‖ : Felix si Demetri la margini, iar
Jane si Alec la mijloc, in fata celor doi

-Buna, Jane, a spus tata.

-Buna, Carlisle.

-De ce ati venit aici? Am marait, facand un pas

amenintator spre ei. Emmett m-a urmat, maraind feroce.

-Sa-ti dam asta ,Alec mi-a aruncat o caseta video .Avea un

zambet infumurat ce-mi facea corpul sa tremure.
 -Si sa va avertizam ca daca veti pasi pe taramul
Italiei, veti fi distrusi. Aro a hotarat sa va dea doar un
advertisement, o sa vedeti despre ce vorbim cand o sa
vedeti caseta, spune Jane privindu-ma cu un zambet
triumfator.

―Pff,ce onoare‖ ,am ras in sinea mea.

-Unde este fiica mea?Intreb facand inca un pas spre ei.

Emmett s-a pus in fata mea, fiind foarte incordat.

-Rose, Emmett, spune Carlisle oprindu-ne.

-Carlisle, cred ca ar trebui sa-ti protejezi

animalutele de casa, spune Alec, iar ceata lui neagra a
inceput sa iasa la iveala.

-Sunt COPII MEI! Maraie Carlisle. Cred ca ar fi timpul

sa plecati!

-Deah,ne-am facut datoria. Nu uitati, nu aveti voie

in Italia! Ne mai spune inca o data Jane, inainte de a pleca.

Mi-am indreptat atentia spre caseta micuta din mana mea.

Mi-era teama sa stiu ce contine. In adancul sufletului stiam ca ce
era inregristat pe aceasta caseta ma va face sa sufar. Imi
imaginam ce-ar putea fi pe ea, dar nu credeam ca Volturii ar fi
chiar atat de….chhh nu exista un cuvant pentru a-I putea defini.
 Dupa ce Volturii au plecat , am intrat in casa, invartind
absenta caseta pe degete.

-Rose, ne lasi sa vedem ce este pe ea? M-a intrebat

Edward cand am ajuns in living.

-Da, dar eu nu vreau sa vad. Ma gasiti in camera

mea, am spus si i-am aruncat caseta, apoi am zburat la etaj.

Am intrat in camera si mi-am

reluat locul pe pervazul geamului. Priveam pe geam padurea ce
incepea sa se cufunde intr-un abis intunecos. Pe cer aparusera
cateva stele. Uitandu-ma atenta la ele, am vazut chipul fetitei
mele ,care radea fericita si ma privea cu dragoste. I-am zambit
si i-am facut cu mana, dar ea disparuse. Am clipit de cateva ori
,apoi lacrimile au inceput sa mai invaluiasca.

-Adio ,draga… Nikki! Aro a scuipat numele fiicei mele.

 M-am ridicat in picioare si am fugit la parter, unde ceilalti
se uitau ingroziti la caseta. Mi-am atintit privirea pe ecranul
mare. Aro imi tinea fiica in maini,cu fata spre foc. Nu i-am putut
vedea fata, dar dupa miscarile agtate pe care le facea, ingerasul
meu era ingrozit. Aro a zambit la camera si i-a dat drumul in
foc.

-NUUUU!!!!! Am tipat si am cazut in genunchi .Mi-am

astupat urechile ca sa nu mai aud plansetele de agonie ale fetitei
mele. Esme a venit imediat langa mine, strangandu-ma puternic
in brate. Lacrimile imi curgeau siroaie pe obraji, iar suspinele
erau din ce in ce mai puternice. Simteam cum Jasper incearca sa
ma linisteasca, dar orice incercare era fara rezultat. Durerea pe
care mi-o provocase aceasta caseta era prea mare.

-Linisteste-te, scumpo, imi spune Esme dandu-mi parul

de pe fata peste ureche.

-Emmett, nu! Spune Edward.

-Da-te, Edward! Ii voi distruge, pentru chestia

asta! Maraie Emmett.

-Fiule, nu crezi ca in momentul asta nu crezi ca Rose

este mai importanta decat Volturi?Ii spune Carlisle,
aratand spre mine.

A lasat capul in jos si a venit la mine.

 -Feti-Fetita….mea….am spus cu greu, strangadu-l
puternic in brate.

-Shhhh, gata, puiule, imi spune sarutandu-ma pe frunte.

-Emmett, du-o de aici, ii spune Alice. Imi ridicase-m

privirea spre ecranul televizorului si ramasese blocat pe ranjetul
mandru al lui Aro.

-Emmett! Tipa Bella la el.

Emmett m-a ridica in brate si merge cu mine in dormitor.

M-a pus in pat, incepand sa ma mangaie pe par. M-am intors cu
spatele la el.

-Emmett, lasa-ne cu ea, spune Esme.

-…bine…m-a sarutat pe par, apoi a iesit din camera.

-Rose…incepe Esme, asezanduse langa mine.

-Plecati!

-Nu! Spune Alice, categorica.

-Plecatiii! Nu vreau sa va vad, nu vreau sa vad pe

nimeni!! Am spus nervoasa. Perdeaua de la geam a luat foc, la
fel ca si sufletul meu in aceste clipe.

-Opreste-te! Spune Esme.

 -V-am spus sa plecati! Nu vreau sa vad pe nimeni
asa ca lasati-ma in PACE!

-Sa mergem, are nevoie de putina

singuratate, spune Bella, iesind afara, impreuna cu Esme si
Bella.

Nu vroiam sa ma coport asa cu ei, dar ar fi trebuit sa ma

lase sa merg dupa fetita mea, nu sa stam sa vorbim. Si ei sunt
vinovati de m….ceea ce a patit ingerasul meu. De ce-mi faci
asta?Strigam in gand pentru ca nu mai aveam puterea necesara
pentru a tipa. M-am asezat pe perveazul geamului. Soarele
incepea sa se ascunda in spatele padurii ce acum parea ca o
patura neagra. Priveam spre cer si prin fata ochilor imi treceau
imaginile pe care le-am putut vedea din caseta aia nenorocita.
Volturi mi-o vor plati, promit!

-De ce nu ai incredere in tine?S-a auzit aceea voce.

―Lasa-ma si tu in pace!"

-Ai renuntat fara ca macar sa lupti...

―Nu mai am forta sa lupt, am obosit si poate nu mai

vreau…‖

-Crezi ca renuntand la viata vei obtine ceva?

―Da, voi fi cu fetita mea.‖

-Si daca te inseli?

 ―Ce vrei sa spui?‖

-Cum ti-am spus si prima data, asculta-ti inima…

―Inima mea… am ras ironica.Eu nu am inima si cel putin

acum a disparut complet. Toate visele mele s-au naruit si asta
din cauza ca sunt proasta. Din cauza prostiei am devenit si
vampir, totul se intampla din vina mea. Ma gandesc ca ar fi
trebuit sa mor atunci si Carlisle sa nu ma salveze…‖

-Nici n-ai idee cat de mult de inseli…Intr-adevar

toate in viata se platesc, tu platesti pacatele altori, nu
as putea sa-ti spun ale cui pentru ca nu stiu. Ai putina
incredere in tine si ce-ti spune inima.

―Inima mea e tradatoare!‖

-Acum esti furioasa si din cauza asta poti face ceva

ce va aduce multa suferinta…

―Crezi ca eu nu sufar? Cum crezi ca m-am simtit cand mi-

am vazut fetita cum ardea? Nu doresc la nimeni sa simta ce-am
simtit eu…‖

-Ai dreptate, ai suferit. Gandeste-te putin, vrei sa

renunti la viata, dar te-ai gandit macar o secunda la
Emmett, la familia care te iubeste?

―Toata viata mi-a pasat de fericirea celorlalti. Nu trebuie

sa fac aia pentru ca se supara nu stiu cine, nu trebuie sa fac
aialalta ca nu stiu ce se intampla. Punct! Acum ma voi gandi
doar la mine, iar eu am ales sa renunt la tot.‖

-Sper sa-ti dai seama pana nu va fi prea tarziu,

pentru ca atunci ai face ce-a mai mare greseala din
viata ta.

―Pana la urma de ce-mi spui toate astea?‖

-Pentru ca esti la fel ca mine si pentru ca gresesti

mult gandind astfel. Trebuie sa plec, dar…gandeste-te
bine si asculta-ma. Nu mai gandi cu mintea si nu te mai
lasa influentata de ura pe care o simti acum. Gandeste
cu inima, ea iti va arata ADEVARUL!

-Adevarul…am spus cu glas tare, desenand pe geam o

inima pe care am taiat-o.

-Care adevar?Intreaba Edward, stand in picioare cu

mainile incrucisate la piept.

-Cara-te! Am spus maraind.

-Rose, ce se intampla?Nu-ti auzeam gandurile…

-Habar n-am…Iesi afara, Edward! Lasa-ma

singura!

-Nu! Gata cu asta! Te misti jos si redevii cine ai

fost! Nu vreau sa-mi vad surioara asa…
 -Sa redevin ce-am fost?Hmm. Edward, niciodata,
NICIODATA, nu voi mai fi cine am fost. Aceea Rosalie a
murit odata pentru totdeauna si ma refer la adevarata
moarte aia cand te duci si nu te mai intorci. Sti, ti-e ti-e
usor sa vorbesti, Renesmee este bine. Pune-te macar o
secunda in locul meu si ai sa vezi ce simt. Te poti pune?
Nu, nu poti pentru ca durerea pe care o simt acum nu se
poate explica nici in cuvinte si nici traita imaginar.
Acum, iesi afara!

-Ai dreptate poate nu stiu cum te simti acum, dar

crezi ca noi ne simtit bine?Nikki facea parte din familie.
Si pe noi ne doare, de asta trebuie sa fim uniti. Si
Emmett are nevoie de tine, la fel ca noi toti…

-Familie….ce cuvant frumos… Stii cat de mult

iubeam acest nume, acum am inceput sa-l urasc. Vreau
sa ma lasi in pace, vorbesc serios!

-Rose…nu face asta…spune el imbratisandu-ma. L-am

lovit cu abele maini in piept i-ar el a zburat afara din camera,
rostogolinduse pe scari.

-Data viitoare va durea mai rau, am spus trantind

usa. Vampiri nebuni! Am spus ca pentru mine.

Mi-am reluat locul pe pervaz. Stelele incepuse-ra sa apara

pe cerul senin, iar luna parca nu mai era asa stralucitoare ca
alta data. O stea micuta s-a desprins de pe bolta cerului. Cica
stelele cazatoare aduc noroc daca le vezi, dar asta nu-mi va
aduce noroc, numai ca in noaptea asta, steaua care tocmai a
cazut a fost a mea. Tot ceea ce am simtit in aceasta viata, acum
imi distruge sufletul. Vreau sa-mi spuna cineva de ce, cand si
unde am gresit…Fara soare un tradafir, odata stralucitor acum
a devenit vested. Asta am devenit de cand Mi-ai luat toata
speranta si viata.Sufletul se indeparteaza tot mai mult de mine,
plange si se roaga pentru viata pe care mi-am irosit-o. Nimeni
nu este alaturi de mine si asta ma taie ca o lama, toti cred ca ma
inteleg, dar de fapt nimeni nu intelege. Lovitura asta m-a marcat
pentru totdeauna. Nu stiu daca voi mai fi vreodata la fel…poate
nici nu mai vreau. Am fost buna si mi-a pasat intotdeauna de
persoanele din jurul meu si asta m-a facut slaba. Daca pentru a
deveni mai puternica si pentru a ma razbuna pe cei care mi-au
distrus viata si fericirea trebuie sa renunt la sentimente atunci O
VOI FACE! Intunericul este acum lumanarea din sufletul meu
distrus. Incep sa realizez ca viata pe care am dus-o pana acum a
fost doar o zi ce s-a repetat incontinuu. Adio, micuta mea, adio,
ingerasul meu, e posibil sa nu ne mai intalnim niciodata.
Lacrimile au inceput sa-mi cada ca niste sageti pe obraji. Mi le-
am sters si am privit la imaginea ce se reflecta in geam.
Lucrurile se vor schimba de acum incolo. JUR, ca ii voi distruge
pe toti, care m-au facut sa sufar. Cu pasi hotarati am coborat in
living.

-Matusa, esti bine?Intreaba Renesmee.

-Nu! Am raspuns dur.

 -Sti ceva Rosalie, inteleg ca esti suparata, dar asta
nu inseamna ca trebuie sa te razbuni pe noi, maraie
Jacob.

-Jacob, Jacob, Jacob… Daca nu vrei sa-ti intorc

capul ala mare la 360 de grade, sezi si taci din gura.

-Iubito, ce se intampla cu tine?Intreaba Emmett

analizandu-ma.

-Nimic! Doar ca…

-Vrei sa renunti la tot, nu?Intreaba Edward trist.

-Si daca vreau sa renunt la tot este vreo

problema?Intreb rece.

-Da. Rose, scumpo, trebuie sa-ti revi…Nikki nu…

-Nu-I mai pronuntati numele! Nu ati facut nimic s-

o ajutati asa ca nu aveti niciun drept!

-Rosalie, nu vorbesti asa cu mama ta, spune Carlisle

autoritar.

-Ti se pare amuzant?Intreaba Jasper.

-Foarte. Sunteti prea naivi… asa am fost si eu

candva si nu mi-a adus nimic bun. Din contra mi-a adus
o viata nenorocita care nu se mai termina niciodata.
Dar se poate rezolva asta…am spus ganditoare.
 -Rose, esti schimbata…spune Bella.

-Vrei sa te razbuni pe toti, dar nu pricepi ca de

fapt te vei razbuna pe tine, spune Edward.

-Si? Edward si toti, ce fac cu viata si cu corpul

meu este fix problema mea!
-Nu! Spune Emmett, ridicanduse de langa mine.

-Ce vei face, scumpule, doar n-ai de gand sa-ti lasi

pradatorul afara, nu?

-Rose! Uita-te bine la mine! Ma prinsese de umeri,

strangandu-ma puternic. Nu te voi pierde si pe tine! Nu-mi
face asta! Nu te voi lasa sa te distrugi, chiar daca va
trebui sa te leg de ceva.

-Esti foarte amuzant,dragule, dar ar trebui sa fi

realist. Si daca m-ai pierdut deja? Crezi ca ai avea
puterea de a ma prinde? Sunt ferita…

-Nu de toate puterile, spune Alice.

 -Face-ti ce
vreti si eu voi face la fel.

Toti au fost socati de noul meu caracter. Ma indepartase-m

de toata lumea. Pe Emmett nu-l mai lasa-m sa se apropie de
mine si de fiecare data cand incercau sa vorbeasca cu mine eram
indiferenta. In adancul sufletului, ma durea ca ma comport asa
cu ei, dar furia, ura si dorinta de razbunare ma macinau pe
dinautru. Si in ultima mea noaptea am facut unele juraminte,
unele pe care le stiu doar eu si Dumnezeu. Am incalcat un
juramant, pentru ca nu a tinut de mine. M-am indragostit de
Emmett si il ador, la fel ca si pe restul familiei, ii iubesc foarte
mult, dar pentru ce-am de gand sa fac, este mai bine sa inceapa
sa ma urasca. Daca vor face asta, vor trece mai usor peste ceea
ce voi face.

-Mergi la cumparaturi?Intreaba Alice, putin retinuta.

-Urasc cumparaturile! Am spus rece.

-Bine, Rosalie, vrei sa ne comportam asa, atunci

asa sa fie!Spune Alice furioasa.

-In sfarsit a inteles cineva, felicitari Alice, am spus

aplaudand-o.

-Ce s-a intamplat cu fetita mea?Intreaba Carlisle.

-A murit.

-Rose, tu nu esti asa…incepe Esme. Oricant de dura

ai vrea sa pari si sa incerci sa ne indepartezi de tine, nu
vei reusi si sti de ce…

-Eee?
 -Ochii tai spun cu totul altceva. Tot ceea ce faci
acum este doar un teatru ieftin. Vrei sa ne faci sa
incepem sa te uram, pentru cine stie ce prostie iti
trazneste prin minte, dar nu te voi lasa. Am mai pierdut
un copil, stiu prin ce treci, chiar daca nu ma crezi. Stiu
doar ca nu voi mai pierde niciun copil! Spune Esme
autoritara.

In interiorul meu a inceput sa se duca o lupta. Vroiam sa

merg si s-o imbratisez, aveam nevoie disperata de ea, dar
cealalta parte nu imi dadea voie. Am inchis ochii, strangand din
pumni. Trebuia sa-mi distrug acest sentiment, trebuia…dar
iubirea pe care le-o purtam era prea mare si incepea sa invinga.

-Dragostea intotdeauna invinge, spune Edward,

intrand in living, alaturi de Emmett.

-Iubito, vrei sa facem o plimbare?Intreaba Emmett

asezanduse in fata mea si punandu-mi palmele pe genuchi.

-N-am chef.

-Te rog frumos, spune cu o privire de catelus.

―Nu, nu privirea asta!‖ Am inceput sa tip in gand. Edward

a chicotit.

-Pierzi lupta, surioara…spune el zambind.

-Da? Iauzi, dar despre ce lupta vorbim?

 -Du-te cu Emmett, spune el trantinduse pe fotoliu.

Privirea mi-a cazut pe catelusul aflat in fata mea, nu i-am

putut rezista. Imi sfarama si bucatele care mi-au mai ramas din
inima.

-Bine, sa mergem, am spus, cedand.

-Merci, spune cu un zambet perfect.

Am iesit din casa, avantandu-ne spre padurea putin

luminta de razele soarelui. Emmett m-a luat de mana si am
alergat pana in poiana. Acolo am inaintat pana in mijlocul ei si
ne-am asezat, lasand razele soarelui sa cada pe trupurile nostre
de marmura.

-Ce este?Intreb pe un ton,care ar fi trebuit sa para dur.

-Iubito, nu vreau sa te mai comporti asa. Imi

lipsesti, ne lipsesti tuturor, spune el.

-Emmett, asta sunt…

-Nu, tu nu esti asa, te cunosc mai bine decat pe

mine, ne ti la distanta si nu stiu de ce. Edward ne-a spus
ca-ti feresti anumite ganduri de el.

-Am dreptul la intimitate…

-Iubito, crezi ca Nikki este fericita, cand tu te

comporti asa? Intrebarea asta m-a prins cu garda jos.
 -Nu stiu, dar asa trebuie sa fie…

-Te rog, pentru Nikki, pentru mine…te implor nu te

mai comporta asa…

Mi-a intors fata spre el si mi-a prins mainile in ale lui.

Ochii lui aurii ma himnotizau. De 6 luni uitase-m cat de frumos
este sa-I privesc.

-Da-mi drumul…am spus incercand sa-mi trag mainile.

-Nu! Te iubesc, te iubesc atat de mult incat nu voi

renunta la tine, fara a ma lupta.

Inainte de a mai spune ceva, buzele lui s-au apasat violent

peste ale mele. Am incercat sa-l imping, dar fara rezultat. Limba
lui care isi facuse loc printre buzele mele intredeschise, se juca
acum cu a mea. L-am luat dupa gat, tragandu-l mai aproape de
mine. Ma ridica in brate si o cu viteza uluitoare am ajuns cu
spatele de un copac. Emmett a inceput sa ma sarute pe gat,
punandu-mi palmele pe fundul meu.

-Ascultata-ti inima! S-a auzit prietena mea moarta.

―Asculta-ti inima! Ingerasul meu, da-mi un semn, am

nevoie de el…‖

Saruturile lui Emmett continuau, la fel si palmele lui ce se

jucau in sus si in jos. Mi-am ridicat capul, pentru a-I dezveli lui
Emmett mai mult din gatul meu si am zarit pe cer o inimioara nu
foarte uniforma.

-Te iubesc! Am spus ca pentru mine.

-Aaaa….

-Te iubesc! Am repetat eu.

Mi-
am pus mainile pe pieptul lui Emmett si l-am impins pana am
ajuns din nou in mijlocul poienii. Impiedicanduse de o piatra,
cade pe spate, tragandu-ma dupa el. A vrut sa spuna ceva, dar
nu l-am lasat, agajandu-l intr-un nou sarut plin de dorinta.
Emmett se joaca cu mainile pe spatele si fundul meu si brusc am
auzit tricoul trosnind. Am chicotit amandoi si am continuat. Nu
inteleg pe cine vroiam sa pacalesc cu acel comportament.
Faceam rau tututor celor din jur.
 ―Multumesc, micuta mea. Imi pierduse-m drumul!‖

Iluzie (capitolul 19)

-Cred ca ar trebui sa mergem acasa, spune Emmett
razand.

-Trebuie? Intreb, mangaindu-I pieptul imens.

-Da, micuto. Sti, ma bucur ca ti-ai revenit… Vezi

fiica noastra ne ajuta si ne va ajuta intotdeauna.

-Da, cred ca ai dreptate….

Ne-am imbracat si am plecat spre casa. Cand am ajuns,

Emmett m-a luat de mana, pentru ca am avut o ezitare sa intru.
Ma comportase-m foarte urat cu toti si sigur erau suparati pe
mine. Imi era rusine sa dau ochii cu ei.

-Emm, mi-e rusine…am spus lasand privirea in jos.

-Nu trebuie sa-ti fie rusine, nu ai facut nimic rau…

-Ba da, m-am comportat ca dracu…

-Poate, dar ai avut un motiv intemeiat, spune el

zambind. Sa mergem.

M-a tras dupa el in casa.

-Am venit! Striga Emmett.

 -Nu e nevoie sa tipi, spune Edward razand.

-Imi pare rau…Imi pare rau , pentru felul in care

m-am purtat in ultimele luni…Nu vroiam asta, dar…

-Gata, scumpo, nu este nimic, imi spune mama

imbratisandu-ma. M-a sarutat pe obraz, apoi si-a strans mai
mult bratele in jurul meu.

-In sfarsit, spune Jasper rasufland usurat.

-Bun venit inapoi, spun toti in cor.

-Multumesc, va multumesc, le-am spus zambind timid.

-Barbie, dar am si eu o nelamurire, spune Jacob,

tinand palma pe barbie.

-Ce este?
-Tu ai plecat in tricou, iar acum ai hanoracul lui
Emmett pe tine, ti-e frig?

-Da, Jacob, foarte frig, am spus zambind.

-Credam ca vampirilor nu le este frig, dar daca

vrei…

-Nu fi nesimtit catelus, spune Emmett.

-Jake, ii spune Nessie dandu-I un pumn in umar.

-Ce?

-In locul ei te plesneam, spune Bella.

-De ce, mama soacra?

-Cum mi-ai spus? Iesi afara, javra! Maraie Bella,

ridicanduse furioasa spre el.

-Fugi, Jake, spuneNessie razand.

-Ness, ajutorrrr! Striga el, ascunzanduse in spatele sotiei

lui.

Toti au inceput sa rada. Imi lipsise-ra aceste clipe

amuzante din viata noastra. Inca nu ma simteam bine pentru a
rade si chiar daca as fi facut-o era un ras fortat, care nu-si avea
rostul. Am privit spre fereastra deschisa. Luna, parca incerca sa-
mi spuna ceva.
 ―Asculta-ti inima‖ mi-a sunat in minte cuvintele prietenei
mele.

-Ce este asta?Intreaba Edward.

-Ce?

-Asculta-ti inima…Ce inseamna asta?

-Nu stiu….am spus repede.

-S-a intamplat ceva, Rose?Intreaba Carlisle.

-Nu, doar ca cineva mi-a spus sa-mi ascult inima si

sa nu ma mai las gandita de el, am spus aratand spre cap.

-Cine ti-a spus?Intreaba Alice.

-O persoana, nu conteaza…

-Ce persoana?Insista Jacob.

-Nu conteaza. Si oricum daca v-as spune o sa ma

credeti nebuna de legat si asta imi mai lipsea.

-Bine, scumpo, daca nu vrei sa ne spui este in

regula, imi spune mama.

-Multumesc, am spus eu.

Cu ajutorul familiei am inceput incet sa-mi revin si pe plan

sentimental, dar inca ma afecta cuvantul copil si numele micutei
mele. Nu o uitase-m si nu se va intampla niciodata asta, dar ma
obisnuise-m cu gandul ca este intr-un loc mai bun, decat lumea
asta plina de rautate si invidie. Speram ca in viitorul apropiat sa
pot ramane din nou insarcinata…totusi ceva imi mine imi
producea un sentiment ciudat.

Era o zi insorita de luni. Eram in garaj mai mesterind cate

ceva la masini.

-Buna, spune Esme intrand in garaj.

-Hey, s-a intamplat ceva?Intreb in timp ce ma

stergeam pe maini de ulei.

-Nu, scumpo, vroiam doar sa vad ce faci.

-Te deranjez?

-Nu, am spus razand.

-Ma bucur ca ti-ai reluat activitatile obisnuite.

-Mda…Mama azi trebuia sa treaca tata pe la Emily

nu?

-Da, de ce?

-Nu mai stiu nimic de ea si…

-Ne va spune Carlisle diseara cum se simte. Nu

cred ca este bine sa mergi acolo…
 -Stiu, nici nu aveam de gand.Sunt masochista, dar
nici in halul asta.

-Sa nu te mai aud ca spui asta, doamna

Cullen! Spune Emmett intrand in garaj.

-Bine, domnule Cullen.

-Ce faci, mama?

-Bine, ii tineam companie lui Rose. Tu ce faci?

-Incerc sa-I scot pe mosii astia afara, dar nu vor sa

se deplaseze….O sa prindeti radacini, striga el.

-N-are nimic, striga Edward.

-Unde vrei sa mergi?

-Nu stiu, doar ca m-am plictisit teribil in casa…Mi-

a venit o idee…spune el avand un zambet malefic pe fata.

-Nici sa nu te gandesti. Nu merg nicaieri!

-Stiam…spune el scotand limba. Mama, nu mergi tu?

-Unde, dragule?

-La o plimbare…
 -Scuze dar…Esme nu a mai terminat pentru ca Edward,
Jasper si Jacob navalesc in garaj.

-Mergem Emmett, dar jucam un meci de

fotbal! Spune Jacob.

-1,2,3 cat mai multe, spune Emmett.

-Edward, da Bella unde este?Intreb curioasa.

-A rapit-o Alice, spune razand.

-Mi-e mila de ea, am ras.

-Ne vedem diseara, spun toti in cor.

-Baietii astia, spune Esme.

-Sunt niste copiii mici, am spus revenind la munca.

-Da…

Am stat cu mama in garaj toata ziua. Spre seara, Bella si

Alice au venit acasa. Alice ii facuse curat Bellei in garderoba, era
furioasa pe cumnata ei ca nu se interesa de hainele pe care le
purta. Cand tata a venit de la Emily avea o fata trista. Corpul lui
Emily nu mai reusea sa duca sarcina, care durase mai mult
decat a Bellei. Sam avea de luat o decizie foarte dureroasa,
pentru ca Emily nu mai era in stare sa i-a nicio decizie.
 Vestea asta ma afectat. Emily va trece prin ceea ce trec si
eu. Nu inteleg de ce ni se intampla asta. Poate din cauza ca
suntem sau avem de-a face cu supranaturali. Dar nu are logica,
nu noi am vrut sa ajungem asa, toti am fost nevoiti. Poate era
mai bine daca muream, dar cred ca asa a vrut Dumnezeu sa se
intample. Baietii se intorsese-ra acasa si stateau tacuti langa
perechile lor. Emmett ma trage mai aproape de el. M-a mangait
delicat pe obraz si m-a sarutat pe frunte.

Emmett POV

Vestea ca Emily trebuia sa renunte la copilul ei m-a dat

peste cap. Micuta mea nu mai era langa mine si Rozie, iar asta
ne durea foarte mult, dar nu puteam arata asta, mai ales in
preajma lui Rose. Nu vroiam sa intre din nou in aceea depresie.
Oricum stiam ca inca nu era in regula, dar macar pastra
aparentele si incerca sa treaca peste si asta ma bucura.

-Scumpo, hai in camera, i-am spus evitandu-I privirea.

-Emmett sa sti ca te parasc, imi spune Jacob.

-Bine, Jacob.

-S-a intamplat ceva?Intreaba Rose.

-Nu, nimic, doar ca vreau sa stau putin cu tine…

 -Mergeti, oricum nu mai stam nici noi, unii au
nevoie de odihna.

Cum usa dormitorului s-a inchis, Rose imi da drumul la

mana si se pune in fata mea, incrucisandu-si bratele la piept.

-Ce este?Intreaba ea.

-Nimic, scumpo, doar ca nu vroiam sa mai stam

acolo…

-Da…

-In fine sa nu mai vorbim despre asta. Sa sti ca i-

am batut la fotbal pe Edward si Jacob, am spus mandru.

-Si cu ce te paraste Jacob?

-Aaaaa….paii…vezi tu….Edward a inceput primul

sa triseze, asa ca am trisat si noi.

-Edward sa triseze?

-Da, poate citi gandurile, deci triseaza.

-Si de unde ai ajuns la concluzia asta? Sti foarte

bine ca incearca sa joace corect. De la tine, Jacob si
Jazz ma astept sa trisati, dar acel soricel de biblioteca
sa triseze….NEVER!
 -Bine o sa vezi si tu cum este cand vei juca cu
el…am facut un botic suparat, iar Rose m-a imbratisat. Asa e
mai bine, i-am spus in soapta.

-Mda…

M-am asezat pe pat, iar Rose s-a pus pe picioarele mele.

Ochii aurii micuti, ce ma priveau cu atata intensitate ma
himnotizau si imi provocau macarimi pe tot corpul. I-am dat
suvita care ii atarna pe fata, peste ureche, lasandu-mi palma sa-
I mangaie delicat obrazul. Mi-am lipit buzele de gatul ei, lasand
parfumul pielii sa-mi invadeze plamanii. Am inceput s-o sarut pe
gat, urcand incet spre buze. Le-am conturat forma cu varful
limbii, apoi a inceput sa se joace cu limba ei. Rose incepe sa ma
mangaie pe corp, lasanduse prada sentimentelor.

-Petrecere! Petrecere!
Petrecere! Tipa Alice, navalind in camera.

-Iesi afara! I-am spus aruncand cu perna in ea.

 -Pune-ti pofta in cui, Rose merge cu mine, spune ea
si o trage pe Rose din camera.

-Heiii! Am tipat dupa ele. Cand am ajuns in hol, masina

lui Alice incepuse sa se indeparteze. Jazz sotia ta are
probleme, am spus intrand in living.

-Emmett!

-Este vorba de o petrecere, deci nu o poate opri

nimeni, spune Jazz ridicand din umeri.

-Mi-a rapit sotia, am protestat eu.

-Si pe a mea, spune Edward.

-Si pe Nessie a mea, adauga Jacob.

-Frate, totusi incearca s-o linistesti putin, incepe

Edward.

-Oricat as incerca nu pot, este prea hiperactiva si

nu reusesc.

-Stiu, o legam, spune Jacob.

-Tentanta ideea, am adaugat ganditor.

-Nici sa nu va ganditi sa va luati de sotia

mea, spune Jasper serios.
 -Nu ne luam Jazz, dar ne vrem sotiile inapoi, spune
Edward.

-Asa este. O vreau pe Rozie a mea, acum!

-Muschilet, ai chef de
nebunii?Spune Jacob.

-Muschilet?! Am spus socat. Jacob Black, fugi! M-am

ridicat hotarat, facand cativa pasi spre el. A dat sa iasa din casa,
dar l-am prins de ceafa. I-a mai repeta inca o data!

-Emmett, stai sa-ti explic…spune el, ridicand mainile in

semn de predare.

-Unchiule Emmett, striga Nessie speriata, cand si-a

vazut sotul tintuint pe canapea.

-Ne-am recuperat sotiile, striga Edward fericit.

-Incet dragule, spune Bella.

 -Sunt bine, scumpo, ii spune Jake sotiei lui.

-Emmett, lasa-l, imi spune Rose. L-am eliberat, iar

Nessie a inceput sa-l analizeze.

-Alice, te rog frumos data viitoare sa nu-mi mai

rapesti sotia, i-am spus hotarat.

-Emmett, nu te mai baga in treburi femeiesti.

-Unde a-ti fost?Intreaba Esme.

-Nicaieri, au spus toate 4 odata.

-Ciudat…spune Carlisle.

-Rose, te rog sa nu-I spui maimutoiului de langa

tine, pentru ca are gura mare.

-Stai linistita.

-Hei, sunt si eu pe aici, am prostestat eu.

-Muschiulet, esti cam micut…spune Jacob razand.

-Muschiulet???!!!

Toti au izbucnit in ras. Jacob isi atinsese scopul si i-a facut

pe toti sa rada de mine, dar va veni si ziua razbunarii si atunci
va vedea el cine este Emmett Cullen. Am tras-o pe Rose mai
aproape de mine, dar am continuat sa-l fixez cu privirea pe
cainele de langa nepoata mea.
 -Nessie, Jake, sa mergem acasa, a fost o zi
lunga, spune Bella.

Dupa un cascat lung, amandoi au dat afirmativ din cap.

Alice si Jasper au disparut si ei din living, dar nimeni nu-I
vazuse cand au plecat.

-Argintul viu, am strigat pentru a ma auzi. Am primit in

schimb niste chicoteli.

-Tata, maine te duci la Emily?Intreaba Rose.

-Da, scumpo. Sam trebuie sa se gandeasca in seara

asta, altfel urmarile vor fi devastatoare…

-Iubito, te rog…am inceput eu.

-As p…

-Nu poti! I-am spus categoric.

-Emmett, promit ca voi fi bine…

-NU! Si am incheiat
subiectul.
 -Rose, cel mai bine este sa stai acasa. Este mai bine
asa si in plus gandeste-te putin, vazand-o pe Emily iti
poate face rau…spune mama.

-Vroiam s-o vad…dar

nu vreau sa va mai supar, spune scumpa mea, in soapta si
lasa privirea in jos.

Se intristase si uram s-o vad asa. La fel ca si mine ducea o

lupta interioara, dar a ei este mai puternica decat a mea. Iubirea
de mama intotdeauna va fi diferita de cea de tata si mai intensa.

―Nikki, scumpo, te rog frumos sa ai grija si de ingerasul lui

Sam si Emily daca vine la tine. Va avea nevoie de ajutor acolo
sus. Si te mai rog ceva, sa nu ne parasesti niciodata ,avem nevoie
de tine.‖

Am sarutat-o pe Rose, iar ea s-a uitat putin nedumerita la

mine,apoi mi-a dat si ea un sarut micut.. Esme si Carlisle au
chicotit, fiind fericiti ca Rose isi revenise si eu ma simteam putin
mai bine stiind ca incearca sa treaca peste, dar se vedea ca
sufera.

A doua zi, Sam a luat o decizie . Durerea provocata de un

copil nenascut era mai mica decat durerea provocata de
pierderea sufletului pereche, asa ca si-a salvat sotia. Emily a
suferit enorm cand a aflat ca pruncul ei murise. Eu si Rose stiam
cel mai bine cum este sa-ti pierzi ingerasul, asa ca am ajutat-o
cat am putut de mult sa se linisteasca. Am incercat sa-I explicam
ca acolo unde este copilasul ei este si fiica noastra si ca le este
mai bine acolo sus, decat aici jos, unde pericolul pandeste la
fiecare pas. Spre surprinderea noastra a inteles si a spus ca va
incerca sa treaca peste.

Imi era teama ca intamplarea cu Emily o va face pe Rosie a

mea sa intre iar in depresie, dar nu a fost asa. Spunea ca a
inteles ce i-am spus lui Emily si ca va incerca si ea sa treaca
peste.

Zilele treceau iar in comportamentul sotiei mele aparuse o

schimbare. Nu mai statea inchisa in camera.Rosie a mea isi va
reveni!

Minciuni (capitolul 20)

Aro POV

-Frate, ce crezi ca ar trebui sa facem cu

Nikki?Intreaba Marcus pe un ton plictisit.

-Eu zic s-o distrugem. Ne va aduce numai

probleme, maraie Caius.
 -Fratilor,
linistiti-va. In primul rand stiti ca nu-I mai spune-m
Nikki, o cheama Leslie, iar in al 2 lea rand nu putem
pierde un astfel de premiu, am spus zambind.

-Ce vrei sa spui?Intreaba Caius.

 -Nikki, pardon Leslie, va fi arma noastra secreta in
caz de pericol. Culleni stiu ca am omorat-o, deci nu ne
vor mai face probleme, dar sa nu uitam ca ea a fost
nascuta nu se stie inca daca este izestrata sau nu si
oricum este mult mai puternica decat noi la forta fizica.
O vom invata tot ce trebuie sa stie si ne va sluji.

-Hmmm, interesant…spune Caius ganditor.

-Stapane, ma scuzati, dar sangele de animal s-a

terminat, iar ei ii este sete, spune Jane.

-Adu-o la mine.

-Frate, ce vrei sa faci?Intreaba Marcus.

-O sa vedeti. Demetri!

-Da, stapane.

-Vreau sa-mi aduci in ceva, sticla, pahar, orice

obiect…sange.

-Voi vana animale?Intreaba el, pe un ton dezgustat.

-Nu, am spus razand. Sange uman, micuta noastra

trebuie sa se invete cu el.

Demetri a disparut din incapere, dand aprobator din cap.

M-am asezat pe scaunul meu, asteptand-o pe micuta noastra
prizionera. Bine ca incepuse sa se acomodeze cu noi. In aceste
luni a crescut considerabil. Acum arata ca o fetita de 5 ani. Jane
si Alec, aveau misiunea de a sta pe langa ea, invatand-o tot ce
stiau si ei. I-au povestit ceea ce le-am spus eu. Stia ca parintii ei
murise-ra si ne-au rugat pe noi sa avem grija de ea.

-Am venit, stapane, spune Jane, inaintand cu fetita de

mana.

-Buna, spune ea.

-Buna. Cum a fost ziua de azi, draga mea Leslie?Am

intrebat-o cand am ridicat-o pe genuchiul meu.
 -Bine, am facut o plimbare cu Jane si Alec, dar imi
este sete…

-Va veni acum, spune Caius rece.

-Pfuuuuu….ce urat miroase…spune ea cand Demetri a

intrat in sala, cu sticla in mana.

-Leslie, de acum incolo vei incepe sa te comporti ca

un adevarat vampir, i-am spus bland.

-Dar sunt un vampir adevarat, protesteaza ea.

-Un vampir adevarat bea asta! Spune Caius. I-a sticla

din mana lui Demetri, desface dopul si i-o da lui Leslie in maini.

-Dar…

-Bea! Maraie Caius.

-Frate, este mica…a spus Marcus, privindu-ne tacut ca

de obicei.

-Nu. Aro, te rog…imi spune rugatoare, luandu-ma dupa

gat.

-Trebuie sa bei, scumpo. Parintii tai si-ar fi dorit

asta.

-Mami si tati?
 -Da. Daca nu vei bea se vor supara, i-am explicat
bland.

-Mami si tati ma pot vedea de acolo de sus?

-Da, scumpo.

A privit in sus, dar nu putea vedea cerul pe care il cauta cu

privirea. A apropiat sticla de gura. S-a strambat la mirosul
puternic si la clipocitul lichidului din sticla. S-a uitat spre mine
cu o privire trista si am incurajat-o. Cand lichidul rosu a inceput
sa-I alunece pe gat si i-a simtit gustul dulce, a inceput sa bea mai
lacoma din sticla.

-Este bun, nu? Intreb zambind.

-Da, foarte bun. Nu inteleg de ce pana acum am

vrut sa beau doar sangele ala urat rau la gust…

-Cine stie de ce…spune Caius intorcanduse cu spatele la

noi.

-Jane, du-o in camera ei si jucati-va ceva sau nu

stiu ….

-Da, stapane. Sa mergem…Ni…Leslie…

Cele 2 fete au plecat din sala, iar linistea s-a asternut din
nou. Marcus privea plictisit prin jur, iar Caius cerceta niste carti.

-Aro, ma cam enerveaza situatia asta…spune Caius.

 -Caius, mai trebuie sa ai putina rabdare, sunt
sigur ca nu va fi in zadar, l-am linistit eu.

-Frate, ai o slabiciune pentru micuta. Vrei sa fie la

fel ca Jane sau poate chiar mai sus, spune Marcus.

-Da, ai dreptate, imi place aceasta micuta, poate si

din cauza ca este speciala si diferita de noi.

-Nu este diferita, scuipa Caius.

-Ba da, frate. Gandeste-te putin, daca la varsta

asta are forta fizica pe care o are iti dai seama mai
tarziu si ceva imi spune ca este si inzestrata, are vreun
dar si poate fi unul chiar pretios.

-Cum spui tu, frate, dar daca va face o miscare

gresita, va muri.

-Caius, trebuie sa te mai calmezi putin. Este un

copil la urma urmei si in plus nu are pe nimeni inafara
de noi, ce putin asa stie ea, ii spune Marcus.

-Poate, dar s-ar putea ca adevarul sa iasa la iveala

uneori si nu sti cum va reactiona…adauga Caius.

-Offfff….spune Marcus, iesind din sala.

-Doamne, cat de calm este, uneori chiar nu-mi pot

imagina unde poate intra atata calmitate….spune Caius
mai mult ca pentru el.
 -Caius, Marcus are dreptate, Leslie nu va face
nimic, pentru ca adevarul nu se va afla niciodata, chiar
daca va trebui sa-I distrugem pe Culleni, i-am spus
batandu-l pe umar.

-Mda, oricum mie nu-mi place situatia asta.

-Odata cu trecerea timpului o sa vezi ca am avut

dreptate, Leslie va face parte din garda noastra.

-Deja vrei sa intre in garda?!

-Caius, nu acum, dar in ritmul in care creste, in

cateva luni va atinge maturitate mai mult ca sigur.

-Da, dar totusi sa intre in garda mi se pare….

-Va fi bine.

Am iesit din sala, indreptandu-ma spre camera mea.

Sulpicia statea intinsa in pat, citind o carte.

-S-a intamplat ceva?Intreaba ea.

-Nu, doar ca incerc sa-l fac pe Caius sa inteleaga ca

Leslie nu este o greseala.

-Va intelege, spune ea bland.

 -Sper, pentru ca nu-mi place sa-l vad asa. A vrut sa
gasim un motiv sa-i omoram pe Culleni, dar nu am
putut, pentru ca legea nu a fost incalcata…

-Aro si atunci de ce ai luat copilul?

-Prima data am crezut ca este un copil nemuritor,

transformat, dar imediat ce am luat-o in brate, am
vazut ca de fapt era nascuta. Trebuie sa recunosc
Carlisle are un clan plin de vampiri puternici.

-Dar nu crezi ca parintii ei vor veni dupa ea?Adica

totusi mama ei ar putea avea puterea focului si daca se
intampla asta si foarte bine ca suntem in pericol.

-Parintii ei stiu ca fetita a murit, le-am trimis o

caseta in care am omorat un copil nemuritor si i-am
trimis o cutiuta cu cenusa si hainutele lui Leslie arse.

-Aro…Suplicia a cazut pe ganduri. M-am asezat langa ea,

privind-o.

-Ce este?

-Ma gandeam la parintii ei…Aro probabil ca sunt

distrusi si ne cred niste monstrii.

-Da, dar persoanele din acel clan m-au refuzat…

 -Asta nu insemna ca trebuia sa iei fetita de langa
parintii ei. Nu stiu Aro, dar ma gandesc cum ne-am
simtit noi daca am fi in locul parintilor ei….

-……

-Gandeste-te, dragule si poate o lasi pe Leslie sa

plece…

-Nici nu ma gandesc! Asta este ultimul meu cuvant,

sper sa nu te bagi si sa faci vreo prostie…

-Nu, dar promite-mi ca te vei gandi.

M-am ridicat si am iesit din camera, fara ai mai raspunde.

Mergand incet pe holul lung, am auzit vocile lui Jane si Leslie.
M-am apropiat de usa si am privit prin usa intre-deschisa. Jane
o invata pe Nikki sa faca un puzzle, iar aceasta se prindea foarte
repede de cum se face. Mi-au revenit in minte cuvintele sotiei
mele, dar le-am izgonit repede, scuturand din cap.

Jane POV

Nu-mi venea sa cred ca stapanul m-a rugat sa am grija de

mucoasa asta. Uram sa fac pe dadaca, mai ales cu un copil
caruia nu stiu ce-I poate pielea. Mereu trebuie sa stau in
defensiva. Stapanul Aro m-a anuntat ca fetita s-ar putea sa aiba
vreun dar si in orice moment si-l poate descoperi.

-Uite, Jane, am reusit, spune fericita.

 -Da, foarte frumos. Leslie, te superi daca te las
putin singura, trebuie sa vorbesc cu Alec…

-Nu, nu ma supar, du-te…

Am iesit din camera si am dat nas in nas cu Aro.

-Stapane…ma scuzati…

-Unde mergi?

-Vroiam sa vorbesc cu Alec, diseara sa mergem sa

vanam. O vom lua pe Leslie cu noi?

-….da…va fi prima ei lectie de vanatoare.

-Bine. Ma scuzati.

Grozav, acum trebuia sa i-au mucoasa dupa mine si cand

vanez.Uram aceasta ―misiune‖ pe care o primise-m, dar trebuia
sa ma supun.
 -Ai scapat
de monstrulet?Intreaba Alec razand.

-Nu mai rade! Diseara mergem sa vanam, nu?

-Da, abia astep, spune el trantinduse in pat.

-Am sa-ti dau o veste proasta…

-Ce-i?

-Leslie vine cu noi….

-Hai, maiii…..

-Sunt ordine de la Aro…

 -Offf, chiar cand vroiam si eu sa ma distrez…

-Te poti distra, Aro a spus ca asta va fi prima lectie

de vanatoare a lui Leslie, deci…

-Am inteles. Auzi, crezi ca vor ca Leslie sa intre in

garda?

-Mai mult ca sigur, altfel nu ne transformau in

dadacele ei, am spus dezgustata.

-Frumos…Un membru al clanului Cullen este in

garda Volturilor. Asa ceva nu vezi in fiecare zi, spune
chicotind.

-Nu te mai prosti si pregateste-te.

-Mai bine mergi si ai grija de monstrulet si nu-ti

mai face griji pentru mine, sunt destul de mare.

-Tot copil vei ramane!

Am revenit in camera lui Leslie si am ramas putin socata.

Deja facuse cele 4 puzzle-uri si statea cuminte pe pat. Mi-a
zambit si a privit spre cele 4 imagini de pe podea.

-Foarte bine, i-am spus aratandu-I un zambet fals.

-Multumesc. Nu este greu de facut, doar ca trebuie

sa alegi cu atentie piesele, spune ea.
 -Mda. In seara asta mergi cu mine si Alec la
vanatoare.

-Vanatoare?

-Da. Va fi prima ta vanatoare adevarata, sper sa te

descurci si sa nu-l dezamagesti pe stapanul Aro.

-Nu vreau sa-l dezamagesc pe Aro, deci ce trebuie

sa fac?Intreaba ea sarind din pat.

-Pentru moment stai linistita iti vom arata

atunci, i-am spus serioasa.

-Bine…Jane!

-Da?

-Si tu ti-ai pierdut parintii la fel ca mine si Aro a

avut grija de tine si fratele tau?

-Da, dar oricum parintii mei erau niste…nu

conteaza. Stai linistita aici pana vin dupa tine, merg sa
ma schimb.

-Bine…spune in timp ce se urca in pat.

Am inchis usa si am pornit spre camera mea. Ma enervau

intrebarile astea, uram viata mea umana asa ca nu vroiam sa
mi se puna intrebari. Am trantit usa in urma mea si m-am
indreptat spre sifonier. Nu ma hotaram cu ce sa ma imbrac, dar
pana la urma am ales ceva comod.

Dupa 10 minute am mers dupa micul mosntru. Ne-am

intalnit cu Alec la iesirea din castel.

-Deci, incotro?Intreaba Alec.

-Sa mergem spre centru, am spus eu.

-Ce vom vana?Intreaba Leslie.

-Oameni, spune Alec, frecandu-si palmele.

-Oameni?!

-Da, Leslie! Sangele pe care l-ai baut pana acum a

fost de animal si era oribil nu, in comparatie cu cel din
care ai gustat astazi, nu?

-Da, dar cum voi dobora eu un om, sunt un

copil…spune ea aratand spre micutul ei corp.

-Nu tine de marime ci de forta, explica Alec. Iar tu ai

o forta uriasa.

-Da?!

-Da si in curand o sa inveti cum s-o

controlezi, continua el.
 Am ajuns pe cateva strazi laturalnice din centrul orasului.
Strazile nu erau foarte luminate, iar pe strazi erau doar cupluri
ce iesise-ra la plimbarea de seara.

-Uita-te la mine, ii spune Alec. A luat pozitia de atac si s-

a napustit asupra unui baiat ce asteptat nerabdator pe cineva.

Leslie a facut ochii mari cand l-a vazut pe Alec hraninduse

din acel baiat, dar si-a revenit repede spre surprinderea mea.
Am omorat si eu un baiat, iar pe prietena lui i-am lasat-o lui
Leslie. Alec ii oprise toate simturile, pentru a nu mai tipa.

-Da-I drumul, comporta-te ca un vampir, i-am spus

sec.

-Surioara, fi putin mai blanda, imi spune Alec,

punandu-mi o mana pe umar. Leslie, lasa-te ghidata de
instinct.

Fetita a luat pozitia de atac si s-a napustit asupra fetei.

Alec si-a oprit puterea si a lasat-o pe Leslie sa faca toata treaba.
Isi infigea coltii tot mai adanc in gatul fetei, band lacoma din
sangele cald. Mi-ar fi placut sa le vad fetele prostilor din clanul
Cullen vazand aceasta scena cu o fosta membra a clanului lor.
Am zambit la acest gand, iar Alec s-a uitat nedumerit la mine.
Am dat din cap in semn ca nu este nimic.

-Cum m-am descurcat?Intreaba Leslie, dupa ce a secat

de sange fata.
 -Foarte bine, felicitari. Pentru prima vanatoare,
te-ai descurcat chiar minunat, o felicita Alec.

-Multumesc, ii spune sarutandu-l pe obraz.

-Mda, bravo, dar nu trebuie sa uiti un lucru foarte

important. Dupa ce vanam trebuie sa ascundem
cadavrele.

Am ascuns cadavrele si am pornit spre castel, cu pasi

umani.

-De ce trebuie sa ascundem cadavrele?

-Pentru ca oamenii nu trebuie sa stie de existenta

noastra, i-am spus dur.

-Si daca ne descopera?

-Leslie, noi avem 2 legi foarte importante, incepe

Alec. 1. Nu avem voie sa transformam un copil in
vampir! 2. Nu trebuie sa ne aratam niciodata
oamenilor!

-Si cei care incalca aceste legi?

-Vor muri! Am spus eu.

-Eu sunt un copil trasnsformat, de ce nu am murit?

-E…Esti speciala…a spus Alec repede.

 -Uite, un catelus, spune ea fugind spre el.

-Jane, trebuie sa-I spune-m lui Aro ca incepe sa

puna intrebari, imi spune Alec.

-Stiu, il voi anunta cand ajungem, dar vei ramane

tu cu ea.

-Bine, oricum se vede ca nu prea iti place sa stai cu

ea.

-Nu, urasc sa fac asta!

-De ce? Este foarte haioasa.

-Nu stiu, dar presimt ca ar vrea sa-mi i-a locul…

-Jane este doar un copil…Ar trebui sa stai putin si

sa analizezi situatia, esti geloasa pe un copil
nevinovat…

-Bine, nu-mi mai tine predici!

 Am
continuat sa mergem spre castel cu aceeasi pasi umani. Imi
priveam fratele si parca nu-l mai cunosteam. Imi era frica ca nu
cumva sa se fi indragostit de Leslie. Atunci o luam personal si nu
stiu cat as mai fi rezistat sa nu-I fac ceva, chiar daca dupa as fi
primit o pedeapsa, poate chiar o pedeapsa mortala. Alec cam
avea dreptate, vedeam in Leslie o rivala si ceva imi spunea ca
asta era, dar trebuia sa-mi stapanesc aceste sentimente.

Noua echipa a Volturilor (capitolul 21)

Nikki (Leslie) POV

Au trecut 5 ani de cand mi-am descoperit puterea si am

invatat s-o controlez. Aveam o forta fizica imensa si cu puterea
psihica de a crapa, distruge orice lucru sau fiinta eram oarecum
invincibila. Eram preferata lui Aro si se vedea pe fata lui Jane
ca ma ura din cauza asta. Cu timpul am vazut ca ma ura de mult
timp, dar a trebuit sa-I faca pe plac lui Aro si sa aibe grija de
mine. Acum, cand nu mai aveam nevoie de nicio dadaca, Jane se
purta chiar foarte urat cu mine. Si-a folosit si puterea pe mine,
dar Aro mi-a luat apararea si i-a interzis cu desavarsire sa ma
mai chinuie. Daca cu Jane ma intelegeam groaznic, cu fratele ei
Alec, ma intelegeam excelent. Cea mai mare parte a timpului o
petreceam cu el si asta o enerva la culme pe Jane.

-Hei, eu ies, vrei sa vi la vanatoare?

-Da, Alec, normal ca vin! Am strigat fericita. Abia

astep sa-mi i-au iar masa prin surprindere. Data
trecuta am crapat prea mult pamantul, iar sangele s-a
risipit, dar de data asta o voi face cum trebuie.

Am iesit din castel prin spate si am inaintat spre padurea

din apropiere. Soarele stralucea puternic asa ca stiam unde vom
gasi oameni si multi vor sta restrasi. Alergam langa Alec, cand
brusc acesta se opreste. M-am oprit si eu, dar mi-a facut semn sa
intaintez. Un miros dulce il atragea prea mult. Mi-am continuat
alergarea si ajungand intr-o parte mai retrasa si mai
indepartata a aleilor ce serpuiau prin padure, am dat peste un
cuplu.

―Sa-mi folosesc puterea sau sa-I atac direct?Hmmm….sa

incercam cu puterea…‖.
 Am privit spre locul unde cei 2 indragostiti statea unul in
bratele celuilalt, sarutanduse. Pamantul a inceput sa se crape,
iar ei au inceput sa tipe speriati.

-Ahhh, de ce intotdeauna trebuie sa faceti asta?Am

spus ca pentru mine dupa ce le-am rupt gatul amandurora. Mi-
am infipt coltii in gatul baiatului, dar l-am lasat repede, nu-mi
placea gustul sangelui lui. Am trecut la fata si m-am ospatat din
sangele ei. Era dulce si cald, iar asta imi gadila interiorul
corpului. Auzid niste voci si inimi apropiinduse m-am grabit sa
termin mai repede. Am ascuns cadavrele in pamant, crapandu-l
putin pentru a le arunca trupurile celor 2, apoi am astupat
gaura.

-Arata ca nou, am spus cu voce tare.

M-am intors pe acelasi drum, pe care am venit. Pe drum

m-am intalnit cu Alec.

-Ai gasit ceva?Intreaba el.

-Dap, un cuplu, dar am mancat-o decat pe fata,

sangele lui nu avea deloc gust bun, am spus zambind.

-Si eu am vanat tot un cuplu, dar ai mei au fost

buni, spune razand.

-Iauzi, ce bine. Ce zici daca mergem pe deal?Nu am

chef sa ma intorc.
 -Nici eu, este cam plictitisor.

Am iesit din padure si am inceput sa urcam dealul. Era

mult prea abrupt si prea denivelat pentru oameni asa ca eram in
siguranta. Ne-am asezat pe iarba putin umeda si am lasat razele
soarelui sa cada pe fetele noastre, transformandu-le in globuri
de cristal.

-Alec, crezi ca ma voi imprieteni vreodata cu

Jane?Intreb, dupa cateva minute de liniste.

-Sincer nu stiu, nu am vazut-o niciodata asa. Crede

ca vrei sa-I iei locul…

-Dar nu vreau sa i-au locul nimanui…am izbucnit si

am crapat un bolovan.

Simteam cum furia ma acapara. Le eram datoare

Volturilor pentru ca m-au adoptat dupa ce parintii mei
murisera. Nici in ruptul capului nu-mi doream sa iau locul cuiva,
tot ce voiam era sa traiesc alaturi de ei in PACE , nu duelandu-
ma in fiecare zi cu Jane.

-Nu vrei, dar ai ajuns preferata lui Aro si inainte

ea era preferata. Oricum eu nu sunt de acord cu
comportamentul ei si nici Aro.
 -Stiu, dar nu as vrea sa
mai fie aceasta tensiune.

-Stai linisitita, cu timpul se va obisnui, imi spune el

zambind,punandu-mi o mana pe umar.

-Alec, pot sa-ti pun o intrebare mai intima?

-Sigur, spune repede.

-Tu ai avut vreo prietena?

-Am avut, dar demult, acum nu prea ma mai

intereseaza. De ce?

-Nu stiu, nu te-am vazut niciodata cu o fata…si…

-Sunt cu o fata, este chiar langa mine, spune razand.

-Nu ma refeream la prietena ci la iubita, am spus

serioasa.

-Stiu la ce te refereai, dar nu ma intereseaza acest

subiect. Este mai bine singur.
 -Eu nu cred…am spus pierduta prin ganduri.

-Hmmm, ce avem noi aici? Iti place cineva?

-Nu, doar ca eram curioasa.

-Bine, spune el privindu-ma suspect.

Am mai stat acolo, vreo 2 ore. Soarele era la fel de

stralucitor, iar pasarile se jucau prin inaltul cerului.

-Leslie, eu ma intorc, vi?Intreaba Alec, scuturanduse

pe pantaloni.

-Mai raman putin, i-am spus inca absenta.

-Ok, spune el si a disparut.

Ramasa singura m-am

intins pe spate uitandu-ma spre norii care isi faceau aparitia pe
cer. Aveau forme ciudate, iar asta ma fascina.In departare am
auzit niste rasete. M-am ridicat sa ma uit si am vazut la baza
dealului 3 copiii alergand, iar parintii lor ii priveau atenti. M-am
intristat, mereu mi-am dorit o familie. Aro si ceilalti imi sunt ca
o familie, dar candva am avut o familie numai a mea, iar acum
n-o mai am. Ma intreb oare de ce au fost omorati?Cine i-a
omorat?Unde au fost?Cum ii cheama? Doamne sunt atatea
intrebari la care nu am niciun raspuns. M-am trantit la loc pe
iarba, iar norii de pe cer disparuse-ra, lasand in urma lor, o
perdea negricioasa. Imi doream sa stiu mai multe despre
parintii mei, sa-mi aflu originile, dar de fiecare data cand
deschideam subiectul Aro, Caius sau Jane mi-o taiau din prima.
Poate nu voiau sa sufar sau poate era altceva…Am inchis ochii
lasandu-ma purtatata de mirosul ploii ce plutea prin aer. Brusc
mi-au aparut prin fata ochilor mai multe imagini in ceata,
imagini fara sens.M-am ridicat in picioare speriata. Am scuturat
violet din cap, incercand sa scap de acele imagini, dar nu
puteam, erau prea in ceata ca sa disting ceva, dar banuiesc ca
erau si niste forme umane sau asa ceva pe acolo. Am simtit ceva
ciudat in interior si instinctiv mi-am pus mana pe inima, apoi
am privit spre cer.

-Ce se intampla?Am intrebat cu voce tare. Nu am primit

niciun raspuns, logic, dar am simtit ceva schimbanduse in minte.
Am pornit alergand spre castel. O furtuna puternica si o ploaie
torentiala a inceput, asa ca am grabit pasul. Intrand in castel
am dat nas in nas cu Jane.

-Hei, uita-te pe unde mergi! Striga suparata.

 -Scuze. Aro este in sala?Intreb aratand spre imensele
usi.

-Da, spune ea plecand.

Cu pasi mici m-am indreptat spre sala tronurilor, dar ceva

imi spunea ca ceea ce am vazut si simtit mai devreme trebuie sa
ramana secretul meu.

-Ce e?Intreaba Caius rece.

-Nimic, am vrut doar sa va spun ca am venit, am

spus repede. Mi-am ascultat vocea interioara si nu am spus
nimic despre cele intamplate.

-S-a intamplat ceva?Intreaba Aro vazandu-ma

ingandurata.

-Nu, doar ca ploaia asta…,am dat disperata din maini,

incercand sa scap de picaturile de apa, ce-mi curgeau din par si
se prelingeau pe maini.

-Mai bine, mergi si schimba-te, imi spune Marcus cu

vocea lui permanent plictisita.Uneori chiar ma intreb de ce este
atat de posomorat,de ce nu zambeste niciodata…

-Da, ma scuzati, am spus si am inchis usile mari.

―Pffff am scapat. Dar totusi trebuie sa aflu cumva ce a fost

cu acele imagini si cu acel sentiment, dar cum? Trebuie sa-I spun
cuiva in care am incredere, dar in cine? Alec! Alec este singurul
in care pot avea incredere.‖

M-am dus in camera mea si m-am schimbat repede, apoi

am fugit spre camera lui Alec. Speram sa nu dau de mica
diavolita , dar se pare ca soarta nu era de partea mea.

-Alec, vreau sa vorbesc cu tine. M-am uitat spre

Jane.Singuri!

-Ce s-a intamplat?A venit si mi-a pus mainile pe umeri.

M-am uitat inca o data la Jane, iar ea a strambat din nas si

a plecat.

-Dupa ce ai plecat, am vazut…ceva. El s-a incruntat.

-Ce ai vazut mai exact?

-Nu stiu, niste umbre.Erau niste oameni,sau

vampiri, dar i-am vazut in ceata , nu le-am putut vedea
chipurile…

M-am indreptat spre pat si m-am asezat pe marginea lui.

Alec m-a urmat si s-a pus si el lanaga mine.

-Ma simt atasata de acele umbre, simt ca am o

legatura stransa cu ele, am spus si am simtit cum ochii mei
incep sa planga.
 -Oh, Leslie, m-a luat in brate, iar eu mi-am pus obrazul pe
pieptul lui. Nu mai plange, poate a fost doar inchipuirea
ta. Poate din cauza ca te gandesti prea mult la familia
ta…

-Poate ca ai dreptate, dar erau atat de reali…

-Nu stiu ce sa spun, Les. Nu te mai gandi la asta.

Hai, opreste-te din plans.

M-am ridicat in sezut si mi-am sters lacrimile.

-Nu ma crezi, nu-I asa? Am spus intristandu-ma.

-Ba sigur ca te cred!

-Atunci multumesc.

-Leslie, poti avea incredere in mine. Ori de cate ori

vrei sa-ti descarci sufletul, eu iti voi fi alaturi.

-Iti multumesc mult, Alec. L-am strans in brate.

-N-ai pentru ce.

Am mai stat o perioada cu el ,apoi am plecat spre camera

mea. Desi Alec mi-a spus ca acele imagini neclare au fost in
inchipuirea mea, eu stiu ca nu a fost asa. M-am trantit pe pat si
am inceput sa derulez din nou acele imagini. In timp ce imi
reveneau in minte simteam o oarecare nostalgie. M-am lasat
purtata de senimentele placute pe care mi le provocau aceste
imagini. Un ciocanit discret in usa mi-a atras atentia.

-Te cheama Aro, spune Demetri intrand in camera.

-Merci, am spus ridicandu-ma.

M-am indreptat spre sala tronurilor, cu Demetri in urma

mea ca o umbra. Am intrat si i-am vazut pe cei 3 regi stand pe
tronurile lor. Alec, Jane si Felix erau si ei in camera.

-S-a intamplat ceva?Intreb, mutandu-mi privirea pe

fiecare.

-Nimic, doar ca vroiam sa te anuntam si pe tine ca

in curand ni se va mai altura un nou vampir, spune Aro.

-Cine?

-Nu mai pune intrebari si supuna-te, maraie Caius.

-Ok, ok, am spus ridicand mainile, in semn de predare.

Am ascultat plictisita ceea ce spunea Aro. Jane ma privea

cu ura si am vazut-o ca pleaca de langa Alec si merge spre Aro.

-Buna idee, Jane, spune Aro. Alec, tu te vei ocupa de

primirea noului membru.

-Sigur, stapane…spune el nesigur. Stapane, ar putea

sa ma ajute si Leslie?
 -Nu, ea isi va mai exersa puterile alaturi de
Demetri.

-Dar, Aro, nu…

-Nu mai comenta atata! Tuna Caius.

-Frate, spune Marcus plictisit. Demetri si Felix te vor

ajuta sa-ti perfectionezi puterea, continua el.

-Bine, am spus repede. M-am uitat urat la Jane, iar ea a

zambit mandra.

Am iesit din sala si m-am indreptat cu pasi repzi spre

camera mea. Am trantit usa in urma mea. Clar! O uram pe Jane
din toate puterile. Vroia sa-mi faca viata imposibila si reusea.
Stia ca uram sa merg undeva cu Felix si Demetri…

-Ahhhhh, cat te urascccccc….am spus aruncand cu

perna in perete.

-Pe cine urasti?Intreaba Alec, intrand in camera.

-Pe surioara ta, am spus cu un dezgust vizibil.

-Jane, vrea sa te necajeasca si tu nu faci altceva

decat sa-I faci jocul, spune el, asezanduse langa mine.

-Poate, dar m-am saturat sa se creada atat de

mare…Alec, te rog vorbeste cu ea si spune-I sa ma lase
in pace, altfel nu voi raspunde de faptele mele…
 -Hei, hei, gata, nu te mai agita atat pentru ceva
nesemnificativ. Nu mai pune la suflet tot, ignoro si o sa
vezi ca se va potoli, spune el imbratisandu-ma.

-Alec, Aro a spus sa te duci la el, spune Demetri,

intrand in camera.

-Trebuie sa plec, spune el zambind.

-Succes, i-am spus cu un zambet larg.

-Merci si tie la fel.

-Am intrerupt ceva?Intreaba Demetri, uitanduse ciudat

spre mine.

-NU! Am spus apasat. Mai ai sa-mi spui ceva?

-Da, cand plecam sa te antrenezi?

-Niciodata, iesi afara din camera mea!

-Caius si Aro vor sti asta si nu le va place, spune el.

-Ma lasi sa ma schimb sau vrei sa ma vezi

dezbracata?

-Te asteptam la iesirea din castel, spune el, iesind din

camera.

Mi-am luat niste pantaloni stramti, adidasi si o gecuta,

uram pelerina aia si nu o purtam decat daca era nevoie.
 Cu pasi mici m-am indreptat spre iesirea din castel.
Demetri si Felix ma asteptau.

-Mergem?Ii intreb cand am ajuns in dreptul lor.

-Da. Vom merge pe deal acolo este cel mai ferit

loc, spune Demetri.

Am dat afirmativ din cap si l-am urmat. Mai aruncam

cateodata privirea spre Felix, Doamne era atat de mare si
infricosator. Chiar ma speria, mai ales ca era tacut si foarte
serios. Ajunsi pe deal, am inceput antrenamentul. Ploaia
incetase, dar lasa in urma balti de noroi.

-Felix, tu esti primul,spune Demetri.

-Dar cine te-a pus pe tine sef?Intreb putin enervata.

-Micuto, nu mai fi asa repezita, spune el cu un

zambet mandru pe fata.

-Tu esti primul! Am spus maraind.

-Leslie, cu mine te vei antrena prima data, spune

Felix.

Chiar daca nu mi-a convenit am inceput antrenamentul.

Felix se baza foarte mult pe forta fizica, mi se parea cunoscuta
chestia asta, dar nu stiam de unde. Fiind mai rapida si mai
micuta decat el ma puteam feri repede, dar a inceput sa se
prinda de miscarile pe care le faceam si de vreo cateva ori m-a
trantit in noroi. Demetri chicotea de fiecare data si asta ma
enerva la culme.

-Te
distrezi?Intreb furioasa.

-Da.

-Si eu. Pamantul a inceput sa se crape, iar Demetri a fost

fortat sa sara mai inspate, dar nici acolo nu a fost ferit. M-am
jucat asa cu el, pana cand l-am lovit pe el. Sarise de pe un
bolovan si mi-am indreptat privirea spre el. Bratul i-a sarit
cativa metri in aer, iar el a tipat de durere. Acum te mai
distrezi?

-Leslie! Spune Felix, pe un ton ferm. Esti bine?Il

intreaba pe Demetri.

-Da, dar ea nu va fi bine, maraie Demetri. A mers si si-

a ridicat mana de jos, apropiind-o de corp s-a lipit imediat.

M-am aplecat in fata, fiind pregatita pentru atacul lui.

Furios, s-a napustit asupra mea. Amandoi am cazut intr-o
baltoaca mare de noroi. Ne-am ridicat repede, maraind feroce
unul la celalalt.

-Demetri, termina…spune Felix.

-Nu te baga! Mai bine mergi sa-l intampini pe nou

venit, spune Demetri.

-A venit?

-Da, spune el repede.

L-am vazut cu coada ochiului pe Felix cu pleaca. Mi-am

concentrat atentia pe Demetri. Daca Aro sau alt rege afla de
aceasta lupta o pateam amandoi, dar de data asta nu-mi mai
pasa. Vroiam ca Demetri sa plateasca si asta se va intampla.

-Nu fi prinsa in ganduri, spune Demetri, aruncandu-mi

cu noroi in ochi.
 -Awww, am spus, incercand sa-mi sterg noroiul din ochi.

M-am trezit pe spate cu Demetri peste mine. Avea mainile

stranse pe gatul meu, tintuindu-ma la pamant. Orice incerca de
a ma elibera nu reusea. Pentru a-mi folosi putera trebuia sa ma
uit spre locul sau persoana respectiva, dar acum aveam noroi in
ochi si aveam privirea incetosata.

-Esti draguta, stii, spune el, pe un ton ironic.

-Da-te de pe mine, am spus, zvarcolindu-ma.

-De ce? Oricum nu ai avut niciodata vreun

prieten…I-am simtit buzele peste ale mele. A fost un sarut
salbatic. Incercam disperata sa plec de acolo, dar nu reuseam.

-Las-o in pace! A strigat cineva, iar Demetri a zburat

dupa mine. Speriata m-am sters repede la ochi si am vazut in
fata mea un vampir necunoscut.

-C-Cine esti?Am spus, speriata.

-Stai linstita, spune el si ma impinge in spatele lui.

Punandu-se protector in fata mea.

-Tu cine dracu mai esti?Intreaba Demetri furios.

-Cel mai mare cosmar al tau daca nu dispari in

secunda 2! Maraie vampirul.
 -Ai idee cu cine te pui?Intreaba Demetri si i-a pozitia de
atac.

-Cu cine, Demetri?Intreaba Aro.

-Stapane…spune el repede.

-Leslie, ce se intampla?Intreaba Aro, vazandu-ma

speriata.

-Demetri…a in-incer…Frica pusese stapanire pe mine si

nu mai puteam forma o propozitie coerenta, asa ca i-am intins
mana lui Aro. Acesta mi-a luat mana, intre palmele lui.

-Demetri! Spune el cand a vazut totul. A mers la el si l-a

plesnit. Jane…striga Aro.

-Da, stapane?

-Da-I o mica pedeapsa…

-Frate, ce a facut?Intreaba Caius.

-Nimic, dar vroia sa faca ceva demn de

dispert, scuipa Aro.

Jane mi-a aruncat o privire furioasa si a facut ceea ce i-a

cerut Aro.Ne-am intors toti spre castel. Am fost surprinsa sa vad
ca vampirul care ma salvase mergea cu noi. Nu-l mai vazuse-m
pana acum, deci el trebuie sa fie noul venit.
 -Du-te sa te schimbi si dupa vi in sala
tronurilor, imi spune Aro.

-Da. M-am uitat la vampirul de langa el, parea scos din

carti.

-Esti bine?Intreaba Alec, navalind in camera.

-Da, sunt bine, i-am spus zambind.

-Pfiu…Am auzit-o pe Jane vorbind cu Felix, despre

ce s-a intamplat. Demetri a intrecut masura!

-Stai linistit, i-am spus incet. Auzi, a venit tipul cel

nou?

-Da, nu l-ai vazut ca era cu Aro si ceilalti?

-Aaa el era…am spus zambind.

-Te las sa te schimbi, spune el, vazandu-ma cu usa

deschisa la sifonier.

M-am schimbat si am plecat in sala tronurilor. Aro, Caius

si Marcus vorbeau cu noul venit. Am mers langa Alec, uitandu-
ma cu coada ochiului spre noul vampir. Si el se uita la fel cu
coada ochiului spre mine. Am zambit amandoi si ne-am uitat in
alta parte.

-Cred ca cineva te place, imi spune Alec in soapta,

dandu-mi un cot in brat.
 -Alec, termina…am spus rusinata.

-Buna, spune vampirul.

-Buna, am spus repede.

-Eu sunt Rahmi, spune el cu un zambet perfect pe buze.

-Eu…Eu sunt Leslie , am spus repede si am dat mana cu

el. Am ramas cu privirile blocate unul in ochii celuilalt si
tinandu-ne de mana. Aro a tusit si amandoi am iesit din transa.

-Leslie, vei face echipa cu Rahmi, imi spune Aro.

-Vor fi la fel ca mine si Jane sau Demetri si

Felix?Intreaba Alec.

-Da, raspunde Marcus.

-Bun venit in echipa, am

spus zambind.

-Multumesc, spune el cu acelasi zambet larg.

 Zilele se scurgeau rapid. Au trecut 7 luni de cand Rahmi
intrase in garda si era partenerul meu. Petreceam mult timp cu
el si Alec, antrenandu-ne impreuna si distrandu-ne. Jane ne ura
prietenia, dar noua nu ne pasa. Cu timpul am inceput sa realizez
ca simt ceva pentru Rahmi. Alec observase asta si ma cam
tachina pe tema asta.

-Mergem sa vanam?Intreaba Rahmi, intrand in sala

tronurilor.

-Da, am spus, inchizand cartea pe care mi-o daduse

Aro.

-Sa nu va indepartati prea mult, spune Caius.

-Nu, am spus amandoi.

-Alec, vi si tu?Il intreb zambind.

-Nu, nu mi-e sete, mergeti voi, spune el, facandu-mi cu

ochiul.

Era o noapte linistita. Dupa ce am vanat ne-am indreptat

spre deal, era singurul loc inalt din Volttera inafara de castel.
Ne-am asezat pe iarba, privind cerul plin de luminite albe.

-Leslie…spune Rahmi in soapta.

-Da?
 -Sti de ceva timp vroiam sa-ti spun ceva, dar nu
indrazneam…Adica din prima zi in care te-am vazut…

-Spune, am zis repede.

-Imi placi…Imi placi mult, spune el.

-Rahmi…am spus cu greu. Fusese-m luata prin

surprindere.

-Scuze, daca te-am suparat sau speriat, vroiam

doar sa sti, nu mai suportam sa tin in mine…

-Nu, este in regula, i-am spus repede.

-Sigur?

Am dat afirmativ din cap. M-a mangaiat pe obraz si s-a

apropiat de mine, pana ce nasurile noastre s-au lovit. M-a privit
cu ochii de un rosu stralucitor, apoi si-a apasat buzele delicat
peste ale mele. Saruturile au continuat. Rahmi ma trage mai
aproape de el, dar ma indepartez.

-Scuze, spune el.

-Nu, nu este nimic…am spus repede. Nu vreau sa

crezi cine stie ce despre mine…

-Doamne fereste! Leslie, te iubesc! Imi spune el,

imbratisandu-ma. Amandoi eram in picioare. Imi prinde fata
intre palme si ma mai saruta odata, de data asta mai rapid. Te
iubesc, cu adevarat!

―La dracu cu toate principiile!‖ Am tipat in minte.

L-am luat dupa gat, iar el m-

a sarutat pe frunte. Ne-am lasat ghidati de pasiune si dorinta. Pe
la rasarit, am hotarat sa ne intoarcem, dar nu vroiam niciunul
sa ne despartim, asa ca l-am tras pe Rahmi la mine in camera.
Am continuat ceea ce incepuse-m aseara. Era atat de minunat.
Corpul lui puternic, mangaierile calde si delicate si saruturile
care ma faceau sa plutesc. Ma indragostise-m de el.

-Leslie! Am auzit vocea groasa a lui Aro. Amandoi am

incremenit. I-am facut semn lui Rahmi sa se ascunda in dulap.

-Imediat, am strigat eu, in timp ce ma imbracam. Ce

este?Intreb deschizand usa.

-Avem treaba astazi! Sti unde este Rahmi?

-Poate a iesit la o plimbare, am spus repede.

-Bine, cauta-l si venit la noi, trebuie sa vorbim.

 -Sigur, am spus inchizand usa. Pfiuuuu, am spus cand l-
am auzit indepartanduse.

-Ce-o vrea?Intreaba Rahmi, iesind din sifonier.

-Nu stiu, dar sa ne grabim…Deci ai fost la

plimbare, da?

-Da, spune el si ma saruta.

Am iesit din camera cu grija sa nu ne vada cineva si ne-am

indrepta spre sala tronurilor.

-In sfarsit, spune Jane dandu-si ochii peste cap.

-Ce s-a intamplat?Intreba Rahmi.

-Astazi trebuie sa ne ocupam de niste vampiri ce au

incalcat legea, spune Aro.

-Cine sunt?Intreb eu.

-Clanul Cullen, scuipa Caius.

 -Cullen? Am repetat ca
pentru mine. Am simtit ceva ciudat, cand am auzit acest nume.
Toti mi-au vazut reactia si parca incercau sa schimbe cat mai
repede subiectul. Ce se intampla? Ce era cu acest nume? De ce
toti au fost asa...asa de ciudati si au incercat sa schimbe
subiectul?

-O sa va spune-m pe drum tot ce trebuie sa stiti

despre ei, spune Aro.

-Bine…am spus nesigura.

Spre surpinderea mea, au mai venit inca vreo 10 vampiri

din garda. Nu stiam cum ii cheama pentru ca nu-mi bateam
capul cu chestii dastea. Cu fiecare pas pe care-l facem incepeam
sa am din nou acele imagini, dar erau schimbate, ca si cum se
miscau, dar nu era numai asta. Parca simteam ca ma apropii de
ceva familiar. Am privit spre Rahmi si l-am vazut ganditor, dar
simtind ca ma uit la el, si-a intors privirea spre mine, zambind.
I-am raspuns la fel, dar inca eram confuza din cauza
sentimentelor ce incepeau sa ma ameteasca total. Oare acest
clan o avea vreo legatura cu parintii mei? Offf, urasc cand nu
stiu ce se petrece. Cred ca mai bine ii spuneam lui Aro, despre
acele imagini. Chiar cand am gandit asta, am simtit ca si cum
ceva ma loveste in interior. Nu, nu este bine. Nimeni nu trebuie
sa afle, pentru moment. Mi-am continuat alergarea langa
Rahmi, cuprinsa de imaginile din cap, miile de ganduri si
sentimente.

Reunirea (capitolul 22)

Au trecut 5 ani de cand am fost despartita de micuta mea. 5 ani
in care nu am fost decat un cadavru viu deoarece incetasem sa
mai traiesc. Imaginea in care Nikki ardea m-a distrus, dar
sentimentele pe care le-am simtit in acea zi parca m-au adus la
viata. Simteam ca fiica mea nu este moarta iar asta imi dadea
putere sa traiesc si sa lupt.

Eram in biroul tatei, cautand o carte, sa-mi omor timpul

cu ea, cand aud zarva jos. Am stat putin nemiscata si l-am auzit
pe Jazz, strigand-o pe Alice. Am aruncat cartea pe jos, cat colo si
am zbughit-o in living.

-Ce este?Intreb speriata.

-Alice, ce-ai vazut?Intreaba Jazz.

Fata lui Alice ne-a ingrozit pe toti. Era speriata si incepuse

sa vorbeasca fara sens.
 -Alice, calm! Spune Emmett, zguduind-o putin.

-Volturi…a reusit sa
spuna intr-un final.

Am inghetat in prag, iar furia si frica au inceput sa se

razboiasca inauntrul meu.

-Ce-I cu ei?Intreb pe un ton apasat.

-Vin sa ne omoare….

-Ce?! Spune Esme, luandu-ma pe Carlisle de mana.

-Dar n-am facut nimic, continua tata.

-Pentru atunci…spune Alice, uitanduse spre mine.

-Abia astept sa-I vad…am spus maraind iar colturile

gurii mi se ridicasera.

-Cand vin?Intreaba Bella.

-Astazi la pranz.

-Astazi?Tipa Jacob.
 -Bella, sa nu uiti ce-am invatat la antrenament, i-
am spus privind in gol.

-Nu te voi lasa descoperita! Spune hotarata.

-Iar eu nu va voi condamna la moarte!

-Nici noi pe tine! Spune Edward.

Am privit spre ceasul din living, era ora 10, deci mai aveam
2 ore. Alice ne-a spus ca vor veni in aceeasi poiana. Toti
incepuse-ra sa se agite pe langa mine. M-am asezat pe canapea,
privind in gol. Furia si ura castigasera lupta. Nu-mi era frica de
moarte, macar asa voi fi cu fetita mea. Sentimentele acelea ca
fetita mea ar mai fi inca in viata sunt doar inchipuirile mele, la
fel ca si imaginile alea incetosate, ce le tot vad mai mereu si acea
voce care nu-mi da pace.

-Iubito, esti bine?Intreaba Emmett.

-Mai bine ca niciodata, i-am spus rece.

 -Rosalie! Nu vei face
nimic! Spune Carlisle, autoritar. Cand imi pronunta numele
intreg insemna ca este serios si ca nimeni nu-I va incalca
cuvantul. I-am zambit fals, lasand privirea in jos. Ne-am
inteles, domnisoara?Intreaba el, ridicandu-mi capul.

-Aha…am spus incet.

Cu o jumatate de ora inainte am plecat spre poiana. Odata

ajunsi acolo, haita ni s-a alaturat. Tensiunea se simtea in aer, iar
Jasper incepea sa nu mai faca fata atator sentimente. Baietii era
in prima linie, apoi urmam noi, iar Nessie era ultima.Bella nu a
vrut s-o i-a dar nu avea cu cine sa se inteleaga.Cu fiecare minut
care trecea, simteam furia ce ma cuprinsese si mai mare. Esme a
venit langa mine, dar mi-am pastrat privirea inainte.

-Vin…anunta Edward.

-Ce este, fiule?Intreaba Carlisle.

-Au mai recrutat inca 2 persoane. Garda s-a

marit,spune el.
 -Cine sunt?Intreaba Jasper.

-Nu stiu nici cine sunt si nici daca au vreo

putere…Bells, fi pregatita.

-Gata, spune Bella.

-Bella, cred ca eu nu sunt inclusa, nu?Am intrebat-o

eu.

-Rose, fara comentarii! Spune Bella.

Mi-am dat ochii peste cap, apoi m-am intors spre umbrele
negre ce se apropiau de noi. Furia imi clocotea in vene, dar nu a
durat mult, pentru ca am simtit un val de liniste cuprinzandu-mi
corpul.

-Buna, Aro, spune tata.

-Buna, scumpul meu Carlisle.

-Ce am mai facut acum?Intreaba Jasper.

-Cu cine vorbesti tu asa?Intreaba Caius, flegmatic. Ati

incalcat legea si ne intrebi de ce am venit?Spune el cu un
aer mandru.

-Poftim? Spune Esme speriata.

 -Ce lege am incalcat?Maraie Emmett.

-Stiti voi mai bine, spune Aro, ranjind.

-Nenorocitilor, am spus maraind.

-Frate, se pare ca acest clan nu ne mai considera

stapanii acestei lumi…

-Nu este adevarat, l-am intrerupt pe Caius. Ranjetul

care-I aparuse pe fata ma infuria, dar ma si speria in acelasi
timp.

-Trebuie eradiati de pe fata pamantului, spune

Aro. Leslie! S-a adresat vampiritei de langa el. Arata cam de
17-18 ani, cu parul ondulat si blond. Asta era ciudat, parca
semana putin cu mine, dar in acelasi timp si cu Emmett. Lumea
este plina de mister. Stiam ca exista cate o sosie pentru fiecare
prin lume, dar...

Vampirita de langa el s-a uitat speriata la Aro si

atunci am vazut pe gat o pata. M-am uitat mai atenta la ea si am
vazut o inimioara.

―Nikki!‖ Am tipat in minte.

-Rose…spune Edward uimit, uitanduse si el la fata.

-Fa-o, Leslie! Distrugei! Tuna Caius.

 Brusc, toate imaginile cu fiica mea mi-au venit in minte.
Ziua cand eu si Emm i-am descoperit alunica, ziua cand aceea
voce mi-a spus sa-mi ascult inima, momentul in care am simtit
ca fiica mea este vie, momentul de acum cand simt ca trebuie s-o
protejez pe aceasta fata. Este…Este Nikki a mea, copilasul meu!!

-Leslie! Maraie Aro.

-Da, stapane, spune ea intr-un final.

-Nikki…am spus cu rasuflarea

taiata.Fetita mea…

Toti au incremenit si s-au intors spre mine.Involuntar am

facut un pas in fata lui Emmett, dar acesta ma prinde de mana.
Fata s-a uitat socata la mine, apoi din nou la Aro, care incepea
sa se enerveze.

-Este…Nikki…am mai repetat o data.

-Iubito, Nikki este…

 -Nu, uita-te...semnul de pe gat…i-am spus lui Emm cu
un zambet imens pe buze.

Emmett s-a uitat si el, la fel ca restul familiei. Fata si-a pus
pana pe gat si s-a bagat in spatele lui Alec.

-Nikki…sunt mama ta…

-Aro…spune speriata,dandu-se in spate.

-Nu-I asculta, vor sa te induioseze, maraie

Caius.Jane, Alec!

Miliardele de sentimente care ma invadase-ra ma

ameteau. Voiam sa merg la ea, cu orice pret. Ceata lui Alec a
inceput sa inconjoare un perete invizibil, iar Jane maraia
furioasa.

-Emmett, da-mi drumul! Am spus smucindu-ma din

bratele lui.

-Rose, nu! Carlisle m-a prins de mijloc, chiar cand am dat

sa merg spre fiica mea. Ramai aici, scumpo.
 -Tata, este Nikki a
mea…am spus cu lacrimi in ochi.

-Trebuie sa ne linistim, imi spune bland, dar nici el nu

era calm.

Brusc l-am vazut in fata mea pe Caius, care m-a plesnit.

Mi-am dat seama repede ca de fapt nu eram eu, vedeam prin
ochii fetei. Aceasta legatura mi-a intarit si mai tare convingerea
ca ea este ingerasul meu.

-Acum, distrugei! Un fior rece mi-a strabatut tot corpul

la auzul cuvintelor lui Caius.

-Fratilor…incepe Marcus, dar este intrerupt de Aro.

-Haide, Leslie, sa terminam cu ei.

-Da, stapane, spune fata, facand un pas in fata.

 -Nikki, sunt parintii tai, sti foarte bine asta…striga
Edward.

-Nu-I asculta!

-Nikki, asculta-ma…Vor sa te faca sa-ti distrugi

familia…tot ce ti-au spus a fost minciuni…a continuat
Esme

-S-o facem, spune baiatul nou din garda, venind langa

ea.

-Parintii mei au murit! Nu stiu cine sunteti, dar

daca trebuie sa va omor, atunci o voi face…spune putin
nesigura.

Fetita mea creda ca am murit. Am simtit o durere

insuportabila in piept, ca si cum un cutit a inceput sa mi se
rasuceasca in piept. Am cazut in genuchi, nemaifiind in stare sa-
mi sustin greutatea. Ma privea in ochi si puteam citti convuzia
pe fata ei.Lacrimile au inceput sa-mi curga pe obraji.

-Nikki, scumpo, sunt mama ta!

-Nu te cred, a zbierat la mine , iar acel vampir a luat-o in

brate si i-a soptti ceva, la care ea a aprobat.

-Inapoi! Tipa Edward.

 Chiar in acel moment
pamantul pe care stateam a inceput sa crape, formand cratere
intre partile desprinse.

-Rose, trebuie s-o faci, imi spune Edward, venind langa

mine. Vor sa ne distruga…Nu o vei rani, dar macar
trage-o de acolo…

-N-Nu…pot…am spus printre suspine.

L-am vazut pe Aro mergand la Nikki, spunandu-I ceva la

ureche. Nu am putut auzi pentru ca nu mai stiam ce se petrece
prin jur. Eram inca socata. Pamantul a inceput din nou sa se
cutremure, dar de data asta ne-a despartit. Cum eram in
genuchi, am alunecat intr-o crapatura.

-Rose! Tipa Emmett.

Ma prinsesem de marginea peretului, dar puterea parca

ma parasise.

―Nu renunta tocmai acum! Fiica ta TRAIESTE!‖ S-a auzit

acea voce din nou.

-Ai dreptate! Cu ultimele puteri m-am ridicat si am iesit

din crapatura. Toti ceilalti erau tintuiti la pamant de ceata lui
Alec. Da-le drumul! Am spus maraind.
 -Rose!Spune mama.

-Leslie, se pare ca ti-a scapat, spune Aro.

-Nu pentru mult timp,a spus ranjind malefic.

-Sper sa-ti aduci aminte…am spus ca pentru mine.

Fata s-a uitat nedumerita la mine.

"Nani, nani, pui micuț,

Dormi tu, îngeraș drăguț."

-Ce-I asta, fratilor, cresa? A ras Caius. Am continuat.

" Nikki, raza mea de soare,

Dormi pui mic ca să crești mare!"

Nikki a facut niste ochi mari, iar lacrimile au inceput sa-I

curga si ei pe obrajii micuti. Am vrut sa continui,dar ea mi-a
luat-o inainte.

"Somn usor, scumpa mea

Sanga tine mereu voi sta

Si toata noaptea uite-asa

Eu te voi legana."

Ultimul vers l-am spus amandoua. Intreaga poiana parca

se oprise in loc.Volturii se uitau ciudat la Nikki, iar familia la
mine.
 -Ma-Mami…a spus intr-
un final.

-Puiul meu , am soptit si mi-am desfacut bratele.

-Rahmi, prinde-o! Tipa Caius. Baiatul o prinde de brat si

o trage langa el.

-Rahmi, te rog, da-mi drumul, daca ma iubesti….

-Ce?! Tipa Aro, furios.

-Rahmi…

-Imi pare rau, Les, dar nu pot…trebuie sa ma

supun, la fel si tu…

-Atunci si mie imi pare rau, dar trebuie sa stiu

daca este adevarat…Baiatul a fost azvarlit in spatele
Volturilor,iar o crapatura ne-a despartit de Volturi. Jane a
incercat sa-si foloseasca putera, dar nu avea efect. M-am intors
la Bella, care mi-a zambit.

Am inaintat in acelasi timp cu fetita mea, pana ce am

ajuns fata in fata. Imi doream atat de mult s-o strang in brate si
sa-I spun cat de mult o iubesc, dar nu voiam s-o speri. Era
confuza si speriata.

-Puiule, iti aduci

aminte…am reusit sa spun, dupa cateva minute de tacere,in
care Volturii incercau sa sara peste crapatura, dar aceasta se
facea tot mai mare.

-Cantecul asta…nu stiu de ce, dar il cantam in

fiecare noapte…Dar nu inteleg…parintii mei au
murit…,a inceput ea. Vorbea fara sens, incercand sa gaseasca
singura raspunsul.

-Nu am murit, asta au vrut ei sa te faca sa crezi, la

fel cum ne-au facut pe noi…am spus bland, dar uitandu-ma
peste umarul ei urat spre Volturi care acum nu mai scoateau
niciun sunet.

-Leslie, misca-te imediat aici! Maraie Caius.

-Trebuie sa plec…

-Nu…am spus, prinzand-o de brat.

 Nikki se uita debusolata cand spre noi cand spre Volturi.
Imi imaginez ce era acum in mintea ei, dar trebuia s-o fac sa
inteleaga.

-Te rog…am spus,

eliberandu-I bratul. Am mangaiat-o delicat pe obraz, iar ea m-a
privit cu niste ochi rosii stralucitori. Sunt mama ta si te
iubesc mai mult decat propia mea viata.Am suferit
enorm cand te-am pierdut atunci, nu ma face sa sufar si
a doua oara…te rog, Nikki. Ea se uita speriata la
mine,nestiind ce sa zica.Daca nu ma crezi atunci fa ce ti-au cerut,
i-am spus incet si am lasat capul in jos, infranta. Lacrimile s-au
prelins pe obraji si au cazut pe zapada cafenie.

-Rose, ce ai de gand sa faci?Tipa Alice, speriata.

-Alice, linistste-te, ii spune Edward. Lasa-le…

-Fa-o, Leslie! Omoar-o si nu te vom pedepsi! Spune

Aro furios.

-N-Nu pot…este mama mea…

 Cuvintele ei au rasunat in intreaga padure.Mi-am ridcat
privirea incet spre ea si i-am zambit sincer. S-a intors spre mine
si mi-a sarit dupa gat. O strangeam la piept si nu-mi venea sa
cred. Fetita mea, ingerasul meu nu murise si acum era cu mine.

-Atunci o sa terminam noi asta, tuna Caius.

-Nu! Am spus serioasa, ascunzad-o pe Nikki in spatele

meu.

-Crezi ca ai vreo putere in fata noastra?Spune Jane

razand.
 -In locul tau, n-as spune asta, spune Bella, venind
langa noi.

Intreaga familie era de-o parte si de alta a mea si a lui

Nikki.

-Daca vreti sa luptati, s-o facem! Am spus

maraind. La cate ati facut meritati mai mult.

-N-ai…

Caius nu a mai spus nimic,

pentru ca a ramas socat. Am simtit ochii schimbandu-se, iar
focul care pana acum incepuse sa arda mocnit a explodat.Albul
ochilor mi se facuse negru, iar culoarea irisului mi se schimbase
in rosu. Volturii au facut un pas inapoi. Le-am zambit si am
inceput sa-I inconjor cu un zid de foc, dar cineva ma prins de
mana.

-Nu-I omora, te rog…vocea rugatoare a fiicei mele m-a

induiosat. Ochii mi-au revenit la normal, iar zidul s-a oprit.
 -Aro, cred ca ar fi mai bine sa plecati, spune Carlisle
pe un ton apasat.

-Leslie, misca-te aici! Acum! Maraie Caius.

-Nu o cheama Leslie! Maraie Emmett.

-Acum! Spune Aro.

-Raman! A spus ea hotarata.

-Nu-I asculta, vor sa te intoarca impotriva

noastra, se zbatea Aro, sa-mi i-a fetita.

-Nu, Aro. Tu nu sti, dar incepusem sa vad niste

imagini incetosate, care se schimbau. Azi am inteles ce
era cu ele. Vedeam prin ochii ei si cantecul acela, il
cantam in fiecare noapte. Am avut intotdeauna un
sentiment ciudat,in legatura cu parintii mei, dar nu
prea i-am dat importanta, dar acum inteleg ca acel
sentiment mi-a spus intotdeauna ca parintii mei
traiesc.

-Plecati! Am marait gros.

-Leslie, pentru mine…spune baiatul de langa Alec.

-Imi pare rau, Rahmi, dar raman cu familia mea. A

fost frumos ce s-a intamplat cu noi, dar daca pleci
acum, ai facut alegerea.
 -Fratilor, legatura dintre ei este prea stransa. Sa
mergem acasa, spune Marcus pe un ton plictisit, ca
intotdeauna.

-O s-o platiti, va jur! Maraie Caius si dispare impreuna

cu ceilalti in padure.

M-am intors spre micuta mea, dar n-am mai vazut-o. Ma

panicasem, dar i-am auzit vocea si m-am linstit.

-Ma…sufoci…spune ea.

-Doamne, nu-mi vine sa

cred ca esti aici. Fetita mea mica…

-Unchiule mai lasa si pe altii, spune Nessie.

-Stati putin, spune Nikki.

-Ai dreptate, spune Edward chicotind.

-Ce e?Intreaba Jacob.

 -Vrea sa vada daca stie cum ne cheama…a inceput
sa-si aminteasca…

-De unde sti ce aveam de gand?

-Eu pot citit gandurile, spune el mandru.

-Wow…deci sa vedem…spune ea, analizandu-ne pe

toti. Mami, tati, bunica, bunicul…se oprise pe Bella, dar nu
mai stia.

-Scumpo, nu-ti face griji. Erai prea mica…i-am spus

mangaindu-I parul.

-Cred ca ai dreptate, spune ea. Ma cam doare capul

cand incerc sa-mi amintesc.

-Sa mergem acasa si iti vom explica mai multe

acolo, spune Carlisle.

-O intrebare, spune ea,incruntandu-se.

-Spune, puiule, a spus Emm.

-Tu esti om?Intreaba ea, aratand spre Nessie.

-Nu, sunt jumatate om, jumatate vampir, explica ea

chicotind.

-Nu o sa-I faci rau, spune Jacob privind-o fix pe Nikki.

 S-a uitat la el, dar nu a spus nimic. Ne-am indreptat cu totii
spre casa. Haita se intorsese in rezervatie. Ajunsi in fata casei,
Nikki s-a oprit.

-S-a intamplat ceva?Intreaba

Emmett.

-Nu, doar ca mi s-a parut…Aici m-am nascut?

-Da, i-am spus bland.

Am intrat in casa si ne-am asezat in living. Nikki a inceput

sa ne puna intrebari. I-am raspuns la toate si in sfarsit era cu
adevarat convinsa ca suntem parintii ei si ca Volturi au mintit-o
in tot acest timp.

S-a apropiat mai mult de mine, punandu-si capul pe

pieptul meu. Am strans-o mai tare in brate.

―Ai vazut?Asculta-ti inima!‖

 -Merci, am raspuns cu voce tare.

-Ce?Intreaba Nikki, ridicandu-si capul.

-Nimic, doar ca sunt fericita, i-am spus sarutand-o pe

frunte. Te iubesc atat de mult.

-Si eu te iubesc.In toti acesti ani m-am gandit la

voi, dar Aro ma asigura de fiecare data ca sunteti….

-Shhhh…tot ce conteaza acum este ca esti cu

noi, spune Emmett si o saruta pe obraz.

-Da.

-Nik, dar totusi ce-ai vrut sa-i spui acelui baiat, cu

a fost frumos ce-a fost intre noi?Intreaba Nessie.

-Aaaaa….nimic…nu mai conteaza.Poti spune ca a

fost un vis frumos, dar care s-a terminat prea
repede, spune ea intristanduse.

-Gata, scumpo, totul a trecut, i-am spus strangad-o la

piept. Si-a infasurat bratele dupa mijlocul meu si a suspinat
trista. Am sarutat-o pe par,incercand s-o linistesc. Fericirea
statea sa ma faca sa explodez. Japsper chicotea, din cauza
sentimentelor frumoase din camera.Emmett ne-a imbratisat pe
amandoua, sarutandu-ne pe frunte.

Prima vanatoare vegetariana (capitolul 23)

Era o zi perfecta de duminica. Toata familia era reunita si
fericita. Baietii jucau un nou joc video, Carlisle si Esme, jucau
sah, Edward citea o carte, Bella era torturata de Alice, iar eu
Nessie si Nikki ne uitam la televizor. Trecusera 2 saptamani de
cand ingerasul meu se intorsese la mine. Am tras-o mai aproape
de mine, iar ea si-a pus capul pe umarul meu.

-Nikki! Striga Edward.

-Scuze, spune ea,lasand capul in jos.

-Ce s-a intamplat?Intreb curioasa.

-Fiica mea nu este cina ta!Ii spune el

incruntanduse.Ups!

-Ti-e sete, puiule?Am intrebat dupa ce Edward a luat-o

pe Nessie de langa noi.

-Da, mami…

-Mergem in seara asta sa vanam, spune Carlisle.

-Tot voiam sa va intreb ceva…Voi de ce aveti ochii

aurii?

-Noi nu vanam oameni, traim cu sangele

animalelor, spune Esme.

-Aaa, deci dasta un timp beam numai sange de

animal, dar cand i-am simtit gustul celui de om…
 -Nik, noi nu vanam oameni! Spune Emmett serios.

-Stiu, tati, dar e…e mai bun decat cel de animal,

nu?

-Poate scumpo, dar este mai bine asa, i-am spus

asezandu-I o suvita dupa ureche.

-Poate?! Mami, crede-ma e mai bun, dar sigur sti si

tu…

-De fapt nu,i-am zambit. Eu

si bunicul tau nu am baut niciodata sange uman, i-am
spus mandra.
 -Niciodata?! A largit ochii la
mine si la Carlisle.

-Niciodata, i-a spus Carlisle.

-Niciodata nicioadata?!?!

-Nik, mama ta a spus ca

nu a pus nici o picatura de sange uman in gura de cand
s-a transformat,ce nu intelegi?

-Emmett,calm, i-am soptit.

 -Wow, asta chiar e tare. Si ce vom vana,
iepuri?Spune ea zambind.

-Iepuri?! Spune Jacob, serios. Ce zici de niste

caprioare, pume sau ursi, sunt mai comestibili si iti tin
mai mult de sete.

-Tu de unde sti? Doar esti varcolac, nu bei sange.

-Stau de mult timp printre

familia Cullen si am invatat multe din obiceiurile
lor, spune el.

-Mda, caine nu te mai da atat de mare, i-am spus eu.

-Barbie, sti ca este adevarat.

-Sac de purici.

-Asa va alintati voi? Spune ea, cazand pe ganduri.

-Da,ne iubim prea mult, spune Jacob.

 -Scumpo…i-am spus vazand-o absenta.

-Aaaaa, scuze…

-La ce te gandeai?

-Incercam sa-mi aduc aminte ce mai auzeam cand

eram aici, spune ea punandu-mi palma pe burta.

-Mi-ai lipsit atat de mult, i-am spus imbratisand-o.

-Si tu mie.

-Nikki, i-a vino aici! Spune Alice.

-Ups, eu zic sa fugi, i-am spus chicotind.

-Rose, nu te baga! Alice o i-a pe Nikki de mana si da sa

iasa afara din camera cu ea.

-Hei! Am strigat dupa ele.

-Vrei sa vi si tu?Intreaba ea.

-Mai bine te lipsesti, Rose, striga Bella de la etaj.

-Mai bine nu, am spus asezandu-ma din nou pe canapea.

-Iti lasi fiica sa indure singura chinul de a fi

aranjata de Alice? M-a intrebat Jacob cu o fata serioasa.N-
as fi crezut ca esti atat de rea…
 Oricat de groaznic suna asta, avea dreptate. Am oftat si m-
am dus dupa Nikki. Am intrat incet si cu teama de ce as putea
gasi in taramul lui Alice.

-Stiam ca ai sa vi, mi-a spus fiica mea si mi-a sarit de

dupa gat.

-Nik, stiu o cale de scapare, i-am soptit atat de incet,

incat abia m-am auzit si eu.

Ochii I se luminasera ,dar apoi I s-au intunecat.S-a uitat la

Alice sa vada daca ne-a auzit. Nu ne auzise, era ocupata sa se
certe cu Bella.

-Cum? a soptit la randul ei.

I-am facut semn sa lase totul in seama mea , iar ea a

zambit.

-Um, Alice….
 -Cand ai aparut si tu? A intrebat,
uimita.Am cihcotit.

-Cand te certai cu Bella…

-Da, bine, spune de ce m-ai strigat.

-Aaa,nimic, am spus si am zambit. Voiam sa stii ca am

venit si eu. Continua ce faceai cu Bella.

-Bineee, a spus ea nesigura si s-a intors la ciondaneala

dintre ea si Bella.

I-am facut semn lui Nikki sa deschida usa camerei incet si

sa se furiseze afara.A facut intocmai. Fiind vampir pur, avea o
indemnare mult mai evoluata ca a noastra; nici nu se simtea
cand umbla pe langa tine.
 Am urmat-o si eu in tacere, usa a scartait putin si am
injurat putin in minte, dar Alice nu observade. Incerca s-o
convinga pe Bella sa poate o rochie mai sucrta de gennunchi, dar
in zadar.

Vazandu-ma afara din camera torturii, am zbughit-o la

parter, de unde am luat-o pe Nikki si m-am indreptat spre
padure. Fiica mea se plansese ca-I este sete, asta era un moment
perfect de a vana. Diminuiam setea si scapam de Alice. Am
continuat sa alergam, pana ce am stiu ca suntem in siguranta si
tornada Alice nu vine dupa noi. Ne-am oprit odata ce am trecut
de lac.

-Mami, de ce am venit aici?Intreaba Nikki, oprinduse.

-Ai spus ca-ti este sete, deci am venit sa vanam

si…sa scapam de matusa ta, am spus afisand un zambet
nevinovat.

-Chiar vorbeati serios cand ati spus de caprioare si

alte animale?

-Da, scumpo, am vorbit foarte serios.

-Dar…eu am fost invatat cu sange…

-Nikki! Am spus autoritara. Acum esti cu noi, o sa vezi

ca totul va fi bine, daca noi am putut supravietui atata
timp cu sangele animalelor vei putea si tu, sunt sigura.
 -Mda…spune nesigura. Si ce trebuie sa fac?

-Inchide ochii si asculta in jur…

-O puma? Intreaba nesigura.

-Da.

Ne-am indreptat amandoua spre sursa mirosului. O puma

care pandea infomentata niste iepurasi albi ce iesise-ra din
ascunzatoare. Nikki s-a uitat la mine si am incuviintat din cap.
S-a aplecat putin, luand pozitia de atac si s-a napustit asupra
pumei. Aceasta nu a avut nicio sansa.

-Bleach….spune Nikki, scuipand primele inghitituri de

sange.

-Ce este?Intreb venind langa ea.

-E scarbos…Nu pot…spune ea ridicandu-se.

-Puiule, trebuie sa vanezi.

-Mami, sincer chiar nu pot…este scarbos…

-Nikki, este periculos si pentru Nessie si nu vreau

ca fetita mea sa mai ucida alt om…te rog scumpo,
pentru mine…am spus avand o privire de catelus.

-Offff…o sa incerc…spune ea cedand.

 Se apleaca din noua asupra pumei si incepe sa se
hraneasca. De data asta nu a mai scuipat, ceea ce era bine.
Trebuia sa inceapa sa se obisnuiasca din nou cu sangele de
animal.

-A fost rau?

-Nici rau, dar nici bun.

-Este un inceput bun…am spus zambind.

-Da.

Imediat ce am ascuns trupul pumei, am pornit spre casa.

-Si te-ai gandit la vreun plan pentru

intoarcere?Intreaba Nikki.

-Aaaa, nup, am recunoscut eu. Dar, stai linistita o sa

gasesc eu ceva. Nici eu nu m-am crezut cand am spus asta.
Dupa ce fugeai de Alice si o lasa-I cu ochii in soare, apoi reveneai
trebuia sa te astepti la un razboi.

Odata ajunse in fata casei, am miscorat pasii.

Neincrezatoare am intrat in casa. Nikki statea ascunsa in spatele
meu. Dupa galagia din living se pare ca toti erau acolo. Mi-am
luat fiica de mana si am urcat scarile.

-Voi doua, stati pe loc! Spune Alice. Amandoua ne-am

oprit, luand pozitia de drepti. Tu ai avut minunata idee,
nu?Spune ea, privindu-ma ca pe un infractor.
 -Aaaaaa…cam da…am spus zambind nevinovat.

-Matusa…incepe Nikki.

-Liniste! Nikki s-a ascuns din nou in spatele meu, iar

ceilalti au inceput sa chicoteasca. Rose, o luna cu mine la
cumparaturi, iar tu, domnisoara vei fi manechinul
meu, tot o luna!

-O luna?! Am strigat amandoua odata.

-Gata, ati incurcat-o, spune Jacob razand.

-Jacob, daca nu taci o incurci, spune Alice serioasa.

-Gata, sefa.

-Ne-am inteles?Intreaba ea. Avea mainile in sold si se

apleca in fata pentru a parea mai autoritara.

-Mda…am spus atat de incet incat abia m-am auzit si eu.

-Foarte bine, spune Alice, cu un zambet mandru pe fata.

-O sa te obisnuiesti cu el, Nikki, spune Edward.

-Cu ce?Intreaba Bella.

-Cu sangele de animal…ii spune Nikki, trantindu-se pe

canapea, langa Nessie si Jacob.

-Ai vanat iepurasi?Intreaba Jacob.

 M-am dus in spatele canapelei si mi-am pus ambele maini
pe umerii lui. A lasat capul pe spate pentru a ma vedea si a
inghitit in sec.

-Nu, Jacob, am vanat o puma.

-Foarte bine, spune Esme fericita.

-Catelus, ce-ai zice daca ai merge tu sa vanezi niste

iepurasi si cu ocazia asta poate le aduci si blana, ma
gandeam la un cadoua de Craciun minunat, am spus
strangand palmele pe umerii lui.

-Awwwwww….tipa Jacob sarind

de pe canapea.

-Jake, ii spune Nessie razand. Matusa, nu-l mai

chinui, continua ea.

-Auzi, blondino, vezi sa nu mergi tu la cumparaturi

pe jos, maraie el.
 -Adica?Intreb asezandu-ma pe locul unde statuse el.

-Cine stie, poate o sa ti se strice masina…spune el

ganditor.

-Hahaha, te pricepi la masini?! Vaii, o sa raman

fara masina…am spus serioasa.

-Jacob, in locul tau n-as enerva-o, spune Emmett,

razand.

-O sa vezi cat de bine ma pricep la masini.

-Jakie, 1 la mana imi pot lua 100 de masini daca

am chef, 2 la mana am mai mult ani in spate ca
“mecanic” decat ai tu, deci n-ai avea nicio sansa si 3 la
mana Bmw-ul meu nu este singura masina din casa,
asa ca n-ai ce face si sunt sigura ca de masina lui
Carlisle nu te vei apropia, am spus razand malefic.

-Bine, asta este o provocare, spune Jacob.

-Asta se intampla intotdeauna?Intreaba Nikki.

-Acum e o nimica toata, spune Jasper.

-Atunci n-as vrea sa stiu cand chiar e pe

bune, spune Nikki izbucnind in ras.

Spre seara am urcat fiecare in dormitoarele noastre. Dupa

o baie lunga, m-am trantit in pat, butondand telecomanda. Nu
era nimic la televizor, aceleasi emisiuni repetanduse intruna. Am
inchis intr-un final televizorul, pentru ca nu era nimic ce ma
captiva si am deschis cartea care ramasese de ceva timp pe
noptiera. Am deschis-o si am inceput sa citesc. Dupa primele
propozitii de captiva imediat si te facea sa te pui in pielea
personajului. Cu fiecare pagina citita parca intram in aceea
lume. Personajul Rose avea parte de aventuri pe cinste, dar avea
si o responsabilitate de a-si proteja prietena. La fel ca si mie,
trebuie sa-mi protejez familia. De data asta nu voi mai sta pe
ganduri si voi actiona la cel mai mic pericol.

―O putere mare, aduce cu sine o responsabilitate mare!‖ Mi-

a rasunat in cap. Asa era, nu se stie cand voi fi nevoita sa i-au
anumite decizii care implica multa lume. Si daca ceilalti vampirii
vor vrea sa le i-au locul Volturilor, ce voi face? Nu, asta nu voi
face niciodata. Nu-i voi ataca pe Volturi daca nu se mai i-au de
familia mea si cu atat mai putin nu-I voi inlatura. Nu as fi buna
pentru aceasta pozitie. Pentru asta trebuie sa fi imun la orice
lucru pe care-l vezi si sa faci dreptate atunci cand este nevoie. Nu
as putea omora un copil, chiar daca este nemuritor. Totusi toate
am un pret in viata si fiecare o sa-l platim cand va veni
momentul. Chiar si cu aceasta putere si intr-o familie mare,
trebuie sa fi pregatit pentru orice. Pericolul pandeste la fiecare
pas si in lumea creaturilor supranaturale.

-Iubito?Iubito?Rose! Spune Emmett, scuturandu-ma.

-Ce-i?Intreb, putin speriata.

 -Scuze, nu vroiam sa te sperii, dar nu raspundeai.
La ce te gandeai de erai asa absorbita?

-La lumea noastra…am spus incet.

-La lumea noastra? Adica lumea vampirilor sau ce

lume ca nu inteleg? Spune Emmett.

-Offf, dragule, las-o balta. Oricum nu era nimic

important.

-Daca zici tu. Cum s-a descurcat azi la vanatoare?

-A fost bine. Prima data a scuipat sangele, dar

dupa a baut fara a mai comenta. O sa-I i-a ceva sa se
obisnuiasca din nou cu el.

-Da, pentru ca este o diferenta ca de la cer la

pamant intre cele 2 tipuri de sange.

-Tu sti mai bine, i-am spus repede. Nu vroiam sa aud

diferentele si asemanarile dintre ele.

-O sa fie bine, trebuie doar sa fie puternica si sa se

abtina.

-Cred ca se abtine destul de bine, tinand cont ca sta

in preajma lui Nessie, dar totusi imi este frica ca nu
cumva lucrurile sa scape de sub control….

-Nu se va intampla asta, spune el sarutandu-ma.

 -Ce zici de o luna de miere?Il intreb in soapta.

-Luna de miere?! Spune el tare.

-Emmett, incet…am spus lovindu-ma incet cu palma in

frunte.

-De ce?

-Vreau sa scap de tortura de a merge la

cumparaturi cu Alice timp de 1 luna de zile, m-am plans
eu.

-Pai, iubito daca tu vrei este in regula, spune el,

afisand un zambet larg.

-Vreau, vreau, vreau, am spus sarindu-I dupa gat. Am

cazut amandoi din pat. Emmett pe spate si eu peste el. Am
chicotit si ne-am ridicat imediat. Zgomotul facut a fost atat de
mare, incat parca s-a zguduit intreaga camera.

-Voi 2 ce faceti? Aveti de gand sa demolati

casa?Intreaba Alice, intrand in camera.

-Am cazut din pat, spune Emmett razand.

-Mda…e si asta ceva, spune Alice. Rozie, maine

dimineata mergem la cumparaturi, spune ea fericita.
 -O nuuuuu, am spus trantindu-am in pat. Nu mi se
micsoreaza pedeapsa nici daca sunt cuminte?Intreb cu o
fata de catelus.

-Nu! Spune hotarata.

-Ce rea esti, am spus suparata.

Alice a iesit din camera, iar Emmett s-a asezat langa mine.
Incepea calvarul si uram asta. Vroiam sa stau linistita, dar
acum trebuie sa ma plimb prin un milion de magazine. M-am
lungit, infranta. Brusc mi-a venit o idee.

-Unde te duci?Intreaba Emmett nedumerit.

-Shht! I-am spus punandu-I mana la gura. O sa fac in

asa fel incat maine sa nu mergem nicaieri, dar taci
acum. Am deschis geamul si am sarit, indreptandu-ma spre
garaj. Nu o puteam lua prin casa, pentru ca riscam sa dau de
Alice si planul meu se ducea pe apa sambetei. Odata ajunsa in
garaj mi-am pus planul in aplicare. Dupa 1 ora planul era gata
si vinovatul era Jacob. Uneori este atat de prost incat nici nu-si
da seama ca ma ajuta sa ies din unele chestii. Am mers pana in
dreptul geamului si am intrat din nou in camera. Emmett se uita
la un meci de fotbal.

-Gata?Intreaba el.

-Yep, am spus trantindu-ma langa el.

 -Deci imi spui ce-ai facut?

-O sa vezi maine, am
spus punandu-mi capul pe pieptul lui.

A doua zi dimineata, Alice da buzna in camera. M-a prins

de mana si m-a tarat dupa ea pana pe hol.

-Alice, calm! Am spus smucindu-ma din stramsoarea ei.

-Sa mergem! Spune ea.

-Succes, Rose, spune Bella din living.

-Merci, am spus zambind.Toti s-au uitat nedumeriti. Nu

intelegeau de ce zambeam…doar ma duceam la cumparaturi cu
Alice.

Ajunse in garaj, ma urc cu Alice in Porche-ul ei, dar masina

nu porneste. Am mers la Bmw, acelasi lucru. Alice a continuat sa
verifice toate masinile, niciuna nu pornea.

-Asta e culmea! Jacob Black! Striga furioasa. Am

chicotit putin si am urmat-o in casa. Unde-I potaia
aia?Intreaba ea.
 -Trebuie sa vina, spune Edward.

-Ce s-a intamplat?Intreaba Carlisle.

-Nicio masina nu porneste! Aveam planuri pentru

astazi si trebuie sa le schimb din cauza javrei aleia.

-Linisteste-te, iubito, ii spune Jazz, imbratisand-o.

-Alice, putem lasa pe alta data, avem o eternitate

la dispozitie, am spus mergand langa Nikki.

-Eu vroiam azi!

-Reuniune de familie?Intreaba Jacob intrand in living,

impreuna cu Nessie.

-Fugi! Am strigat la el.

-De ce?Intreaba nedumerit. Prea

tarziu, Alice isi infipsese deja palmele ei micute in hanoracul lui.
 -Cum ai putut face asta? Esti cretin?Tipa furioasa la
el.

-Alice, ce-am facut? Ce dracu se petrece aici?

-Mai si intrebi? Sac plin de purici, are dreptate

Rose…

-Ce-am facut?Repeta el, acum speriat.

-Matusa, ce s-a intampalt?Intreaba Nessie, speriata,

pentru sotul ei.

-A stricat toate masinile, cum ma merg eu la

cumparaturi?

-Nu am stricat nimic…

-Matusa, Jake a stat cu mine.

-Si eu sunt Maica Tereza, maraie ea.

-Alice, linisteste-te, ii spune Edward.

―Las-o. O merita din plin.‖ Am gandit eu. Edward se

intoarce la mine si ma priveste atent. ―Sunt nevinovata!‖

-Stai! Striga Jacob si se elibereaza de stramsoarea lui

Alice. Nu sunt singurul care se pricepe la masini.
Gandeste-te putin, trebuia sa mergi cu barbie la
cumparaturi deci era in avantajul ei sa se strice
masinile…

-Rosalie Cullen, ai vreo legatura cu asta?Intreaba

ea, studiindu-ma atenta.

-Nu. Eu sunt un ingeras si in plus de ce sa fac asta,

nu mi-ar aduce nimic bun decat marirea pedepsei, am
spus, afisand o fata nevinovata.

-Da, aici ai dreptate, deci singurul vinovat esti,

tu! Spune intorcanduse spre Jacob. Rose, sa mergem sa
repari masinile, dupa vedem daca mai mergem sau
nu…

-Acum, am spus repede.

Am mers amandoua in garaj, Alice voia sa se asigure ca

repar masinile. Stricase-m piese de baza si nu mai puteam face
nimic fara altele noi. I-am spus lui Alice si a facut urat. A intrat
nervoasa in casa si l-am auzit pe Jacob, vaitandu-se, dupa l-am
vazut aruncat afara, iar Alice tipand la el. M-am rezemat de usa
garajului, razand de spectacolul din fata mea.

-Ai vreo legatura, mami?Ma intreaba Nikki, venind

langa mine.

-Nu, puiule, i-am spus sarutand-o pe par.

-Sa-I spui asta cui te-o crede, spune Esme.

 -
Hai, mama, nu sunt chiar atat de rea, incat sa-l arunc
pe catelus in mainile lui Alice.

-Sigur, scumpo.

-Sunt nevinovata si punct, am spus serioasa. Trebuia

sa-mi tin rasul pentru mine, dar Jacob era prea haios
aszunzandu-se in spatele lui Nessie, de furia lui Alice. Daca ar fi
aflat ca eu sunt de vina pentru asta, sunt sigura ca ar fi inceput
al 3 lea razboi mondial. M-am uitat la Edward, care a inceput sa
rada si mai tare.

Dor (capitolul 24)

Zilele au inceput sa se scurga normal. Viata noastra revenise la
normal. Nikki incepuse sa nu mai faca nazuri la sangele de
animal si sa-l accepte. Ma bucuram enorm de chestia asta,
pentru ca nu voiam ca fetita mea sa mai omoare alti oameni
nevinovati. Nu ca mi-ar pasa foarte mult de ei, dar fiecare cu
lumea lui, chiar daca se suprapun.

Eram in garaj cu Alice si Bella, reparam masinile pe care le

stricasem, dar vina cazu-se pe Jakie.

-Alice, poti te rog sa-mi dai sculele pe care ti le

cer?Intreb exasperata, pentru ca era a 200 oara cand imi dadea
ceva ce nu-I ceruse-m.
 -Scuze, Rose, dar chiar
nu stiu care sunt, parca vorbesti in chineza, spune ea,
aratand un zambet nevinovat.

-Mai rau te incurcam Rose, cred ca ar fi bine sa

stam deoparte, spune Bella.

-Mda, ai dreptate, am spus luandu-mi singura ce-mi

trebuia.

In timp ce eu reparam ce stricasem,Alice a inceput sa ne

tina discursuri de moda. Ma cam enerva, nu-mi mai placeau
cumparaturile si nici nu voiam sa vorbesc despre ce rochie a
avut nu stiu cine sau ce pantofi a purtat cine mai stie ce
vedeta.Pur si simplu ma obosea. Lucram la motorul jeep-ului lui
Emmett, cand auzim de afara hlizeli, apoi niste bubuituri.

Am iesit toate 3 afara sa vedem ce se intampla. Daca nu ne

feream , o minge de baschet ne ateriza in cap.

-Scuze, spune Nessie venind dupa minge.

-Hai, Ness, trebuie sa mergem, striga Jacob.

 -Unde mergeti?Intreaba Bella.

-In rezervatie, ne omoram timpul, raspunde Nikki.

-Jacob, ai grija de ele, ca te jupoi, i-am spus

amenintandu-l cu degetul.

-Intotdeauna, spune el zambind.

I-am urmarit cu privirea pana ce au disparut in padure.

Ma bucuram ca fiica mea se integrase repede in haita si oarecum
devenisera prieteni. Ne-am intors in garaj la treaba, dar dupa
vreo 2 ore fetele se plictisisera si plecasera in casa. Dupa ce am
terminat de reparat masinile, m-am dus sa-mi fac dus , dar
Emmett mi-o luase inainte. Am dat sa ies , dar m-a apucat de
mana exact cand deschisesem usa.

-Unde crezi ca fugi?

-Ah, esti ud! Lasa-ma! Am strigat razand.

M-a luat in brate si m-a

trantit in cada, apa varsandu-se jumatate pe gresie.M-am
incruntat cand hainele mi se lipisera ude de corp,dar apoi am
inceput sa rad cu pofta de moaca lui Emmett. Se uita dezamagit
la cada aproape goala si la petele de ulei de pe pieptul lui. M-am
ridicat si am dat drumul la apa , apoi l-am tras spre mine. Am
inceput sa-l sterg cu buretele, iar el gemea vizibil satisfacut. Am
chicotit.Buzele lui moi le-au surprins pe ale mele. Pierduta in
sarutarile lui , nu mi-am dat seama ca Emm voia sa-mi dea
bluza jos. Am ridicat mainile repede, ca nu cumva sa se enerveze
si sa-mi rupa bluza la care tineam foarte mult. Era una dintre
putinele haine pe care mi le alesesem singura si nu Alice. Incet,
incet, hainele mele zburasera langa ale lui. Mainile lui imi
explorau corpul, in timp ce gura o devora pe a mea. M-am lasat
pe spate, iar el a venit deasupra mea, sarutandu-ma cu pasiune
si dorinta.

Brusc, usa s-a trantit de perete , iar in prag s-a afisat Alice,
cu o fata banuitoare.

-Alice! Am tipat amandoi, incercand sa ne ascundem de

privirea ei.

-Nu va mai ascundeti ca nu aveti ceva in plus ce eu

si Jazz nu avem. M-am incruntat. Daca as fi putut, as fi
intrat in pamant de rusine. Am auzit o bubuitura. Am
ignorant-o , dar nu pot ignora si apa care curge pe
scari!Trebuia sa vad ce se intampla.

Mda, detectivul Alice, am ras in sinea mea. Stai, a zis apa

curgand pe scari?!Panicati,eu si Emm ne-am uitat la apa care
dadea pe afara. Emmett s-a intins si a oprit-o, in timp ce eu ma
afundam tot mai mult in cada.

-Apa e oprita, casa e intreaga, acum poti pleca, te

rog? A spus Emmett cu vocea tremurata. Incerca din greu sa nu
rabufneasca.

Alice a zambit si s-a intors pe clacaie, apoi a plecat,

inchizand usa in urma ei. Vazand-o plecata, am oftat usurata.
M-am uitat in ochii lui Emmett si am fost dezamagita de ce am
vazut. Dorinta ii disparuse, la fel ca si mie.

-Nesuferita mai e, am bombanit in timp ce-mi luam

halatul pe mine.

-Nu putea sa bata la usa? De fiecare data da peste

noi si ne strica tot cheful , a continuat Emmett.

Am iesit din baie si ne-am imbracat in liniste, apoi am

coborat la parter. Nikki ,Nessie si Jake se intorsesera. Jake se
contrazicea cu Jasper pe nu stiu ce chestie. Le-am sarutat pe
frunte pe Nikki si Nessie, asezandu-ma langa ele.
 -Ce s-a intamplat,
barbie, de ai fata asta?Intreaba Jacob analizandu-ma.

-Nimic…am spus repede.

-Scuzeee, spune Alice, afisand o fata nevinovata.

-Ce s-a intamplat?Intreaba Esme intrand in camera.

-Nimic, las-o balta, am spus plictisita.

-Hai, maiii…chiar nu am vrut.

-Las-o balta, Alice! Spune Emmett, suparat.

-Ups, tati e suparat, spune Nikki chicotind langa mine.

-Alice, cred ca o sa ti-o iei odata, ii spune Edward

ganditor. Si pe buna dreptate o meriti.

-Nu ma ajuti deloc, spune ea incrucisand bratele la

piept, suparata.

Toti au inceput sa rada. M-am rezemat de spatarul

canapelei, inchizand ochii. Ma simteam aiurea, suparata, pentru
ca de fiecare data cand petreceam un moment magic cu Emmett,
trebuia sa intervina cineva sau ceva. Ah, la dracu, cer prea mult?

-Mami?

-Da, am raspuns pe un ton mai ridicat. Scuze, puiule,

nu sunt in apele mele astazi, i-am spus incet.

-Observ, dar ce s-a intamplat?

-Nimic, doar ceva ce nu se va mai repeta, am spus

uitandu-ma urat spre Alice.

-Nu este vina mea ca voi nu aveti grija. Am venit

din cauza apei, trebuia sa aflu ce s-a intamplat…

-Bell, tu ai pile pe la politie, vorbeste cu cineva s-o

facem pe Alice detectiv, spune Emmett serios.

-Detectiv?!

-Hai sa inchidem acest subiect. Si cum a fost in

rezervatie? Schimb subiectul.

-Minunat, lupii chiar stiu sa se distreze, spune Nikki

razand.

-Mda, Leah nu prea e ok, dar cu trecerea timpului

spre sa inceapa sa fie mai relaxata in preajma
noastra, continua Nessie.
 -N-o bagati in seama pe Leah, a fost morocanoasa
de cand o stiu, spune Jacob, infulecand dintr-un mar. Auzi,
Nik, tu ai aflat tot ce s-a intamplat pe aici cat ai fost
plecata, in schimb nu ne-ai povestit nimic din
“aventurile” pe care le-ai avut impreuna cu Volturi.

Am simtit-o pe Nikki incordandu-se langa mine. Se

intrista-se cum auzi-se de Volturi.

-Jacob, termina! Spune Edward.

-Nu fac nimic, se apara el.

-Nu am facut nimic special…Va rog sa ma scuzati,

ies putin la aer, spune ea ridicandu-se.

-Ce-a fost asta?Intreaba Jacob.

-Intr-o zi o sa uit cine esti si nimeni nu te va mai

scoate din mainile mele! Am marait la el si am iesit dupa
Nikki.

Am gasit-o in leaganul din

spatele casei, plangand. M-am apropiat incet sa n-o sperii si m-
am asezat pe vine, pentru a fi la acelasi nivel cu ea si mi-am pus
palmele pe genuchii ei.

-Ce este, scumpo?Intreb bland, stergandu-I delicat o

lacrima de pe obraz.

-N-Nimic…

-Puiule, sunt mama ta, poti avea incredere in mine.

-Stiu, doar ca… ma doare…

-Ce te doare?Intreb speriata, analizand-o. Nu mi-a putut

raspunde din cauza suspinelor, dar si-a pus mana pe
inima. Totul va fi bine, am imbratisat-o puternic.

-Nu, nu va mai fi la fel fara el…

-Fara el?Despre ce vorbesti?

-Nu! Despre nimeni, se balbaie, ea. Spusese mai mult

decat a vrut si acum incerca sa scape de incurcatura.

-Nikki…

-Nu mai conteaza mami, serios… Uite, vezi, sunt

bine, spune stergandu-si lacrimile si ridicandu-se de pe leagan.

-Scumpo, oricand ai nevoie de cineva cu care sa

vorbesti, poti veni la mine…

-Stiu mami, merci, spune imbratisandu-ma.

 -Nu-mi multum, as face orice pentru tine, i-am spus
sarutand-o pe frunte.

Am stat imbratisatie un timp, apoi am intrat in casa. Am

fost surprinse sa vedem ca in living mai erau decat mama, tata
si Emmett.

-Merg in camera, spune Nikki mai mult pentru ea.

-Bine, scumpo, am spus trista.

-S-a intamplat ceva?Intreaba Esme.

-Nu vrea sa-mi spuna, dar stiu c-o framanta

ceva…Cred ca are legatura cu acel baiat din garda
Volturilor…

-Ceeee?Tipa Emmett.

-Fiule, mai incet, il cearta Carlisle. De ce crezi asta,

Rose?

-Pentru ca a spus ca nu va mai fi la fel fara el si

amintiti-va ce-a spus cand s-a intors…un vis frumos
care s-a terminat…

-Merg sa aflu ce se petrece. Daca vreunul din

nenorocitii aia s-au atins de fiica mea ii omor, maraie
Emmett. L-am prins de mana inainte de a iesi din incapere.
 -Emmett, voi afla eu, dar nu acum. S-o lasam pe ea
sa ne spuna, nu o voi forta.

-Dar…

-Niciun, dar!

Emmett a cedat si s-a asezat din nou pe canapea, dar a

devenit ganditor. Am oftat si m-am asezat langa el, luandu-l de
mana.

-Si daca nu este din cauza

tipului aluia, ci ii este dor de….ei…spune Emmett, dupa
cateva minute lungi de tacere.
 Am incremenit. In ruptul
capului nu vroiam sa ma gandesc ca i-ar fi dor de Volturi.
Refuzam sa cred asta si speram din tot sufletul sa nu fie asta
cauza tristetii ei. M-am uitat fulgerator la ceilalti si erau la fel
de ingrijorati ca si mine.

-Ar trebui sa vorbim cu ea, spune Carlisle.

-Nu! Sunt sigura ca nu este asta….am spus agitata.

-Iubito, trebuie sa fim realisti, este posibil.

-Nu, Emmett! Nu!

-Linisteste-te, draga mea, imi spune Esme bland.

Caldura si bunatatea emanata de ea, m-au linistit putin, dar nu-
mi puteam scoate din minte chestia asta.

Dupa vreo 1 ora de framantari, am urcat in dormitoare. M-

am trantit in pat, epuizata. Emmett m-a privit lung cateva
secunde, apoi s-a intins langa mine.
 -Vom vorbi cu ea, scumpo. Nu te mai framanta, te
rog…

-Nu am cum sa nu ma framant. Este vorba despre

fiica mea…

-Si a mea, dar trebuie s-o lasam sa se

linisteasca, imi spune mangaindu-ma pe picior.

-Nu acum, Emmett! Am spus serioasa, dandu-I mana la

o parte.

-Bine. A deschis televizorul, schimband canalele.

Mi-am pus mainile sub cap, privind tavanul. Miile de

ganduri ce mi se amestecau in cap ma ameteau si imi provocau o
durere ingrozitoare de cap. Am inchis ochi, incercand sa scap de
ele si de volumul tare al televizorului. Un geamat puternic, m-a
adus la realitate si m-am ridicat in coate.

-Daca te uiti la scarboseniile astea, poti macar sa

dai volumul incet, nu esti singur in casa, am spus, evitand
ecranul televizorului.

-Scuze, nu a fost intentionat. Sti ca nu ma uit la asa

ceva, am dat din greseala. Scuzeeeeeee, striga el, pentru a
auzi intreaga casa.

-Bravooo, am spus aplaudand ironica. Un ciocanit discret

s-a auzit in usa. Intra.
 -Mami, pot vorbi cu tine?Intreaba Nikki, bagand capul
pe usa. Avea ochii rosi, din cauza plansului.

-Sigur, scumpo, am spus ridicandu-ma.

-Va las, spune Emmett.

-Este in regula, poti sa stai.

-Ce este, puiule? Se vedea ca plansese si avea o privire

trista.

-Mami, imi este dor…

-D-De cine?M-am balbait eu. Nu, te rog nu de ei…

-De cine, Nikki?Intreaba Emmett, pe un ton mai

autoritar.

-De…Rahmi….spune ea intr-un final, iar lacrimile au

inceput sa-I indunde din nou ochii acum de un portocaliu
stralucitor.

-Gata, scumpo, am spus imbratisand-o.

Uffff…multumesc…

-Cine este Rahmi?Cotinua Emmett, interogatoriul.

 -Baiatul nou din garda
Volturilor, ii raspunde printre suspine.

-Mda, este normal sa-ti fie dor de el, doar ai stat pe

acolo o perioada…spune Emmett, sperand ca asta sa fie
motivul.

-De fapt…nu este asta…

-Ce vrei sa spui? I-am ridicat capul, pentru a o privi in

ochi.

-Am fost impreuna…M-a imbratisat puternic, lasand

lacrimile si suspinele sa iasa afara.

-Shhh....Gata, scumpo, linisteste-te, i-am spus

mangaind-o pe spate.

-Ati fost impreuna?!

-Emmett, nu este momentul, m-am rastit la el.

 -Nikki, ce legatura ai cu acel tip?O intreaba el, ca si
cum nu ar fi auzit ce am spus.

-Emmett, termina!

-Este in regula mami, spune ea incet. Tati…Rahmi a

fost iubitul meu…

-Nikki, raspunde-mi la o intrebare, dar fi

sincera… Fata lui Emmett era serioasa.

-Emmett, lasa-ma singura cu ea.

-Intai sa-mi raspunda si dupa plec.

-Aaaa…pai…

-Nikki, te-a atins sau nu?

-Emmett!
 -Rosalie, nu te baga de data asta! Tonul lui era
amenintator si ferm. Nu-l mai vazuse-m asa niciodata. Nikki s-a
bagat mai mult in mine, ascuzandu-si fata in pieptul meu.

-Emmett, te rog nu acum…am spus mai bland.

-Daca te-a atins o sa-l omor! A spus Emmett si a iesit

din camera, trantind usa in urma lui.

-Nu, tati, stai…striga Nikki dupa el. Mami, te rog nu-l

lasa, spune ea repede printre suspine. M-a strans mai tare in
brate, ingropandu-si fata in pieptul meu, plangand mai tare.
Cand am vazut-o asa am simtit cum inima mi se sparge in mii de
bucatele.

-Linisteste-te scumpo, nu se va intampla nimic, am

spus cat de bland am putut, pentru a o linisti.

Intr-un final am reusit s-o linistesc putin. Si-a pus capul pe

picioarele mele, inca suspinand. Am sarutat-o pe obraz si am
continuat s-o mangai pe par. Emmett a intrat in camera si s-a
asezat langa noi, dar nu a spus nimic, doar ne-a privit lung.
Nikki, si-a ferit privirea de el.

-T-Tati…te r-rog frum-frumos sa nu-I faci

nimic…spune ea dupa un moment lung de tacere apasatoare.

-Linisteste-te, ii spune serios. Dar nu venise la ea. Se

rezemase de perete, privind absent prin noi.
 -Gata puiule, vezi ti-am spus ca totul va fi bine…am
spus schitand un zambet micut.

-Nu. V-am dezamagit…nu…

-Nu ne-ai dezamagit! Nikki, sa nu mai spui asta,

acum incearca sa te linistesti sau il chem pe Jasper.

-Sunt in regula…

Am tras-o langa mine si am sarutat-o pe frunte. Si-a pus

capul din nou pe picioarele mele, obosita. Atata plans o cam
epuiza-se. I-am aruncat lui Emmett o privire fulgeratoare, dar
nu i-am intalnit privirea. Era atent la Nikki.

Dupa vreo 3 ore, Nikki se linisti-se. Dupa ce m-am asigurat

ca este in regula am lasat-o sa plece la ea in camera. Trebuia sa
se intalneasca cu Jacob, Nessie si restul haitei in scurt timp si a
plecat sa se pregateasca. Emmett a ramas rigid in pat. Dupa
plecarea lui Nikki voi vorbi cu el. Trebuie sa inceteze cu
comportamentul asta, pe care nu-l inteleg.

Unele cuvinte provoaca rani (capitolul 25)

M-am apucat sa strang putin prin camera si sa aranjez hainele
lui Emmett, care ca erau vraiste. Imi mai aruncam din cand in
cand privirea spre Emmett. Se uita la televizor, dar de fapt se
uita prin el.
 Pe la 8, Nikki a plecat in rezervatie. In casa nu era miscare,
deci nimeni nu iesise din camere.

-Emmett…am inceput eu.

-Ce-i?Intreaba rece.

-De ce ai reactionat asa?Am intrebat uimita. Niciodata

nu folosise tonul acela cu mine.

-Tu ai auzit, ce-a spus?A rabufnit dintr-o

data,punandu-se in fata mea. Era incordat si ma speria , mai
ales ca nu ma privea in ochi.

-Da,am auzit. Emmett nu crezi ca era de asteptat

sa fi avut pe cineva cat a fost plecata? La urma urmei
nu mai este un copil, este o femeie acum.

-Bine ,a spus si s-a trantit la loc in pat. Inca imi evita

privirea.

-Tu de fapt unde bati?Am marait.

-Las-o balta! Spune autoritar si-mi arunca o privire

plina de ura.

-Emmett, ce se petrece cu tine? Ma sperie

atitudinea asta… am recunoscut. Ochii lui erau negrii ca
taciunele de furie si m-am cutremurat pentru ca acea privire imi
era adresata mie.
 -Nu se intampla nimic.

-Ce se intampla cu tine? Repet intrebarea , luand o

atitudine mai dura, dar in suflet simteam o durere uriasa.

-Poate Rahmi ala nu este

singurul cu care a fost…

-Ce vrei sa spui?Am intrebat mai rastit. Privirea ii era si

mai incordata,chiar ma speria. Nu-l mai vazusem nicidata atat
de prost dispus.

-Sunt atatia in garda Volturilor…a inceput el pe un

ton scazut. Mi-am ridicat bursc privirea din podea spre sotul
meu.Ochii mi s-au marit din cauza socului. Am simtit cum corpul
incepe sa-mi i-a foc iar veninul imi inunda gura. Chiar daca il
iubeam nu putea vorbi asa despre fiica mea. M-am pozitionat in
fata lui, cu o privire furioasa.

-Si ce daca sunt multi in garda Volturilor?Asta este

parerea ta despre fiica ta? Ca este o usuratica? Emmett,
cum poti crede asta? Nici nu stii cat de mult ma ranesti
cand ….

-Ai vreo dovata ca nu este asa?

 -Da am! Tipam la el si am simtit
cum lacrimile imi inunda obrajii. Ii simt suferinta atunci
cand isi aduce aminte de Rahmi. Il iubeste! A durut-o
extrem de mult atunci cand el a parasit-o pentru
Volturi. Daca era sa fie cu mai multi, cum spui tu, nu ar
fi plans doar dupa el, ar fi plans dupa toti. Faptul ca nu
a facut-o inseamna ca banuiala ta este gresita! Ai stii
mai multe despre fiica ta daca ai sta mai mult cu ea.

-Dar stau, s-a aparat el.Era uimit de iesirea mea si nu-mi

pasa.

-Da, stai, dar ea nu are incredere in tine, nu iti

poate spune tot ce are pe suflet de frica sa nu intelegi
gresit, ca acum si sa tipi la ea sau sa o acuzi…In fine, nu
mai conteaza. Ma cert cu tine degeaba, oricum nu te voi
putea convinge sa vezi adevarul despre fiica ta.
 Si cu asta am iesit din camera , cu pasi apasati. La cat de
tare tipam nu ma miram ca toata casa sa fi auzit. Mi-am luat
geaca din cuier si am iesit in viscolul de afara. Imi trebuia un loc
unde sa fiu singura si sa-mi pot face ordine in ganduri, iar in
camera mea, pe pervaz, nu puteam pentru ca era Emmett. Am
alergat fara a sti incotro vreau sa ma indrept. Lacrimile zburau
pe langa mine. La un moment dat m-am oprit si m-am rezemat
de trunchiul unui copac urias. M-am lasat in jos, pana ce am
atins zapada pufoasa. Emmett are o parere proasta despre fiica
lui si asta ma doare pentru ca stiu si simt ca nu este adevarat.
Trebuie sa vorbesc cu Nikki, probabil sa simte ca dracu dupa
scena facuta de tatal ei. Dar ce sa-I spun? Cum s-o intreb?
Ahhhhh….ma urascccccc!!! Mi-am ridicat genuchii la piept,
punandu-mi fruntea pe ei. Nu-l mai vazuse-m niciodata pe
Emmett asa. Tonul si privirea lui ma speriau.

Trrrrrrrrr!Trrrrrrrrrrrrrr! Am scos telefonul din buzunar.

Era de asteptat sa ma sune, doar toata casa auzise cearta
noastra. Am vrut sa arunc telefonul, dar mama chiar nu-mi
facu-se nimic.

-Alo?

-Rose, unde esti?Vocea mamei era ingrijorata.

-Sincer, habar n-am.

-Vino acasa, te rog…

 -O sa vin…mai incolo…

-Scumpo, trebuie sa vorbim…

-Dami-o mie. Am auzit vocea serioasa a lui

Edward. Rose, misca-te acasa. Oricum nu vei putea vorbi
cu Nikki…

-De ce?Am intrebat repede.

-Pentru ca au plecat..

-Ce??!!!

-Offf…au plecat intr-o mini vacanta cu

totii, continua el. Am rasuflat usurata. Deci…

-Bine, am inteles, dar acum lasa-ma…am simtit

lacrimile incepand din nou sa-mi alunece pe obraji.

-Rose…Daca vin eu dupa tine ,nu-ti va placea……

Am aruncat telefonul intr-un copac. S-a spart in mii de

bucatele, dar nu-mi pasa. Voiam sa fiu singura. Sotul meu,
barbatul pentru care sunt in stare de orice ma dezamagise in cel
mai urat mod posibil.

Stand ingandurata, am pierdut notiunea timpului. Luna si-

a facut aparitia, aruncand mici fire de lumina printre crengile
pline de zapada ale copacilor. Animalele noptii au inceput sa-si
faca si ele aparitia. M-am ridicat si am incercat sa ma scutur de
zapada, dar nu mai conta si asa eram uda. Am pornit spre casa
cu pasi umani. Cred ca mi-a luat vreo 3 ore sa ajung acasa.

-In sfarsit, spune Esme intampinandu-ma.

-Hei, am spus incet.I-am zambit sincer. Mama nu merita

sa sufere din cauza purtarii mele.

-Ai facut baie?Intreaba Jasper razand.

-Foarte amuzant, am spus sec.

-Iubito, scuze…dar…nu…

-Sti ceva Emmett, las-o cum a picat! Am spus

suparata,indepartandu-l cu mainile.Am urcat in dormitor. In
timp ce-mi cautam niste haine uscate, am auzit usa, dar era
incuiata.

-Scumpo, sunt eu, deschide-mi…Vocea mamei era

blanda. Cu greu m-am ridicat din fata sertarului si am deschis
usa.

-S-a intamplat ceva?

-Scumpo, ii pare rau…

-Trebuia sa se gandeasca inainte sa scoata pe gura

acele vorbe!
 Am lasat-o pe Esme in camera si am coborat in living. M-
am trantit pe canapea langa Alice si Bella, care discutau despre
nu stiu ce rochie. Am intrat in discutia lor, dar pur si simplu nu
ma puteam concentra, mintea imi era pe alte meleaguri.

-Rose, esti atenta?Intreaba Alice, incruntandu-se.

-Scuze,Alice…

-Iubito, te rog frumos iarta-ma…spune Emmett,

venind langa noi. S-a asezat in asa fel incat sa fie la acelasi nivel
cu mine. Mi-a luat palmele in ale lui, sarutandu-le. Nu am spus
nimic, dar simteam furie. Brusc aceasta mi-a disparut, iar in
locul ei a aparut linistea. M-am uitat la Jasper, care a zambit
,dar nu i-am intors zambetul.

-Da-mi drumul! Mi-am tras mainile violent. Alta data

gandeste-te de 2 ori, inainte sa scoti ceva pe gura.

-Rose, nu fi asa dura…Nu a vrut…

-Carlisle, inceteaza sa-I mai iei apararea! Te-ai

gandit vreun pic ca ti-ai facut fiica sa se simta ca cea
mai mare…nici nu pot pronunta acel cuvant…in
fine…continuam…de pe pamant? Hai sa-ti pun si eu o
intrebare la care te rog sa raspunzi sincer, am spus
ironica.

-Rosalie! Striga Edward.

 -Rose, calmeaza-te, imi spune Bella.M-am uitat la ei,
dar nu le-am spus nimic.

-Rosalie, gata! Spune Carlisle autoritar. Nu suporta sa

ne certam, pentru ca sufeream dupa.

-Doar intrebarea asta

si am terminat.I-am zambit lui Emmett cat de frumos am
putut. Emmett, scumpule,daca tu crezi ca fiica ta este o
usuratica, atunci eu ce sunt? Zambetul disparuse imediat de
pe buzele mele, in locul lui aparand o linie dreapta.

-Poftim?Spune socat.

-Cum adica tu ce esti?Intreaba Carlisle.

-Daca tu crezi ca fiica ta este usuratica ,atunci

despre mine ce crezi? Eu ce sunt?

-Adica?

-Esti prost sau te prefaci?Am rabufnit.

 -Rosalie! Spune Carlisle autoritar.

-Rose, mai bine hai sa ne oprim aici, spune mama,

punandu-mi palmele pe umeri.

-Raspunde-mi, dragule…

-Nu stiu la ce te referi…

-Ii poate spune cineva la ce ma refer?Am spus

,intorcandu-ma spre ceilalti.

-Rose, gata! Un val de liniste mi-a cuprins tot corpul si

m-am mai linistit. Furia mi se diminua incet, dar tot era acolo.

-Haide, papusa, raspunde-mi.A vrut sa spuna ceva,

dar i-am luat-o inainte. Iti spun eu. Stii acel proverb. Asa
mama, asa fiica. Gura lui se inchise cu un clantanit al dintilor,
iar eu i-am zambit ironic si am dat capul intr-o parte. Grozav,
acum nu mai ai clanta mare.

-Puiule, te rog, iarta-ma…vocea ii era tremurata.

-Emmett, sti foarte bine cat de prost stau la

capitolul iertare, am spus rece si m-am ridicat. Am vrut sa
ma duc in camera mea, dar m-a prins de mana. M-am
inconjurat cu un zid de flacari, avand totusi grija sa nu-I ard
mana. Emmett si-a retras-o repede si s-a dat cativa pasi inapoi,
vizibil uimit ca-mi folosisem puterea contra lui.
 M-am uitat la Esme si la Carlisle, care ma priveau tristi si
intr-un fel dezamagiti. Vazandu-I, am simtit o urma de
remuscare. Am inchis ochii incercand sa nu-mi pierd controlul si
sa incep sa plang , apoi i-am deschis si ma zbughit-o iar afara.
Incepusem sa cred ca fostul meu loc de refugiu nu va mai fi un
loc ideal unde sa-mi aranjez gandurile. Trebuia sa-mi gasesc
altul, departe de familie. Cu gandurile talmes-balmes, nu mi-am
dat seama ca intrasem pe teritoriul lupilor. Doi dintre ei ma
vazusera si incepusera sa alerge de-o parte si de alta corpului
meu.

-Lasati-ma, am spus cu un ton chinuit, iar ei se oprisera

brusc. Multumesc, le-am zambit peste umar.

Am sarit in apa agitata a oceanului si bucatile mari de

gheata ce se formase-ra din cauza ninsorii si gerului din ultimele
zile s-au sfaramat sub greutatea mea. Am mers pe fund la pas
uman timp de cateva ore. Brusc, in apa tulbure am vazut o
lumina. Mi-am fortat privirea si mi-am dat seama ca era o
pestera unde patrundea lumina. Am marit pasul si intr-un final
ajunsesem la destinatie. Aveam drepate, era o pestera ,uscata
chiar, iar lumina difuza intra prin tavanul acesteia. Simteam o
energie pozitiva ,ceva ce nu am mai simtit de mult. Ma simteam
euforica ,daca pot spune. Gandurile mele nu mai tipau atat de
tare la mine, nu ma mai chinuiau, dar erau tot acolo si asteptat
linistite sa le dau atentie. Acea stare de spirit ma ajuta sa-mi fac
ordine in minte si sa ma calmez. Imi gasisem noul loc de refugiu ,
unul de care numai eu stiam.
 Simtindu-ma in stare sa ma confrunt cu gandurile mele, le-
am lasat sa-mi invaluie mintea. Cel mai mult ma deranja faptul
ca Emmett mi-a considerat fiica o usuratica. Poate ca nu stie,
dar asta m-a durut foarte mult.I-am pus acea intrebare si nu a
vrut sa-mi raspunda pentru ca stia ca ma va durea. Oare nu s-a
gandit cand a spus asta si despre fiica mea?Oare nu s-a gandit
ca si pe ea o vor durea acele cuvinte? Ma ruga sa-l iert. Cum i-
am spus, stau prost la capitolul iertare, deci va trebui sa se
milogeasca o vreme de mine, asta poate ii va dovedi ca nu
trebuie sa imi faca fiica in fel si chip, chiar daca Nikki este si fiica
lui.

Am stat in acea pestera mai

bine de 3 ore. Soarele incepea sa rasara asa ca a trebuit sa ma
intorc acasa. Hainele mi se uscasera de mult in aceasta pestera
calduroasa si nu voiam sa mi le ud iar, asa ca am incercat sa ies
prin acea gaura din tavan. Avea cam 30 cm latime, dar daca ma
chinuiam putin , o puteam largi fara sa stric acest loc linistitor.
Dupa cateva minute eram afara. Mi-am dat seama ca eram pe o
insula ,deci vrand nevrand, a trebuit sa sar in apa si sa inot spre
mal. Cand am ajuns acasa am fost asaltata de Carlisle si de
Esme, care erau ingrijorati din cauza ca nu raspunsesem la
telefon si din cauza plecarii mele violente.

-Rose unde ai fost?Intreaba Esme, ingrijorarea

traversandu-I chipul.

-De ce ai telefonul inchis?

-Rose, de ce esti uda? Unde ai fost? M-a intrebat Alice.

-Am fost sa ma plimb si nu mai am telefon, am spus

punandu-mi geaca in cuier.

-Unde ai fost pe viscolul asta?Vocea tatei era dura.

-Sa ma plimb…

-Si cu telefonul ce s-a intamplat?

-Banuiesc ca acum este acoperit de zapada. A avut o
altercatie mai violenta cu un copac si a murit.

-Rose! Ne iei la misto?

-Nu, vorbesc serios.

-Bine. Sa mergem in birou. Vrem sa vorbim cu tine.

-Ok, dar inainte vreau sa dau un telefon.

-Suni din birou, imi spune Esme.

 Am mers in urma mamei si tatei, tacuta, fara sa-mi intorc
privirea cand am trecut pe langa living, unde erau ceilalti.

-Poftim, imi spune mama, intinzandu-mi mobilul ei.

-Merci, am spus afisand un zambet sincer.

Am cautat in agenda si am apelat-o pe Nikki. A sunat de

cateva ori pana a raspuns.

-Alo?

-Eu sunt, puiule. Ce faci?

-Bine, mami, tu? Vocea ei era trista si abatuta. Cuvintele

si neincrederea lui Emmett in ea o afectasera foarte mult.

-Bine. Voiam sa vad cum esti…

-Sunt bine…

-Unde sunteti?

-Sincer, nu stiu. Haita a stiut de locul asta si e

chiar dragut.

-Ma bucur ca-ti place, scumpo. Cand veniti acasa?

-Nu stiu…

-Nikki…stiu ca esti suparata, dar…

 -Nu mai conteaza. Trebuie sa plec, ma astepta
ceilalti.

-Bine, scumpo. Te iubesc!

-Si eu te iubesc.

Durerea din glas a fiicei mele ma afectase si pe mine. Parca

tot ce simtea ea se revarsa in mine. Pentru un moment am fost
coplesita de miile de sentimente, ce se zbateau inauntrul meu.

-Esti bine?Intreaba mama, punandu-mi o mana pe

umar.

-Sunt bine…

-Stai jos. Kitty, trebuie sa realizezi ca puterea ta

este foarte periculoasa.

-Realizez si oricum nimeni nu a fost ranit, deci nu

ar trebui sa facem prea mare tambalau pe tema
asta, am spus sec.

Dupa o lunga discutie cu Esme si Carlisle, in care nu au

facut decat sa-mi repete aceleasi lucruri, am iesit din birou si m-
am dus in camera mea pentru a-mi face un dus. Apa sarata a
oceanului ma facea sa ma simt ciudat,intr-un fel murdara. Am
intrat linistita in camera, dar nervii mi-au revenit atunci cand
cand l-am vazut pe Emmett privind pe fereastra.Am inchis usa
camerei, iar privirea lui s-a indreptat spre mine. S-a ridicat
imediat si a vrut sa vina la mine, dar am marit pasul si m-am
incuiat in baie.

-Iubito,deschide…vocea lui era rugatoare.

-Vreau sa fac baie! Pleaca! Am spus rece.

-Imi pare rau, te rog, iarta-ma.

-Am spus sa pleci! Iti poti cere iertare toata

eternitatea, nu te voi ierta pentru ce-ai zis. Nu era
adevarat ceea ce tocmai spusese-m, dar intr-un fel ma razbunam
pe el.

Am dat drumul la apa si am intrat in cada.Nu am mai

asteptat sa vina apa calda.Apa rece, apa calda, nu avea
importanta.Corpul meu nu facea diferenta.

Am stat acolo pana l-am auzit pe Emmett coborand jos.

Iesita din baie si imbracata cu haine curate si uscate, am coborat
si eu. L-am gasit pe Emmett vorbind la telefon si pe toti ceilalti
uitandu-se curiosi la el.

-Nikki?Brusc m-am incordat. Vorbea cu fiica mea! Sper sa

nu-I mai spune cine stie ce ca altfel… Cine esti tu?! A marait si
m-am pus pe pozitie. Mi-am ciulit mai bine urechile.

-Sunt iubitul ei ―hac‖ , dar tu cine esti?

-Sunt tatal ei, nemernicule!

 -Tatal ei, bunicul ,fratele, nu mai conteaza,
acum ―hac‖ inchid, ne strici distractia.

Emmett a dat cu telefonul de podea , mi-a aruncat o privire

furioasa, apoi a fugit afara.

-Se duce sa se rabun…a inceput Edward dar nu l-am

mai ascultat, am fugit si eu dupa Emmett.
Daca avea sa se ia iar de fiica mea ,atunci va avea de-a face cu
mine. Pana acum nu mi-a cunoscut latura intunecata, nu pe
pielea lui, dar daca-si doreste atat de mult, atunci o voi face.

L-am ajuns din urma rapid. Am marit pasul si m-am pus in

fata lui. S-a oprit brusc si mi-a pus ambele maini pe umeri.

-Nu te duci nicaieri! Cu cine ai vorbit? Ce se

intampla?

-Habar n-am, cu un neghiob, dar cand voi pune

mana pe el o sa-l omor!

-Stai…

-Rose, da-te!

-NU! Esti nervos si pot face ceva ce vei regreta…

M-a luat in brate si m-a pus in spatele lui, apoi a inceput

din nou sa alerge. Am pornit in urma lui si l-am vazut
indreptandu-se spre rezervatie.
 -Emmett, stai! Am strigat dupa el, dar nu m-a bagat in
seama.

Am inaintat in rezervatie, pana cand am ajuns la un

munte. Nu-l vazuse-m pana acum, poate pentru ca nu intrase-m
niciodata atat de adanc in rezervatia lupilor. La scurt timp, am
inceput sa auzim muzica si un miros care ma facea sa vomit mi-a
invadat plamanii. Emmett s-a uitat la mine si a marit pasul. L-
am urmat pana la poalele muntelui. Intreaga haita era acolo si
niciunul dintre ei nu parea cu picioarele pe pamant, ca sa nu mai
vorbesc de niste navete de bautura ce zaceau langa trunchiul
unui copac. Mese si scaune de plastic erau imprasiate, prin
aceea poienita. O cautam pe Nikki cu privirea, cand l-am auzit
pe Emmett maraind. M-am dus imediat langa el si am ramas
oarecum socata de imaginea din fata

mea. Nikki, statea in poala unui baiat,

sarutandu-se de mama focului. Am vrut sa-l prind pe Emmett de
mana, dar mi-am dat seama prea tarziu, era deja langa ei.

-Tu, te misti acasa,acum! Spune mai mult maraind,

ridicand-o violent din bratele baiatului.
 -Heiii, ce dracu crezi ca faci?

-T-Tati….

-Nikki… Emmett a impins-o in bratele mele, iar baiatului

din scaun i-a dat un pumn, azvarlindu-l pe o masa mai
indepartata.

-Mami, te rog, nu-l…

-Stai aici…

-Nu!

Baiatul se transforma-se si maraia feroce la Emmett. Am

incremenit cand am vazut-o pe Nikki pozitionandu-se intre cei 2.
Stiam ca se va ajunge la o lupta, iar ea va pica la mijloc. Toti
ceilalti facuse-ra un cerc in jurul lor, admirand spectacolul. Am
vrut sa ma duc la Sam, dar era prea ocupat cu Emilly pentru a
mai vede ce se petrece cu haita lui.

-Tati, Zack, terminati! Striga Nikki, speriata.

-Nikki, pleaca de acolo, am tipat speriata la ea.

L-am vazut pe Emmett luand pozitia de atac, la fel a facut

si lupul maroniu. Maraieturi feroce rasunau in toata padurea.
Am impins-o pe Nikki dintre ei si am ramas eu.
 -Incetati! Am strigat la ei.
S-au oprit pentru un moment, dar nu a durat mult. Ura si furia
din ochii lui Emmett ma speria, la fel si corpul incordat in pozitie
de atac. Gata, Emmett. Am mers la el si i-am pus mana pe
piept, impingandu-l incet in spate. A cedat si m-a lasat sa-l mai
dau cativa pasi in spate.

-Mami, ai grija! A tipat Nikki.

M-am intors si am vazut lupul maro inaintand spre noi.

Emmett m-a impins din calea lui, dar chiar cand lupul a atacat,
m-am bagat intre el si sotul meu. Am bagat mana intre gatul lui
Emmett si botul lui urias. Am simtit muscatura, iar primul
instinct a fost sa-l imping. Prost gandit. L-am azvarlit intr-un
copac, cu tot cu bratul meu. Durerea pe care o simteam in bratul
smuls era ingrozitoare. Am cazut in genuchi, tinandu-ma de
mana.

-Iubito…

-Mami…

-S-Sunt bine…am spus cu greu. Furia lui Emmett era

acolo, dar eram mai importanta eu decat acel sac de purici.

-Nikki, ramai cu mama ta, merg sa-I aduc…n-a

continuat doar a plecat.
 -Imi pare rau….spune Nikki, plangand.

-Nu este nimic, puiule, i-am spus mangaind-o pe obraz.

-Sa mergem acasa! Renesmee!

-Matusa, esti bine?Intreaba ea, vizibil ametita de la

bautura.

-Minunat, am spus schitand un mic zambet.

Emmett m-a ridicat in brate si am inceput sa alergam spre

casa. Nikki si Nessie alergau langa noi. Nikki tinea strans la
piept, bratul meu. Simteam cum umarul imi zvacnea, nu ma
puteam obisnui cu acea durere, era prea intensa, prea
violenta.Mi-am pus capul pe pieptul lui Emmett si am vazut o
perdea neagra in fata ochilor.

Nimeni nu ma asculta (capitolul 26)

O pajiste verde, plina de flori si

insorita, se intindea in fata mea. Emmett si Nikki stateau si
radeau pe iarba verde. Razele soarelui cadeau pe trupurile lor,
transformandu-I in globuri de cristale. Amandoi mi-au intins
mainile si am alergat spre ei, dar chiar cand sa-I prind de maini,
au disparut, in urma lor ramanand un intuneri de nepatruns si
rece, chiar si pentru pielea mea de gheata.

-Rose? Ma auzi? Vocea lui Carlisle se auzea indepartata.

Am vrut sa-I raspund, dar parca nu puteam vorbi. Intunericul ce
ma inconjura imi dadea fiori pe sira spinarii. Mi-am facut curaj
si m-am avantat in perdeaua neagra din fata mea. O lumina
puternica imi batea in ochi.

-U-Unde sunt? Am intrebat ridicandu-ma in coate. Am

privit debusolata in jur.

-Esti acasa, imi spune Esme, zambind.

Mi-am pus mana pe bratul care fusese rupt, dar acum era
atasat. Am ridicat bluza pentru a vedea cum s-a lipit, stiam ca
daca se intampla ca o mana sau un picior sa-ti fie desprins de
corp si apoi lipit, puteai ramane cu cicatrici. Mi-am analizat
bratul si nu era niciun semn, totul parea in regula.

-Nu ai nimic, stai linistita. Ne-ai tras o sperietura

zdravana, spune Edward,imbratisandu-ma.
 -Nikki! Emmett! Am dat sa
ma ridic, dar Edward, ma tine pe pat.

-Linisteste-te, sunt bine, imi spune bland.

M-am lungit din nou. Camera inca se invartea cu mine si

nu ma simteam in stare sa pot merge. Durerea pe care o
avusese-m in brat ma epuiza-se fizic, neobisnuit pentru un
vampir, dar incepea sa nu ma mai uimeasca nimic.

Am auzit usa deschizandu-se incet. Mi-am ridicat capul si l-

am vazut pe Emmett intrand in camera.

-Sa mergem, spune Edward. Esme ma saruta pe frunte si

iese din camera impreuna cu Carlisle si Edward, lansandu-ma
impreuna cu Emmett.

Mi-am intors capul spre fereastra, mutandu-mi privirea de

la Emmett. Avea o privire trista. S-a asezat pe pat si a dat sa
spuna ceva, dar a prefereat doar sa se uite la mine. Ma uitam la
el cu coada ochiului si am vazut aceea privire plina de remuscari
si am simtit cum sufletul mi se sfarama. M-am ridicat si m-am
rezemat cu spatele de spatarul patului.

-Esti bine?Intreaba el, cu vocea tremurata.

-Da. Ma bucur ca nu am semne, am schitat un zambet

micut.

-Sigur?M-ai speriat rau, spune el, punandu-si palma pe

mana mea.

-Scuze, nu asta a fost intentia mea.

-Stiu, dar nu trebuia sa te bagi, daca ai fi…

-Shhhhh…sunt bine.

-Te rog, iarta-ma pentru tot ce-am zis. Nu stiu ce-a

fost cu mine…Te implor…facu-se o fata de catelus
nevinovat, dar am putut citi in privirea lui ca ii parea sincer
rau.
 -Sa nu mai spui
niciodata acele cuvinte. S-a apropiat incet de fata mea pana
ce nasurile noastre s-au lovit. M-a sarutat pe bratul care fusese
smuls. Simteam un gol in stomac, de fiecare data trebuia sa-mi
provoace astfel de sentimente? Buzele lui s-au apasat delicat pe
ale mele, iar limbile noastre au inceput sa danseze. L-am tras
mai aproape de mine, lasandu-ma purtata de val.

Dupa un sarut lung, s-a oprit si m-a privit in ochi.

-Te iubesc atat de mult, spune pe un ton seducator.

-Si eu, dar acum vreau sa-mi vad fiica, am spus

ridicandu-ma din pat.

-Bine…

-Cred ca n-ai mai zis nimic…l-am privit serioasa.

-Nu. De fapt nu am vorbit, a recunoscut el.

 Am dat din cap dezaprobator. Am coborat in living, unde
era restul familiei. Venise si Jacob, dar se vedea de la o posta ca
bau-se si el.

-Esti bine, mami?Intreaba Nikki, ridicandu-se de pe

canapea, venind la mine.

-Da, scumpo, sunt bine, i-am spus sarutand-o pe

frunte.

-Jacob, vreau sa vorbesc cu tine, spune Emmett. Am

spus Jacob, nu Edward.

-Vin cu voi.

-Emmett…

-Stai linistita, baby, totul este in regula, imi spune

sarutandu-ma rapid.Toti 3 au iesit din camera. M-am intors
spre fiica mea si am vazut lacrimi in ochii ei. Puiule, sunt bine.

-Este vina mea…Iarta-ma…m-a imbratisad, incepand

sa planga.

-Jazz, am spus incet.

Un val de liniste a cuprins incaperea. Jasper a zambit

mandru, luand-o dupa gat pe Alice.

-Rose, cum s-a intamplat?Intreaba Carlisle.

 -Nu mai conteaza. Daca e vorbim mai incolo, am
spus uitandu-ma spre Nikki si Nessie.

-Bine, dar vom vorbi, a spus Carlisle.

Ce bine era cand intelegeau imediat ce vroiam sa spun. Nu

vroiam sa vorbesc de fata cu ele. Nikki si asa se simtea vinovata.
Sentimentele ei ma cam ameteau, era ciudat. O simteam doar
cand era agitata, trista sau cand era cuprinsa de o emotie foarte
puternica.

-Te simti bine?O intreaba Bella pe Nessie.

-Nu prea, spune ea fugid spre baie. Bella a urmat-o

imediat.

-Nu este obisnuita, spune Nikki, ca pentru sine.

I-am aruncat o privire serioasa si a lasat capul in jos,

rusinata de comentariul ei.

-Unde ati fost?Intreaba Alice.

-Nu stiu. Banuiesc ca tot in rezervatie…spune Nikki,

ridicand din umeri.

-Hmmm…Si cum a fost petrecerea?

-Alice!

-Eram doar curioasa, Rose, se apara ea.

 -A fost…s-a intors spre mine si a dat de aceeasi expresie
serioasa de mai devreme… draguta…continua ea.

-Cred…spune Jasper, devenind ganditor.

-La ce te gandesti?

-Si noi in armata, aveam astfel de petreceri, spune

el melancolic.

-Nikki, mergi sa faci un dus, mirosi a bautura.

-Da. Mami, nu suporti bautura, nu?

-Nu.

-De ce? Nu este rea la gust. Prima oara a fost

oribila, dar cu timpul te obisnuiesti si incepe sa aibe
gust de sange…

-Nu imi place si

punct. Tonul meu ferm a uimit-o pe Nikki, care a plecat spre
dormitorul ei, fara a mai spune ceva.
 Carlisle si Esme, ma privea tristi. Le-am aratat un zambet
micut si mi-am indreptat atentia spre directia unde plecase-ra,
Emmett, Edward si Jacob. Stiam ca Emmett nu va lasa lucrurile
asa si speram din tot sufletul ca Edward, sa-l convinga sa nu
faca nimic, dar…Nu, nu trebuie sa ma gandesc la asta! Am
scuturat din cap, incercand sa-mi alung imaginea violenta din
minte. Jasper a ridicat o spranceana privindu-ma ciudat. Simti-
se toata nelinistea mea. Mi-am ciulit mai bine urechile sa aud ce
vorbeau baietii, dar nu am inteles nimic. Tot ce auzeam erau
niste murmururi joase. Am cedat si mi-am pus capul pe canapea,
oftand.

-Cum se mai simte, Nesiie?Intreaba Esme.

-Mai bine, dar o doare foarte rau capul. Carlisle,

poti te rog sa-I dai ceva?

-Sigur. Tata s-a ridicat si a iesit din camera, cu Bella in

urma lui.

-Bautura nu-ti face niciodata bine, spune Jasper.

-Mie-mi spui..

Mi-am adus aminte de acea noapte. Mirosul bauturii si

atingerile acelor demoni ma bantuisu si acum.Baietii au revenit
in camera iar fata furioasa a lui Emmett mi-a alungat toate
acele amintiri. Jacob parea la fel de ametit, iar Edward avea o
expresie impenetrabila.
 ―S-a intamplat ceva?‖

-Nu. Vocea lui era dura. A mers in camera fiicei lui.

-Emmett, nu ai nicio sansa, spune Jacob, cascand.

-Ce vrei sa spui?Am intrebat repede. Maxilarele lui

Emmett s-au incordat. Jacob!

-Intreaba-ti sotul, mie mi-e somn. Si cu asta a cazut

lat pe canapea, incepand sa sforaie zgomotos.

-Emmett?

-Nu stie ce vorbeste. N-ar trebui sa mai bea, spune

el, evitandu-mi privirea.

Mi-am pus palmele pe fata lui, intorcandu-I capul spre

mine. Ochii lui la fel de negrii precum carbunele, iar in ei
scanteia furia si ura.

-Promite-mi, promite-mi, ca nu vei face nimic…

A tacut si asta m-a speriat. Sitam ca daca s-ar duce in

rezervatie si l-ar omor pe acel baiat, intreaga haita l-ar fi atacat
,iar Emmett nu le-ar putea tine piept tuturor. Or sa-l…

-Ai dreptate, Rose, spune Edward intrand in

camera. Emmett, daca o vei face, vei fi ucis. Nu spun ca
tu nu ai omori cativa lupi, dar cu ce pret?Gandeste-te
putin. Crezi ca Rose si Nikki merita asta?
 Spusele lui Edward au avut un mic efect asupra sotului
meu. L-am privit direct in ochi si am putut cum furia ii dispare.
Pentru moment.

-Nu!A strigat el ,iar eu am

tresarit pentru ca aveam mainile pe fata lui.Tu ce-ai face in
locul meu? Aminteste-ti cum faceai tu cand Bella a mers
in rezervatie, pana sa ne luptam cu nou nascutii.
Edward, sotia mea a fost ranita, de un lup neghiob. La
fel de bine putea fi ranita si Nikki si Nessie. Varcolacii
nu se pot controla.

-Maine la prima ora voi merge cu tatal vostru sa

vorbim cu Sam, spune Esme.

-Sam era prea absorbit de Emily si de bautura

banuiesc, daca nici cand pustiulica ala s-a transformat,
nu s-a sinchisit sa vina si sa-l opreasca. Lucrurile nu
vor ramane asa! Maraie Emmett, ridicandu-se furios.
 -Emmett…am spus cu greu. Inca eram socata de
inversunarea lui. Vroia sa-l distruga pe acel baiat si sunt sigura
ca nu l-am putea opri.

-Tati, nu a fost vina lui, eu am inceput.

Mi-am intors privirea spre fiica mea. Statea in dreptul usii,

hainele erau curate si nu mai mirosea a bautura. Era trista,
foarte trista, dar nu numai din cauza celor intamplate. Se simtea
vinovata pentru accidentul meu si se simtea o tradatoare. Pe cine
tradase? Pe Rahmi? Nu mai era cu el, dar inca il iubea sau cel
putin mai simtea ceva pentru el.

-Nu este adevarat, scumpo, i-am luat eu apararea.

-Ba da, eu sunt devina pentru tot ce s-a intamplat.

Pentru mana ta, pentru batalie…pentru tot. Imi pare
rau…

M-am dus la ea si am strans-o in brate. I-am pus capul pe

pieptul meu, iar ea a inceput sa planga inabusit. Ma durea cand
o vedeam asa. Spunea ca ea este vinovata pentru tot, dar nu era
asa.

-Nikki,scumpo, nu mai spune asta. Nu esti

vinovata pentru nimic.

-Ba da, mami! Am crezut ca daca ma voi implica

intr-o relatie cu un alt baiat il voi uita pe Rahmi,dar nu
a fost asa.
 -Atunci, daca nu a fost asa de ce erai calare pe
baiatul ala? A urlat Emmett , iar Nikki a tresarit si si-a ascuns
si mai mult fata in pieptul meu.

-Emmett! Am strigat furioasa.

-Verisoara, mai ai de lucrat la chestia asta, crede-

ma, spune Nessie, intrand in camera, impreuna cu Bella,
Edward si Carlisle.

-Stiu, dar din cauza asta cauzez probleme

persoanelor la care tin…

-Termina, Nikki! Am spus privind-o fix. Ochii ei erau

plini de durere si regret. M-a imbratisat din nou, strangandu-ma
mai tare.

-Oricum, noi vom avea o discutie foarte serioasa,

domnisoara, spune Emmett incruntat. Tatal sever era la
datorie.

-Nu astazi! Vocea imi era dura.

-Eeee, hai Emmye, nu a facut nimic….iart-o…Alice

merge langa el, punandu-si palma micuta pe muschiul lui. De
fiecare data cand stateau unul langa celalalt in picioare puteam
jura ca sunt tantarul cu magarul.

-Ai dreptate, spune Edward chicotind.

 -Sa mergem sus si sa lasam “adultii” sa se joace, ii
spune Nessie lui Nikki, luand-o de mana si iesind din camera.

Am vrut sa ma asez pe canapea, dar m-am oprit la cativa

centimetri de Jacob. Daca sforaitul lui zgomotos nu incepea din
nou , m-as fi asezat pe el.

-V-ati uitat un bagaj…am strigat la fete.

-Lasa-l, scumpo. Esme a intrat in living, tinand o patura

in mana. M-am uitat nedumerita la ea. Varcolac = caldura.De ce
are nevoie de patura?

-Doamne, Rose, de unde le scoti? Edward isi stapanea

cu greu rasul. Am ridicat nepasatoare din umeri si m-am dus pe
celalalt canapea.

-Ce?Ce? Sare Alice.

-Nu conteaza, am spus in acelasi timp cu Edward.

Dupa 3 ore Nikki vine in camera. Se aseaza langa mine,

ridicandu-si picioarele pe canapea si asezandu-si capul pe
pieptul meu. Filmul care tocmai incepuse parea destul de
interesant, dar sigur televizorul nu ar fi ramas pe canalul asta,
dupa felul in care se uita Emmet la telecomanda asezata langa
Carlisle.

-Nikki, Nessie este bine?Intreaba Bella.

 -Da, a luat-o somnul. Cred ca vor dormi ceva, spune
ea uitandu-se spre sacul de purici din canapeaua de langa
perete.

-Ai idee cat au baut?Intreaba Jazz.

-Jacob nu stiu, pentru ca il pierduse-m pe acolo,

dar Ness a baut cateva sticle de bere…

-Si tu cat ai baut?

-Nu stiu…

-Nu sti sau nu vrei sa-mi spui?

-Emmett, ce enervant esti…

-Nu stiu, tati…sincer…

-Mda…

-Nu-l baga in seama, i-am soptit la ureche, astfel sa

auda doar ea.

Pe la mijlocul filmului, sforaiturile lui Jacob erau

insuportabile. Alice si Jasper au iesit afara sa faca o plimbare,
lasandu-ne cu aceea poluare fonica.

-Daca nu-l trezeste cineva cu binisorul o fac eu si

nu-I va placea deloc. Am spus maraind.
 -Rosalie! Am mai discutat despre folosirea puterii
in casa si pe membrii familiei, spune tata serios.

-Nu vroiam sa-mi folosesc puterea, dar e foarte

tentanta ideea. Banuiesc ca am avut o licarire in ochi, pentru
ca toti au inceput sa rada, cu exceptia mamei si tatei.

Pauza s-a terminat, iar filmul a inceput. Nu stiu daca au

mai trecut 10 minute si m-am ridicat furioasa.

-Iubito, unde te duci?

-O sa fie maxim, spune Edward, facaduse mai comod

langa Bella.

-Rosalie, ce vrei sa faci?Intreaba Esme.

Nu le-am raspuns. Am deschis congelatorul si am luat un

pumn de cuburi de gheata. M-am reintors in living si l-am privit
cateva secunde pe Jacob. Spre bucuria avea niste pantaloni de
trening pe el.

-Rose! Mama s-a ridicat si a venit langa mine. Da-mi

alea!

-Scuze, mama, dar sforaitul asta ma scoate din

minti si pe deasupra mai si pute…nu vroiam sa vorbesc asa
dar nu gaseam alt cuvant care I s-ar fi potrivit in momentul
asta….ca un boschetar.

-Rose, am incercat sa-l trezim, incepe Carlisle.

 Mainile mamei erau inca
intinse, asteptand cuburile de gheata. Am pus toate cuburile intr-
o mana, mutandu-mi privirea pe fiecare. Jacob tocmai se
intorsese cu fata in sus. Bingo. Acum e momentul. Cu mana
libera am prins elasticul pantalonilor si i-am aruncat cuburile in
ei. M-am indepartat rapid, tragand-o pe Esme langa mine. Nu a
durat mult si Jacob, sare de pe canapea, cazand pe spate si
tragand canapeaua dupa el. Toata camera a izbucnit in ras.
Pana si Esme si Carlisle radeau. Tata l-a ajutat pe Jake sa iasa
de sub canapea, pentru ca nu mai reusea.
 -O sa te omor! Maraie el,
indreptandu-se furios spre mine. Emmett deja venise in dreapta
mea, fiind pregatit pentru un eventual atac. L-am batut incet pe
brat, zambind. Jacob a mai facut 2 pasi si a aterizat pe burta.
Trezirea brusc il facuse sa nu mai fie foarte stabil pe picioare.

-Ai grija la perne, am spus razand.

-Cand o sa pun mana pe tine, o sa-ti doresti sa nu

te fi nascut, maraie el, ridicandu-se.

-Cand o sa te inveti minte, Jake?Spune Bella, inca

razand.

-Ce se petrece…aici?Nessie, apare in prag, stergandu-se

la ochi.

-Matusa ta, psihopata asta…tuna Jacob ,aratand cu

degetul spre mine.
 -Ai grija cum vorbesti! Spune Nikki serioasa.

-Stai linistita, scumpo. Asa ne alintam noi. Si

caine, nu te-a invatat nimeni ca nu este frumos sa arati
cu degetul?

-Nu a patit nimic,Nessie. Iti aduc niste gheata

Jackie? Il tachineaza Edward.

-Mi-a bagat gheata in pantaloni…s-a plans Jake la

sotia lui.

-Alta data sa mai adormi pe unde-ti vine.

M-am asezat din nou pe canapea, continuand vizionarea

filmului. Jacob si Renesmee au urcat in dormitor pentru a se
schimba potaia. Cand a iesit din living, arata de parca tocmai
facuse pe el. Temperatura ridicata a corpului lui topise cuburile
rapid. Jake a facut pe el! Jake a facut pe el! Striga partea mea
rautacioasa. Edward si-a pus mana la gura si a iesit vijelios din
camera.

-Ce-a patit?Intreaba Bella, nedumerita.

-Nimic, am raspuns repede.

Dupa cateva minute revine in camera. Zambetul inca nu-I

pierise de pe chip. Jacob si Nessie vin si ei si se aseaza pe jos,
tacuti. Linistea s-a asternut peste incapere, toti fiind absorbiti de
actiunea filmului. Chiar cand filmul devenea mai interesant, am
auzit vrei 6 inimi puternice apropiindu-se, la fel si un miros
puternic de lup si nu venea de la Jacob. Esme si Carlisle fusese-ra
de acord sa mai astepte putin, inainte de a merge sa vorbeasca
cu Sam despre incident. Era ora 8 dimineata si sigur dormea
dupa o petrecerea ca aia, dar se pare ca s-au inselat.

-Salut. Sam, l-am auzit pe Edward.

-Salut. As vrea sa vorbim…

-Sa mergem in birou, le-a spus Carlisle pe un ton

politicos celor 6 lupi. Sam le-a spus la 4 lupi ca totul este in
regula si se pot intoarce in rezervatie.

Au mai ramas 2. Sam si posibil, baiatul care m-a atacat. In

momentul asta sincer nu-mi prea pasa. Eram prea concentrata
sa-l tin pe Emmett in living, pentru a nu incepe un nou scandal.
Ahhhhhh! Unde e Jasper cand ai nevoie de el? Chiar atunci Alice
si Jasper intra in casa, pe fereastra deschisa. Un val de liniste a
inundat camera. Muschii lui Emmett s-au relaxat sub palmele
mele.

-Ce este cu tensiunea asta?Intreaba Jasper.

-Sam este aici. Vorbeste cu bunica si bunicul, spune

Nessie.

-Tati, te rog, lasa-l in pace…A fost ….

-Taci!
 -Emmett!

-Nikki, nu te baga de data asta, lupul ala n-o sa

scape neciufulit, chiar daca va trebui sa ma cert cu
toata familia. Pentru ceea ce a facut o sa…

-Nu o sa faci nimic! Spune Alice. Nu-I vei face nimic,

cel putin nu grav, continua ea, aparanud-I un zambet micut
pe buze.

Mi-am luat palmele de pe pieptul lui Emmett si m-am

intors spre Nikki, care se trantise pe canapea, suparata. Emmett
a profitat de ocazie si a dat sa iasa din camera, dar in usa se
pozitionase-ra deja Edward si Jasper. Si-a pus palmele pe umerii
lor si i-a dat la o parte pe amandoi. A facut un pas spre hol, dar
a fost opri de un zid de foc.

-Scuze, dragule, dar am spus nu.

-Barbie, iar ai facut-o de oaie. Nu stiu cum faci de

intri mereu in belele, dar te pricepi.

-Ce pot sa spun, arag problemele ca un magnet.

Emmett a intrat in nou in living, mergand la fereastra. Era

suparat. Vroia sa se infiga in gatul acelui baiat, dar nu intelegea
ca totul fusese un accident. Am oprit focul chiar la timp, pentru
ca discutia din birou se terminase si toti au coborat. Exact cum
crezuse-m. Pustiul care ramasese cu Sam, era chiar cel care ma
atacase.
 -Buna, spune Sam.

-Buna, am raspuns toti. Incordarea si tensiunea se putea

simtit in aer, in ciuda tuturor eforturilor facute de Jazz.

-Im-Imi pare rau…pentru..incident…se balbaie

pustiul. Atunci se dadea marea pentru ca luase ceva la bord, dar
acum parea un caine speriat.

Pumnii lui Emm se stransese-ra atat de mult, incat

incepuse-ra sa crape. Uitandu-ma fulgerator spre Jasper, l-am
vazut oarecum slabit. A ridicat din umeri infrant. Sentimentele
din camera il coplesise-ra si nu mai putea face fata.

-Este in regula, dar data viitoare s-ar putea sa te

doara pe tine, am spus rece.

-Imi pare rau…

-Carlisle, imi pare sincer rau pentru cele intaplate.

Vroiam sa se mai destinda putin, dar tineretea lor, a
condus petrecerea si m-a prins si pe mine in jocul lor.

-Halal, Alfa, maraie Emmett.

-Emmett! Striga Esme.

-Piticanie, cand ma vezi sa ma simti fugi cat mai

departe. Iti spun de fata cu toata lumea, lucrurile nu
vor ramane asa.
 -Hei. Hei. Acum o dam in diverse, spune Jacob, putin
ametit. Inca nu-si revenise in totalitate dupa trezirea brusca.

-Emmett, Rosalie, chiar imi pare

rau. Privirea lui Sam era sincera, la fel si a baiatului, numai ca
a lui era si ingrozita. Eram mult mai multi decat ei 2 si stia ca nu
are nicio sansa intr-o lupta.

-Nikki, chiar imi pare rau. Nu eram eu in acele

clipe. M-am strambat la auzul acest cuvinte. Le stiam pe de rost
si chiar ma plictisise-m de ele, plus ca-mi provocau si o
mancarime pe piele. Sa mergem putin afara si sa vorbim.
Nu vreau sa-mi pierd iubita, spune el trist.

-Iubita?! Am sarit in acelasi timp cu Emmett.

-Iubita? Am fost impreuna pe parcursul petrecerii,

dar asta nu inseamna ca sunt iubita ta si cu atat mai
putin acum dupa ce mi-ai atacat mama. Vocea ei era dura
si rece, dar si putin ironica.
 -Dar-Dar ai spus ca ma iubesti…si m-ai aveam
putin… Nikki se apropie incet de el si chiar inainte sa termine ce
vroia sa zica s-a trezi cu o palma peste fata. O palma care l-a
aruncat pe jos. Uneori ma speria puterea fizica a lui Nikki. Era
mult mai puternica decat un vampir obisnuit si mult mai
puternica decat mine. Intr-o lupta corp la corp niciunul dintre
noi nu avea vreo sansa.

-Uite ce e caine! Sunt noua in aceasta lume

vegetariana, cu reguli atat de stricte. Dar…sa sti ca pot
sa ma fac ca uit de ele intr-o clipa. Era la acelasi nivel cu el
acum. Bella a mers langa ea si a luat-o de acolo. Stiam ca daca
plecam o secunda de langa Emmett baiatul ar fi fost mort.
Emmett nu mai respira, iar furia ii clocotea prin vene.

-Sam, cred ca ar fi bine sa plecati, spune Edward intr-

un final.

-Da. Inca o data scuze, nu se va mai intampla.

-Speram, Sam, spune Carlisle, conducandu-I la usa.

Lupii au plecat, iar linistea din camera devenise

apasatoare. Nervii lui Emmett se mai domolise-ra, semn ca Jazz
inca lucra la asta.

-Fiule, linisteste-te. Esme a venit langa el, mangaindu-l

pe spate. Bunatatea emanata de ea, la calmat si mai mult.
Caldura si bunatatea de care era inconjurata, parca era ca un
soare. Nimic nu ar fi putut sa intunece aceea lumina. Bine, poate
decat ingrijorarea pentru noi.

-Merci, mama….Dar…baiatul ala..Nu-mi pot

scaote imag…

-Gata, Emmett! Termina! Uite, vezi, sunt

intreaga, am spus fluturand bratul prin aer. NU ai de ce sa-ti
faci griji. Vorbesc serios, chiar sunt bine.

-Dar…

-Niciun, dar! Baiatul nu va pati nimic. Pentru

numele lui Dumnezeu Emmet, este doar un copil. CO-
PIL!

-Stiu, iubito….Iarta-ma! Iertati-ma cu totii pentru

iesirile mele din ultimul timp…mai ales tu
puiule. Privirea ii era indreptata spre locul in care erau Bella si
Nikki.

Fata lui Nikki s-a luminat si a sarit fericita in bratele

tatalui sau. Lacrimile au inceput sa-I curga pe obraji, dar nu
erau lacrimi de tristete, ci de fericire. Se bucura atat de mult ca
tatal ei nu mai era suparat pe ea si asta ma bucura si pe mine.

-Nu puteai face asta mai devreme?Intreaba Jasper.

-Scuze, Jazz, dar am fost…cam retinuta. I-am aratat

un zambet nevinovat, iar el si-a dat ochii peste cap.
 -Offff. O sa ma omorati cu zile, spune el trantindu-se
pe canapea.

In urmatoarele zile lucrurile au decurs normal. Micul

incident de la petrecere fusese uitat sau macar se faceau eforturi
pentru a-l uita. Singurul lucru care ma nelinistea era Nikki.
Chiar daca radea si glumea, de fapt ea era trista, dar pastra
aparetele pentru noi. Simteam ca ceva era in neregula si de
fiecare data cand incercam sa vorbesc cu ea schimba subiectul.
Poate ca nu a crescut langa mine, dar o mana intotdeauna isi
cunoaste copilul. Simtea cand este fericit si cand nu. La fel se
intampla si cu noi si Esme. Chiar daca noi nu-I spune-m cand ne
supara ceva, ea observa imediat.

Ziua de Craciun fusese obisnuita, cel putin pentru noi, dar

Nikki era cam speriata. Toata ziua Alice fusese in lumea ei,
impartind cadouri si alergand de colo-colo prin casa. Cine o
vedea pentru prima data putea jura ca are cateva tigle lipsa de
pe casa, dar noi ne obisnuiseram cu acest caracter exploziv.
Fiecare primise lucrurile pe care si le dorea, doar aveam un
―glob de cristal fermecat‖ in familie. Chiar si cu toata bucura
adusa de zilele de sarbatoare, zambetul micutei mele nu era cu
adevarat al ei, ci unul fals.

Era a 3 a zi de Craciun si ne hotaraseram sa mergem la

vanatoare. Tocmai ma pregaeteam sa ies din dormitor
impreuna cu Emmett, cand o auzim pe Alice tipand.
 -Ce-i? Intreb, trantind usa de perete. Emmett era langa
mine, masurand camera din priviri. Alice statea pe jos in fata
sifonierului, care era ravasit.

-De asta tipi in halul asta? Am crezut ca a inceput

al 3 lea razboi mondial, spune Emmett, incrucisandu-si
bratele la piept si rezemandu-se de perete. Toate hainele lui Alice
erau ravasite, multe dintre ele erau rupte sau disparuse-ra.

-C-Cine mi-a facut asta?Suspina fara lacrimi.

-Ce se intampla?Intreaba Jazz. A mers imediat la sotia

lui, imbratisand-o. Uau! A spus el, largind ochii, dar a primit o
palma peste ceafa de la Alice.

Ceilalti au venit si ei sa vada ce se intamplase. Carlisle si

Esme au rasmas cu gurile cascate. Bella si Nikki erau
nedumerite, iar Edward…hmmm…pai el stia ce se intamplase.

-Ti se pare ceva amuzant, Emmett? Fara sa vrea

Emmett a scos un chitait, iar asta i-a atras atentia lui Alice. I-am
dat un cot in burta, dar prea tarziu Alice deja se ridicase de jos si
se indrepta furioasa spre noi. Tu! Ai vreo legatura cu asta?

-Nu! Nu!Spune el, ridicand mainile in semn de

predare. De ce sa-I fac asta surioarei mele preferate? Nu
are nicio logica.
 -Ba are! Rosalie, de ce i-ai dat acel cot? Ups. Acum
furia ei urma sa fie dezlantuita de mine, dar macar ma
distrasem putin.

-Nu stiu. Incearca sa te linistesti surioara, i-am spus

imbratisand-o.

-Toate hainele mele sunt

distruseeee!!! Voi chiar nu pricepeti? DISTRUSE!

-Scumpo, iti vei lua altele, ii spune Esme bland.

-Cand ? La anu?

-Alice, sti foarte bine ca si maine poti merge sa-ti

cumperi haine…incepe Edward.

-Sau acum…Fata I sa luminat si un zambet larg s-a ivit

pe ea.
 -Acum mergem la vanatoare si poate dupa…spune
Bella, uitandu-se cu subinteles spre mine. Am dat aprobator din
cap, iar ea mi-a raspuns cu un zambet fulgerator.

-Nu inainte de a afla cine a facut asta! Daca nu

spune de buna voie si nesilit de nimeni, atunci cand voi
afla cine este si fiti siguri ca voi afla va fi vai si amar de
pielea lui…JUR!

-Linisteste-te, draga mea. Jasper a luat-o in brate, iar

calmul a inceput sa se astere pe chipul ei.

-Hai, pitico nu mai face atata haz, erau niste

haine. Am vrut sa-I spun lui Emmett ca mai bine tacea.
Uraganul se abatea asupra noastra si nu prea ma simteam
pregatita pentru asta.

-Hmmm. O s-o luam prin eliminare. Si-a dus mana la

barbie ganditoare. Esme si Carlisle, cad din prima.
Edward si Bella, neah, Nikki, Nessie si Jacob, nu aveau
niciun motiv…Jazz nici atat…mai raman…privirea ei s-a
ridicat spre noi 2. Emm isi ascundea cu greu zambetul,dar
privirea lui deja il tradase.Voi 2 ati fost! Arata cu degetul
amenintator spre noi.

-Noi?! Am spus amandoi odata.

-Alice, nu…
 -Ba da! Mi-ati platit cu aceeasi moneda,
oarecum.Da, sigur, acum are logica. Eu am intrat peste
voi de cateva ori, cand nu trebuia sa intru, iar voi in
semn de razbunare mi-ati sabotat dulapul. O sa mi-o
platiti! A facut un pas amenintator spre noi si chiar cand a
vrut sa puna mana pe mine, pentru ca eram mai micuta decat
Emmett, un zid de foc a aparut in jurul meu. Toti s-au indepartat
rapid.

-Rosalie! Ti-am spus ca nu…

-Nu a facut-o ea, ii spune Edward.

-Nu am facut nimic. Ridicase-m mainile in semn de

predare.

-Atunci cum s-a intamplat?Intreaba Esme.

-A fost scutul ei de aparare. Nu uitati ca atunci

cand se simte vreun fel de pericol focul se declanseaza
singur si o apara de eventualul pericol, explica Edward.

-Pfiuuu, ce mai putere, spune Nikki. Chiar tare,

mami.

-Multumesc, scumpo.

-Matusa, nu vreau sa fiu nesimtita sau mai stiu eu

ce, dar chiar mie sete si faza cu hainele o putem lasa
pentru mai tarziu. Nikki intrase in camera si acum statea
langa Esme. In plus mai este o saptamana si ceva pana la
revelion deci avem timp sa mergem la cumparaturi.
Uffff. Uite, daca vrei merg cu tine, dar hai sa vanam
acum…

-Tu? Cu mine la cumparaturi? Ochii lui Alice se

marise-ra de uimire.

-Da, iti promit si daca vrei mergem doar noi 2.

-NORMALLLLL! Tipa Alice, sarindu-I dupa gat.

M-am uitat cu groaza la fiica mea, iar ea a incuviintat din

cap in semn ca totul este in regula. Se sacrifica pentru noi. O zi
cu Alice la cumparaturi era ca un an, un an foarte foarte lung.

Odata ce fericirea a inceput sa o cuprinda din noua pe

Alice. Toti ne-am indreptat spre padure. Luna era deja pe cer,
revarsandu-si cateva raze printre copacii acoperiti de zapada. O
culoare alb-albastruie se intindea peste tot in urma noastra,
fiind presarata cu multe umbre negre, facute de trunchiurile
copacilor.

Am incetinit ritmul de alergare, pentru a fi langa Nikki.

Parea ingandurata, dar asta n-o impiedica sa treaca lejer de
copaci. Am vrut sa vorbesc cu ea, dar tocmai atunci un miros de
caprioare mi-a invadat plamanii, iar instinctual de pradator si-a
spus cuvantul. Nikki simtise si ea si acum amandoua ne
indreptam spre zona de unde venea mirosul. Cu cat ne apropiam
mai mult,puteam auzi zgomotul subtire al inimilor caprioarelor
si deja puteam simti gustul sangelui dulce, curgandu-mi prin
corp.

Caprioarele au fost puse la pamant si secate de sange mai

repede decat m-as fi asteptat. Uneori chiar imi doream sa dureze
mai mult, dar deh asa e viata. Imediat dupa ce am dat foc
corpurilor neinsufletite, m-am asezat impreuna cu Nikki pe un
morman de zapada. Eram tacute, dar o macina ceva. Tinea
privirea inainte, fixate pe ceva, dar in acelasi timp era in alta
lume.

-Scumpo? Esti bine?

-Aaaa…Da, foarte bine. De ce intrebi? Mda. Masca

deja era pusa. Acum imi dau seama cata drepate avea Edward
cand spusese ca Nikki seaman mai mult cu mine la caracter
decat cu Emmett, cum presupusese-m eu.

-Puiule, stiu ca de la un timp te framanta ceva.De

ce nu-mi spui ce este si poate te pot ajuta…

-Nu se intampla nimic. S-a ridiacat si a dat sa plece,

dar am prins-o de brat.

-Nu mi-a spus Edward nimic si nici Jazz, doar ca

simt eu ca ceva nu este in regula. Este din cauza lui…

-Nu! Nu este din cauza nimanui, pentru ca nu este

nimic! Te rog, crede-ma.
 -Te-as crede, daca ar fi
adevarat, dar nu este si tu o sti foarte bine.

-Nu este nimic! S-a eliberat din stramsoare si a plecat,

disparand in padure. As fi putut s-o prind din urma, dar era clar
ca nu vroia sa vorbeasca. Stiu sigur ca acasa, voi discuta cu ea,
fie ca-I place, fie ca nu.

O legatura mai puternica (capitolul 27)

Dupa plecarea fulgeratoare a fiicei mele, i-am cautat pe ceilalti.
Esme si Carlisle terminasera, dar ii asteptau pe restul, care inca
erau cu coltii in gatul caprioarelor. M-am rezemat de trunchiul
unui copac, incizand ochii.

Toata aceasta situatie cu Nikki ma obosise psihic, chiar

daca nu vroiam sa recunosc asta. La fel mi se inampla si mie
cand mai aveam momente de regasire. La Nikki deja incepuse sa
fie ingrijorator, pentru ca ea nici nu vroia sa vorbeasca despre
asta. Toata situatia asta dura de 3 luni. Poate ca mie mi se
pareau o eternitate aceste 3 luni, dar pentru ea sigur insemna
mai mult, ceva ce noi nu puteam intelege. Sau da? Cred ca ar
trebui sa-i mai acord un ragaz.Multitudinea de vesti private cred
c-au coplesit-o. Tot ce a aflat: ca tot timpul fusese mintita in
legatura cu familia ei, ca baiatul pe care-l iubea a ales sa-si
slujeasca regii decat sa fie cu ea ,sigur a socat-o. Sufletul fiicei
mele fusese zdruncinat din temeli ,iar acum ii lua ceva timp sa se
reface. Dezgustul imi era prezent mereu in voce si in ganduri
atunci cand venea vorba de ‖marii regi‖.

Fiind prinsa in miile de

ganduri si analizand cat mai bine situatia, nu mai eram atenta
la ce se intampla in jurul meu. Brusc, buzele catifelate ale sotului
meu s-au apasat peste ale mele, angajandu-le intr-un sarut lung.
M-a impins mai tare in trunchiul copacului, punandu-si o mana
pe talia mea, iar cealta pe copac.
 -Hei, nu in public! Striga Alice, chicotind.

Emm s-a indepartat putin de mine si s-a intors incet spre

Alice.

-Vrei sa urmeze turul 2?Intreaba el plictisit.

-Adica? Alice se pozitioneaza in fata lui cu mainile in

sold.

Emmett n-a mai zis nimic ,in schimb a luat-o pe Alice cu o

mana si a aruncat-o intr-un morman de zapada. Jazz, a sarit in
ajutorul sotiei sale, dar m-a avut ca adversar pe mine. Cu toate
cunostiintele lui de lupta, la forta fizica si viteza nu ma putea
invinge.Mi-a fost foarte usor sa-l arunc in acelasi morman in
care fusese si Alice aruncata. Brusc mi-a rasunat in mine
ceva:Nikki! Trebuie sa vorbesti cu Nikki! Nu era ―prietena mea
moarta de-a binelea‖, ci instinctul matern. M-am oprit din joaca,
iar fata mi-a devenit serioasa.
 -S-a intampalt ceva?Intreaba Esme, vazand schimbarea
mea brusca de spirit.

-Trebuie sa vorbesc cu Nikki….

Am lasat balta jocul si m-am afundat si mai mult in

padure. Simturile mele lucrau la maxim. Incercam s-o aud pe
Nikki, incercam sa-I prind mirosul ca apoi sa-l urmez si s-o
gasesc, priveam prin toate partile ,incercand s-o zaresc. Emmett
m-a prins din urma si m-a apucat de mana, oprindu-ma.

-Ce s-a intamplat? A intrebat el tensionat.

-Trebuei s-o gasesc pe Nikki, am psus uitandu-ma in

jur.

-Te ajut…

-Nu! Am spsu serioasa si mi-am indreptat privirea spre el.

Eu o voi gasi, iar tu te vei duce acasa. Ne vom intoarce
curand.

-Dar…

-Te rog, Emm, am spus , tonul devenindu-mi mai moale.

Vazandu-mi fata, care probabil era chinuita, Emmett a

oftat si m-a sarutat scurt, apoi s-a intors spre casa, nu inainte de
a-mi spune sa am grija. Fiind iar singura, m-am concentrat pe
Nikki. Simteam ca ceva nu este in regula cu ea, dar nu stiam
unde se putea afla.
 "Nikki, scumpo, vino la mine" am gandit eu.

Am inceput sa alerg iar pana am ajuns la poalele unui

munte. Nikki a mea statea pe un morman de zapada si plangea
in hohote, tinandu-si fata in palme. M-am apropiat incet de ea si
i-am pus o mana pe umar.Simtindu-ma, a tresarit, dar apoi s-a
aruncat la pieptul meu,continuand sa planga, de data asta mai
tare. M-am asezat langa ea si i-am cuprins corpul intr-o
imbratisare in care am pus toata dragostea mea pentru ea. O
mangaiam pe spate, icnercand s-o linistesc. Nu stiu cate ore am
stat asa, fara sa spunem ceva. Nikki se oprinse din plans si se
ridicase de la pieptul meu. Ochii ei priveau un punct pe care nu
l-am putut identifica. O lacrima I s-a scurs iar pe obraz, dar am
avut grija sa i-o sterg.

-Nikki, te rog , vorbeste cu mine, am spus intr-un final.

-Nu am nimic sa-ti spun, tonul ei, desi era tremurat, era
si dur.

-Nikki, de ce-ti face placere sa ma minti? Vorbeste

cu mine, asa iti va fi mai usor, poate vom gasi o
rezolvare la…
 -Nu exista nici o
rezolvare pentru problema mea.

-Exista, doar ca tu nu ai gasit-o. Daca mi-ai spune

ce te framanta ,vom cauta rezolvarea impreuna…

-Nu pot, mami, nu pot sa-ti spun…

-Ba poti, am incurajat-o zambindu-I si mangaindu-I

obrazul.

Ii puteam simti frica si nelinistea ce o cuprinsesera. Privea

agitata prin jur, suspinand. Cand imi intalnea privirea
deschidea gura sa spuna ceva, dar renunta,neputandu-si gasi
cuvintele. Ce-ar putea fi atat de grav incat sa-I fie fraca sa-mi
spuna?

-Puiule, poti avea incredere in mine. Spune-mi ce

te framanta,vocea imi era blanda. Incercam din rasputeri sa-
mi ascund propria neliniste si ingrijorare.Am mangaiat-o pe par
,apoi i-am ridicat barbia pentru a o privy in ochi.

-N-Nu pot…Nu vei intelege…

 -As intelege daca mi-ai spune. A mai privit inca o data
speriata prin jur. Parca ne-ar fi urmatit cineva. Daca te uiti
dupa ceilalti, poti sta linistia, i-am trimis acasa.
Suntem doar noi doua.

-Esti sigura?

-Absolut.

―Nu! Nu ii pot spune…Am dezamagit-o prea mult…‖

Aceste cuvinte mi-au navalit in minte. Am privit-o pe Nikki

cu groaza. Ce se intampla? Cine vorbise?

-Taci! Vorbesti prin gand, a spus pe un ton ferm,

prietena mea ―moarta‖. Era simplu, pentru ca atunci cand vroia
sa vorbeasca doar cu mine, imi bloca gandurile de Edward si
uneori cand mai era si altcineva cu mine, o puteam auzi doar eu.

―Ce-a fost aia?‖

-Aia? O noua abilitate a puterii pe care o ai.

Iubirea pentru fiica ta este atat de mare, incat ti se
dechid noi porti, pentru a fi aproape de ea, intotdeauna.
Semnul de pe gat, ii simtit starea de spirit si ii auzi
gandurile.

―Ce?Cum? De unde sti toate asta?‖

-Incet. Chestia asta mi s-a intamplat si mie cu

primul copil. Nikki simte cand ceva este in neregula cu
tine, dar nu-ti poate citi gandurile. In fine iti voi explica
alta data treburile astea, acum trebuie sa te concentrezi
pe fiica ta.

―Sti ceva despre ce vrea sa-mi spuna? Daca da, te rog

spune-mi…‖

-Ea trebuie sa-ti spuna.

Si cu aceste ultime cuvinte, vocea a plecat din mintea mea,

lasandu-ma singura cu propriile ganduri si miile de intrebari ce
incepeau sa-mi rasara prin colturile intunecate.

-Mami! Mami, esti bine?Nikki, ma scutura puternic.

-Sunt bine…am spus putin ametita.

-Esti sigura? Privirea ei era ingrijorata.

-Da. Doar ca am fost….nu mai conteaza. Deci

spune-mi ce te framanta, te rog. Atentia mi-a fost
acaparata din nou de fiica mea atunci cand privirea I s-a lasat
iar in jos.

-O sa-ti schimbi pararea despre mine…a soptit.

Am tras-o mai aproape de mine si i-am pus capul pe

pieptul meu.
 -Puiule, orice s-ar intampla, parerea mea va fi
aceeasi. Esti fiica mea si te iubesc. Lacrimile au inceput sa-i
reapara in ochi. Gata, nu trebuie sa plangi.

―O sa ma urasca pentru asta,toti, dar tot va afla odata. Nu

voi mai putea sa ascund mult timp secretul,si atunci iar ma vor
judeca gresit. Inevitabilul tot se va produce,ori acum ori alta
data, dar tot se va produce…‖

Nikki a tras aer in piept, apoi s-a uitat timida la mine.

- Intr-o seara stateam de vorba cu Jake si Nessie. I-

am pus sa-mi povesteasca cum ai aflat ca esti
insarcinata, despre puterea pe care o ai si chestii
dastea…

-Si ce legatura are asta cu tine?M-am incruntat.

-Pai, de ceva vreme incoace, am tot avut stari

ciudate. Cred ca ai simtit si tu ceva, pentru ca stiu ca
simti ce simt si eu, la fel si invers. Vazand ca aceste
ciudatenii nu dispar, am incercat sa le feresc de voi si
atunci am avut acea discutie cu Jake si Nessie. Si-a
infasura burta cu bratele. Mami, s-sunt…insarcinata…un

zambet timid, i-a aparut pe fata.

Am incetat sa mai respir, iar timpul parca a inghetat. Ma

uitat pur si simplu la ea, nefiind capabila sa reactionez. Vestea
m-a socat, dar m-a si bucurat. Voi fi bunica… Va pastra copilul?
Cine este tatal? Cum de a putut ramane insarcinata? Ii pot citi
gandurile si simti sentimentele. Ea nu-mi poate auzi gandurile,
in sinchimb simte ceea ce simt si eu. Mintea mea o luase razna.
Prea multe intrebari fara raspunsuri si prea multe vesti se
imbulzeau in mintea mea.

-M-Mami?Esti suparata?

-Da, adica nu.Am scuturat din cap, incercand sa-mi

revin. Nu sunt suparata,scumpo, doar surprinsa.
Chiar…esti…insarcinata?Articulam cu greu cuvintele socul
inca fiind viu in mine.

-Da. Am facut 3 teste si toate au iesit pozitiv.

-Tatal este....
 -…Rahmi…vocea ei a devenit brusc trista si a lasat iar
capul in jos. Am auzit cum un mic suspin iese din pieptul ei, asa
ca am strans-o in brate.

-Si ce vrei sa faci cu copilul? Am intrebat in soapta.

-Il pastrez! A spus ferma. Este copilul meu si il voi

creste singura.Nu-l voi omori pentru nimic in lume!

-Nu esti singura, am spus incruntandu-ma.

-Cred ca voi fi singura. Tati se va supara rau din

cauza asta si din nou va crede ca sunt o femeie usoara.
Dar mami, jur , Rahmi a fost singurul baiat din viata
mea. Lacrimile au inceput sa-I alunece incet pe obraji. I le-am
sters delicat si am indepartat-o petnru a o putea privi in ochi.

-Nu trebuie sa juri nimic. Te cred. Emmett nu va

spune nimic, dar vor trebui sa afle si ei…

-Dar, nu stiu…

-Voi fi langa tine si in plus n-ai de ce sa-ti faci griji.

Nu ai facut nimic rau. Te iubesc! Am sarutat-o pe frunte, iar
ea si-a odihnit capul pe umarul meu.

-Si eu te iubesc, mami! Multumesc ca esti alaturi de

mine si ca ma crezi.

-Nu trebuie sa-mi multumesti, intotdeauna voi fi

alaturi de tine.
 Vantul a inceput sa se inteteasca, asa ca am pornit spre
casa. Dupa 10 minute, eram in fata casei. Am luat-o pe de mana
si am intrat.Ii puteam simti frica.Am strans-o mai tare de mana
si i-am facut semn ca nu trebuie sa-I fie frica pentru ca sunt
alaturi de ea. Toti cu exceptia lui Jacob si Renesmee erau in
living.

-Emmett, Carlisle, vreau sa vorbesc cu voi, am

spus serioasa. Nikki mi-a aruncat o privire ingrozita.Va fi
bine,i-am spus si am sarutat-o delicat pe frunte.

-Ce este?Intreaba Emmett venind langa noi.

-Nimic, doar ca intai vreau sa vorbesc cu voi.

―Nu scuipi nici un cuvant despre asta! Ma lasi pe mine sa le

spun, ai inteles???‖ Edward mi-a zambit si a dat aprobator din
cap.

-Sa mergem in birou, spune Carlisle.

I-am urmat pe baieti in liniste. Odata ajunsi, am inchis usa.

Tata s-a asezat pe marginea biroului, Emmet statea langa
fotoliu cu bratele incrucisate la piept.

-Pai, nu stiu cum s-o i-au…am inceput sa ma balbai.

-Rose, ce se intampla?Carlisle, ma privea ingrijorat.

-Iubito, spune-ne. Emmett s-a asezat sa fie la acelasi

nivel cu mine, punandu-mi palmele pe genuchi.
 -Off, o sa fiu directa.
Nikki este insarcinata,am spus repede. Emmett a inghetat,
ochii ii se marise-ra, iar buzele erau intredeschise. Carlisle era la
fel de socat.

-Cum?Intreaba tata, intr-un final.

-Nu stiu.

-De cand stie?Intreaba Carlisle.

-Nici asta nu stiu. Nu ne-a spus pana acum din

cauza ca-I era frica de noi. Nu stia cum am reactiona si
nu vroia sa avem o alta parere despre ea, am spus,
uitandu-ma la Emmett.

Emmett s-a ridicat si a vrut sa iasa, dar m-am pus in usa.

-Nu,Emmett!

-Fiule, trebuie sa te linistesti.

-Sunt linistit, doar ca vestea asta m-a socat. Nikki

trebuie sa de-a niste explicatii.
 -Emmett, sa-ti intre bine in cap.L-am batut cu degetul
in frunte. Nu te mai las sa vorbesti asa cu fiica mea.
Prima data am pierdut-o din cauza mea, ca n-am
actionat la timp. Nu voi mai permite nimanui sa-I faca
rau, iar acela care va indrazni sa ajunga la ea il voi
distruge, indiferent cine este. Vocea imi era atat de severa
incat m-a speriat si pe mine.

-Este si fiica mea. N-as fi niciodata in stare sa-I fac

vreun rau, spune el, uimit de reactia mea si de cuvintele pe care
i le-am aruncat in fata.

-Uneori, unele cuvinte sunt mult mai dureroase

decat o palma. Crede-ma, stiu ce vorbesc ,i-am spus.

-Gata,copii, linistiti-va. Carlisle a venit langa noi si ne-

a pus cate o mana pe umar. In acest moment, Nikki este
prioritatea noastra.

-Ai dreptate, scuze.Emmett s-a indreptat spre geam.

Razele lunii inca straluceau puternic. Cateva au cazut pe chipul
lui. Arata atat de bine si imi doream atat de mult sa… Gata,
Rosalie!Asculta ce a zis Carlisle! Prioritatea ta este Nikki! M-am
certat in gand.

Am mai discutat putin cu tata si m-am rugat de Emmett sa

nu scoata vreo perla, iar apoi am coborat. Nikki statea cu capul
in poala mamei, iar aceasta o mangaia pe frunte. Cand ne-a
vazut, a sarit in picioare, uitandu-se speriata la Emmett.
 -Totul va fi bine, ii spune el zambind si imbratisand-o. A
fost surprinsa de gest, mai ales in situatia asta. Mi-a zambit
peste umarul tatalui ei.

-Ce este, Rose?Intreaba Alice, curioasa.

-N-ai vazut nimic? Am spus, tachinand-o. Stiam ca nu

imi poate vedea viitorul nici mie, nici lui Nikki.

-Stii ca nu va mai pot vedea, nici pe tine, nici pe

Nikki, spune suparata.

-Deci, ce este?

-Nimic, Jazz, doar ca Nikki trebuie sa va spuna

ceva.Am mers langa fiica mea, punandu-I palmele pe
umeri. Curaj, nu se va intampla nimic, i-am soptit la
ureche.

-Pai…am incercat sa ascund asta de voi, dar nu voi

mai putea mult, asa ca cel mai bine aflati acum. Dupa o
privire fulgeratoare spre mine, isi i-a inima in dinti. Sunt
insarcinata, spune ea, afisand un zambet micut.

Toti au ramas socati, cu gurile intre-deschise,oprindu-se

din ce faceau.

-Dar, cum e posibil?Spune Bella, spargand linistea ce se

asternuse peste camera.

-Cum? Doar tu puteai…spune Alice, nedumerita.

 -Cred ca a mostenit genele lui Rose, spune tata,
gandior. Nikki, cand ti-ai facut teste? Si cum?

-Acum 5 zile. I-am intrebat pe Jake si Nessie cum a

fost la mami si mi-au spus ca a trebuit venin pentru
teste. Toate 3 sunt pozitive.

-Si veninul, de unde l-ai luat?A intrebat iar Carlisle,

privind-o intens.

-Pai…era doar un loc…a lasat capul in jos rusinandu-

se.

-Te prinzi mai repede ca mine, i-am spus zambind.

-Bun, pai atunci trebuie sa iei lucrurile mai

incet, spune Edward.

-Petrecere! Petrecere!
Petrecere! Topaie Alice pana la Nikki, apoi o imbratiseaza. Mi-
am dat ochii peste cap in acelasi timp cu Emmett.
 -Alice, relexeaza-te, ii spune el.

-Trebuie sa facm atat de multe…spune ea

ganditoare.Nikki, vei merge cu mine la cumparaturi.

M-am uitat panicata spre Alice, apoi spre fiica mea.

-Alice, nu-I o idee buna. Setea este de necontrolat

in momentele astea. Este prea periculos, am spus
repede.

-Offf, Doamne. Rose, inceteaza sa mai fi asa

paranoica. Si tu ai fost la cumparaturi cand erai
insarcinata si nu s-a intamplat. Am oftat.

-Sti foarte bine ca era cat de aproape sa fac prima

mea victima umana. M-am strambat la aceea amintire din
parcare, cand acel grup de baieti si fete intrase-ra in raza mea
vizuala si in meniu.

-Dar nu s-a intamplat nimic, spune ea.

-Nu, dar Nikki inca nu este foarte acomodata cu

sangele animalelor, iar corpul ei inca ii cere sange
uman.Plus ca este vampire pur, deci este si mai
puternica ca noi toti. Deci, categoric NU va merge!

-Atunci mergi tu, spune ea, ridicand din umeri.

-Succes, Rozie, spune Bella chicotind.

 -Mergi si tu, Bella, la fel si Renesmee si Esme.

-Matusa Alice… Nu vreau nicio petrecere. Vreau

pur si simplu sa va am pe langa mine, nimic mai mult.
Fara baloane, muzica, inviatii si mai stiu eu ce. Fara
suparare, dar nu-mi plac petrecerile.

-Ceeee? Fara petrecere? Nikki, nici nu ma gandesc.

Nu se pune problema. Va fi petrecere, iar tu doar te vei
uita asa ca nu mai comenta.

Nikki a oftat infranta.

-Numai tu esti de vina Rose, cu paranoia ta, spune

ea incruntandu-se.

-Nu sunt paranoica, sunt realista, m-am aparat

eu. Este prea periculos, Alice.

Gandul ca fiica mea si-ar

putea pierde controlul intr-un loc plin de oameni, ma speria
ingrozitor. Judecand dupa fetele celorlalt si ei erau de aceeasi
parere cu mine. Dar odata ce uraganul Alice era pornit, nimic
nu-l mai putea opri sau sta in cale. Trebuia sa fiu cu ochii pe ea,
pentru a n-o ―rapi‖ pe Nikki si a mrge cu ea intr-o aventura
persiculoasa de cumparaturi. Periculoasa pentru oameni, dar si
pentru noi. Secretul nostru ar puea fi aflat si astfel oamenii ar
incepe vanatoarea de creaturi ale noptii. Un razboi intre oameni
si supranaturat, ar fi cu adevarat un dezastru. Noi am castiga,
dar cu ce pret? Vor muri multi,multi oameni si chiar nu-si are
rostul, asa ca mai bine stam fiecare in lumea lui, chiar daca ne
intersectam de cele mai multe ori.Putem trece neobservati, daca
pastram aparentele umane,chiar daca suntem diferiti de
oameni. Pana acum am pastrat secretul, nu voi lasa ca o nebunie
a lui Alice, sa ne de-a in vileag.

Surpriza (capitolul 28)

Au trecut 6 zile de cand aflase-m ca Nikki era insarcinata. Dupa
ce ne dezvaluise secretul ce o tot macina in ultimul timp, lucrurile
revenire-ra la normal, la fel si sentimentele ei.

In 2 zile urma sa fie revelionul asa ca Alice devenise

isterica. Cu vestea data de Nikki si cu aranjarea petrecerii
pentru copil, uitase complet de revelion. Cu exceptia lui Nikki,
toti trebuiam sa muncim. Intr-un moment de neatentie al lui
Alice, am reusit sa ma strecor in dormitor, inchizand usa cu
cheia in urma mea. M-am trantit pe pat, punandu-mi mainile
sub cap. Detestam tot tamabalaul asta. Si pentru ce? Pentru o
singura noapte. Mda, treci dintr-un an in altul, foarte interesant,
ce pot sa spun. Singurele lucruri pe care le vroiam in noaptea de
revelion erau: sa am familia langa mine si o multime de artifici
si petarde. Sincer nu mi-as imagina revelionul fara minunatele
culori, ce se imprastie pe cer in diferite nunante. Si multi mi-ar
da dreptate, numai ca Alice nu vedea lucrurile asa. Pentru ea,
cand era vorba de un eveniment, petrecerea nu trebuia sa
lipseasca. Mai ales in noaptea dintre ani, plus ca mai aveam si
musafirii…haita.Cu siguranta voi innebuni!

Am inchis ochii, incercand sa-mi limpezesc mintea de orice

lucruri si sa-mi relaxez intreg corpul. Vroiam sa stau cu fiica
mea, dar acum cred ca aveam nevoie de putin timp pentru
mine.Trebuia sa-mi recapat puterile, mai ales pe cele psihice.
Tortura lui Alice ma epuizase. Dupa cateva incercari, am reusit
sa ma linistesc, numai ca linistea nu a durat mult. Usa a fost
trantita de perete cu un zgomot infernal, iar Alice si-a facut
aparitia in prag,avand bratele incrucisate la piept si o privire
asasina ce era atintita pe mine.

-Era inchis, am prostestat eu.

-Aveam un al 2 lea rand de chei daca cumva ai

uitat si in plus a fost usor. A aratat spre iala.
 La dracu, cum cum putut sa scot cheile din usa? M-am uitat
pe noptiera de langa usa si am zarit cheile, parca razand la
mine. Grozava miscare, Rose, m-am mustrat in minte.

Alice se apropie de pat si ma apuca cu doua dege de bluza,

ridicandu-ma. Bine am vrut si eu,ca altfel nu reusea in vecii-
vecilor. M-am conformat si am urmat-o in tacere, dar deja
incepea sa ma amuze situatia. Era mai scunda decat mine si se
cam forta putin sa ma tina cu cele 2 degete de bluza, tinand cont
ca ma prinsese de partea de pe umar. Era atat de caraghioasa
cand facea pe uriasul. Am inceput sa chicotesc, dar m-am oprit
imediat ce si-a intors privirea aspra spre mine.

-Tragi chiulul,eh? Spune Jacob, tinand o cutie mare in

brate.

-Am incercat, dar n-a mers. Am aratat cu capul spre

Alice, ridicand din umeri. Asta a facut-o sa se ridice putin pe
varfuri.

-Deh, de ce ti-e frica de aia nu scapi, spune el, intrand

in livig.

Alice m-a tarat pana in curtea din spate. Soarele se chinuia

sa razbata din spatele unor nori gri, dar nu reusea. Emmet,
Esme si Carlisle erau acolo, aranjand niste mese. Au inceput sa
rada, vazand-o pe Alice cum ma aducea,dar s-au oprit brusc
atunci cand Alice le-a spus sa treaca la treaba.
 -Dupa ce termini aici, mergi sa-I ajuti pe Nessie,
Jake si Nikki la impodobit cu instalatie ce va fi agatata
pe aici, spune ea gesticuland prin aer.

-Pot sa dau un telefon?

-Bine, dar sa fie scurt, avem mult treaba. Si cu asta a

disparut de langa noi.

Am rasuflat usurata ,apoi am scos telefonul din buzunarul

blugilor.Dupa primul semnal sonor, a raspuns.

-Alo.

-Fratioare, trebuie sa-mi faci o favoare.

-Cu ce te pot ajuta?M-a intrebat Edward.

Si i-am spus. Am inchis si m-am intors la treaba,langa

Emmett,Carlisle si Esme.

Emm m-a prins de talie si m-a sarutat pe cap , dar un tusit

strident a facut ca intre noi sa apara o mica distanta.

-Serios, Alice, tu stai la panda? A oftat Emmett,

apucandu-se de aranjat pe ici pe colo.

-Cred ca pana la urma o voi face detectiv, am spus

pentru mine , iar Esme si Carlisle au chicotit.
 Dupa cateva ore bune de aranjat prin curte, Edward si

Bella au sosit. Am fugit la ei si

am smuls din bratele Bellei un urs imens, de culoare alba.Statea
in sezut, tinand in labute o inimioara, pe care scria "TE
IUBESC!". Ochii lui negri si zambetul discret ce-l purta te faceau
sa-l indragesti imediat. Sigur lui Nikki ii va placea , mai ales ca
in ultimul timp are o atractie pentru ursii de plus. Pe langa urs
,Edward mi-a cumparat si niste artificii si petarde. Cum am
spus, nu-mi imaginez revelionul fara ele.

-Mersi mult, Edward. Cu Alice pe-aici , si am aratat

cu mainile prin gradina , nu am voie sa ma duc nici
pana la baie.

-N-ai pentru ce, Rose.

Era ora 23:50. Toata lumea astepta rabdatoare ora 00:00.

Alice era singura care se mai agita prin gradina, nu stiu ce nu-I
convenea…ceva legat de paharele de sampanie. Eu imi
pregatise-m artileri si ma refugiase-m langa Nessie, Jacob,
Nikki si Bella la o masa mai retrasa. Incercase-m sa ne
indepartam cat puteam de mult de Alice.

Gradina arata magnific. Mesele erau acoperite cu un

material fin de culoare alba cu niste modele negre. Se imbina
perfect cu farfuriile si tacamurile alb-negru, dar si cu
aranjamentele facute special de spiridusul familiei. Conuri de
brad, niste flori (habar n-am de unde le avea, dar cand vine
vorba de Alice nimic nu ma mai surprinde), crengute de brad,
frumos modelate in diferite forme si niste bilute ca niste perle,
stateau aranjate intr-o forma ciudata, dar placuta la vedere si
perfecta pentru aceasta seara, in mijlocul mesei, alaturi de 2
lumanari mari, rosii. Miile de beculete atarnate prin gradina
dadeau impresia unor licurici care pareau a zbura nerabdatori
printre noi. Cerul era senin, iar luna plina stralucea la putere
maxima, etalandu-si toata splendoarea. Cateva stele ii tineau
companie fiind aruncate dezordonat pe langa ea.

Lasand la o parte gradina si cerul, mi-am intors privirea

spre Nikki. Trebuia sa-si tina respiratia in preajma lui
Renesmee, iar asta o incomoda. Avusese cateva tentative la
verisoara ei si de atunci hotarase ca mai bine isi tine respiratia
in preajma ei. Sangele cald al lui Nessie era prea ispititor si nu
vroia sa riste nimic.

-Hai, hai! Incepe numaratoarea inversa, spunea

Alice, punandu-ne cate un pahar de sampanie in mana.
Repezindu-i pe Edward si Emmett, care se chinuiau sa desfaca
uriasele sticle de sampanie.

-Poftim, barbie, spune Jacob, punand pe masa o

bricheta.

-Merci, catelus, numai ca nu va fi nevoie de

bricheta. Si-a dat ochii peste cap si a cuprins-o pe Nessie cu un
brat dupa gat.

Numaratoarea inversa a
inceput. Alice deja ii grabea pe baieti cu desfacutul sticlelor.
Faptul ca nu reusise-ra pana atunci sa le desfaca o iritase.
Fitilele artileriei mele s-au aprins si mii de culori au luminat
cerul. Chiar si cu agitatia ei, Alice s-a oprit pentru a vedea
dansul luminilor colorate, ce tranfsormase-ra cerul intr-o uriasa
paleta de culori.

Pe la 6 dimineata haita si Nessie au fost rapusi de somn.

Ness si Jacob au urcat in dormitorul lui Nikki, iar haita a plecat.
 M-am trantit pe un scaun langa fiica mea. Fusese cam
tacuta pe tot parcursul noptii. Privea absenta inainte si isi
mangaia burta.

-Te simti bine? Am intrebat-o pe un ton bland,

mangaind-o pe cap.

-Da, doar ca ma simt cam obosita.

-Este normal, dar va trece, i-am spus sarutand-o pe

frunte.

-As vrea sa vanez, spune ea, punandu-si mana pe gat.

-Ma duc eu. M-am ridicat, iar Nikki m-a urmat. Unde
mergi?

-La vanatoare?

-Tu, ramai acasa! Iti aduc eu sange. A dat sa

protesteze, dar a renuntat cand am ridicat degetul, oprind-
o. Bella!

-Ei?

-Fi cu ochii pe ea, te rog. Ma duc dupa sange.

-Sigur. Sa mergem in casa, Nik, spune ea cuprinzand-

o dupa umeri.
 Nikki s-a incruntat si a plecat cu pasi apasati spre casa. I-
am aruncat o ultima privire Bellei si am intrat in padure.
Auzeam si acum zgomotul facut de artificii. Pentru unii
petrecerea nu se terminase, iar artificiile nici atat. Am alergat
pana in poiana si am ramas uimita. Zapada ce cazuse cu 2 zile in
urma transformase totul intr-o mare alba. Intinsa poiana se
transformase intr-un urias covor alb, iar in contrast cu lumina
lunii si umbrele facute de copacii albi ii ofereau o nunanta
fantomatica. Chiar si la ora asta am fost uimita de puterea
lunii.O adiere de vant mi-a adus un miros dulce. Inimile micute a
2 caprioare se apropiau de mine. M-am urcat pe creanga unui
copac, lasandu-le pe ele sa vina la mine. Nu am avut mult de
asteptat. Dintre mormanele de zapada, ce odata au fost tufisuri
a iesit o caprioara, iar in spatele ei un pui, mai marisor. M-am
napustit asupra lor si le-am secat de sange, apoi am ascuns
cadavrele.

Nikki trebuia sa nasca curand, deci aveam nevoie de mult

mai mult sange. Oricum, seteea ei era mult mai rea decat fusese
a mea. Poate din cauza ca dieta ei pana de curand a constat in
sange uman. Brusc gandurile fiicei mele mi-au inundat mintea,
lucru ce m-a facut sa ma opresc in loc. Inca nu eram obisnuita cu
chestia asta si mereu ma lua prin surprindere. Totusi ma
simteam cam rau pentru ca intram in intimitatea ei, dar chiar
nu stiam cum as putea opri chestia asta.

―Daca va fi baiat, Ray, iar daca va fi fata Moka. Wow, daca

mi-ar fi spus cineva acum cateva luni ca-mi voi intalni familia,
pe care am crezut-o moarta si ca voi avea un copil, l-as fi facut
nebun.‖

Am chicotit la acest gand, dar urmatorul nu prea mi-a

placut.

―Oare ce-o face Rahmi? Cum ar reactiona daca ar afla ca

va fi tata? Oare este in regula? Sper ca Aro sau altcineva sa nu-I
fi facut nimic pentru ca avusese o relatie cu mine. Nu sunt
impotriva acestui lucru, dar nici nu le place. Cred ca astfel nu ne-
am mai face datoria de sclavi ai lor. Mi-e dor de Alec si de
glumele lui…Gata, Nikki! S-a certat singura. Cand Volturii vor
afla de copilul meu s-ar putea sa faca acelasi lucru pe care I l-au
facut mamei sau si mai rau, iar Rahmi va face parea din gasca
baietilor rai. Trebuie sa-I infrunt, chiar daca ma va durea sa-l
vad pe Rahmi, dar trebuie sa-mi protejez copilul si familia!‖

Semana atat de mult cu mine. Imi placea ca e hotarata sa-

si apere copilul, dar nu aveam de gand sa-I las pe Volturi sa
ajunga la ea. Nu si de data asta. Fiind prinsa in gandurile fiicei
mele nici nu mi-am dat seama ca eram in fata casei. Edward
statea ganditor pe prima treapta, dar a ridicat privirea cand m-
a vazut. Curtea arata ca inainte de petrecere. Din nou Alice ii
pusese la treaba. Pfiuuuu! Norocul meu.

Soarele si-a facut in sfarsit aparitia pe cer, iar primele raze

au cazut pe fata mea si pe zapada de langa mine. Am inceput sa
stralucesc, la fel ca zapada ce ma inconjura. Cu fiecare pas pe
care-l faceam aveam impresia ca mii de diamante erau
asternute intr-un urias covor, pe care calcam cu grija. Edward a
chicotit.

-Dragut, nu?Intreaba el, facandu-mi cu ochiul.

-Ce?

-Sti tu mai bine.

M-am prins imediat la ce se referea. I-am aratat un zambet

larg. Era dragut ca puteam sti ce gandeste fiica mea, dar in
acelasi timp era cam aiurea. Ma simteam ca o intrusa in mintea
ei. Acum il intelegeam foarte bine pe Edward. Daca mie mi se
parea atat de incomod o singura persoana, daca as fi avut
puterea lui cred ca mi-as fi luat campii sau ajungeam intr-un
ospiciu…de vampiri.

-Mda, dar eu cred ca ai fi facut fata si asa, raspunde

el gandului meu.

-Poate, dar totusi este foarte ciudat.Mai am multe

de invatat despre chestia asta si in plus totul
ramane…am mimat cuvantul secret.

-Da. Dar totusi nu inteleg….

-Shhht! Am facut semn spre casa. Vampirii aveau auzul

fin si nu vroiam sa mai stie cineva ca ii puteam auzi gandurile lui
Nikki, cel putin pentru moment.

-Te vei obisnui cu timpul.

 -Poate. L-am lasat afara, impreuna cu gandurile lui. Mi-
am dat geaca jos, atarnand-o in curier si am intrat in living
fluturand sticla pe care o tineam in mana.

Intrand in living le-am gasit pe fete. I-am

inmanat sticla lui Nikki, care a inceput sa soarba insetata din ea.
Esme statea langa Nikki, pe canapea, iar Alice o tortura pe Bella
cu nu stiu ce discutie despre moda.

-Care-I treaba?Am intrebat in soapta, aratand spre cele

2.

-Nu le baga in seama, spune Nikki, punand sticla jos.

Bause jumatate din ea in cateva secunde. Am mangaiat-o pe par
si am sarutat-o. Gandurile ei de mai devreme mi-au navalit din
nou in minte. Inca se gandea la Rahmi, mai ales ca va avea un
copil cu el. Dar amintirea lui ii provoca mult rau si nu-mi placea
asta, asa ca luase-m o hotarare, numai ca o puneam in aplicare
dupa ce mi se nastea nepotica sau nepotelul. Nikki il rugase pe
Edward sa nu spuna sexul copilului, nu vroia sa afle pana ce nu
il sau o vedea.

-S-a intamplat ceva?Intreaba ea, vazand ca o privesc

atent.

-Nu. Nu. Am spus repede.

 -Aha. Cred ca ar cam trebui sa te
inscri la un curs de mintit, spune ea, incercand sa para
serioasa.

-Zau? Eu stiam ca nu este bine sa minti, deci pica

din start.

-Nik. Alice statea langa ea, avand o fata de catelus

nevinovat. Facea fata asta numai cand vroia ceva.

-Ce vrei, Alice?Am intrebat-o, in locul lui Nikki.

-Nu vorbeam cu tine, se incrunta ea.

Nikki lasa sticla cu sange din nou jos si isi indreapta atentia
spre Alice. O cerceta cu privirea pe Alice, dar nu putea observa
nimic iesit din comun. Au mai durat cateva secunde de tacere,
pana ce Alice a izbutit sa vorbeasca din nou.

-Se apropie data, a privit spre burta

imensa a lui Nikki, lasa-ma sa fac o petrecere asa cum se
cuvine. Nu fi asa de….asa ca Rose.
 -Matusa, nu vreau nicio petrecere. Urasc
petrecerile, cel putin de la o vreme incoace. Singurul
lucru pe care mi-l doresc este ca nasterea sa decurga
bine si el sau ea sa fie in regula. Privirea lui Nikki era calda,
in timp ce-si mangaia burta. Sentimentele materne pusese
stapanire pe ea.

Alice a lasat privirea in pamant, apoi si-a ridicat-o. Isi

plimba ochii cand la mine, cand la Esme. Vroia cu disperare sa-I
sarim in ajutor si s-o ajutam in a o convinge pe Nikki. Am ridicat
din umeri, iar Esme a schitat un zambet. Privirea de catelus a lui
Alice, a inceput incetul cu incetul sa se transforme in furie.

-Bine! Sunteti asa incuiati! Si cu asta a iesit din

camera, urcand vijelios scarile. Am auzit usa de la dormitor
trantinduse cu putere in urma ei.

-Mda, am spus in soapta. Unde sunt ceilalti?

-Pe aici..spune Esme.

-Scumpo, te simti mai bine?Intreb, uitandu-ma spre

fiica mea, care era prea absorbita de micuta viata de crestea
inauntrul ei. I-am mangait delicat obrazul, iar asta a facut-o sa
tresara.

-Da, mami. S-a intors spre mine cu un zambet larg pe

fata. Era fericita…oarecum, dar vroia sa pastreze aceasta
impresie. Edward imi spusese ca il rugase sa nu vorbeasca cu
nimeni si el ii promisese ca nu, dar ea nu stia ca si eu puteam sa-
I aud gandurile. Totusi nu vroiam inca sa se afle asta. Mi se
parea mai in siguranta daca n-ar sti ca ii pot auzi orice gand
daca vroiam si nu imi doream sa fiu un motiv care ii provoca
neplaceri. Si eu ma simteam uneori tradata de faptul ca nu
puteam avea niciun gand pe care fratele meu sa nu-l auda, dar
cu timpul am invatat sa-mi feresc unele ganduri sau imagini de
el.

-Bun, pai atunci eu sunt in dormitor daca aveti

nevoie de mine. Am sarutat-o pe Nikki pe frunte, iar mamei si
Bellei le-am aratat un zambet perfect.

Ajunsa in camera am dat intr-o bezna totala. In fine

bezna…poate pentru oameni. Draperiile erau trase,nelasand
lumina diminetii sa se reverse in camera, iar un miros de…de
ciocolata a invadat camera.M-am indreptat spre geam pentru a
trage draperia, dar un brat mi s-a infasurat in jurul mijlocului,
intorcandu-ma brusc, m-am trezit cu Emmett in fata mea,
aproape ca ma izbise-m de pieptul lui urias. Am dat sa deschid
gura, dar buzele lui, le-au gasit pe ale mele si am fost oprita. Cu
greu m-am desprins de el, pentru a-l putea privi.O lumina
galben-porocalie, se revarsa acum din baie, la fel si un miros de
trandafiri. M-am indepartat de el, cat am putut, fiind prinsa in
bratele lui. Era doar in boxeri. Mi-am trecut palmele peste
pieptul lui urias si l-am sarutat.
 -Pentru ce este asta? Ii soptesc la ureche.

-Pentru una dintre cele mai importante femei din

viata mea.In ultimul timp ai fost cam incordata, deci m-
am gandit la o surpriza.

-A fost o idee minunata. L-am sarutat rapid pe buze.

Hmmm, ce gust dulce aveau. Nu m-as fi saturat de ele niciodata.

M-a luat in brate,

sarutandu-ma delicat pe frunte, coborand incet pana la buze.
Cand am intrat in baie am ramas, uimita. Cada era umpluta cu
spuma si petale rosii de trandafir, iar pe margini erau
lumanarele aprinse ce ofereau o nuanta romantica incaperii.
Emm ma lasa delicat pe marginea cazii. S-a indepartat putin
pentru a ma lasa sa evaluez opera lui de arta. Vazandul ata de
mare si de perfect in mijlocul camerei, asteptand sa spun ceva,
am izbucnit in ras.S-a uitat nedumerit, ridicand o spranceana.

-Scuze. Tu ai facut toate asta? M-am ridicat si m-am

indreptat spre el cu pasi micuti.

-Da, raspunde el mandru.

 Mi-am infasurat bratele in
jurul gatului si l-am sarutat apasat. A fost luat prin surprindere,
dar mi-a raspuns imediat la sarut. Cu cateva miscari rapide, dar
delicate, hainele au disparut de pe mine, iar apa calda si spuma
se jucau acum pe pielea mea. Prinsi in aceea dorinta salbatica si
de necontrolat, ne-am dat seama ca locul era prea stramt, totusi
am reusit sa ajungem la pat,fara incidente. Totul se
transformase intr-un vis, care nu vroiam sa se termine
niciodata. Saruturile, mangaierile si caldura ciudata ce emana
din noi la fiecare atingere, ma facea sa plutesc. Totusi norisorul
meu s-a spulberat cand am auzit un tipat ascutit. Instinctiv l-am
aruncat pe Emmett de pe mine, privind dezorientata prin jur.
Imagini ce nu erau vazute prin ochii mei, au inceput sa-mi
traverseze prin fata. La fel si gandurile lui Nikki care mi-au
navalit in minte. Am incremenit la scena pe care o vedeam in
mintea ei si cu greu am reusit sa ma ridic din pat. Am insfacat
un halat pe mine si am coborat. Imaginea pe care o vedeam in
fata ochilor m-a lasat fara suflare, iar timpul parca se oprise in
loc. La fel de socati erau si Alice, Esme, Jasper si Carlisle.

-Nu! Am reusit sa spun.

Nastere violenta (capitolul 29)
Eram incremenita, fiecare muschi refuza sa se miste. Vroiam ca
imaginea din fata ochilor sa fie o iluzie, dar mintea imi spunea
ca nu poate fi asa. Fiica mea…avea coltii infipti in gatul
postasului. Carlisle a fost primul care s-a indreptat spre ea, dar
nu a facut decat sa o faca sa se indeparteze si mai mutl de usa. L-
a ridicat pe barbat in brate, fara sa-si fi scos coltii din gatul lui.

Emmett si Jasper au trecut in lateralele ei. Omul inca mai

avea suflu, dar nu mai rezista mult. Nikki a marait puternic spre
tatal si unchiul ei. Cei 2 au mai facut un pas, iar pamantul s-a
crapat, fortandu-I sa faca cativa pasi inapoi.

-Nikki, il omori, striga Alice la ea.

Nikki si-a intors privirea spre noi,

dar am ramas socata. Nu mai era privirea fiicei mele, ci a
pradatorului din ea. Esme a facut un pas in fata, in timp ce Alice
si cu mine am ramas inlemnite in acelasi loc. Am scuturat violent
din cap si i-am pus o mana pe umar lui Esme.

-Nu are niciun rost, nu se va opri. Gandurile ei nu mai

erau coerente. Singurul lucru care exista acum pentru ea era
barbatul, care cu fiecare secunda se apropia tot mai mult de
moarte si protejarea lui de alti ―pradatori‖ care il vroiau pentru
ei.

-Inca mai traieste, spune Esme, cu greu. Scena din fata

ochilor o ingrozea si pe ea.

-Stiu. Lasati-ma sa incerc…

Cu pasi mici m-am indreptat spre Nikki. Primul pas pe

care l-am facut inafara casei, l-am pus intr-o balta de sange.
Mirosul dulce s-a ridicat in aer si mi-a umplut plamanii, iar
pradatorul incepea sa iasa la iveala. Nu, Rosalie! Nu, este timpul
pentru asta! Am inchis ochii cu putere pentru cateva secunde,
incercand sa scap de gandul monstruos care nu-mi dadea
pace.Mi-am revenit si am vazut ca Nikki nu era atenta. Bea
lacoma din gatul barbatului, asa ca am profitat de neatentia ei,
pentru a ajunge la cativa pasi de ea. Momentul surpriza a
disparut, pentru ca m-a simtit. S-a intors spre mine, dezvelindu-
si coltii, dar in acelasi timp isi proteja si prada. Cu coada
ochiului m-am uitat la barbat, nu mai misca, iar inima a mai
batut de vreo 3-4 ori, apoi a incetat. La dracu!

-Nikki, linisteste-te…E mort, nu mai are sange…

 Am intins mana spre ea, incercand s-o linistesc, dar I s-a
parut ca o amenintare. A luat pozitia de atac si s-a napustit
asupra mea. Imi feream cu greu gatul de coltii ei. Era mai
puternica decat mine si nu o puteam indeparta mai violent. Imi
era frica ca nu cumva sa provoc vreu avort si asta nu mi-as fi
iertat-o niciodata.

Emmett si Jasper au vrut s-o indeparteze de pe mine. Se

apropiau incet, dar pregatiti…pentru ce ar putea sa urmeze.

-Stati acolo!

-Focul, Rose! Foloseste focul! A

strigat Edward. Intorcandu-mi capul in partea dreapta, i-am
zarit pe Bella, Edward, Nessie si Jacob. Erau incordati, dar si
ingroziti, cel putin Bella, Nessie si Jacob.

-Esti nebun?! Am strigat, continuand s-o tin la distanta

pe Nikki cu mainile.

-Foloseste-l! N-o vei rani, doar o vei

indeparta, vocea lui Edward devenise rugatoare.

Avea dreptate, daca mai continuam asa, la un moment dat

Nikki ar fi reusit sa-si infiga coltii in gatul meu si asta ar fi
insemnat…nici nu vreau sa ma gandesc. Isi pierduse total,
controlul. Nu mai simtea nici loviturile disperate ale copilului. Si
trebuia sa fac ceva repede, altfel si micutul sau micuta din burta
ei ar fi patit-o. Scutul de foc care ma proteja cand eram in
pericol, devenise mai puternic si nu-l mai puteam tine mult.
Daca imi pierdeam concentrarea focul ar fi misuit-o pe Nikki.

-Imi pare rau, scumpo.

Avea palmele inclestate pe umerii mei –durea al dracu de

tare- si cu trupul ma tinea impobilizata la pamant, intr-o dara
de sange,sangele postasului. Doua flacari mici mi-au aparut pe
umeri, sub palmele ei. Instinctiv a sarit imediat in picioare
eliberandu-ma. Atunci Emmett a prins-o de brate, avand grija la
burta. M-am ridicat si am mers imediat la ea.

-Jazz! Am strigat, dupa el. Glasul imi suna ragusit si

obosit. Lupta sau in fine incercarea de a ma apara de fiica mea,
ma obosise ingrozitor. Mi-am tarat picioarele pana la fiica mea,
punandu-I mainile pe fata.

-Nu a putut rezista. Va veni repede inapoi, spune

Edward.

-Nikki, incet.Gata, a trecut…incepe Emmett, soptinu-I

la ureche.
 -Si-a pierdut controlul, spune Jacob socat.
Era incordat si gata sa sara in apararea lui Nessie daca Nikki
scapa din bratele tatalui sau si se napustea asupra ei.

Inca se zbatea in bratele lui Emmett, iar eu ii tineam

mainile acum, pe care si le tot arunca spre mine sau spre tatal ei.
Oricat vorbeam cu ea, nu ne asculta.Vroia sa scape de pericol –
noi reprezentam pericolul- orice s-ar intampla. Spre usurarea
noastra Jasper si Alice s-au intors, iar furia, agitatia si
nesiguranta au inceput sa se evapore din fiica mea. Carlisle,
ajutat de Jacob, Esme si Bella curatase-ra deja tot sangele,
pentru a nu mai fi si alte incidente.

Nikki a inceput sa-si revina. Ne privea pe toti socata. S-a

prabusit in genuchi, incepand sa planga. M-am lasat si eu pe
pamant langa ea, luand-o in brate. Avea capul ingropat in
pieptul meu, iar suspinele nu o lasau sa scoata vreun cuvant.

―Doamne, ce-am facut? Mi-am…mi-am atacat

familia….!!!Nu! Nu! Asta nu este posibil! Trebuie…nu eram eu…!‖

Vroiam sa-I spun ca totul este in regula, ca trebuie sa se

linisteasca, dar daca incepeam sa-I spun si-ar fi dat seama ca
este ceva in neregula si ar fi inceput sa puna intrebari. La fel si
ceilalti.
 ―Edward, ajutor!‖

-Gata, Nikki, linisteste-te! Ii spune bland, managind-o

pe spate.

-Am…V-am….a-ata-atacat…

-Shhh, i-am spus punandu-I un deget pe buze. Avea fata la

cativa cenimetri de a mea. Totul a trecut, gata. Incearca sa
te linistesti. Iti faci rau si ii faci si copilului.

-Dar….

-Gata, Nik. Sa mergem in casa, ceilalti au treaba, ii

spune Nessie, cuprinzand-o cu un brat dupa umeri. Nu s-a
impotrivit si si-a urmat verisoara si pe Jacob.

Mi-am sustinut privirea pe fiica mea pana a intrat in casa.

Gandurile ei ma ingrijorau,isi dadea seama ce facuse si se simtea
vinovata. Voia sa-si faca rau,doar asa se putea ''spala'' de crima
ce tocmai o comisese. Imi era frica sa o las singura,mai ales in
starea in care e. Voiam sa ma duc la ea si chiar am facut vreo 2
pasi, inainte ca un brat sa ma prinda de umar.

-Nu este singura. Renesmee si Jake sunt cu ea, nu-

ti face griji, mi-a spus Edward.

Avea drepate. Am mai aruncat o privire spre casa.

Linistindu-ma putin mi-am indreptat atentia spre ceilalti, care
incercau sa gaseasca o solutie pentru moartea postasului. Jasper
statea tacut langa sotia lui, care era pierduta prin viitor. Rezista
cu greu sa nu priveasca cadavrul si sa nu respire aer. Chiar daca
era mort, cred ca mai avea sange in el sau mirosul venea de la
sangele de pe hainele lui, habar n-am dar chiar nu mai conta.
Emmett, imi pune un brat dupa mijloc si ma saruta pe par.

-Am putea sa-l ardem si asa politia nu-I va putea

da de urma? A propus Bella.

-Sa sunam la posta sa intrebat de coletul ce inca nu

a ajuns. Banuiesc ca ei vor trimite pe cineva pe acelasi
drum parcurs de el –a aratat cu degetul spre cadavrul
din fata noastra- cand vor ajunge ii vor vedea duba
busita intr-un copac si in acelasi timp arzand, a zis Alice.
Cautase cateva minute bune prin viitor si asta ii s-a parut cel
mai ok plan.

-O idee buna, dar esti dispusa sa arzi tot mobilierul

la care ai ravnit atata? Am intrebat sceptica.

-Doamne fereste, nu! Vom descarca mobila si vom

pune in locul coletului altceva…a tipat Alice.

-Atunci la treaba, ne-a spus Carlisle.

Baietii si Alice au mers sa puna planul in aplicare, in timp

ce eu si Bella urmam sa ramanem acasa. Bella urma sa spune
imediat la posta ,cum primea permisiunea de la ceilalti.
 Intrand in casa, i-am gasit pe Jake si Nessie uitandu-se la
televizor. Nikki nu era cu ei. Panicata, i-am intrat in ganduri.
Era in aie si plangea! Se simtea si mai vinovata. Am urcat la ea
in camera, dar cand sa apas pe clanta de la baie, tipatul ei
subtire mi-a rasunat in urechi.

-Nikki! Am tipat, dand buzna in baie. Fiica mea era

incolacita in jurul burtii, in cada, apa curgandu-I pe fata si pe
corp, iar corpul ei incepuse sa zvacneasca violent. O dara de
sange se scurgea spre scurgerea din cada. M-am aplecat asupra
ei si am scos-o din cada, indreptandu-ma apoi,repede spre pat.
Am asezat-o bland pe el si am invelit-o cu un cearceaf alb. Corpul
ei nu mai zvacnea atat de puternic, dar tot nu incetase. Bella!
Nikki…naste! Am strigat, mangaind-o incet pe Nikki pe frunte.
Fiica mea incerca sa nu tipe, dar durerea era insuportabila,
simteam asta si stiam foarte bine. Scumpo, poti tipa, nu te
abtine, i-am spus, bland. Nici nu am terminat de spus toata
propozitia ca un tipat a iesit din pieptul lui Nikki. M-am
cutremurat. Mana ei a prins-o pe ea mea, strangad-o puternic –
simteam cum mi-o rupe, dar avea nevoie de mine- iar ochii ei,
plini de lacrimi, imi cereau sa opresc durerea.

-Trebuie sa-l sunam pe Carlisle, spune Bella,

speriata. Nessie, Jake stati acolo, tipa ea.

-Stai cu ea, merg dupa telefon... Am iesit vijelios din

camera si am mers dupa mobil in dormitorul meu si al lui
Emmett. Am apelat imediat numarul tatei. Dupa cateva secunde,
raspunde.

-Ce este, Rose?

-Carlisle, Nikki….naste…am spus repede.

-Ce?! Vin acasa, acum.

Am inchis si am revenit la Nikki. Bella o mai linistise,dar

durerea era la fel de insuportabila. M-am asezat in genuchi
langa ea, luandu-I mana intre palmele mele si sarutandu-i-o.

―Gata, micutule…micuto…totul va fi bine.‖

Am sarutat-o pe frunte. Corpul ei a inceput din nou sa

zvacneasca, de data asta mult mai puternic. Bella a prins-o pe
picioare, incercand s-o tina nemiscata, in timp ce eu o tineam de
umeri.

-Gata, puiule, ii spuneam in soapta. Totusi, tonul din glas

ma trada. Eram speriata si vroaiam ca durerea fiicei mele sa
dispara, as fi preferat sa o simt eu decat ea.

Sangele barbatului inca se afla pe ea, asa ca cearceaful alb

a devenit rosu si a cazut dupa ea, langa pat. Tipetele lui Nikki s-
au transformat in niste zgomote chinuite. Lacrimile continuau
sa-I curga siroaie pe obraji.

Carlisle a intrat in camera, venind lana Nikki,chiar in clipa

in care burta ei a troznit si s-a invinetit instantaneu.Imaginea
din fata ochilor m-a socat atat de rau, incat mi-am pus instinctiv
palmele la gura. Corpul ei se zbatea incontinuu, mai ales ca n-o
mai tineam.

-Rosalie!

Strigatul tatei m-a adus la realitate. Am apucat-o din nou

de umeri. Carlisle, s-a intors pentru a lua bisturiul din camera
medicala, dar nici nu a apucat sa iasa din camera ca un nou
tipat a invaluit camera. Burta lui Nikki a inceput sa se crape si
sa se deschida singura. Frica ma cuprinsese si pe mine, nu numai
pe Bella, care facuse ochii mari. Gandurile lui Nikki au inceput
sa fie in ceata si sa nu mai fie coerente.

-Carlisle! Am tipat la el. O omoara!

-Nu va pati nimic! Vorbeste cu ea!

-Gata puiule, totul va fi bine, am incercat s-o linistesc,

dar cred ca eu aveam mai multa nevoie de a ma linisti cineva.
Imi tineam palmele pe umerii ei, dar imi tremurau ingrozitor de
puternic.

-Carlisle, fa ceva! A striga Bella.

-Nu am ce…a spus incet. Copilul va iesi singur. Nikki,

stiu ca este greu, dar incearca sa-ti relaxezi muschii,
pentru a putea copilul iesi mai repede.
 L-am privit cu groaza, apoi
mi-am intors privirea spre fiica mea. Se uita la mine, cu ochii
plini de lacrimi, implorandu-ma sa fac ceva. M-am aplecat si am
sarutat-o pe frunte. Am auzit o alta trosnitura puternica si
privirea mi-a fugit imediat spre burta ei. O crapatura i-a aparut
pe mijlocul burtii, iar din ea altele mai micute. Nikki a scos un
nou tipat, mult mai puternic decat pana acum si si-a ridicat cu
greu capul pentru a se uita spre burta. Carlisle a impins-o
inapoi. Imaginea era…terifianta. Din imensa crapatura,am
vazut ivindu-se niste degetele mici. Durerea pe care o resimtitse-
m eu cand am nascut-o pe Nikki, era mic copil pe langa durerea
la care era supusa ea in acest moment. Gandurile ei, au inceput
sa fie tot mai in ceata si cu fiecare secunda care trecea, simteam
ca o pot pierde. Cramatura de pe mijloc, care se tot marea in
lateral vroia sa se inchida, dar copilul nu prea o lasa, de fiecare
data cum se inchidea putin, copilul o crapa. Carlisle a prins
ambele parti ale abdomenului, fortandul sa ramana deschis.
 -S-sco-scoateti-l afara, ACUM!!! A tipat Nikki,
speriindu-ne pe toti 3.

-Gata, scumpo. Totul se va termina rapid…am reusit

sa spun cu vocea tremurata.

Incetul cu incetul copilul a inceput sa-si faca aparitia, acum

ca nu mai trebuia sa se opreasca pentru a tine abdomenul
deschis. Am vazut un cap, iesind, apoi incet tot corpul. Cu o
miscare rapida, Carlisle a tras copilul afara, iar burta lui Nikki a
inceput sa se inchida. Copilul a inceput sa planga. Si eu si Bella
ramasasera-m cu gurile deschise. Nu credeam ca vom asista
vreodata la asa ceva. Copilul a iesit singur din pantecul mamei
sale.

-V-Vr-Vreau sa-l….v-vad…a soptit Nikki.

-O sa-l vezi in curand, acum trebuie sa-ti revi, i-a

spus Bella, mangaind-o pe frunte. Rose?

M-am intors spre ea cu gura inca cascata. Emotiile pe care

le traise-m ma obosise-ra. Mi-am lasat lacrimile sa iasa la iveala
si mi-am imbratisat –bine o imbratisare chinuita, ea stand
lungita pe pat- fiica, sarutand-o pe frunte si obraji. Eram atat de
fericita, ca ea si copilul erau bine. Pentru cateva secunde am
crezut ca o voi pierde. Puterea copilului a fost imensa, la fel si
determinarea lui.

-Este bine?Il intreb pe Carlisle, cand a revenit in camera.

 -Da, Jake si Nessie stau cu el. II este foame, spune
zambind. Nik, cum te simti?O intreaba, dupa ce a aruncat o
privire spre burta. Se lipise si nu ramasese niciun semn.

-B-Bine…raspunde ea.

-Uite. Carlisle i-a intins un pahar de sange, pe care l-a

baut imediat. Parca nici nu se hranise acum…habar n-am cat a
durat nasterea…dar mie mi s-a parut ca o eternitate.

-Multumesc, bunicule.

Nikki s-a ridicat in sezut si s-a rezemat de marginea

patului. Abia atunci am observant ca era dezbracata. Vazand-o
plina de sange,stand ghemuita in cada nu am mai dat atentie
hainelor.Rusinata de prezenta lui Carlisle a tras de cearceaful de
pe pat, pentru a se infasura in el, numai ca nu a putut. Puterea ei
inca nu revenise, fiind inca slabita, dupa nasterea violenta.

-Ceilalti trebuie sa vina, merg jos. Spune Carlisle,

vazand incercarile esuate ale lui Nikki de a se infasura in
cearceaf. Nikki, te-ai descurcat minunat, esti la fel de
puternica ca mama ta, ii spune sarutand-o pe frunte.

-Multumesc, spune ea, aratandu-I un zambet

timid.

Tata a iesit din camera, iar Nikki a rasuflat usurata. Am

chicotit impreuna cu Bella.
 -Trebuie sa ma spal, spune ea analizandu-se.

-Bell, raman eu cu ea.

A dat aprobator din cap si a iesit si ea din camera. Am

ramas singura impreuna cu fiica mea. S-a uitat la mine cu
acelasi zambet pe fata, caruia I l-a aratat si tatei. Am ajutat-o sa
se ridice si ne-am indreptat spre baie. Odata apa potrivita, a
intrat in cada.

-Ma descurc, mami, spune ea.

-Dar…Offf, bine. Sunt in camera, daca ai nevoie de

mine, ma strigi.

-Da.

Am lasat-o sa se spele singura. Oricant mi-am dorit sa n-o

las singura, nu vroia sa stau cu ea cand isi facea baie. Am strans
cearceafurile de pe pat si le-am pus intr-o punga de gunoi.
Sangele ce se scursese de pe corpul lui Nikki trecuse prin cearceaf
si patase patul. Alice va fi foarte fericita, din nou cumparaturi.
La parter se auzea galagie, deci ceilalti se intorsese-ra.

-Mami, sunt gata. Nikki se imbracase intr-o pereche de

blugi neagra, iar in sus, un tricou alb cu niste modele negre. Va
trebui sa spal patul, spune ea vazand pata de sange.

-Nu, vom cumpara altul.Sunt sigura ca matusa ta

abia asteapta.
 -OK. Acum vreau sa-mi vad copilul.

-Sa mergem. Sunt sigura ca si el asteapta sa te

vada.

-El?!

-Da, ai un baietel. Am sarutat-o pe frunte si am coborat

in living.

-Felicitariii, a tipat Alice si a imbratisat-o.

-Merci, spune ea repede.

Prichindelul se afla in bratele lui Emmett, care il gadila. Si-

a indrepta imediat privirea spre Nikki si i-a zambit cu cel mai
perfect zambet al lui. Awww, era asa de dulce. Ghemotocul din
bratele lui si-a indreptat toata atentia spre Nikki. I-am pus o
mana pe umar fiicei mele, care ramasese blocata. Cu pasi micuti
s-a apropiat de Emmett si si-a luat copilul in brate. Acesta a
inceput sa grangureasca cand l-a luat in brate, iar pe fata lui
micuta a aparut un zambet larg. Acum avea ochii negri -inca nu
stiam daca sunt schimbatori sau nu- buzele lui Nikki, in rest
semana cu tatal lui. Il vazuse-m in gandurile ei si baietelul din

fata mea semana leit cu el.

-Deci, care va fi numele lui?O intreb cuprinzad-o cu un

brat dupa umeri.

-Ray, spune ea, sarutandu-l pe frunte.

-Dragut, aproba Edward.

Cu toata fericirea ce invaluise intreaga casa, uitase-m

complet de barbatul mort.

―Ce-ati facut cu postasul?‖

-Totul este in regula, raspunde Edward.

I-am zambit si mi-am indreptat intreaga atentie spre fiica

si nepotelu meu. A trecut din brate in brate, pana a ajuns din nou
la Nikki. S-a cuibarit la pieptul ei incepand sa se joace cu cateva
suvite ce ii atarnau lui Nikki pe umeri. Nikki radia de fericire si
la fel si eu. Asta este familia mea si o voi apara indiferent de ce se
poate intampla. Ei sunt cele mai importante fiinte din viata mea
si nu vreau niciodata sa-I mai vad tristi sau suparati.

Misiune (capitolul 30)

Nikki POV

Zilele se scurgeau rapid, spre nefericirea mea. Cu fiecare zi

care trecea ,Ray devenea tot mai mare si parca nu ma puteam
bucura de ―copilaria‖ micutului meu.

Trecuse o saptamana de cand se nascuse si

arata de 4 ani. Avea parul saten, tenul palid si ochii negri cu o
tenta aurie in ei. Observasem ca nu ii se schimba culoarea.

Era o zi insorita de sambata. Hotarasem sa

ies impreuna cu Ray prin poiana.Era plin de energie si in casa
sau prin imprejurimi nu avea cum sa si-o consume. Tata a vrut
sa vina cu noi, dar l-am refuzat. Vroiam sa stau impreuna cu fiul
meu, fara altcineva. Ne jucam cu un fresbee. Ray se amuza
intotdeauna cand nu adierile de vant deviau fresbee-ul chiar
cand vroiam sa-l prind. Eram nedumerita, nu parea sa bata
vantul, dar ceva devia mai mereu fresbee-ul cand vroiam sa-l
prind.

-Nu mai visa cu ochii deschisi, mami, spune Ray

razand, cand fresbee-ul m-a lovit in cap.

-Mda. Nu inteleg ce tot se intampla. Parca l-ar

controla cineva… Brusc mi-am ridicat privirea spre Ray.
Zambetul larg incepea sa-I dispara, iar ochii lui ma priveau
suspicios.

-S-a intamplat ceva?

-Nu, doar ca am crezut ca…Nu conteaza. L-am

sarutat pe frunte si i-am luat fresbee-ul din mana.

-Hei, ai trisat! Nu-I corect! Protesteaza el si porneste in

urmarirea mea.

Fiind antrenata, il fentam intotdeauna, iar asta il cam

enerva.Dupa inca cateva fente, Ray a reusit sa ma blocheze.
Chiar si la inaltimea si la varsta lui, a reusit sa ma puna la
pamant.

-Te-am invins! Spune mandru.

 -Nu, eu te-am invins. M-am rasucit, astfel eu ajungand
deasupra lui si am inceput sa-l gadil si sa-l sarut pe frunte,
obraji si nas.

Un miros puternic de lup

mi-a invadat plamanii. L-am luat pe Ray in brate scurtand
padurea cu privirea. Dintre copacii din fata noastra, au iesit 3
lupi. 2 maro si unul gri. Nu pareau agresivi, dar nu vroiam sa
risc.

-Prinde-te de gatul meu si sa nu-ti dai drumul, i-am

spus lui Ray,punandu-l in spatele meu. S-a conformat fara a mai
comenta.

Lupii au mai facut cativa pasi, apoi s-au oprit, analizandu-

ne. Ce mi-ar fi placut ca Jake sau unchiul Edward sa fie aici… A
mai durat cateva secunde, in care ma tot indepartam de lupi cu
pasi micuti, avand grija ca Ray sa nu cada din spatele meu, cand
3 cei lupi se intorc si pleaca, la fel de bizar cum au aparut. I-am
urmarit nedumerita, pana cand nu i-am mai vazut, insa le mai
auzeam inimile puternice batand in departare. Plecase-ra.

-Ce-a fost asta?Intreaba Ray, coborand din spatele meu.

 -Nu stiu, dar cred ca ar fi bine sa ne intoarcem.

L-am luat de mana si am pornit spre casa. De data asta

eram cu ochii in patru. Aparitita lupilor alora ma pusese pe
ganduri. De ce nu ne-au atacat? Ceilalti imi spusesera ca haita
lui Jacob era in rezervatie, ei nu ma vazusera niciodata, iar pe
Ray nici atat. In fine, bine ca lucrurile nu au degenerat in
altceva.

Ray m-a tras din gandurile

mele, cu o strangere mai puternica de mana. M-a tras spre niste
tufisuri si mi-a aratat o floare. Nu mai vazusem niciodata o
astfel de floare. Parca fusese stropita cu sange, albul si rosul
fiind aranjate intr-un contrast perfect. Ray s-a intins si a rupt
floarea. Am observat ca era singura, ciudat. Cred ca ar fi trebuit
sa fie mai multe, dar totusi primavara era abia la inceput.

Ne-am continuat in liniste drumul spre casa. Ray era

complet absorbit de floarea pe care o gasise. O tot invartea intr-o
parte si alta, analizand-o. Ajunsi in fata casei, Ray imi da
drumul la mana si fuge spre usa. Chiar cand sa puna mana pe
clanta usa se deschide, in prag aparand mama, care il ridica in
brate pe Ray.

-Uite, ce-am gasit bunico, spune el, aproape bagandu-I

floarea in ochi.

-Este, foarte frumoasa, ii spune mama sarutandu-l pe

frunte.

-Vezi ce culori are?

-Ray, ai grija cu floarea aia, i-am spus eu.

-Ray, ai grija cu floarea aia….ma inganat el,

incercand sa-si faca glasul ca al meu. Plictisitor, mami…Ma
duc la bunicul sau la Calisle, ei sunt mai amuzanti. Si cu
asta a disparut de langa noi.

-Calisle?! Intreaba mama chicotind.

-Da, strabunic suna cam ciudat…

Am intrat in casa, amandoua. In casa era cam liniste,ceea

ce nu era prea normal pentru familia noastra.

-Ceilalti unde sunt?

-Edward, Bella, Renesmee,Jacob, Alice si Jasper,

au mers prin oras. O mica investigatie pe la noile
magazine construite, spune ea ridicand din umeri.
 Am inceput sa butonez telecomanda. Aceleasi emisiuni de
care ma plictisise-m.Oamenii nu puteau gasi si ei ceva
interesant?Am abandonat televizorul, indreptandu-ma spre
dormitor. Mi-am luat o carte din biblioteca bunicului si am
intrat in camera. M-am trantit in pat, incepand sa citesc. Nu
prea ma dadeam in vant dupa citit, dar numele cartii asteia ma
atrasese. ―Fantomele ne stiu toate secretele‖ suna interesant. Cu
fiecare pagina citita, mi se parea tot mai interesanta cartea.
Totusi nu mi-as dori sa fiu in pielea fetei.

Citind, gandurile au inceput sa se indeparteze de carte si sa

se indrepte spre Volterra. Mi-as fi dorit sa-l fi avut pe Rahmi
langa mine, dar nu era posibil. El facuse o alegere, care pe mine
ma durut enorm. Poate pentru el am fost doar o aventura, dar
pentru mine a insemnat foarte mult si nu numai mai ales ca din
aceasta relatie a aparut Ray, care este sufletul meu, dar….Pe
Rahmi il iubeam….il iubeam cu adevarat…Oare Aro fusese in
spatele povestii mele cu Rahmi? El sa-i fi spus lui Rahmi sa ma
seduca, pentru a ma tine langa ei, sperand ca daca ma
indragosteam de el si se intampla sa ma intalnesc cu familia mea
sa-l aleg pe el in locul familei? Chiar daca ii urasc pe Volturi
pentru faptul ca m-au despartit de parintii mei si m-au mintit in
tot acest timp, trebuie sa recunosc ca niciodata nu s-au
comportat urat cu mine, bine cu exceptia lui Jane si Caius. Dar
asta e caracterul lor. Acum inteleg multe. Jane ma ura pentru ca
ma ridicase-m atat de mult in ochii regilor intr-un timp atat de
scurt, iar Caius…ei bine la el nu stiu…poate din cauza familiei din
care vin.

-Scumpo…Mana mamei pe obrazul meu, m-a facut sa

tresar. Scuze, puiule, nu vroaim sa te sperii.

-N-Nu-I nimic…am bajbait repede.

-Esti cam tacuta. S-a intamplat ceva?Intreaba ea, pe

un ton bland,privindu-ma intens.

-Nu.

-Nikki…La ce te gandeai? Erai foarte prinsa in

lumea viselor.

-Aaaaa….la nimic….

Privirea ei ma atentioa ca
nu crede nimic. Mi-am plimbat putin privirea prin camera, pana
cand palmele mamei ma opresc. Privirile noastre s-au intalnit si
asta m-a facut sa cedez. Cred ca era bine sa vorbesc cu cineva.
Unchiul Edward mi-a promis ca nu le va spune nimic celorlalti,
despre ce gandesc, dar nu era mama mea, ca sa-I spun ce ma
doare. Unele ganduri le tineam ascunse si de el.

-Ma gandeam la viata pe care am dus-o pana

acum…

-Scumpo, nu trebuie sa te mai gandesti la asta, nu

vei mai trece niciodata prin asta.

-Stiu, dar totusi este acolo. Trecutul va fi

intotdeauna acolo.

-Stiu, spune ea oftand.

―Ups, am atins un punct sensibil. Hmmm…oare ce secret

ascunde mami?‖

-Scumpo, nu vreau sa te mai gandesti la asta…

―Acum e ciudat. A schimbat subiectul si de unde stie la ce

ma gandesc?‖

-…nu vreau sa te vad trista, iar aceste amintiri te

intristeaza. M-a sarutat pe frunte, aratandu-mi un zambet
micut.

Am dat afirmativ din cap, dar acele amintiri inca erau in

mintea mea. Incercam sa le arunc intr-un sertar indepartat al
mintii mele si sa nu le mai scot de acolo niciodata, dar nu
reuseam, pentru ca in acele amintiri era si Rahmi si nu puteam
renunta la el. Poate candva voi putea, dar momentan nu aveam
forta necesara.

-Stiu, dar cred ca este mai bine sa vorbesc cu

cineva…bine doar daca vrei sa asculti…

-Sigur ca te ascult. Era putina nesiguranta in glasul ei,

dar am ingornat-o.

-O luam cu inceputul. Pai mi-am descoperit

puterea intr-o zi, cand Alec si Jane se antrenau. Volturii
ii priveau de pe margine. Tineam foarte mult la Alec –
bine si acum tin, doar este prietenul meu…sau a fost…- si cand
l-am vazut pe jos zvarcolindu-se de durere, din cauza
lui Jane m-am enervat, atunci pamantul a inceput sa se
crape, iar scaunul pe care statuse-m a zburat spre Jane.
S-a ferit in ultima secunda. Din acea zi, am avut si eu
parte de antrenamente, numai ca putin mai diferite,
tinand cont ca si puterea mea era diferita. In fine,
tocmai in ziua in care mi se spusese ca ar fi ziua mea de
nastere, a venit un vampir si i-a informat pe Volturi ca
sunt niste probleme cu unii vampiri de prin amazon.
Am mers spre locul indicat de acel vampir, impreuna cu
regii si garda. Vampirul ala avusese dreptate. Intr-un
mic sat de negrii, 6 vampirii incepuse-ra sa-si faca de
cap. Alec, Jane, Dimitri si Felix au trecut la actiune. Aro
mi-a spus sa ma alatur si eu. I-a chemat la el pe cei 4
lasandu-ma singura cu acei vampiri. Am…Am facut o
groapa nu foarte adanca chiar in locul, in care stateau
cei 6 vampiri. Cum au ajuns in ea, am luat o torta pe
care Alec mi-a adus-o si am aruncat-o in groapa. I-am
privit pe acei vampiri cum mureau incet…Asta a fost
momentul meu de glorie in fata Volturilor. Aceste 6
omoruri, la o varsta atat de frageda mi-a adus gradul
pe care-l aveam.

Privirea mamei a devenit trista. Stiam ca asta se va

intampla, dar trebuia sa stie, simteam nevoia ca ea sa stie. I-am
luat maninile in ale mele, continuand.

-Intalnirea cu Rahmi a fost bizara. A fost cavalerul

meu pe cal alb. Mama s-a uitat nedumerita la mine. M-a
salvat de Dimtri…care…care vroia sa profite de
mine…cuvintele mi-au iesit cu greu,acea amintire aparandu-mi
in minte.

M-am uitat la mama si in ochii ei puteam vedea o furie pe

care o putea controla cu greu. Stiu ca ce era sa patesc…putea sa
ma marcheze pe viata, dar nu s-a intamplat, Slava Domnului.

-Ce?! A tipat ea. Furia pe care si-o controla cu greu a

inceput sa scape de sub control. O sa-l omor, a marait ea.
 -Nu, mami… Volturi stau acolo cu ale
lor, iar noi aici cu familia noastra. Te rog… am
imbratisat-o puternic. Mi-a raspuns si ea, dar inca o simteam
tensionata si furioasa. Era bine ca simt ce simtea ea, intr-un fel.
Acum stia cam tot ce se intamplase important in viata mea cat
am stat cu Volturi.

Rahmi POV

Eram in camera mea micuta din palatul Volturilor. Filmele

si emisiunile de la televizor ma plictiseaua ingrozitor de tare.
Cand era Leslie aici era asa distractiv…Leslie…Doamne ce dor
imi este de ea…de saruturile si de mangaierile ei. Oare o fi bine
cu acei vampiri? As vrea sa merg la ea si sa-I spun cat de dor mi-
a fost de ea si cat de mult o iubesc. Gandurile mi-au fost
spulberate de un ciocanit in usa. Am deschis usa si in fata ei, am
dat de privirea incruntata a lui Jane.

-Ce-i? Intreb plictisit. Eram in boxeri si un

tricou. Jane m-a privit cateva secunde lungi apoi a inceput sa
vorbeasca.
 -Aro, vrea sa te vada, spune ea indreptandu-si
privirea in alta parte, dar numai la mine nu.

-Vin acum…

-Poate te si imbraci intre timp, adauga ea in timp ce se

indeparta.

-Stiu ca arat bine. Am inchis usa si n-am mai auzit ce a

spus, dar sunt sigur ca am primit cateva injuraturi zdravene.

Mi-am luat o pereche de jeansi negri si un tricou si m-am

indreptat spre sala tronurilor. Mirosul dulce de sange ma izbit
aproape imediat ce am inaintat pe holul lung. Se pare ca regii au
luat masa. Nu cred ca ma voi obisnui niciodaa cu aceasta forma
a lor de hranire. Sa li se aduca mancarea la nas. Unde mai este
distractia? Cand vezi omul cum fuge inspaimantat de tine si sa-l
simti zbatandu-se sa se elibereze…Am impins imesele usi si am
avut o imagine ―perfecta‖ un morman de cadavre umane zacea
in mijlocul incaperii. Am incercat sa fac abstractie de ele si am
inaintat pana in fata stapanilor. Heidi statea tolanita pe un
scaun in dreptul masutei pentru citit si tinut anumite carti.Se
juca cu un lantisor, care banuiesc apartinuse uneia dintre
femeile din acel morman. Mi-a zambit larg cand m-a vazut. Am
salutat-o dintr-o inclinare usoara a capului si mi-am indrepta
atentia spre Aro.

-M-ai chemat?
 -M-ati chemat! Ma corecteaza Caius.

-Ma scuzati. M-ati chemat? Am repetat pe un ton mai

ironic.

-Lasa politeturile, spune Aro.

Cred ca in curand vom avea nevoie de tine si puterea ta,
Rahmi. Dar inainte de toate vreau sa vizitezi familia
Cullen si sa ne spui ce mai fac, dar sa nu te vada. Ai
grija cu Edward si Alice…puterile lor te pot da de gol.
Eu fac eforturi foarte mari pentru a ascunde aceasta
decizie, de micuta Alice.

-De ce?

-Pentru ca este posibil sa verifice daca luam vreo

decizie, care ii vizeaza pe ei, continua Marcus, pe tonul lui
obisnuit. Ma intreb oare daca a fost altfel…sau intotdeauna a
fost asa plictisit de viata si de tot ce-l inconjoara.
 -Dar de ce tocmai eu?

-Pentru ca ai acea legatura cu Nikki. Nu mai pune

atatea intrebari si misca-te! Ordona Caius.

Am facut o plecaciune, a la Rahmi si am plecat. Odata iesit

din castel am marit pasul. Imi doream atat de mult sa vad ce
face Leslie…Nikki…in fine este una si aceeasi persoana. M-o fi
inlocuit cu altcineva? Hai, Rahmi, trezeste-te! Mi-am dat o
palma interioara. Trebuie sa ma gandesc la un plan pentru a ma
apropia de ei, fara a ma putea depista. Hmmm…greu de facut
asta, cu un cititor de ganduri in familie. Trebuie sa ma feresc si
de haita aia de varcolaci. Pfuuu…Cine a mai pomenit vampirii sa
fie prieteni cu varcolacii, chiar sa convietuiasca impreuna? Asta
este impotriva legilor naturii. Vampirii si varcolacii sunt
dusmani naturali de miliarde de ani. Clanul Cullen a realizat
imposibilul, in fine n-ar trebui sa ma mai uimeasca nimic in
legatura cu ei. Dieta atat de ciudata….chhhh…sangele
animalelor cred ca este dezgustator…si dorinta lor de a trai
printre oameni in pace. Trebuie sa recunosc sunt tari, nu oricine
ar putea supravietui astfel, plus ca au fost in stare sa le tina
piept Volturilor de 2 ori.

Mi-a luat 1 zi jumatate sa ajung in Settle. Arsura din gat nu

era foarte puternica, dar nu stiam cat stateam pe langa Culleni
si poate nu mai aveam timp de vanatoare, tinand cont de haita
aia plina de purici. Am asteptat lasarea noptii, pentru a fi
camuflat mai bine. Cum era de asteptat in orasele mari. Tinerii
indragostiti iesise-ra la o plimbare sub clar de luna. Eram pe o
straduta intunecata, pandind, cand aud zgomot in spatele meu.
M-am intors si m-am napustit asupra persoanei. Era un om al
strazii ce cauta prin gunoaie. Ma puteam hrani cu el, dar riscam
sa ma otravesc cu sangele lui infectat cu alcool si cine stie ce
minunatenii o fi baut sau mancat, asa ca l-am aruncat in partea
cealalta a strazii, unde stateam eu. Imediat ce am terminat cu
omul strazii, mi-am concentrat atentia spre trotuarul din fata
mea. Cuplurile treceau pe langa mine, fara a sti ca sunt acolo. Se
tineau de mana, radeau si unele se sarutau. Pentru cateva
minute le invidiam.Mi-as fi dorit sa ma plimb si eu asa cu Leslie,
dar nu…ea si-a ales familia vegetariana… Poate Aro are
dreptate si clanul Cullen ar trebui distrus. Nu au incalcat legea,
dar deja le-a mai micsorat puterea Volturilor in fata celorlalti
vampiri. Daca se va lua o hotarare ca asta, voi lupta impotriva
lui Leslie, sper sa fiu pregatit sa omor persoana pe care o iubesc.
Chiar cand ma pregateam sa trag un cuplu pe straduta, un altul
a intrat singur. Se sarutau salbatic –macar au avut bunul simt
sa nu stea la veder- lumea din jurul lor disparand. Am luat
pozitia de atac si m-am repezit la el. Imediat au fost redusi la
tacere. Primul pe care l-am secat de sange a fost baiatul. Sangele
cald imi curgea incet pe gat. Cum am terminat cu ei si am ascuns
cadavrele mi-am continuat drumul spre oraselul Forks. Acum ca
eram incarcat la maxim cu energie, puteam sa ma lupt cu
oricine.
 Dupa cateva ore, am zarit indicatorul ―Bun venit in Forks‖.
Cum am intrat in el, mirosul puternic al varcolacilor mi-a
invadat plamanii. Nu stiu cum reuseau Culleni sa stea in
preajma lor, miroseau ingrozitor. M-am luat dupa mirosul
vampirilor, care era pretudindeni in padure si in departare am
zarit o casa. Cititorul de ganduri ma putea auzi, deci mai bine
pastrez distanta, oricum puteam vedea in mare ce se intampla.
Soarele incepea sa-si faca aparitia, incercand sa razbata printre
coroanele copacilor. Mi-am gasit o creanga groasa si m-am
facut comod, spionand imensa casa. Nu am avut mult de
asteptat si am inceput sa vad miscare. Familia iesise in gradina
banuiesc… Ce?! Cu ei era un…copil…?! Daca nu ma prindeam de
creanga de deasupra, as fi cazut. Nu, Culleni nu ar fi incalcat
legea... Auzise-m povestea cu aceea fata dhampir (jumatate om-
jumatate vampir) si apoi cu Leslie, dar….atunci ce era acest
copil….Oare era sora sau fratele lui Leslie? Trebuie sa aflu. Am
coborat si m-am indreptat spre casa. Spre ghinionul meu am
auzit niste pasi uriasi in spate, intorcandu-ma am dat nas in nas
cu 2 lupi uriasi.

―Grozav! Voi lipseati!‖

Unul din lupi a scos un urlet puternic si stiam ca era doar o

chestiune de timp pana ce restul haitei sau clanul Cullen vor veni
aici. Am sarit inapoi in copac si m-am indreptat spre iesirea din
Forks. Ma intorceam mai tarziu, dar acum trebuia sa ma
expediez de acolo. Saream din copac in copac, precum Cita, iar
lupii continua sa se tina dupa mine. Mi-am adus aminte ca Jane
si Alec imi spusese-ra odata ca pe aici ar fi oceanul…daca ajung
la el o i-au pe acolo. Lupii nu ma pot urmari in apa si Culleni nu
cred ca se vor obosi prea tare cu chestia asta. M-am cocotat
pana in varful pomului pentru a-mi da seama pe unde sunt. In
departare am zarit oceanul. Bun. Acolo trebuie sa ajung. Aro imi
spusese ca haita care traia pe aici era destul de numeroasa asa
ca nu am vrut sa risc. Am continuat sa sar prin copaci pana ce
oaceanul mi-a aparut in fata. Sarind din copac, aproape de
marginea stancii, era cat pe‘aici ca un varcolac sa ma prinda.
Apa oceanului era agitata, astfle lupii mi-au pierdut urma. La
scurt timp, cand stiam ca nu ma mai pot vedea am iesit la
suprafata. Cum prezisese-m. Culleni se alaturase-ra lupilor, dar
printre ei nu i-am vazut pe Leslie si pe acel copil. Trebuie sa aflu
ce se petrece. Aveam o misiune, pe care trebuia s-o indeplinesc.
Totusi nu puteam trece cu vederea sentimentele care ma
cuprindeau cand stiam ca in aceea casa se afla fata pe care o
iubesc. Am scuturat din cap, incercand sa scap de gandurile alea,
concentrandu-ma pe un plan mai bun pentru a ma apropia de
casa si mai mult. Daca fusese si Leslie pe acolo si eu n-o vazuse-
m, sigur si-a dat seama ca eu sunt. Culleni vor fi atenti prin
imprejurimi acum. Ce ma enervau…ca aveau puterile alea. Si eu
aveam una, dar in momentul de fata nu m-ar fi ajutat cu nimic si
nu cred…mai mult ca sigur nu as fi fost in stare s-o folosesc. Am
intota pana in cealalta parte a stancii si am urcat. Soarele
stralucea puternic pe cer. Am intrat la adapost,in padurea
intunecata. Indreptandu-ma inapoi spre casa Cullen-ilor.
Vedeam casa si eram la o distanta considerabila de ea, deci eram
in siguranta. Brusc am simtit o lovitura si am cazut pe pamant.
M-am ridicat repede, luand pozitia de atac. Intreaga familie
Cullen era in fata mea, iar lupii in spate. Eram inconjurat…

―Bravo, Rahmi!‖

-Ce cauti aici?Incepe tipul blond. Aro ii

spusese atunci Carlisle.

-Nimic,eram doar in trecere…am mintit eu.

-Minti! Maraie cititorul de ganduri.

Incercam sa gasesc o solutie sa ies de acolo, dar nu gaseam

nimic. Dintr-o data, am fost inconjurat de foc. Mi-am lipit
mainile de corp pentru a nu ma atinge de focul care se apropia
de mine. Mi-am intors privirea spre mama lui Leslie, ea il
controla si judecand dupa privirea pe care o avea abia astepta
sa ma distruga.

-Puteti opri focul? Va voi spune ce caut aici…

-Rose…Carlisle ii pune o mana pe umar, iar focul dispare.

Nu i-a convenit, dar s-a conformat. Toti erau in pozitia de atac,
iar lupii maraiau feroce in spatele meu.
 -De ce ai venit? Ma intreaba tipul masiv
din clan. Felul protector in care statea, in fata mamei lui Leslie.
El trebuie sa fie tatal ei. Pfiuuuu, m-ar rupe in bucati la cat e de
mare.

-Am vrut sa vad ce face Leslie…

-Nikki! Maraie Rosalie, corectandu-ma.

-Pardon, Nikki. Vroiam sa stiu ca este bine. Am

vazut ca este bine, deci ma pot intoarce acasa, pana ce
nu mi se observa lipsa…am balmajit repede. Imi tineam
ascuns, cu greu, adevaratul motiv pentru care venise-m.

-Cel mai bine este sa pleci, spune femeia de langa

Carlisle.

-Voi pleca, dar mai intai…as vrea sa…

-Nu! Spune cititorul de ganduri.

 -As vrea sa vorbesc putin cu Nikki…

-Dispari, cat inca te las! A marait

mama ei. Cred ca in familia lui L-Nikki, gaina e la putere.

-Bine…Va multumesc pentru amabilitate si apropo

felicitari pentru noul copil. Am trecut printre lupi,
indepartandu-ma cat mai mult si cat mai repede de ei si Culleni.
Vroiam sa ajung cat mai repede acasa. Totusi imi parea rau ca
n-am putut s-o vad mai de aproape pe Les..Nikki si sa pot vorbi
cu ea. Macar stiam ca este in siguranta, alaturi de familia ei.

Despartiti de destin (capitolul 31)

Rahmi POV
 Iesise-m din Settle si ma indepartam totmai mult de
teritoriul clanului Cullen. Soarele se afla inc ape cer, dar nu mai
avea aceeasi putere. M-am oprit putin, privind in urma.
Minteasi picioarele nu mai vroiau sa inainteze, ci din contra
vroiau sa se intoarca la Culleni.Imi doream atat de mult sa fiu cu
Nikki, dar ea si-a ales familia in locul meu. Viata este foarte
nedreapta.Eu am ales sa-mi petrec viata slujindu-I pe Volturi,
protejand lumea vampirilor, iar ea….a ales sa-si petreaca
eternitatea in pace alaturi de familia ei.

Un glas familiar, mi-a pronuntat numele si un val de

caldura mi-a traversat tot corpul. Am incremenit. O adiere de
vant i-a purtat mirosul pana la mine.

-Rahmi…

-Pleaca…Vroiam ca vocea sa-mi sune dur, dar emotiile

ma invaluise-ra, la fel si mirosul ei ametitor.

-Ra-Rahmi, de ce ai venit? Tremurul din vocea ei. Oh,

Doamne cat de mult o iubesc. Aro te-a trimis, nu? Rahmi,
viata alaturi de Volturi…nu este viata…este plina de
cruzime si tristete. Lumea este mult mai frumoasa in
realitate.

-Candva iti placea viata asta, Les...Nikki.Viata in

sine este cruda, numai ca tu si familia ta vreti sa
mascati asta. In fine, nu mai conteaza…am terminat
aici.
 -Stai…R-Rahmi…te..iubesc! A spus in soapta, dar in
urechile mele a sunat asurzitor.

―Ma iubeste! Ma iubeste!‖ Topaiam prin minte.

Daca as fi avut inima, sunt sigur ca in momentul asta mi-

ar fi iesit din piept. Totusi, era mai bine ca ea sa stea departe de
mine si de Volltera, pentru siguranta ei. Pentru a o tine in
siguranta, trebuie s-o fac sa ma urasca, sa incerce sa ma uite.
Este singura cale…

-Eu nu te iubesc! M-am folosit de tine! Ai fost un

pion, care acum a iesit din joc! Intoarce-te la familia ta
vegetariana…Oricum, n-ai fost buna de nimic…nici ca
vampir, nici ca iubita.

-R-Rahmi…A inceput sa spuspine.

―Nu! Nu! Nu! Nu vreau sa

plangi, dar este mai bine pentru tine asa. Trebuie sa te stiu in
siguranta.‖

Am simtit-o apropiindu-se de mine. Pana acum toata

discutia noastra fusese purtata stand cu spatele la ea. N-as fi
reusit sa-I spun acele lucruri odioase, daca as fi privit-o in ochi.
Am inceput sa alerg, indepartandu-ma de ea. Spre bucuria mea
nu a venit dupa mine. Inainte de a disparea definitive din raza ei
vizuala, i-am strigat ultimile cuvinte, pe care mai vroiam sa I le
spun.

-Uita-ma! Traieste-ti viata! Uraste-ma! Stiam ca m-a

auzit, dar nu a spus nimic.Ultimul cuvant abia acum aveam
puterea sa-l rostesc, a fost in soapta, incat abia m-am auzit si
eu…Iubeste-ma!

Alergam ca un nebun, fortandu-mi capul sa nu se intoarca

si sa privesc inapoi. Ma uram pentru faptul ca o facuse-m pe
Nikki sa planga, dar era mai bina pentru ea.

O zi jumate am alergat incontinuu si am ajuns in Volterra.

Luna stralucea puternic pe cer, iar miile de stele ii erau alaturi.
Parfumul imbietor al noptii imi inunda plamanii, dar nici aceste
frumoase lucruri nu ma puteau face sa ma simt mai bine. O
ranise-m foarte rau pe fata, pe care o iubesc si pentru asta mai
mult ca sigur nu ma voi ierta niciodata. Mi-am bagat mainile in
buzunar si mi-am micsorat pasul, ca al unui om.Priveam cerul si
ceva in mine incepea sa se sfarame sau deja se sfaramase.
Gandurile ma purtau pe alte meleaguri, dar am revenit imediat
la realitate, cand m-am lovit de ceva tare.

-Hei! Am spus, frecandu-mi fruntea.

 -Esti cu capul in nori, Rahmi, spune Felix, cu putin
amuzament in glas.

-Mda, cred ca e valabil si pentru tine. Ce faci pe

aici?

-Am iesit la vanatoare, iar Demetri

te-a simtit…

-Aha si te-a pus pe tine sa vi dupa mine…inteleg.

-Ai aflat ceva?

-Hmmm…nu stiu…O sa vorbesc cu Aro. Am trecut de

el, reluandu-mi mersul uman.

-Stapanii isi i-au cina, anunta el.

-Ok. Atunci ma duc in camera si ma vor chema ei,

dupa ce termina…cina…

Cred ca a mai vrut sa spuna ceva, dar a renuntat. Ma

bucur ca nu fusese Demetri cel care ma intampinase, chiar
vroiam sa bat pe cineva, iar el se afla pe primul loc, pe lista
 mea neagra. Am intrat in castel, sperand sa nu ma mai
intalnesc cu nimeni, pana in camera mea, dar n-a fost asa.
2 prieteni stateau de vorba pe imensul hol ce ducea spre
dormitoare.

-Salut! Striga Mason.

-Salut, am spus dand noroc cu ei. Ceva noutati? Ii

intreb absent.

-Nimic…raspunde Mason, plictisit.

-Frate, chiar vreau sa se intample ceva. M-am

saturat de statul asta in castel. Vreau ceva aventuri…
Ca veni vorba de aventuri…Cum a fost la
vegetarieni? Intreaba Toma. Dezgustul ii se putea citi in
privire si in vorbe. Mi-as fi dorit sa-l pocnesc, ca vorbea asa
despre familia din care facea partea iubirea mea, dar trebuia sa
pastrez aparentele.

-Bine, am spus ridicand din umeri.

-Eeee, ai vazut-o? Intreaba Mason, dandu-mi un cot in

coaste.

-Nu, n-am vazut-o. A fost o zi lunga, asa ca ma duc

sa ma schimb si dupa sa raportez, le-am spus
indepartandu-ma.
 -Bine, dar sa sti ca nu scapi cu una cu doua, striga
Toma dupa mine.

Am intrat in dormitor, trantind usa in urma mea. Doamne,

cat de idioti poti fi unii. M-am trantit pe pat, cu mainile sub cap.
Trebuia sa-mi ascund intalnirea cu Nikki de Aro, dar cum? M-
am ridicat si m-am dus in baie. Dupa 20 de minute eram
imbracat cu alte haine, privind pe geamul mic al camerei. Oricat
mi-am stors creierii sa gasesc o cale de a-l impiedica pe Aro sa
vada, discutia cu Nikki, nu reauseam sa gasesc niciuna. Asta era
de rau, daca ar fi aflat, puteam fi omorat si odata cu….Nu! Asta
nu se va intampla! Am scuturat din cap, alungandu-mi
gandurile negre ce incepeau sa mi se contureze in minte. Acum
imi vine sa-mi trag palme, macar ma puteam intoarce s-o vad.
Imi era atat de dor de ochii ei, de buzele moi si de atingerile
tandre. Un fior rece mi-a strabatut tot corpul la acele aminitiri,
nepretuite. Haide, Rahmi, gandeste-te! Mi-am pus degetele pe
tample, concentrandu-ma pe o cale de a-l pacali pe cale. Dupa 3
ore de chinuri si o durere groaznica de cap, am reusit sa gasesc
solutia. Dupa ce Nikki se hotarase sa ramana cu familia ei, Aro a
fost furios. L-am intrebat de puterile Culleni-lor. Pentru a-I
putea pacali pe Edward si Alice, trebuia sa-ti ascunzi gandurile
si deciziile. S-ar putea ca si puterea lui Aro sa fie fentata in acest
fel, daca nu…atunci sunt mort sau poate apuc sa ies din castel –
slabe sanse, cu atatia vampiri prin jur- si sa ma alatur Culleni-
lor. O ciocanire puternica in usa, m-a facut sa tresar.
 -Ho! Nu mai bate asa ca vin acum! Am strigat in timp
ce ma indreptam spre usa. In prag s-a ivit, micuta Jane. Fata ei
era furioasa, dar cred ca asa era mereu. Nu-mi amintesc s-o fi
vazut-o vreodata razand. Ce-i? Cine a murit? Intreb,
rezemandu-ma de usa, cu bratele incrucisate la piept.

-Buna si tie! Spune ea, incrucisandu-si bratele la piept.

Wow, asta e ceva. Ce s-o intampla cu Jane?

-Buna, deci care e treaba?

-Nu ai de gand sa raportezi? Si puteai totusi sa vi si

sa ne saluti. Sper ca aceea chestie, vegetariana nu te-a
facut sa-ti pierzi bunul simt. Ea nu prea il avea, spune ea
strambandu-se.

Am strans pumnul cu putere. Vroiam sa-I rup gatul lui

Jane ca a numit-o pe Nikki, chestie, dar nu puteam sa ma dau de
gol, totusi ma puteam razbuna pe ea…la antrenamente.

-O sa raportez, dupa ce stapanii termina cina. Si

bunul meu simt este la locul lui, stai linistita, i-am spus
cu un zambet total fals. Deci pana la urma de ce ai venit?
Stiu ca nu ai venit sa ma intrebi daca raportez sau
nu! Am privit-o intens si am vazut-o fastacindu-se. Ce??! Am
pierdut ceva? Jane, rusinata de ceva?

-Paii…ma gandeam daca vrei sa vi sa vezi un film

cu mine si Alec…spune ea cu vocea tremurand.
 -….aaa…cred ca voi veni dupa ce vorbesc cu Aro –
daca mai traiesc- si ceilalti.

-Bine, spune ea zambind.

Zambind?! Am ramas cu gura cascata, urmarind-o pe

Jane cum se indeparteaza. Jane…zambind?! Serioasa, veninoasa
si mereu artagoasa Jane a zambint. Asta trebuie sa scriu
undeva. Am inchis usa, inca socat de comportamentul lui Jane.
Nu am mai stat mult timp linistit, ca Jack -unul din gardienii de
baza ai Volturilor, dupa Jane, Alec, Felix, Demetri si mine- a
batut la usa, anuntandu-ma ca Aro, si ceilalti vor sa ma vada.
Ajungand in fata imenselor usi ale camerei tronurilor, am oftat
lung, impingand usile. Cei trei regi stateau pe tronurile lor si
spre surprinderea mea, camera era curata, chiar daca mirosul
sangelui inca plutea prin aer. Ma asteptam sa gasesc din nou
acea gramada de oameni, dar cineva facuse curat. M-am uitat la
Toma si Mason si i-am salutat dintr-o inclinare a capului. Ei
fusese-ra pusi sa faca curat.
 -Buna seara! Am salutat, facand o plecaciune.

-Buna, Rahmi. Aro avea acel zambet periculos pe fata. In

cateva secunde mana mea, era intre ale lui. Vedeam cum incepea
sa vada intamplarile mele cu lupii si Culleni, dar surprinza.
Scena pe care incercam din rasputeri s-o tin ascunsa, nu a
aparut. El si-a retras palmele, zambindu-mi.

-Ei? Intreaba Marcus.

-Ceva nou? Intreaba Caius. Vampirul asta, era cel mai

enervant dintre toti. Concura cu Demetri pentru primul loc, pe
lista mea neagra.

-Se pare ca Nikki are o surioara sau un

fratior…anunta Aro. Caius a venit langa el, privindu-ma
suspicios.

-Nu am putut vedea bine, pentru ca au aparut lupii

si a trebuit sa scap de ei…am spus repede.

-Va trebui sa le facem o vizita. Clanul Cullen

trebuie indepartat! Maraie el, furios.

-Frate, nu au incalcat legea…incepe Marcus.

-Nu, dar deja ne-au depasit numeri! Suntem in

dificultate si din cauza puterii aleia a focului! Clanul
Cullen ne va lua locul! Tipa el.
 -Carlisle, nu vrea sa ne i-a locul….daca vroia ar fi
facut-o pana acum. Frate, legaturile dintre ei sunt prea
puternice, nu le putem strica. Uita-te la Nikki, am
tintut-o departe de parintii ei timp de 5 ani, iar cand i-a
vazut, a stiut ca trebuie sa ramana cu ei. Vor sa
traiasca linistiti…spune Marcus, plictisit ca intotdeauna.

Marcus imi placuse intotdeauna, dar acum cand il vedeam

luandu-le apararea lui Nikki si familiei ei, ma facea sa-l respect
si mai mult. Era de gasca, in schimb Caius, merita ars de viu,
dar incet…torturat.

-Marcus are dreptate, spune Sulplicia intrand in

camera.

-Stapana, am spus plecandu-ma in fata ei.

-E in regula, spune ea zambind. Era buna, nu-I placea

rautatea, dar stia ca uneori sotul ei, trebuia sa recurga la masuri
extreme, pentru a mentine ordinea in lumea vampirilor.

-Sulpicia, nu te baga! Maraie Caius.

-Nu vom face nimic! Spune Aro. Vocea lui rasunand in

intreaga camera. Asta m-a facut sa ma cutremur. Caius il
enervase pe Aro, vedeam asta in privirea pe care o primea Caius,
din partea fratelui sau.
Nikki POV

Am incremenit. Cuvintele lui Rahmi, continuau sa mi se

auda in cap, precum un ecou. L-am privit cum se indeparteaza,
auzind si ultimele cuvinte ale lui, inainte de a se pierde printre
copacii grosi. Imi simteam picioarele moi, dar nu am vrut sa
cedez. Rautatea si ura pe care o presarau Volturii pe unde
paseau ajunsese si la Rahmi. Nu mai era baiatul pe care-l
iubeam. Cu lacrimi in ochi am inceput sa alerg spre casa.
Speram sa nu dau de vreun membru al familiei. Nu vroiam sa
vorbesc cu nimeni.

Cum am intrat in padurea din Forks, lupii mi s-au alaturat.

Lupul maro m-a impins in umar. Era Jacob.

-Ce-I, Jacob? Intreb suspinand. M-a mai lovit odata, in

ochii lui imensi, citind ca este alaturi de mine. Merci. Am reusit
sa-I arat un zambet chinuit. As vrea sa fiu singura. A scuturat
din cap in semn ca nu. Grozav. Erau pusi sa ma aduca acasa.
Vroiam sa fiu singura, dar nu prea aveam cum sa scap de lupi,
pentru ca eram in centrul grupului si Jacob era cu ochii pe mine.
Am oftat si i-am lasat sa ma duca acasa. In fata casei am gasit-o
pe mama, care se plimba de colo-colo cu mainile incrucisate la
piept. Cand m-a vazut, a rasuflat usurata. Merci, ca m-ati
adus acasa, le-am spus lupilor.

-Nikki, unde ai fost? Intreaba ea. Mai mult ca sigur stia

unde fusese-m, unchiul Edward ii spusese, dar grija materna era
la putere acum.
 -Sti foarte bine unde am fost, acum scuza-ma, dar
….vreau sa fiu singura….Am trecut de ea, dar m-a prins de
brat.

-Ai vorbit cu el?

-Vreau sa fiu singura! Am tipat la ea.

Lacrimile au inceput sa-mi

curga si mai tare pe obraji. Am fugit in camera, inchizand usa in
urma mea cu cheia, dar lasand cheia in usa. Nu vroiam sa
vorbesc cu nimeni. Mi-am tras draperiile la geam si m-am
cocotat in mijlocul patului, luand o perna in brate, incepand sa
plang puternic. Nervii incepuse-ra sa fie si mai puternici. Totusi
nu stiam pe cine sunt nervoasa.Pe mine sau pe Rahmi?Am
aruncat cu perna in usa si m-am dus in baie. Am dat drumul la
apa rece, la chiuveta si am luat un pumn, pe care mi l-am
aruncat pe fata. Lacrimile se amestecau acum cu apa rece.
Reflexia mea din oglinda imi provoca mila. Fara sa-mi dau
seama am luat suportul in care tineam periuta si pasta si am
aruncat cu el in oglinda. Aceasta s-a spart in mii de cioburi, ce s-
au imprastiat in toata baia. Nu a durat mult si am auzit
ciocanituri in usa.

-Nikki, deschide usa sau o sparg! Striga tata.

Nu vroiam sa vorbesc cu el. Nu vroiam sa vorbesc si sa vad

pe nimeni. Baiatul pe care-l iubeam, era un nenorocit! Mi-am
ridicat genuchii la piept, punandu-mi fata pe ei, izbucnind din
nou in plans.

-Puiule, deschide…vocea mamei, era rugatoare.

Imi inafsurase-m mainile dupa picioare, stand rezemata de

cada, cu capul intre genuchi. Am auzit o busitura si am simtit
palmele mamei pe bratele mele.

-Scumpo, esti bine?Intreaba ea, speriata.

-Iesiti! Afara! Am tipat la ei. Mama, tata si bunica au

tresarit.

-Gata, scumpo…Mama incerca sa ma linisteasca, dar

mai rau ma enerva.

-Iesiti! Am tipat inca o data, iar usa de la baie s-a

crapat. N-Nu vr-vreau sa vor-besc si sa vad pe n-nimeni,
lasati-ma! Am spus pe un ton mai scazut. Era cam greu sa
vorbesti printre suspine.
 Mama mi-a cuprins umerii cu bratele si m-a fortat sa-mi
pun capul pe pieptul ei, ceea ce am acceptat numaidecat. Desi
stiam c-o ranisem, ea tot continua sa fie langa mine. Ii eram
recunoscatoare pentru asta. Au trecut minute intregi in care
nimeni nu mai spusese nimic. Mama continua sa ma mangaie pe
spate, tata statea pe marginea cazii si ne privea trist, iar bunica
aduna cioburile de pe langa noi, iar eu plangeam incontinuu.
Cred ca era timpul sa recunosc, aveam nevoie de unchiul Jazz
pentru a ma calma. Tocmai imi ridicam privirea spre mama,
pentru a o ruga sa-l aduca pe unchiul Jazz, cand fiul meu intra
in baie.

-Mami, ce s-a intamplat cu tine? Vocea lui Ray m-a

facut sa ma opresc din plans si sa ma uit la el. A venit la mine cu
pasi marunti si s-a lasat pe vine. De ce plangi? M-a intrebat
incet.

Il priveam si realizam cat de mult semana cu tatal lui si asta

ma durea. De fiecare data cand il vedeam pe el, parca il vedeam
pe Rahmi. Oh, Doamne, cat mi-as dori sa fie si el aici. Ray, imi
pusese o manuta pe genuchi, privindu-ma atent. Avea lacrimi in
ochi. Stiam ca facuse-m tambalau si auzise toata casa, iar Ray
era foarte inteligent. Stia cand se intampla ceva, iar cand venea
vorba ca noi sa purtam o discutie intre adulti, vroia sa i-a si el
parte la ea, spunand ca este adult.Ochii aceia patrunzatori si
parul, mi-au amintit motivul pentru care plang. Lacrimile au
inceput sa se indeseasca. L-am tras pe Ray intr-o imbratisare
stransa. El nu a spus nimic, dar m-a imbratisat si el.
 -Mami, ti-am mai spus ca atunci
cand plangi esti frumoasa?Foarte frumoasa, spune el
zambind. Dar eu, cand plang sunt urat. Daca mai plangi,
voi incepe si eu s-o fac. Vrei ca fiul tau sa arate
urat?Vocea lui era o soapta. Auzindu-l inima mi s-a inmuitat si
l-am strans si mai tare in brate. Am zambit la logica lui –cred ca
aici semana cu tata-, dar totusi avea dreptate. Nu mai trebuia sa
plang! Nu trebuia ca si el sa sufere din cauza mea.

Mi-am sters lacrimile si m-am ridicat cu Ray in brate.

Avea ochii in lacrimi.

-Hey, eu nu mai plang! I-am zambint, lasandu-l jos si

stergandu-I lacrimile. Nu mai plange nici tu, altfel ma voi
speria de tine si uratenia ta. I-am zambit,iar Ray a dat din
cap si s-a aruncat in bratele mele.

Am coborat in living. Toate privirile se indreptasera spre

mine si am simtit cum imi vine sa intru in pamant de rusine. Am
tipat la toti sa ma lase in pace, ba chiar am avut tupeul sa-mi
folosesc si puterea….si acum….imi fac aparitia sperand ca toti sa
ma ierte sis a ma primeasca inapoi.

-Mereu te vom primi, Nikki, mi-a spus unchiul

Edward. Sa nu mai crezi niciodata ca te vom parasi
atunci cand suferi. Cu coada ochiului m-am uitat la mama,
care mi-a zambit.

-Merci, am spus, neprivindu-l in ochi. Chiar daca era asa,

inca imi era rusine. Nu ar fi trebuit sa reactionez asa.

Ray mi-a dat drumul la mana si a sarit in spatele unchiului

Jasper.

-Te-am prins! A strigat el, iar pe fata s-a intins imediat

un zambet larg. Ma uimea cat de repede putea fi distras un copil.

-Ray, da-te jos, i-a spus tata. Ray s-a conformat, dar i-a
sarit lui in spate.

-Haide sa ne luptam! A strigat el, iar Jasper si tata au

iesit afara. I-am urmat cu totii.

Soarele incepea sa se ascunda in spatele padurii, lasand in

urma lui o lumina galben-portocalie. Ray incerca sa-l loveasca
pe Jasper, dar stia sa se fereasca la milimetru. Tata mai primea
din cand in cand cate un pumn. Nu stiam daca-l lasa sau chiar
nu era atent. Oricum, Ray se bucura de fiecare lovitura pe care o
dadea si pentru un copil de varsta lui, chiar si pentru un copil
vampir, avea o putere incredibila. Dupa o ora de lupte, Ray s-a
oprit brusc, apoi s-a indreptat spre mine. M-a luat in brate si a
suspinat. Mi-am pus mainile pe umrii lui. Nu intelegeam ce I s-a
intamplat. De ce I s-a schimbat dispozitia asa de brusc? M-am
uitat la unchiul Edward si pe fata lui au putut vedea numai
tristete. M-am lasat in jos, pentru a fi la acelasi nivel cu el si m-
am uitat in ochii lui inlacrimati.

-Scumpule, ce s-a intamplat? De ce plangi? Am

intrebat disperata. Ii stergeam lacrimile, dar apareau altele.

-M-Mami, d-de ce…de ce

t-tati meu nu e-este a-aici? Suspina el. Tu il ai pe
bunicul…iar e-el, bunica si ceilalti il au pe Carlisle. E-Eu
d-de ce n-nu am un t-tatic? Un-Unde e taticul m-
meu? Am incremenit. Stiam ca odata si-odata tot trebuia sa stie,
dar nu ma asteptam ca intrebarea avea sa vina atat de devreme
si nu dupa ce mi-am dat seama cat de mult se schimbase tatal
lui. Nu eram pregatita. U-Unde e tati? A repetat el, uitandu-se
la mine cu ochii lui negri, presarati cu putin auriu.

-R-Ray, am spotit, strangandu-l la piept si incepand sa

plang si eu.Mama a venit si ne-a luat pe amandoi in brate.
 -Ray, tatal tau este plecat, i-a spus ea.

-Si cand se intoarce? Intreaba el, mutandu-si privirea

spre mama.

-Pai, el are niste lucruri pe care trebuie sa le

faca…se baga tata.

-O sa-l cunosc, mami?

Nu am putut sa-I raspund, doar am dat din cap in semn

afirmativ. Eu speram sa nu se intalneasca niciodata. Nu vroiam
ca Ray sa aiba legatura cu Volturi si intunericul pe care-l
imprastiau pe oriunde mergeau. Nu era corect pentru el sa-l tin
departe de tatal lui, dar nici altaturi de el nu era bine.
Rahmi…nu mai era acelasi. Ura, rautatea si nefericirea pusese-
ra stapanire pe el si nu vroiam ca fiul meu sa pateasca la fel. L-
am imbratisat mai strans, iar el si-a pus capul pe pieptul meu.

Un gest eroic, dar... cam necugetat (capitolul 32)

Au trecut 3 luni de cand Rahmi ne-a vizitat. Lucrurile revenise-
ra cat de cat la normal in familia noastra. Ray, arata acum ca
un copil de 7 ani. In cateva luni se dezvoltase destul de repede,
spre surprinderea noastra. Singura care ma ingrijora era Nikki.
Statea mai retrasa, vorbea daca o intrebai ceva, dar in rest
prefer sa taca si sa priveasca. Numai cand Ray era prin
preajma, mai dadea si ea semne de ―viata‖. Gandurile ei, erau
indreptate spre Rahmi. Vroia sa-l uite, dar oricat de mult
incerca, se ranea singura. Imi doream sa-I i-au toata durerea,
dar nu puteam si asta ma durea si pe mine.

Dupa ce-am strans hainele aruncate prin intreaga camera,

de scumpul meu sot, am coborat in livig. Bella, Alice si Nikki,
sateau pe canapea si vorbeau. Alice tot flutura prin fata Bellei o
revista de moda. Am intrat in camera si m-am asezat langa
Nikki. Bella ma implora s-o salvez de acolo. Am ridicat din umeri
sip e fata lui Nikki a aparut un mic zambet. Am ascultat in liniste
cum Alice o tortura pe saraca Bella. Zambetul lui Nikki se largise
si mai mult. Acum isi lasase capul pe pieptul meu. Am luat-o in
brate, sarutand-o pe par. Spre fericirea Bellei, scaparea ei a
venit odata cu intrarea vijelioasa a lui Ray in casa.

-Ray Cullen! Tipa Alice. S-a pozitionat in fata lui, cu

mainile in sold. Hainele lui Ray aratau ingrozitor. Era plin de
noroi din cap pana-n picioare.

-Ray, ce s-a intamplat? Intreaba Nikki speriata.

-Nimic mami, spune el zambind.

 -Ray, ce s-a intamplat cu hainele
tale? Tipa Alice. Tornada fusese pornita, iar Ray era tinta ei.

Au mai durat cateva secunda, pana cand Emmett si Jasper

au navalit in casa. Avand viteza, au intrat in Ray si toti 3 au
cazut peste Alice, murdarind-o de noroi si pe ea. Am reusit s-o
trag pe Nikki din drumul lor, altfel facea si ea o ―baie‖ de noroi.
Vazand gramada de vampire pe jos, am izbucnit in ras. Oricat de
multa durere se afla in sufletul fiicei mele, imaginea din fata
ochilor a facut-o sip e ea sa izbucneasca in ras. Ne-am alaturat
Bellei pe canapea, inca razand de gramada din fata usii.

Auzind zgomotul puternic, Carlisle si Esme au coborat

rapid din birou. Cand au vazut-o pe Alice cum se chinuia sa iasa
de sub baieti, i-a bufnit si pe ei rasul. Bella se tinea cu mainile de
burta langa mine, iar Nikki, incerca cu greu sa se abtina.
 -Oho, matele incurcate! Tipa
Jacob, aruncandu-se peste Jasper. Alice a scos un chitait chinuit
si a reusit sa-si elibereze o mana cu care incerca sa ajunga la
Jacob.

-Unde e matusa Alice?Intreaba Nessie.

-Acolo, ii raspunde Bella, inca razand.

Carlisle si Esme i-au ajutat pe toti sa se ridice. Jacob era cel

mai nedumerit. Alice statea intinsa pe jos si era gata sa
explodeze. S-a ridicat furioasa de jos si s-a dus la Jasper si
Emmett, prinzandu-I cu cate o mana de gat. La Emmett a avut
ceva dificultati din cauza marimii, dar intr-un final a reusit.
Brusc am vazut-o pe Alice, levitand prin camera. Dadea
disperata din maini, iar Ray se amuza teribil de fata ei speriata.
M-am uitat la Nikki si atunci am inteles, Ray facea asta. Era
puterea lui.
 -Ray, inceteaza. Tonul autoritar al mamei lui, l-a facut
sa inceteze, iar Alice a simtit din nou pamant sub picioare.

-Ce-a fost aia?Intreaba speriata , fugind in

bratele lui Jasper.

-Hocus...Pocus...spune Ray mandru.

-Nu stiam ca ai o putere, spune Esme.

-Ehhh, nu trebuie sa stiti tot. Uneori si secretele

sunt bune, spune el.

-Bine, bine. Acum misca-te sus si schimba-ti

hainele astea jegoase, ii spune Nikki, batandu-l usor pe
umar.

-Sa nu stati mult, vrem sa vorbim cu voi, spune

Carlisle.
 Baietii si Alice au urcat in dormitoare pentru a se schimba..
In living se asternuse o liniste apasatoare. Toti, inafara de Nikki
si Ray stiam ce discutie urma sa avem. Oricat detestam sa ne tot
mutam de colo-colo, stiam ca este spre binele nostru. Oamenii
incepeau sa observe ca nu imbatranim si trebuia sa o stergem de
acolo, pana ce secretul nostru nu este descoperit.

Dupa 10 minute toata familia era in living.

-Deci unde plecam?Intreb eu, spargand linistea din

incapere.

-Ce? De ce sa plecam?Sare Ray.

-Ray, oamenii au inceput sa observe ca nu

imbatranim, asa ca trebuie sa plecam, explica Esme, pe un
ton bland. Ma uimea cata bunatatea poate zace intr-o persoana.

-Ce ziceti de Alaska sau Rusia?Propune Renesmee.

-Alaska, a strigat majoritatea.

-Cred ca as prefera Londra…am spus mai mult pentru

mine.

-Nu am mai fost de mult in Londra, spune Alice

ganditoare.

-Vroiam in Alaska…spune Nessie, suparata.

 -Ok. Uite cum facem. Ray se ridica dupa fotoliu si incepe
sa faca ture prin mijlocul camerei. Majoritatea vrea sa se
mute in Alaska, iar bunica in Londra…ce-ar fi ca
eu,mama, bunica si bunicul sa mergem in Londra si
restul in Alaska.

-Nu, nu…am inceput eu.

-Ba cred ca este o idee buna, spune Nikki.

-Nik, noi niciodata n-am stat despartiti..bine decat

cand am fost in luna de miere…

-Hai, bunicule va fi distractiv…

-Bine, deci asa ramane. Rose, Emm, Nikki si Ray

vor merge in Londra, iar noi in Alaska. Rose, daca se va
intampla ceva te vom anunta, iti promit, imi spune Esme,
imbratisandu-ma.

Cu totii am mers in camera, pentru a impacheta. Emmett a

scos din sifonier 4 geamantane uriase, in timp ce eu alegeam
cateva haine. L-am rugat pe Emmett sa deschida decat un
geamanta, pentru ca ne vom cumpara alte haine de acolo. Am
impachetat strictul necesar si m-am indreptat spre camera fiicei
mele. Avea un torler deschis pe pat si cateva haine aruncate prin
el.

Nu era foarte bucuroasa ca pleaca, deoarece o parte din ea,

credea ca Rahmi se va mai intoarce si daca nu va mai fi aici, el
nu va sti unde este. Vroia sa-l urasca, exact cum i-a spus el, dar
iubirea pe care i-o purta era mult prea mare si exista si Ray,
care mereu ii aminteste de el. Se bucura totusi ca fiul ei nu va
avea de-aface cu rautatea Volturilor.

M-am asezat langa troler, imapchetand frumos hainele pe

care le aruncase ea. Mi-a zambit timid si a mers in sifonier
pentru a mai scoate cate ceva.

Dupa 2 ore Alice intra in dormitor si ne anunta ca ne-a

inchiriat un apartament, chiar in centrul Londrei. Cand a aflat
Ray a sarit in sus, abia astepta sa vada si altceva inafara de
micul Forks sau Settle.

Avionul nostru pleca la ora 8:45 dimineata, deci mai

aveam 2 ora. Am mers in dormitorul meu si al lui Emmett,
pentru un dus.Cand am intrat am crezut ca fac stop cardiac.
Hainele sotului meu erau aruncate prin intreaga camera, iar el
statea bagat intr-un sertar al noptierei cautand ceva.
 -Emmett McCarty
Cullen! Am tipat la el. A inghetat pentru cateva secunde, dar
dupa si-a continuat cautarea. Ce faci?Il intreb furioasa.

-Imi caut boxerii norocosi, spune el, aruncand alte

perechi de sosete si boxeri prin camera.

-Boxeri norocosi?! Emmett,

dragule…cred ca vom merge la un psihiatru cand
ajungem in Londra. Incepi s-o iei razna,i-am spus,
maingaindu-l pe cap.
 -Pai daca o i-au razna inseamna
ca tu esti de vina, pentru ca tu ma inebunesti. M-a luat in
brate, apasandu-si buzele pe ale mele. Am incercat sa ma
eliberez din imbratisarea lui, dar nu am reusit si dupa cateva
secunde nici nu mai vroiam. Buzele lui moi, erau atat de dulci,
incat nu ma saturam de ele. Vroiam mai mult,asa ca l-am tras
mai aproape de mine, trecandu-mi degetele prin parul lui cret.

-Aaaa, scuze, dar ar trebui sa plecam, spune Ray. M-

am despartit imediat de Emmett, uitandu-ma spre nepotul meu,
care zambea malefic. Tocmai ne prinsese intr-un moment nu
tocmai ok, pentru un copil de 7 ani, chiar daca stia multe.Sper sa
nu devina un obicei. Ma bucuram ca scap de Alice,dar daca Ray
ii ia locul… Cred ca daca as fi putut rosi, ma faceam rosie
precum sangele, la fata.

-Coboram acum, ii spune Emmett.

Dupa 1 ora eram in avion. Mi-am lasat capul pe umarul lui

Emmett, inchizand ochii. Nikki, pastra aparentele fata de Ray,
Emmett si mine, numai ca ea nu stia ca ii pot citi gandurile si nici
nu va afla prea curand. Poate ma va judeca cand va afla ca
stiam tot ce gandea si nu i-am spus nimic, dar poate ca in viitor
imi va fi de ajutor acest mic secret. Niciodata nu se stie si este
mai bine sa previn decat sa ma trezesc in cine stie ce situatie
neplacuta.

Ray s-a tot foit pe scaunul lui, pana cand s-a hotarat sa se
uite pe micul geam din dreapta lui. Privelistea era incredibila,
iar el era fascinat. Nikki, citea o carte…bine se prefacea ca
citeste, iar Emmett, era absent. Dupa 8 ore de zbor, am ajuns in
sfarsit la Londra. Am luat un taxi si am mers la apartamentul pe
care Alice ni-l inchiriase. Era intr-o zona mai retrasa, chiar daca
era in centrul Londrei. Un impens apartament cu 3 camere,
luxoase, tipic Alice. Apartamentul se afla la etajul 10, spre
bucuria lui Ray, care adora lifturile. Ne-am dus fiecare in
dormitoarul lui pentru a despacheta si a merge sa ne plimbam.
Norii cenusii acopereau in intregime cerul, iar mirosul de ploaie
plutea prin aer.

Cand am deschis usa de la

dormitorul meu si al lui Emmett, am ramas blocata. In mijlocul
camerei era un pat imens, acoperit cu un cearceaf de un alb
imaculat. In fata patului se afla o chestier rotunda plina cu apa
si petale uscate de tradafir.Pe podeaua de gresie erau
imprastiate petale de tradafir. In locul, in care se afla patul
podeaua stralucea, ce am crezut ca sunt niste accesorii ale
patului. O plasma uriasa era prina de tavan, iar geamurile ce
tineau dintr-o parte in alta a camerei erau acoperite de draperii
maro-visini, la fel ca si gresia.

-Wow! A spus Ray, intrand in camera. Mami, pot avea

eu camera asta?O intreaba pe Nikki.

-Ce camera, scumpule?

-Asta.

-Ray, asta este camera bunicii si a bunicului, ii

spune ea bland.

-Dar…

-Ray! Sa mergem sa te schimbi! Nikki il i-a de mana si

intra in dormitorul lui.

Emmett, inchide usa dormitorului si ma i-a in brate,

sarutandu-ma pe gat.

-Nu acum,Emmett.

M-am eliberat din imbratisarea lui si am pus trolerele pe

pat. Emmett ramasese in acelasi loc, cu o fata de catelus plouat.
Am scos un oftat puternic si m-am dus la el. Mi-am arucat
bratele dupa gatul lui, privindu-l seducator. M-a tras mai
aproape de el, incepand sa ma sarute. Cu cat dura mai mult
sarutul, cu atat il vroiam mai mult. Totusi supararea lui Ray, ne-
a facut sa ne oprim. Acum incepuse sa protesteze in privinta
hainelor pe care I le daduse Nikki. Emmett mi-a zambit si mi-a
mai dat un mic sarut inainte de a iesi din camera.

Am intrat in mintea lui Nikki si l-am vazut pe Ray in varful

patului cu mainile incrucisate la piept, iar Nikki statea cu o
pereche de jeansi in mana si se ruga de el sa se imbrace.

-Nu, nu si nu! Spune Ray. Incapatanarea lui, semana cu

a mea.

-Ray Cullen, imbraca-te imediat!

-Nu, mami. Vreau camera aia!

-Ray…tu ai camera ta. Emmett s-a apropiat de pat si s-

a asezat.

-Dar aia este mai frumoasa,spune el, iar o lacrima a

cazut din ochii lui suparati.

-Nu, a ta este mult mai frumoasa decat aia si sti de

ce, pentru ca este special aleasa pentru tine.Uita-te in
jur, mobilierul si tot ce este in camera, reflecta
personalitatea ta. Uite iti promit ca atunci cand vei fi
mare si vei avea o prietena o sa ai o camera identical cu
aia. Ray a inceput sa analizeze mai bine camera,
lasandu-si bratele sa cada pe langa corp. Tonul bland pe
care l-a avut, m-a uimit si pe mine. Nikki, il privea uimita, nu-I
venea sa creada ca l-a linistit pe Ray.

-Mda, cred ca ai dreptate, spune Ray intr-un final.

-Bun, pai atunci imbraca-te si sa mergem, i-a spus

batand palma cu el.

-Bine, acum iesiti, va rog. Nu mai sunt un copil

mic.

Emm si Nikki au inceput sa rada si au iesit din camera.

-Wow, tati nu credeam ca il poti calma.

-Ce pot sa spun, cred ca statul pe langa Esme si

Jasper atata timp este molipsitor, a spus zambind.

-Sunt gataaaaaaaa!Tipa Ray.

Inainte de a iesi din apartament, m-am asigurat ca Ray nu

a uitat regulile, pe care trebuie sa le respecte atunci cand iesim
printre oameni.

Emmett ma i-a de mana, zambindu-mi. Nikki era langa

mine, iar Ray mergea in fata noastra. Chiar daca crestea repede,
tot ca un copil de 7 ani se comporta.
 Cupluri de tineri, se plimbau indragostiti pe strazile nu
foarte mari ale orasului. Mirosul de ploaie de aer devenea tot
mai puternic, avertizandu-ne ca ploaia se apropie si va aduce cu
ea o furtuna pe cinste. Cu pasi umani neam indreptat spre parcul
de care ne spusese Alice. Era situat la 6 strazi de blocul nostrum.]

Cum am ajuns, Ray a fost absorbit imediat de ―jocurile‖ de

acolo. Priveam in jur si ma intrebam daca nu cumva era un parc
de distractii. Copiii de diferite varste, alergau, tipau si radeau,
pe langa uriasele masinarii. Bineinteles Ray vroia sa se de-a in
toate, dar in cele mai multe trebuia sa aiba un insotitor, asa ca l-
am trimit pe Emmett cu el. M-am asezat impreuna cu Nikki pe o
banca mai retrasa, privindu-I pe baietii nostril distrandu-se.

-Scumpo, nu esti in apele tale. Te simti bine? Am

intrebat-o bland, asezandu-I o suvita dupa ureche.

-Sunt bine…De fapt…pe

tine oricum nu te pot minti. Nu ma simt bine. Ma simt
ca naiba. Cel mai rau ma doare aici, spune ea, punand
palma pe inima.
 -Totul va fi bine, puiule. Acum te simti ranita, dar o
sa vezi ca timpul le va rezolva pe toate –asta cu timpul n-a
mers la mine, dar am auzit ca functioneaza si sincera sa
fiu…sper din tot sufletul sa functioneze la Nikki- si toata
durerea va disparea cand dragostea va bate din nou la
usa ta.

-Si daca nu va mai veni niciodata?Vocea ei era plina

de durere si tristete.

-Va veni, scumpo, intotdeauna vine. Am sarutat-o pe

frunte, imbratisand-o.

A zambit. Vroia din tot sufletul sa am dreptate, dar ceva in

ea ii spunea ca Rahmi e sufletul ei pereche.

Un fulger bine conturat a strabatut norii negri, urmat apoi

de un traznet asurzitor. Oamenii incepeau sa se indrepte spre
casa, dar nu-I mai vedeam pe Emmett si Ray. Ne-am ridicat de
pe banca si am facut cativa pasi spre roata uriasa si l-am vazut
pe Emmett apropiinduse cu 4 inghetate in maini. Cand ne-a
vazut a palit si mai rau la fata, iar inghetatele au cazut pe jos.

-Ray nu este cu voi?Intreaba speriat.

-Nu! Trebuia sa fie cu tine! Spune Nikki. Panica

incepuse sa puna stapanire pe ea.

-Unde l-ai vazut ultima data?Frica incepuse sa ma

cuprinda in totalitate.
 -Eram la toneta de inghetata si i-am spus sa vina
la voi…

Ploaia ce amenintase toata ziua, s-a dezlantuit. Fulgerele si

traznetele erau tot mai dese, iar picaturile de ploaie erau mari si
cadeau cu repeziciune. Vantul se intetise si el, maturand
gunoaiele ce fusesera aruncate pe jos de copii.

-Nu va suparati. Ati vazut cumva un baietel de 6

ani, blond si ochi albastri?Este cam atat de
inalt, intreaba barbatul, aratandu-ne inaltimea baiatului.

-Nu, dar si ba-fratele meu s-a pierdut, probabil ca

sunt impreuna, spune Nikki repede.

Am fost de acord sa ne despartim si sa-I cautam. Era

ciudat, cum stateam toti 5 in ploaia torentiala schimband
numerele de telefon.

Femeia a venit cu mine, barbatul cu Emm, iar Nikki

singura. Nu-mi convenea ca trebuie sa alerg la viteza umana.
Vroiam sa-l gasesc cat mai repede pe Ray, dar si pe baiatul
acestor oameni. Ray ar fi supravietuit in caz de pericol, dar
baietelul uman nu. Cand ploaia a devenit tot mai puternica, i-am
dat geaca mea,femeii. A protestat la inceput, dar banuiesc ca
picaturile mari si reci au convins-o ca este mai bine. O
suprindeam uneori privindu-ma ciudat. Nu intelegea cum de nu-
mi este frig,fiind doar in tricou, cu ploaia asta rece, in timp ce ea
incepuse sa tremure, chiar si alergand.
 Dupa vreo 2 ore de alergat prin ploaie, scotocind prin parc,
mi-a sunat telefonul.

-Mami, i-am gasit, dar este o problema…Nikki se

ineca in propriile cuvinte.

-Linisteste-te, scupo. Am intrat imediat in mintea ei si

am vazut de ce era asa socata.

Era langa un canal de apa, lat, ce se afla in partea sudica a

parcului. Cred ca era folosit pentru scurgerea apei din canale
sau habar n-am, nu asta conta acum. Ray si baietelul oamenilor
erau in apa care acum curgea cu repeziciune.

-Nikki, suna-l pe Emmett si spune-I unde esti.

Venim si noi cat putem de repede.

-I-au gasit?

-Da si trebuie sa mergem cat mai repede acolo.

Hai!

-Unde sunt? Intreaba femeia gafaind. Acum nu prea mai

putea tine pasul cu mine, dar facea eforturi vizibile. Mama tot
mama ramane.

-La canalul acela…Nu stiam daca are vreun nume, dar

spream sa stie la ce ma refer. Dupa privirea ingrozita, il stia.

Am continuat sa alergam, pana ce ne-am intalnit cu

ceilalti. Emm mi-a spus ca podul pe care poti traversa canalul
este departe. Orice solutie gaseam sa-I salvam pe baieti, ne
punea secretul in pericol, iar pentru oameni viteza apei era
sinucidere curata. Ray se tinea cu o mana de creanga unui copac
batran de pe marginea canalului, jumatate in apa, iar cu
cealalta il tine ape baiatelul oamenilor. Creanga nu mai rezista
mult, asa ca trebuia sa luam o decizie, rapid.

-La dracu cu secretul! Am injurat incet, incat m-au

putut auzi decat Emmett si Nikki. Merg eu sau mergi tu,
Emmett? Il intreb pe acelasi ton.

-Pot si eu…se baga Nikki.

-Tu stai aici! Am spus autoritara.

-Ok si secretul?Intreaba ea plangand.

-Nu conteaza.O sa vedem noi, dupa. Acum este

important sa-I salvam pe baieti.

-Merg eu! Spune Emmett. Ma indepartez putin si o sa

sar in apa. Tinetii pe oameni ocupati. Si cu asta a disparut
de langa noi.

Femeia cazuse in genuchi, iar barbatul inghetase. Am

incercat sa-I linistim sis a le spunem ca totul va fi bine, dar erau
convinsi ca Emmett nu va putea ajunge la ei, inainte ca creanga
de care se tinea Ray sa cedeze. Cateva minute mai tarziu Emmett
era langa copac, spre uimirea si socul oamenilor. S-a intins si l-a
apucat pe Ray de mana, dar acesta, l-a tras pe baiat spre
Emmett. Era constient ca baiatul n-ar supravietui daca l-ar lua
curentul. Dupa cateva incercari, Emmett il prinde pe baiat si il
trage pe mal, apoi il trage sip e Ray.

-Rose, ne intalnim la cel mai apropiat spital.

Baiatul a intrat in hipotermie, imi spune Emmett.

-Bine. Am inchis telefonul si l-am bagat in buzunar.

-Ce este?Intreaba barbatul.

-Ne intalnim la cel mai apropiat spital…Deci sa

mergem!

O jumatate de ora mai tarziu, intram pe usile spitalului ―A

doua sansa‖. Emmett si Ray, stateau pe doua scaune aflate pe un
hol lung. Ray a alergat la Nikki, imbratisand-o. Telefonul imi
suna incontinuu, iar pe ecran aparea numele fiecarui membru al
familiei. Alice deja ii panicase pe toti.

Baiatul era acum in afara oricarui pericol, dar daca mai

statea mult, o putea pati.

Dupa miile de multumiri ale cuplului, in sfarsit ne-am urcat

intr-un taxi si ne-am indreptat spre apartament. Abia asteptam
sa ma relaxez putin. Am avut o zi minunata, care la sfarsit s-a
transformat intr-un cosmar.

Pestisori si oua (capitolul 33)

Petrecuse-m o noapte minunata alaturi de Emmett. O mica raza
de soare a intrat prin spatial ingust dintre traperii si a cazut pe
pieptul lui Emmett. L-am sarutat, tragandu-ma mai aprope de
el. Exact asa vroiam sa raman pentru totdeauna. Nu mai vroiam
sa aud de problem sau tristete.

-Buna dimieata, spune el in soapta.

-Neatza…

-Nu-mi vine sa cred, nu ne-a mai deranjat nimeni.

Cat de bine e…spune el, intinzand mainile.

-Nu am mai fost intrerupti pentru ca am inchis

usa, am spus razand.

-Poate, dar unde ramasese-m.

Mi-a ridicat capul pentru a

ma saruta. Culoarea ca mierea din ochii lui, ma himnotiza si ma
facea sa ma pierd in profunzimea lor. Emmett se rasuceste,
ajungand deasupra mea, incepand sa ma sarute. In apartament
era liniste, niciun motiv de ingrijorarea, asa ca m-am lasat
prada saruturilor si mangaierilor, sotului meu.

Dupa 3 ore am reusit sa ma dau jos din pat, spre

nefericirea lui Emmett. Mi-am facut un dus si am iesit din
dormitor, lasandu-l pe Emmett suparat, intins in tot patul. In
living, Nikki statea pe canapea, citind o cartea, iar Ray se juca
pe Play Station.

-Neatza.

-Bunico, de ce ai stat atat de mult in camera cu

bunicul, ca vampirii nu dorm? Intreaba Ray, punand
mainile in sold. In momentul asta semana cu Alice.

-Ray! Spune Nikki. Tu vedeti de jocul tau si nu mai

pune intrebari care nu-si au rostul.

-Dar vreau sa stiu…

-Pai…ma balbai eu.

-Hei, amice, spune Emmett.

-Bunicule de ce ai stat atat de mult in camera cu

bunica?

-Pai…Ray, cred ca trebuie sa avem o discutie ca

intre barbati…

-Emmett! Am spus serioasa.

 -Tata, nu este o idee buna…

Avea foarte mare dreptate. Acum ar trebui sa fie atent ce

spune, altfel va fi nevoit sa scorneasca o poveste credibila –pe
Ray nu prea il puteai duce cu zaharelul- altfel era terminat.

-Sigur, bunicule, abia astept.

-Pai, cum sa-ti

spun…Ma uitam amuzata la Emmett. Intrase intr-o situatie
cam jenanta. Bunicul si bunica trebuie sa stea in acceasi
camera, pentru ca…pestisorii trebuie sa aiba grija de
oualele lor…la fel cum mami tau are grija de tine…

Si eu si Nikki am izbucnit in ras. Cred ca era ce-a mai

tampita, dar haioasa explicatie posibila.

-Pot vedea si eu cum pestisorii au grija de oualele

lor?Intreaba Ray, entuziasmat. Fata lui Emmett a devenit si
mai alba, iar eu si Nikki, am inceput sa radem cu lacrimi.
 -R-Ray tu nu poti vedea pestisorii si oualele
acum…

-De ce? Eu vreau sa-I

vad!!! Striga Ray, incrucisandu-si bratele la piept, in fata lui
Emmett. Nikki se ascundea dupa mine, razand incontinuu.
Emmett imi cerea ajutor din privire, dar am dat din cap in semn
ca nu.

-Nu ii poti vede acum, pentru ca au plecat…Nikki a

izbucnit si mai tare in ras si a iesit din camera. Doamne ce
idiotenii putea scoate Emmett pe gura.

-Unde au plecat? Au plecat la cumparaturi? Cand

se intorc, vreau sa-I vad!

-O sa-I vezi, dar nu acum. In fine, ce zici de o

inghetata de ciocolata, spune Emmett repede, schimband
subiectul.
 -Bine, dar sa sti ca tot vreau sa vad pestisorii si
oualele!

-Bine.

Inainte de a iesit afara cu Ray, Emm ne-a mimat mie si lui

Nikki, care revenise in camera ca o sa i-o platim.

Dupa o jumatate de ras pe seama lui Emmett, Nikki a mers

in dormitorul ei, iar eu am ramas la televizor. Schimbam
posturile incontinuu, nestiind ce as vrea sa vad. Intr-un final, am
ramas pe Animal Planet, era cel mai ok post. M-am lungit pe
canapea, lasandu-ma prada imaginilor cu viata regilor
animalelor. Brusc, gandurile lui Nikki, m-au trezit la realitate. Se
intreba daca nu cumva Rahmi ne mai vizitase si vazuse casa
goala. Ar fi vrut sa fie alaturi de ea si de Ray, dar stia ca este
imposibil. Volturii pusese-ra ghiarele pe el. Ultimul gand m-a
ingrozit si interveneam sigur, chiar daca asta mi-ar fi scos la
iveala secretul. Cuvintele lui Rahmi ii se tot repetau in minte, dar
ceva in ea ii spunea ca nu au fost adevarate. Isi tot storcea
creierii sa-si de-a seama de ce ar spune Rahmi acele cuvinte,
pana cand imaginea lui Aro i-a venit in minte. Avea de gand sa
mearga in Volterra si sa-l i-a pe Rahmi de acolo, cu sau fara voia
lui. Chiar daca n-o mai iubea nu conta. Vroia sa-I ofere o viata
mai buna, iar alaturi de Volturi nu ar fi avut-o. Se gandea la un
plan de a merge in Volterra fara a sti noi. Chiar atunci telefonul
a inceput sa-mi sune.

-Alice…
 -Rose, Nikki vrea sa mearga in Volterra, spune
agitata.

-Stiu. Nu o voi lasa, stati linistiti…

-Ce? De unde sti?

-Intreabati-l pe Edward. Spune-I ca ii dau voie sa

spuna. Alice o sa te sun mai incolo. Am inchis si am
incercat sa par concentrate din nou pe televizor, cand Nikki a
intrat in living.

S-a asezat pe fotoliu, incercand sa para interesata de

imaginile de pe televizor, dar nu-si putea ascunde agitatia. Se tot
juca cu degetele si cu un elastic de par. Intr-un fel era amuzanta
cum incerca sa para ca totul este in regula, dar gandurile ei nu
ma amuzau deloc. Am inchis televizorul si m-am ridicat in sezut.

-Ce este?O intreb direct.

-N-Nimic…se balbaie ea.

-Atunci, daca nu este nimic de ce esti asa agitata?

 -Nu sunt agitata. I-am aruncat o
privire gen ―nu te cred, deci spune tot‖ si a scos un oftat
lung. Bine. Mami vreau sa fiu putin singura….nu stiu
trebuie sa-mi pun ordine in ganduri si singurul loc in
care ma simt in siguranta si linistita este…Forks.

-Forks?! Vrei sa te intorci in Forks?

-Doar pentru o scurta perioada…

―Trebuie s-o conving sa ma lase. Offf, ce ma enerveaza ca

nu suntem si noi ca vampirii din carti sa putem folosi
constrangerea.‖

-Nu! A dat sa protesteze, dar am atentionat-o cu degetul sa

asculte in continuare. Si cred ca nu ai de gand sa pleci fara
sa spui. Nikki, iti spun doar atat si am incheiat
subiectul…Ray are nevoie de tine.

―De unde stia ce vroiam sa fac? Matusa Alice….‖

 -Mama, am nevoie de putina singuratate. Sunt
sigura ca si tu ai avut vreodata nevoie de singurate, iar
bunica si bunicul ti-au oferit-o.

-Am avut si inca am Nik, doar ca in 90% din

cazuri…eu am preferat singuratea oferita de camera
mea.

-Sunt sigura ca nu ai trecut prin asta, ca sa sti cum ma

simt eu, spune ea, cu lacrimi in ochi.

-Nikki, nu o sa vorbesc cu tine despre asta, dar si

eu am trecut prin multe... Stiu ca te doare, dar va trece.
Esti puternica si vei putea sa treci peste.

-Dar…

-Niciun dar! Am iesit pe balcon, lasand-o singura.

Stia ca daca va incerca sa fuga, Alice ma va anunta si nu

va ajunge foarte departe. Sa lupte impotriva mea sau a lui Emm
nici nu se punea problema. A inceput sa planga disparand in
dormitorul ei. Primul instinct a fost sa merg dupa ea si s-o
linistesc, dar era mai bine sa lase toata durerea afara. Uneori
lacrimile sunt cel mai bun medicament.

Afara, vantul batea destul de tare, iar aerul era umed.

Soarele era acoperit in totalitate de o perdea gri. Mi-am pus
coatele pe balustrada balconului privind oamenii ce misunau pe
strazi. Erau intr-o continua miscare si se grabeau ingrozitor de
tare. Oare asa eram si eu? Neah, pe vremea aia nu existau atatea
chestii…care sa te faca sa vrei sa ajungi cat mai repede intr-un
anumit punct. Mda…poate pe vremea aia mi-as fi dorit sa vizitez
si eu alte tari sau orase, chiar nu mai stiu…sau poate nu vreau sa
mai stiu… Mintea omului este ciudata rau. Oricum, un lucru il
stiu sigur. Imi doresc sa uit tot ce tine legat de Ronchester, nici
nu as vrea sa-l mai vad pe harta, dar din pacate nu se poate.
Trecutul te va urmari oriunde. Nu poti scapa de el, niciodata,
dar il poti infruta…Il poti infrunta…

Zgomotul facut de usa de la intrare m-a scos din gandurile

mele. Ray navaleste in living, aruncanduse pe canapea, cu o
inghetata in mana, incepand sa butoneze telecomanda.

-Unde e Nikki? Ma intreaba Emm, venind pe balcon. Ma

imbratiseaza,sarutandu-ma pe gat.

-In camera ei…O sa trebuiasca sa vorbesc cu

tine. Ranjetul i-a pierit imediat de pe chip.

-S-a intamplat ceva?

 -Bunicule, acum pot vedea
pestisorii?Intreaba Ray, venind dupa noi.

-Ray, eu si bunicul avem de discutat si cum ti-a

spus si el. O sa vezi si tu pestisorii la un moment dat,
dar acum nu se poate. Te rog frumos, lasa-ma sa
vorbesc cu bunicul.

-Bine…spune el suparat. Vroia ca intotdeauna sa se faca

cum vrea el, dar trebuie sa inteleaga ca nu mereu se intampla ce
vrei tu.

Cum usa glisanta a fost inchisa, tensiunea s-a mai

diminuat putin. Emmett inca avea acea fata serioasa si astepta
sa incep.

-Ce este, baby? Intreaba el,dupa o lunga perioada de

liniste, in care se auzeau doar pasarile si zgomotul facut de
masini.
 -Nikki…vrea sa mearga dupa Rahmi…

-Ce?! Fata asta cred ca a inebunit… Emmett pune

coatele pe balustrada. I-am pus o palma pe spate, calmandu-l. Il
enerva orice discutie legata de Volturi.

-Emm…Vrea sa-l salveze de Volturi chiar daca o

iubeste sau nu.

-Nu o voi lasa! Maraie el. Nu mai are ce cauta in

Volterra!

-Nici eu, dar acum trebuie sa nu-I sarim in cap. Te

rog. Dragule, sufera si sunt sigura ca ai trecut si tu prin
chestia asta cu suferinta din dragoste. Emmett si-a dat
ochii peste cap.

-Bine, dar tot voi fi cu ochii pe ea. Nu-I convenea ca

nu poate vorbi cu fiica lui despre chestia asta, dar acum cel mai
bine era sa-I fie oferita putina intimitate. Lacrimile vor ajuta la
vindecarea ranii, provocate de Rahmi.

Am incuviintat din cap. Emm ma saruta si intra in casa.

Am ramas pe balcon impreuna cu gandurile mele. Nu vroiam ca
fiica mea sa sufere, dar nici nu o puteam lasa sa mearga in
Volterra. Atunci ce pot face? Daca Rahmi inca o iubeste si face
toate astea pentru a o tine depare de Volterra? Daca totul este un
plan nebunesc al vreunui…rege? Atatea intrebari fara raspuns.
As putea afla raspunsurile daca as merge in Volterra, dar asta
insemana…lupta, mai mult ca sigur. Ce ar trebui sa fac acum?

Cioc! Cioc! Cioc!

Ciocanitul a continuat si cum nimeni nu

se ducea la usa, am mers eu. Era ciudat pentru ca nu asteptam
pe nimeni si oamenii nu veneau la noi. Poate Alice vroia sa ne
faca vreo surpriza sau mai stiu eu ce. Oricum cand vine vorba de
Alice nu ma mai uimeste nimic. Am pus mana pe clanta si am
deschis. Persoanele din fata mea, mi-au zambit, dar eram prea
uimita pentru a le raspunde. Nu credeam si sincera sa fiu nu
vroiam sa-I mai vad. Nu era bine pentru niciunul dintre noi.

Aproape descoperiti (capitolul 34)

Singurele zgomote care se auzeau erau bataile celor 3 inimi ale
oamenilor. Inca eram uimita de aparitia lor. Vazand ca nu se
aude nicio voce, ci 3 inimi batand repede, Ray a venit sa
investigheze.

Cand a vazut persoanele de la usa si el a fost uimi, dar i-a

trecut repede. Zambetul larg, aparandu-i pe chip. Nu prea era
crescut prin oameni, dar se descurca perfect in compania lor si
oamenii nu pareau chiar atat infricosati de el, cum erau de
noi,poate din cauza ca inafara de tenul foarte palid, arata mult
mai uman ca noi.

-Hei. Salut! Spune el, intinzand mana spre baietelul din

fata lui. Cu o mica ezitare, acesta intinde si el mana.

-Buna ziua! Spune femeia.

-Buna ziua! Incercam sa-mi pastrez tonul cat mai

relaxat, dar nu prea imi iesea. Nu era bine ca ei sa se afle aici.
Daca vor sta pe langa noi vor observa ca ceva este in neregula,
mult mai mult decat au observant pana acum. Intrati…am spus
cu jumatate de gura. Nu vroiam sa par nesimtita, asa ca am
intrat in rolul de gazda.

-Multumim!

Am mers cu totii in living. Oamenii adusese-ra un tort de

ciocolata cu vanilie si frisca. La scurt timp ni se alatura si
Emmett, impreuna cu Nikki. Ochii ei rosii tradau plansul de mai
devreme. Inimile oamenilor au inceput sa bata si mai repede si
pun pariu ca instinctual lor de aparare le spunea s-o i-a la fuga.
 -Ne pare rau ca venim asa neanuntati, dar aveati
telefonul inchis.

-Da, nu prea le-am mai incarcat, am spus repede.

-Numele meu este Graham Sperry. Ea este sotia

mea Jade Sperry, iar el fiul nostru Andrew Sperry.

-Eu sunt Emmett Cullen, ea este sotia mea Rosalie,

iar ei…copiii nostril adoptivi, Nikki si Ray, continua
Emmett.

-Andrew, hai in camera mea sa ne jucam, spune

Ray.

Baietii au mers in dormitor, lasand adultii singuri.

-Va multumim din suflet pentru ce ati facut pentru

noi.

-Nu…am inceput eu.

-Ne-ati salvat fiul…Nu va vom putea multumi

niciodata pentru asta, spune Jade, cu lacrimi in ochi.

-Bine ca totul a fost in regula si baieti sunt

bine, spune Emmett.

-Da. Totusi cum ai resusit sa ajungi la ei atat de

repede?
 Toti 3 am inghetat. Nikki s-a uitat fulgerator la mine si
Emmett, dar nici noi nu stiam ce sa raspundem.

-Vi s-a parut, am zis repede. Uneori,

adrenalina din corp poate face un om sa vada ceva ce
defapt este altceva...de aceea ati vazut...ce-ati vazut
,mai exact? Am intrebat, ridicand o spranceana.Nu, nu, nu, nu!
Tipam in minte. Sper ca nu au vazut mult…

-Am vazut cum sotul tau a luat-o la fuga spre copiii

nostrii. Nu avea cum sa fuga atat de repede. Pur si
simplu a zburat pe langa noi, a spus Graham.

-Cum a spus si Rose, vi s-a parut. Eu

nu am "zburat" pe langa voi, ci doar am fugit. Emmett a
spus-o pe un tot atat de sigur, incat incepeam sa-l cred si eu, dar
nu stiam ce sa cred despre oameni. Uneori chiar imi lipseste
Edward. Cu el aici totul era mult mai simplu.

-Cred ca ai dreptate, a spus femeia. Nu parea foarte

convinsa de chestia asta cu adrenalina, dar se multumea cu
ea…cel putin pentru moment.

Intorcandu-mi capul spre Nikki si ea era de aceeasi

parere cu mine. Oamenii astia erau prea aproape de adevar si
nu vroiam sa plecam tocmai acum. Lui Ray ii placea aici si nu
vroiam sa plecam tocmai acum.

Pe la 5, oamenii au plecat, dar nu inainte de a ne intreba

daca nu cumva vrem sa veni cand avem timp pe la ei. Ray, care
era langa noi, a luat cuvantul, spunand entuziasmat ca vom
veni. Odata oamenii plecati, am putut rasufla usurati. Oare
aveau sa ne mai intrebe cum de ―zburase‖ Emm pe langa ei?
Trebuia sa fim pregatiti si cel mai bun mod de a fi 100% siguri in
astfel de cazuri…este Alice. Am mers in dormitor pentru a-mi lua
telefonul. M-am asezat pe pat si am apelat-o pe micuta mea
surioara. Dupa cateva secunde, vocea subtirea a lui Alice mi-a
rasunat in ureche.

-Calm, Alice, am spus incet.

-Scuze, doar ca mi-e dor de voi.

-Si noua. Ceilalti cum sunt?

 -Bine, doar ca nu prea ne intelegem bine cu
departarea asta dintre noi. Ne este foarteeeee dorr de
voi…spune ea, suspinand.

-Si noua de voi….

-Rose, ce s-a intamplat?Intreaba ea, devenind serioasa.

-Avem o problema. Sti ca Emmett a salvat un

baietel…

-Da.

-Bun. Au venit azi la noi. Atunci am facut schimb

de numerele de telefoane. Cum nu le-am raspuns, ne-au
cautat si intr-un final au ajuns la noi. Alice, au vazut
ceva mai mult decat am sperat noi…

-Rose, calmeaza-te.

-Alice…Alice! Alice! Am tipat in telefon, dar nimic. La

capatul celalalt nu mai era nimeni.

-Scuze…a spus Alice, intr-un final. Rose…urasc sa

spun asta, dar nu este in regula. Vor afla…Vor afla de
noi, dar din ce am vazut, secretul nostru este in
siguranta. Nu vor spune nimanui, dar este prea riscant.
Daca Volturii afla…

-Nu vor afla! Am marait.

 -Nu stiu ce sa zic, Rose. Voi vorbi si cu ceilalti si va
sunam dupa.

-Bine, merci.

Am aruncat telefonul in pat, nervoasa. Cu fiecare problema

pe care oamenii n-o creau, uram din ce in ce mai mult aceasta
rasa. Cica ar trebui sa fie ce-a mai inteligenta rasa, superioara
peste celelalte, dar de fapt este ce-a mai…slaba. Oricare alta rasa
este cu mult superioara, rasei umane. Singurul lucru care
diferentieaza oamenii de animale, este faptul ca ei pot vorbi
si…sa spunem inteligenta, dar cred ca la capitolul asta animalele
sunt mai inteligente. M-am lungit pe pat, punandu-mi mainile
sub cap. Am inchis ochii, incercand sa ma relaxez. Usa
dormitorului s-a deschis si patul s-a lasat langa mine. Cand am
deschis ochii, Nikki statea langa mine.

-Ce-a spus matusa Alice?

-Totul va fi bine, am mintit eu.

-Mami…Ce-a spus?

-Va fi in regula, trebuie sa fim atenti doar la ce

spunem…Nu-mi placea sa-mi mint fiica, dar nu vroiam s-o
ingrijorez. Oamenii nu trebuiau sa afle de noi, pentru ca eram cu
totii in pericol…In fine, doar ei. Nu vroiam sa am alti morti pe
constiinta, imi ajung doi. Si in plus nu vroia sa ajunga asta la
urechile Volturilor in momentul asta, fiind departe de ceilalti.
Daca se hotarau sa-I atace, nu ar fi…Am scuturat capul,
alungandu-mi acele imagini din minte.

-S-a intamplat ceva?Intreaba ea, ridicand o

spranceana.

-Nu, nimic.

-Mda…Eu ies cu Ray pe afara si cred ca vom merge

si la film. Vrea sa vada uimitorul om-paianjen.

-Bine, scumpo.Aveti grija.

-Intotdeauna, spune ea facandu-mi cu ochiul.

A iesit din camera, inchizand usa in urma ei. Am deschis

televizorul, schimband canalele. Nimic interesant….m-am plans
in gand. Tot butonand, am trecut de un canal unde erau stiri.
Titlul mare mi-a atras atentia. ―Disparitii misterioase‖. Eram
atenta la ce spunea reportera, cand Emmett se arunca langa
mine. A vrut sa spuna ceva, dar i-am pus mana pe gura.

-Mai multi oameni dispar in mod misterios. Pana

in momentul asta, politistii nu au nicio pista. Oamenii
parca ar fi intrat in pamant. Persoanele care stiu ceva
despre persoanele disparute sunt rugate sa i-a legatura
cu autoritatile, incheie reportera.

Pe ecran au aparut pozele a 6 persoane. 3 adolescenti si 3

adulti, pana in varsta de 40 de ani. Am inchis televizorul,
punand telecomanda pe noptiera. M-am intors la Emmett, care
ma privea nedumerit.

-Ce-a spus Alice?Intreaba el, imbratisandu-ma.

-Vor afla…am reusit sa spun, inainte de a ma lipi de

trupul lui, punandu-mi capul sub gatul lui. De ce trebuia sa se
intample asta? Nu mai vreau probleme…Cer chiar atat
de mult? Intreb in soapta.

-Totul va fi bine, iubito, iti promit. Suntem familia

Cullen, putem face fata. Imi ridica capul, privindu-ma in
ochi. M-a saruat tandru, apropiindu-ma si mai mult de el.L-am
luat in brate si am inchis ochii.

Cat de mult as fi vrut sa stam asa o vesnicie. Era atat de

bine in bratele lui. Ma simteam protejata si fericita.

-Scumpule, crezi ca aceste disparitii au legatura

cu…vampirii?Intreb intr-un final. Emmett se opreste din a ma
mangaia pe spate.

-Nu stiu, de ce?

-Intrebam doar. Vampirii ne-ar trebui acum…

-Puiule, suntem vampiri, spune ele razand. Nu-ti mai

face atatea griji, ma mangaie bland pe obraz. Si in plus nu
uita ce putere ai.
 -Vreau sa nu mai dam de probleme la fiecare
pas…m-am plans eu.

-Nici mie nu-mi plac problemele, dar trebuie sa

trecem peste el. Aceste lovituri ne intaresc.

M-am ridicat in cot,

uitandu-ma la Emmett. I-am pus mana pe frunte, iar el a inceput
sa chicoteasca.

-Te simti bine?Il intreb ingrijorata.

-Foarte bine, de ce?

-Vorbesti foarte filozofic…..pentru tine….

Buzele lui s-au apropiat usor de ale mele,

provocandu-mi un fior pe sira spinarii. Mi-am pus bratele in
jurul gatului lui, apasandu-mi buzele pe ale lui. Limba lui a cerut
permisiunea si a primit-o imediat. M-a i-a in brate si se intoarce
pe spate, ajungand astfel deasupra lui. Palmele lui erau pe sub
bluza mea, trimitandu-mi socuri electrice cu fiecare atingere.
Mi-am bagat o pana in parul lui cret, iar pe cealalta pe sub
tricou. Saruturile au inceput sa fie si mai intense,la fel si dorinta
care se aprinsese in amandoi. Emmett ma musca de buza si imi
zambeste, apoi ma trage intr-un nou sarut pasional.

-Am venitttttt! Tipa Ray, navalind in dormit. A sarit pe

mine si Emmett. Incercand sa ma dau jos cat mai repede de pe
Emmett, am ajuns pe jos, trantind veioza de pe noptiera. Ray a
inceput sa rada, uitanduse amuzat la mine.

-Ray! Spune Nikki, aparand in usa.

-Bunica a cazut….spune el razand.

-Ray, de cate ori am vorbit cu tine ca nu este

frumos sa intri asa intr-un dormitor? Nikki il prinde de
mana si se aseaza pe vine, pentru a fi la acelasi nivel cu
el. Inainte de a intrat intr-o incapere se bate la
usa, spune ea autoritara, subliniind ―se bate la usa‖.

-Imi pare rau, spune el lasand capul in jos.

-In camera ta. Acum!

-Imi pare rau, bunico, bunicule….spune el inainte de a

iesi.
 -Scuze…spune Nikki.

-Nu-I nimic. Fata lui Emmett era

impenetrabila, dar stiam ca nu-I placuse deloc ce se intamplase.
Nici mie nu imi placuse, dar ce puteam face.Este un copil…nu
intelege ea, Alice, dar‘mite un copil.

Nikki a iesit din dormitor,lasandu-ne din nou singuri,

numai ca de data asta niciunul dintre noi nu mai vroia nimic. M-
am dus la geam si am tras draperia. Luna era pe cer, stralucind
puternic, alaturi de cateva stele micute, imprastiate pe langa ea.
Am auzit o usa inchizanduse si m-am intors, Emm disparuse din
camera, dar am auzit apa, curgand in cada.

Am oftat si m-am indreptat spre baie. Emmett era in cada,

tinand ochii inchisi. L-am sarutat si m-am dus la oglinda mare
asezata deasupra chiuvetei.

-Esti suparat?

-Nu.

-Hai, dragule...Nu s-a intamplat nimic si in plus eu

am fost ce-a care si-a “luat-o”… Eu am cazut pe jos, nu
tu.
 Emmett s-a uitat la mine si a chicotit. Gropitele si-au facut
aparitita si nu am putut rezista tentatiei de a le saruta.

-Ne, ne, ne. M-am tras de langa cada, inainte ca Emmett

sa ma traga peste el. Mai incolo…am trecut rapid pe langa el,
sarutandu-l.

Iesind din dormitor, am auzit televizorul din living. Nikki

statea intinsa pe canapea si se uita la un meci de fotbal. Nu stiam
ca-I place fotbalul, dar era de asteptat la cat de mult ii place
tatalui ei. M-am asezat langa el, lucur si a facut-o sa tresara.
Imedia mi-au intrat in minte gandurile ei. De fapt se gandea
la…problema din Volterra. Uneori imi doresc sa-I frang gatul
idiotului aluia, pentru ca-mi face fiica sa sufere.

-Scuze, n-am vrut sa te sperii, i-am spus incet. Esti

bine?

-Da, doar ca ma gandeam la ce ti-am spus cu

mersul in Forks…Mami, am nevoie…

-Scumpo, spune-mi adevarul. Ma privea intens si a

inteles la ce ma refeream. Stia ca aflase-m de ce vrea sa mearga
in Forks. A scos un oftat lung si si-a pus fata in palme.
 -Mami…imi e dor de
el…Lacrimile pe care pana acum a reusit sa si le retina cu greu,
au inceput sa-I curga pe obraji. I le-am sters delicat, dar altele le
luau locul. Am luat-o in brate, iar ea si-a pus capul pe pieptul
meu. Mi se rupea sufletul s-o vad asa, dar nu puteam face
nimic…sau poate da…Chestia asta am vrut sa fac de mult timp,
dar am tot amanat, la fel cum o sa fac si acum, pana ce nu se
clarifica problema cu oamenii.

-Stiu, scumpo, dar…Bun,ce trebuia sa

spun? Dar…viata merge inainte. O sa vezi ca va aparea
cineva si va pansa ranile pe care ti le-a
facut….el…Intotdeauna se intampla asta…

-De unde sti? Si tu ai trecut prin asta? Intreaba ea,

privindu-ma in ochi.

-Aaaa….Grozav, Rosalie.
De data asta am fost prinsa cu garda jos. Ce puteam sa-I
raspund? Nu pot spune ca am trecut chiar prin asta,
dar…oarecum asemanator…m-am balbait eu.

-Cum adica asemanator?

-SI eu am fost abandonata de iubitul meu –am

pronuntat iubitul meu cu un dezgust total, numai amintirea lui si
a prietenilor lui imi provoca scarba- si uita-te la mine acum.
Sunt fericita alaturi de tatal tau, i-am spus zambind.

-Nu stiu daca va mai aparea cineva, care sa umple

acel gol…

-Va aparea.

Stateam cu Nikki in brate, cand Emmett vine langa noi. O

mangaie pe par pe Nikki si o saruta pe frunte. Se uita la mine si a
inteles ce se intampla.

Dupa 1 ora, Ray vine si el in living. Nikki se calmase, dar

inca se vedea ca plansese. Ray se aseaza pe fotoliu, jucanduse cu
o minge. Se uita pe furis la Emmett. Vroia sa spuna ceva, dar nu
avea curaj.

-Ce-i amice? Intreaba Emm, intr-un final.

-Pai, ma gandeam daca acum pot vedea

pestisorii… Te roggggggg! Spune el, afisand o fata de
catelus.

-Ray, am mai discutat despre asta…incepe Emmett.

 -Cum se fac copiii? Intreaba Ray, oprindu-l pe Emmett
si socandu-ne pe mine si Nikki. Are legatura cu pestisorii si
oualele de care ai vorbit?

-Ray… Nikki merge langa el si ii i-a mainile in palmele

ei. Cand doi oameni se iubesc foarte mult…iubirea lor,
aduce pe lume o noua viata.

-Si pestisorii si oualele?

-Pai, ele…Nikki incepea sa se balbaie.

-Pai, ele…ce?

-Ray, ce tot intrebi de chestiile astea? Nikki incearca

disperata sa schimbe subiectul. I-as fi sarit in ajutor, dar chiar
nu stiam ce sa spun, iar Emmett nici atat. Nu mai stia ce sa
minta si mai bine isi tinea gura, altfel ii spune adevarul si chiar
era o tampenie pentru un copil.

-Sunt curios? Lasa nu mai conteaza. Ray, i-a

telecomanda si incepe sa schimbe canalele, pana cand a gasit
Disney Channel. Si-a urcat picioarele pe fotoliu, fiind atent la
televizor.
 Nikki revine langa mine,
dar continua sa-l priveasca pe Ray. Stia ca dupa aceste
intrebari, Ray ar putea sa intrebe din nou de tatal lui si nu stia
ce sa-I spuna. Deja constientiza multe lucruri si cu zaharelul nu
mai mergea sa-l duci, iar adevarul nu vroia sa il spuna. Nu vroia
ca Ray sa vrea sa-l intalneasca pe Rahmi, iar acesta sa-l
raneasca la fel cum a facut cu ea sau si mai rau sa cada pe mana
Volturilor. Nu eram de acord cu ea, dar ii respectam decizia. Ray
avea dreptul sa stie cine este tatal lui si era decizia lui daca il
cauta sau nu. Dupa cum il stiam pe nepotelul meu sunt sigura ca
l-ar fi cautat pe Rahmi si i-ar fi cerut socoteala. Orice s-ar
intampla Nikki trebuie sa i-a o decizie, rapid, altfel Ray va
incepe sa caute singur adevarul chiar daca este un copil. Nu este
la fel ca ceilalti si asta ii ofera multe avantaje, sa nu mai spunem
ca atunci cand vroia ceva, obtinea intr-un fel sau altul.

Prietenie neobisnuita (capitolul 35)

In ultimele zile Ray s-a comportat cam ciudat. Se vedea ca
ascunde ceva, dar nu ne puteam da seama ce. Nu mai punea
acele intrebari despre pestisori, oua sau de unde vin copii, iar el
nu era genul de pesoana care sa se lase batut asa usor.

Era o zi obisnuita de luni. Hotarase-m cu Emmett sa iesim

pe afara. Nikki si Ray nu au vrut, asa ca am inceput sa ne
pregatim.

Am iesit din casa impreuna cu Emm si Nikki, care mergea

pana la magazine sa-I cumpere lui Ray inghetata de ciocolata.
Baiatul asta facuse o pasiune pentru inghetata de ciocolata,
putin neobisnuit tinand cont ca vorbim de un vampir, dar in fine,
nimic nu mai e normal pe lumea asta. Ne-am despartit de Nikki
in fata magazinului.

Emmett ma i-a de mana, indreptandu-ne ca 2 indragostiti -

nu ca nu eram- spre parc. Ajunsi acolo am cautat o banca sau un
loc mai retras, dar nu prea gaseam, asa ca am hotarat sa
mergem spre podul problema. Traversand podul am intrat intr-
un fel de padurice, ce ascundea in spatele ei un frumos deal.
Privelistea era uimitoare si m-a captivat. Emmett se aseaza pe
iarba. M-am asezat intre picioarele lui, obligandu-l sa ma i-a in
brate.

-Ce liniste, sopteste el.

-Liniste + frumusete = paradis, am chicotit eu.

 -Pentru mine, oricunde sunteti tu, Nikki si Ray este
paradisul, spune sarutandu-ma pe gat. Gata, stiu!

-Ce-I dragule?

-Maine seara iesim in oras! Doar 2 doi!

-Ok, dar mai incet…M-ai speriat...

Emmett imi intoarce capul

spre el, sarutandu-ma.Era cam incomod sarutul in pozitia aia,
asa ca m-am intors, punandu-mi picioarele in jurul lui. Bratele
lui alunecau usor pe spatele meu, pana au ajuns la fund. Ma
ridica putin in sus, apropiindu-ma si mai mult de el si asezandu-
ma pe picioarele lui, mai comod. Acum stateam in poala lui, cu
mainile si picioarele infasurate in jurul trupului lui masiv. Am
simtit o umflatura sub mine care m-a facut sa chicotesc si sa ma
opresc din a-l saruta.

-Cred ca ar trebui sa ne intoarcem, am spus

ridicandu-ma din bratele lui.

-Ce? De ce te-ai oprit? Intreaba nedumerit.

 -Pentru ca nu am de gand sa merg cu tine asa pe
strada, asa ca revino-ti, i-am spus aratand spre pantaloni.

Abia atunci a observant si el. A inceput sa rada,

intinzandu-se pe iarba.

-Scuze, doar ca…Te iubesc atat de mult incat nu ma

pot abtine.

-Trebuie sa inveti sa te abti, doar suntem intr-un

parc, i-am spus, lovindu-l incet peste nas.

-Nu conteaza. As face dragoste cu tine

oriunde, spune el imbratisandu-ma.

-Eu am cateva locuri in care nu as face asa ceva,

iar unul dintre ele este in strada.

-Nu suntem in strada, protesteaza el.

-Nu suntem, dar suntem intr-un parc, adica un loc

public. Am incercat sa ma eliberez din imbratisarea lui, dar
fara succes.

-Da-mi drumul…

-Daca vreti sa va dau drumul, trebuie sa-mi dati

ceva, domnisoara.

-Ce?
 -Un pupic si maine seara sa-mi promiteti ca veti fi
numai a mea, ranjeste el.

-Promit! L-am sarutat rapid, dar nu mi-a dat drumul.

-Nu asa…

Mi-am pus bratele dupa gatul lui, angajandu-I buzele intr-

un sarut salbatic, dar pasional, in care limba mea a dominat-o
in totalitate pe a lui.

-Asa da, spune el, cand m-am desprins de el. Bratele lui s-
au deschis si am fost libera.

Am mai stat putin acolo, pana ce Emmett s-a calmat, apoi

ne-am indreptat spre casa. Nu am mai luat-o prin parc, ci am
tinut-o drept, pe langa copacii de langa canal. Cred ca am mers
vreo 100 de metri, cand vad 9 peroane apropiinduse de noi.
Purtau haine inchise la culoare si ochielari de soare la ochi, putin
ciudat pentru ca afara nu era soare, din contra era inorat si
statea sa ploua. Un lucru m-a pus pe ganduri…hotararea cu
care se apropiau de noi. Emmett se opreste, punanduse
protective in fata mea. Focul a inceput sa se agite in mine,
simtind pericolul. Cu trecerea animlor am invatat sa-mi
controlez puterea si era simplu atunci cand nu eram nervoasa.
Culoarea ochilor ramanea aceeasi, pana intram in zona rosie.
Cu cat pericolul era mai mare si se apropia de mine, focul
devenea din ce in ce mai greu de controlat.
 -Sa vezi sis a nu crezi…incepe unul dintre vampiri, cand
au ajuns aproape de noi. Patru membri ai maretei familii
Cullen se afla in oraselul nostru de ceva timp si tocmai
acum ne intalnim. Pacat ca sunteti doar doi, adauga el,
putin ganditor.

-Chiar nu vrem problem si sunt sigur ca nici voi.

-Noi? Probleme pe teritoriul nostrum? Esti nebun

sau te preface? Intreaba unul din vampir. Toti ceilalti au
inceput sa rada.

-Mai bine plecati, le-am spus iesind din spatele lui

Emmett.

-Carlisle ar trebui sa se mandreasca cu clanul lui.

Iauite ce bunaciune are in clan, spune un vampire blond, nu
mai mare de 16-17 ani. Il cunostea pe Carlisle deci inseamna ca
are ceva ani in spate.

-Frate, usurel. Tu nu vezi ce dulap are langa

ea?Spune cel mai scund din grup.

-Ce zici uriasule, n-o imparti cu noi? A spus primul

vampire care a vorbit.

Dupa cum se coportau ceilalti in preajma lui am presupus

ca este conducatorul lor. Emmett enervate la culme, tasneste de
langa mine, doborand doi vampiri din grup, unui rupandu-I
gatul.
 -Emmett! Am strigat speriata.

Majoritatea vampirilor au
sarit pe Emmett, iar ceilalti pe mine. M-am ferit de ei, uitandu-
ma prin jur sa nu fie vreun om. Cand m-am asigurat ca zona este
libera, am lasat focul afara. Vampirii care se indreptau spre
mine au luat foc rapid, fapt ce le-a atras atentia tuturor atentia,
oprinduse din luptat. Ceilalti vampiri din grup au facut cativa
pasi inapoi, fiind ingroziti de bratele de foc ce se agitau in jurul
meu. Emmett a venit langa mine, punandu-mi o mana pe umar.
Incercam din rasputeri sa trag focul inapoi, pentru ca niste
oameni se apropiau de noi, dar oricat de mult incercam nu
reuseam. M-am uitat speriata la Emmett, care intelesese ce se
petrecea.

-Plecati! Am strigat la vampirii din fata mea.

-Foc?! C-Cine esti? Se balbaie conducatorul vampirilor.

 -Dispareti mai repede sau oamenii ne vor
descoperi! Le spun, maraind.

-Nu sunt oameni in apropiere.

-Vor ajunge in curand aici! Dispareti! Cateva brate

de foc s-au intins spre ei. Vampirii au disparut imediat, dar focul
inca nu se potolea. Le-am simtit indreptanduse spre Emmett, asa
ca l-am impins in spate, chiar inainte ca unul din brate sa-l
apuce.

-Ne intalnim acasa!

-Rose….a tipat speriat.

-Acasa. Am trecut rapid printre copacii de langa canal si

am sarit in apa. Focul a disparut, dar nu vroiam sa ma intorc la
Emmett si risc sa fie ranit. Am inotat pe la fundul canalului,
pana cand am ajuns la un lac de acumulare sau ceva de genul.
Am iesit prudent la suprafata. Nu erau oameni prin preajma,
asa ca m-am ridicat pe malul lacului. Mi-am scos telefonul din
buzunar. L-am strans in palma pana a cedat. Nu mai aveam ce
face cu el. Mie imi trebuia un telefon rezistent la apa. Cu hainele
imbibate de apa am inceput sa alerg spre casa. Dupa 2 ore eram
in fata blocului. Am urcat scarile cu o viteza uluitoare, iar cand
am intrat in apartament, am fost intampinata de 3 fete
ingrijorate. Sunt bine, am spus zambind.
 -Rose, m-ai speriat! Sa
nu mai faci niciodata asta! Spune Emmett,tasnind spre mine
pentru a ma lua in brate. Dupa ce distanta dintre noi n-a mai
existat, bratele lui Emmett s-au strans puternic in jurul meu.

-Emm,sunt in regula, sunt aici, n-ai de ce sa te

temi, i-am soptit,unindu-mi fruntea cu a lui.

-Tata, mi-a povestit ce s-a intamplat…incepe Nikki.

-Totul va fi bine. Au sunat?

-Alice. Sti ca nu poate vedea bine ce are legatura cu

tine si Nikki, dar a stiut ca ceva este in neregula.

-Sunati-I si anuntati-I ca sunt in regula. L-am

sarutat pe Ray, pe frunte si m-am indreptat spre camera.

-Bunico, ce-I asta? Intreaba Ray, luand ceva verde de pe

pantalonii mei.

-Banuiesc ca alge sau matasea broastei, am spus

chicotind. Bleach….matasea broastei. Am intrat in camera,
indreptandu-ma spre baie. Mi-am aruncat hainele cat mai
repede de pe mine si am intrat in cada. Dupa 20 de minute am
iesit din baie si am mers in living.

I-am linistit cu greu pe parinti si ceilalti.Vroiau sa vina aici,

iar Jacob abia astepta sa omoare ceva vampiri.

Dupa 1 saptamana, lucrurile pareau sa revina la normal.

Nu mai auzisem nimic de acei vampiri. Nu stiam daca au
renuntat sau planuiesc ceva, asa ca eram cu ochii in patru cand
ieseam afara. Nu vroiam ca vreuna din persoanele pe care le
iubesc sa pateasca ceva.

Era o seara linistita de vineri. Nikki se pregatea sa mearga

acasa la familia Sperry, pentru a sta cu mezinul familiei, de care
aflasem de curand. Ray pierdea timpul prin camera lui, cu niste
jocuri video, iar Emmett se uita ca de fiecare data la un meci de
fotbal.

La 10 Nikki a plecat. M-am asezat pe fotoliu, citind o

revista. Plictisindu-ma de comentatorii meciului, am mers in
dormitor. Nu puteam sa-l inteleg pe Emmett cum de-I place asa
ceva. Am tras draperiile pentru a lasa razele lunii sa patrunda in
camera. Mi-am luat mp3-ul si am dat drumul la muzica. Nu stiu
daca am stat o jumatate de ora, pana cand m-am trezist cu
cineva aruncanduse in pat.

-Doamne, te comporti ca un copil mic. Daca vei

continua asa o sa ajungi la vecinul de sub noi, i-am spus
eu.
 -Si? Nicio problema. Daca comenteaza ceva, il
mancam si gata, spune el ―serios‖.

Daca vrea sa se joace cu

mine, atunci ma joc si eu cu el! Mi-am schimbat culoarea ochilor
din auriu in rosu aprins, iar pe fata lui Emmett a a aparut

imediat socul. Mi-am dezvelit coltii si m-am

apropiat de el, maraind. Incercam din greu sa nu rad de el. Se
facuse mic si incerca sa se strecoare pe langa min,dar faar
rezultat. Eram prea rapida si mult prea infioratoare, avandi n
vedere ca maraiam puternic iar el tresarea de fiecare data. Pun
pariu ca el credea ca mi-am pierdut controlul.
 -Te vreau! Am marait iar si am sarit la gatul lui, dar in
loc sa-I strapung gatul ,cum probabil credea el, i l-am sarutat.
Coprul ii era incordat ,dar dupa ce mi-a simtit buzele pe pielea
lui s-a relxat si mi-a pus mainile pe talie.

-M-ai speriat, a spus cu o voce tremurata. Am crezut

ca ti-ai pierdut controlul.

Am zambit. Emmett m-a

luat pe sus si m-a asezat pe pat, apoi imi prinde mainile
deasupra capului, tinandu-le cu o singura mana iar cu cealalta
ma tinea de sold. Am incercat sa-l arunc de pe mine, dar ma
tinea asa cu toata greutatea lui si nu ma puteam

misca. Se apleaca usor de buzele

mele si chiar cand sa le atinga pe ale mele, coboara imediat la
gat, incepand sa ma muste incet. Mii de socuri electrice mi-au
strabatut corpul, facandu-l pe Emmett sa chicoteasca.
Muscaturile au mai continuat cateva secunde, apoi buzele lui
Emmett au coborat incet spre sani si burta. O parte rationala din
mine vroia sa se opreasca pentru ca Ray era in casa si nu
vroiam sa ne gaseasca in momentul asta, dar nu puteam sa ma
misc. Cu fiecare sarut si mangaiere il vroiam si mai mult pe sotul
meu. Buzele lui au urcat din nou la gat,apoi spre buze. Limbiile
noastre au inceput sa danseze, pana cand Emmett a devenit mai
lacom. Mi-a muscat buza de jos si s-a oprit.

-Usa…am spus incet.

-Este inchisa, spune el ranjind, aratandusi dantura

perfecta.

Saruturile au inceput din nou, aducandu-

ne pe amandoi pe un norisor. Hainele au disparut rapid de pe
noi. Pasiunea a continuat sa creasca in intensitate. Cred ca era
dimineata, pentru ca Emmett trasese draperiile, cand il auzim pe
Ray strigand un ―DA‖ lung. Si eu si Emmett am sarit imediat din
pat. Ne-am luat halatele pe noi si am iesit afara din camera,
intrand in a lui Ray. Cum am deschis usa si am intrat Ray topaia
in pat fericit, dar s-a oprit cand ne-a vazut pe amandoi stand in
usa nedumeriti.

-Scuze…spune el, asezanduse pe pat. Am observant ca

avea televizorul deschis, dar nu era nicio imagine, decat multi
purici. Ray a observant ca ma uit la televizor si l-a inchis.
 -Ai patit ceva? Intreaba Emmett, asezanduse langa el.

-Nu, doar ca sunt fericit, spune el ranjind cand la mine,

cand la Emmett.

-De ce?Il intreb asezandu-ma in fata lui, punandu-mi

palmele pe genuchii lui.

-Pentru ca….sunt destept, spune mandru.

-Esti destept pustiule, dar nu trebuie sa te

manifesti asa, ii spune Emmett.

-Scuze, bunicule. A luat o carte aruncata pe jos si a

inceput s-o citeasca.

Am iesit cu Emmett din camera, lasand baiatul sa citeasca

in liniste. Comportamentul lui era bizar, dar cine stie, este un
copil la urma urmei, chiar daca este un copil vampir.

Au trecut doi ani jumate de cand ne-am mutat in Londra.

Viata noastra era cam la fel, numai ca distanta de familia ne
cam racaia, chiar daca mergeam in Alaska la doua saptamani
sa-I vizitam sau veneau ei la
noi. Ray atinsese maturitatea
si nu am mai putut ascunde secretul fata de familia Sperry.
Oricat am incercat sa ne ferim de ei, intr-un final ne-au ―prins‖.
Cand le-am confirmat ceea ce ei banuiau au fost speriati si nu le
venea sa creada ca monstrii care erau in legende si cartile SF
sunt adevarati, dar au stat sa asculte tot adevarul despre noi si
s-au calmat. Au fost total de acord sa ne pastreze secretul, mai
ales pentru ca stiau si de pericolul care ii pastea pe ei. Ne-au
rugat sa le promitem si noi ceva…Prietenia dintre noi nu se va
distruge, decat atunci cand ei nu vor mai fi. Le-am promis si de
atunci totul a devenit normal pentru noi. Vampirii care erau aici
ne-am mai creat probleme si pentru a nu mai face asa mare
tambalau am hotarat sa plecam. Lui Emmett si Ray nu le-a
convenit lucrul asta, pentru ca vampirii aceia credeau ca am
fugit fiindca ne era frica de ei, dar Carlisle ne-a spus raspicat sa
plecam de acolo inainte ca lucrurile sa recidiveze.

Ne-am luat bilete pentru Alaska si spre surprinderea

noastra, familia Sperry a hotarat sa vina cu noi. Stia ca familia
noastra nu este periculoasa si au vrut sa-I cunoasca. Stiind ca
distanta ne-ar distruge relatia, nu vroiau sa riste, asa ca vin
dupa noi. Erau ca niste animale de companie.

Inapoi acasa (capitolul 36)

Alice ne astepta nerabdatoare la aeroport. A fost socata sa vada
si animalutele de copanie, mai ales stiind ca ne aflasera secretul
si nu pareau deloc intimidati de prezenta ei. Abia asteptam sa
vad cum reactioneaza cand vom ajunge acasa si vor fi
inconjurati de vampiri si un varcolac. Dupa prezentari ne-am
urcat in masini –Alice venise cu doua masini. Nu stiu cum a
reusit, pentru ca nu mai era nimeni cu ea, dar in fine…ea este
Alice- si ne-am indreptat spre casa familiei Denali. M-am urcat
in Mercedesul lui Carlisle, impreuna cu Jade, Ray si Andrew.
Jade statea in dreapta, iar baietii in spate. Fiind drumul liber,
am avut ocazia de cateva liniute cu Alice. Masina lui Carlisle
prindea mai putin decat cea a lui Elezar, fiind limitata, din cauza
asta Alice mi-o daduse mie. Nu stia ca in timpul, in care a mers
cu Ray si Andrew sa cumpere niste racoritoare am scos
limitatorul de viteza. Baietiilor le place viteza cu care mergeam,
dar Jade era ingrozita. Tinea centura de siguranta strans in
maini, iar inima ii batea nebuneste. Jade m-a rugat aproape tot
drumul sa incetinesc. Am incercat s-o linistesc ca nimeni nu va
pati nimic, dar era cam speriata. Mai aveam 500 de metri paa in
fata casei. Am pus frana, facandu-I semn lui Alice sa vina langa
mine. Ii puteam vedea pe ceilalti in fata casei, stand la o masa si
privea spre directia noastra. Alice mi-a facut semn daca ma tine
o liniuta pana la ei. Am dat aprobator din cap. Ambele masini au
inceput sa scoata niste sunete feroce, fiind accelerate la maxim.
Eram langa Alice, niciuna dintre noi neputand depasi.

-Tineti-va! Le-am spus baietilor, care se amuzau teribil de

groaza lui Jade.

-Rose, te rog…nu, spune Jade, in soapta, privind cu

groaza prin parbriz. Distanta dintre noi si casa devenea tot mai
mica si cu cat ne apropiam mai mult, inimia ei batea si mai
repede. Daca nu se calma cred ca risca sa faca infarct.

Am lasat masina mai incet, apoi am accelerat brusc.

Masina a scos un marait puternic si am trecut cu usurinta pe
langa Alice. M-am oprit la cativa centimetri de scaunul lui
Jacob.

-Nu! Nu! Nu si nu! Spune Alice furioasa.

 -Alice, Rose, spune
Carlisle privindu-ne dezaprobator.

-Hey, am salutat noi.

-Pamant…spune Jade, punanduse in genuchi, mangaind

zapada. Toti am inceput sa radem, dar mirosul sangelui lor a
atras imediat atentia vampirilor.

-Buna…au spus oamenii in cor. Intreaga familie isi muta

privirea cand la mine, cand la Emmett. Nu puteau pricepe ce
cautau oamenii astia cu noi.

Nathan inca nu era foarte familiarizat cu dieta vegetarian.

Mike, bebelusul familiei Sperry a inceput sa se agite in bratele
mamei lui. Nathan a inspirat zgomotos, fixandu-si privirea spre
bebelus. A inceput sa se aplece usor, luand pozitia de atac.

-Nathan! Tanya se pune in fata lui, dar era prea absorbit

de mirosul oamenilor. Aceasta il plesneste peste fata, iar el iese
putin din acea himnoza, dar inca nu era in regula. Ochii lui erau
al unui pradator. Emmett, Jazz si Edward au intrat in casa cu el,
pentru a-l linisti.

-Stati linistiti. Asta e felul nostru de a spune bun

venit in familie, spun, batand-o pe umar pe Jade.

-Sa sti ca mi-ai lipsit, barbie, spune Jacob.

-Si tu mie, potaie.

-De ce ii spui asa? Intreaba Andrew.

-Jacob este varcolac, adica o potaie plina de

purici, explic eu. Andrew a facut ochii mari, la fel si parintii lui.
Nu stiau ca si varcolacii exista.

-Matusa Rose, nu te mai lua de Jakie al meu, spune

Nessie, chicotind, imbratisandu-ma.

-Lasa-l ca nu ii se intampla nimic, am spus zambind.

-Lumea chiar e ciudata, spune Jade.

Oamenii s-au integrat rapid in familia noastra, dar erau

prudenti in preajma lui Nathan. Inca se uita suspect la ei, dar se
putea controla. M—am rezemat de botul masinii privind
vampirii si oamenii socializand.

-Dragut. Nu ma gandeam sa te atasezi vreodata de

vreun om, spune Bella, venind langa mine.
 -Nu pot spune chiar atasare, poate obisnuinta, am
spus ridicand din umeri.

-Nu sunt speriati de noi,

chiar daca ne-au vazut pentru prima data si dupa scena
cu Nathan.Cred ca au fost socati cand au auzit
adevarul. Monstrii din legende traiesc printre oameni.

-Mda, dar au reactionat ok, ma asteptam la

altceva. Altii cred c-o luau la fuga si spuneau primei
peroane pe care o vedea. Stii…am spus ganditoare. Ei imi
amintesc de cineva. M-am uitat cu subinteles la Bella, iar ea a
scos limba.

-Ma indragostise-m de Edward, se apara ea.

-Da, dar el era cel mai puternic pradator si ai fi

putut foarte bine sa devii urmatorea lui victima.

-Din prima clipa am avut incredere in ea, spune

mandra.

-Niciodata sa nu crezi un vampir. Am ridicat din

umeri, mergand langa Emmett.
 Era atat de bine sa fim din nou cu familia. Toti acesti ani
cat am stat departe de ei mi s-au parut o eternitate. Un vampire
vorbeste de eternitate, am ras la gandul asta, iar ceilalti s-au
uitat la mine nedumeriti. Edward a chicotit si el.

-Ai dreptate, este putin ciudat, dar totul in ziua de

azi este ciudat, spune el.

-Am pierdut ceva?Intreaba Ray, trantinduse pe scaun

langa Jacob.

-Neah. Jacob se batea de cand am venit cu niste

sandvisuri si nici pana acum nu reusise sa le dovedeasca.Era
ciudat. Se pare ca apetitul lui se micsorase. Piciule, ce zici de
un meci de fotbal?Intreaba el cu gura plina.

-1.Nu mai sunt pici! 2. O idee buna, chiar am nevoie

de ceva miscare. 3. In seara asta mergem la vanatoare?
M-am saturat de iepuri si vulpi, spune el strambanduse.

Toti am izbucnit in ras. Putin din caracterul lui Emmett se

strecurase si la Ray.

-Da, Ray, raspunde Esme.

-Pot sa ma joc si eu cu voi?Intreaba Andrew pe un ton

prudent.

-And…jocurile intre noi nu sunt potrivite pentru

oameni si o sa intelegi de ce cand o sa ne vezi, ii spune
Ray. Era ciudat sa-I vad pe amandoi unul langa altul. Ray arata
ca un copil de 17 ani, iar Andrew era acelasi copil de 7 ani, pe
care il salvase cu ceva timp in urma.

Urmatoarele ore au trecut rapid. Baietii au jucat cateva

meciuri de fotbal. Oamenii au fost fascinati de puterea si
rapiditatea lor, dar si de gratia cu care se fereau unii de alti.

Soarele a inceput sa se ascunda in spatele muntilor,

cedandu-I locul lunii, care stralucea puternic. Vantul a inceput
sa se inteteasca, aducand cu el miros de…mancare. Abia
asteptam sa-mi infig coltii in gatul unui ursulet sau al unei
pume, iar Emmett pun pariu ca abia astepta un urs polar sau
cativa pinguini. Nu prea intelegeam de ce adora asa mult
pingunii, dar in fine fiecare cu nebunelile lui.

-Pentru ca se amuza teribil cand se joaca cu ei,

inainte de ai manca. Adora felul in care alearga, iar
unii vor sa lupte cu el, sopteste Edward in urechea mea.

-Era de asteptat, am spus razand.

-Mergem?Intreaba Carmen.

-Daaaaa! Am strigat toti.

-Simtiti-va ca acasa. Noi vom veni la ziua, le spune

Elezar oamenilor. Acestia au dat aprobator din cap si au intrat
in casa.
 Am intrat cu totii in padure si am dat de o ursoaia cu pui. Si
eu si Emmett ne-am napustit asupra lor. Emmett a luat ursoaica,
iar eu cei 2 pui. Pe unul din pui l-am rupt gatul, lasandu-l sa
cada pe zapada pufoasa. Mi-am infipt coltii in gatul celuilalt pui,
lasand sangele lui cald sa-mi curga prin tot corpul. Mi-am infipt
palmele in burta lui, incercand sa beau cat mai mult sange. Cand
am fost sigura ca l-am secat de sange, l-am aruncat putin mai
departe si m-am mutat la celalalt. Am auzit un chicotit in spatele
meu. Cand m-am intors l-am vazut pe Emmett stand rezemat de
un copac, cu mainile incrucisate la piept, razand. Am scos limba
la el si m-am intors la gatul puiului.Dupa ce am ascuns
cadavrele ne-am alaturat celorlalti. Am observant ca Nikki si
Ray nu erau cu ei. M-am uitat la Edward si a ridicat din umeri.
Am intrat in mintea lui Nikki. Se hranea dintr-o puma, iar Ray
erau undeva in spatele ei si el hraninduse din ceva. Am iesit din
mintea ei si l-am vazut pe Emmett privindu-ma atent. El inca nu
stia de legatura formata cu Nikki.

-O sa-ti povestesc mai tarziu, i-am spus luandu-l de

mana.

-Voi ce ati mancat pe acolo? Intreaba Kate razand.

-Iepuri si vulpi, se stramba Emmett.

-De ce? Ii intreb, ridicand o spranceana.

-Pentru ca ati baut ceva sange pana acum si ochii

vostri tot nu sunt aurii, spune ea.
 -Nu ne-am saturat niciodata cu iepurii, iar vulpile
ma cam ingrozeau. Am mai luat o data purici de la o
vulpe nu mai vroiam inca o data.

Eu si Emmett am intrat mai adanc in padure pentru a mai

vana ceva, iar ceilalti au spus ca ne asteapta acolo. Mici fulgi de
nea au inceput sa cada lin din cer. Dupa 10 minute de alergat,
mirosul dulce al sangelui ne-a facut sa ne oprim brusc. M-am
uitat la Emmett si ne-am indreptat spre sursa mirosului. Putea fi
vreun animal ranit sau vreun om, sarit de pe fix, care iesise la
vanatoare pe vremea asta si se ranise. Nu a durat mult pana sa
dam peste o puma, care se hranea dintr-un iepure…cred.
Emmett a sarit pe puma rupandu-I gatul. M-a lasat pe mine sa
beau din gatul ei, iar el a mers la burta. Cand am terminat
amandoi am inceput sa radem. Emmett era plin de sange pe
fata si statea ca un catelus, in timp ce buzele mele il stergeau de
sange.

-Ce-ti mai place sa fi alintat, i-am spus indepartandu-

ma de el.

-Intotdeauna, dar numai ca persoana care ma

alinta sa fi tu. A dat sa ma imbratiseze, dar m-am ferit. S-a
impiedicat de cadavrul pumei si a cazut cu nasul intr-un
morman de zapada. Bleach! Scuipa el niste zapada. O sa mi-o
platesti.

-Bine, dar inainte ascundem murdaria.

 Emmett s-a uitat la mine cu subinteles. Am oftat si i-am dat
foc pumei. Maimutoiul meu a luat pozitia de atac si a zburat spre
mine, numai ca fiind mai rapida am disparut imediat. M-am
indreptat spre locul unde ne asteptau ceilalti cu Emmett pe
urmele mele. Cand am ajuns langa ei, am facut un salt in copacul
din fata, facandu-l pe Emmett sa imbratiseze copacul si sa cada
in fund. Toti au inceput sa rada. Ray se tinea cu mana de burta
si razand zgomotos. In aceste momente semana cu bunicul lui.
Am sarit din copac chiar langa Emmett si l-am ajutat sa se
ridice.

-O sa mi-o platesti, dar nu aici! Spune serios in

urechea mea.

-Oooo, sa te pregatesti, Rose. Vocea lui Edward, m-a

facut sa ma intorc la Emmett, care avea un zambet malefic pe
fata.

-Cum crezi tu, dar eu sunt la putere, am spus

ridicand din umeri.

-Ce dracu a fost in capul vostru sa aduceti niste

oameni aici? Maraie Nathan venind furios spre mine si
Emmett. Nikki si Ray au venit langa noi, fiind pregatiti pentru
atac.

-Pardon?
 -Nu te mai preface atat Rosalie! Lumea nu este la
picioarele tale! Maraie el.

-Ai grija cum vorbesti, il atentioneaza Emmett, printre

dinti.

-Copiii linisiti-va, spune Esme.

-Nathan, potolestete! Ii
spune Tanya luandu-l de mana. A vrut sa-l traga de acolo, dar
acesta s-a eliberat de stramsoarea ei si si-a infipt minile in
gulerul gecii lui Emmett, lipindu-l de un copac, care a crapat din
cauza izbiturii.

-Nathan! Bratul lui Carlisle era pe umarul lui Nathan .

Dar palmele acestuia se strangeau si mai mult pe gulerul lui
Emmett.

-Mami…Nikki ma atinge atinge pe brat, dar nu m-am

uitat la ea. Eram intoarsa spre copacul unde Nathan il tinea pe
Emmett.

-Nathan nu vreau sa te ranesc, i-a spus Emmett,

prinzandu-i mainile.
 Oricat au incercat Elezar, Carlisle si Tanya sa-l i-a pe
Nathan dupa Emmett, nu au reusit. Nikki si Ray tocmai se
pregateau sa-si foloseasca puterile, cand ii pun o mana pe umar
lui Nikki. Ray s-a uitat la mine si mama lui, intrebator. Din cate
observam Nathan nu stia ca avem puteri si cu cat stiau mai
putini cu atat mai bine. Nu ma interesa de mine, dar nu vroiam
sa stie multi ca Nikki si Ray au un dar, asa ca o sa-mi scot eu
sotul de acolo. Bratele lui Nathan a apasat mai mult pe gatul lui
Emmett, impingandu-l si mai tare in copac. Acesta a inceput sa
se crape si mai mult. Am zarit o mica deschizatura intre bratele
lui Nathan si gatul lui Emmett. Un fir de foc a traversat acel
spatiu dintre cei 2, facandu-l pe Nathan sa sara in spatele
grupului. Nathan se uita nedumerit la noi, iar Tanya s-a
apropiat de el. Nu a putut sa se apropie foarte mult, pentru ca
Nathan a fost inconjurat de un cerc de foc, care l-a facut sa tipe.

-Rose, nu. Bratul mamei era pe umarul meu, strangandu-

ma incet.

-Rosalie tu faci asta? Opreste-l! Tipa Nathan.

A vrut sa sara in copaci sau peste cercul de foc, dar era

foarte aproape de a intra cu capul in capacul custii de foc care s-
a format. Ray a inceput sa rada de fata ingrozita a lui Nathan.

-Nu mai esti asa periculos acum, nu? Ma uitam la el

cu amuzament. Isi lipise bratele de corp pentru a nu atinge
barele ce se formasera din foc.
 -Rose, te rog, opreste-te…spune
Tanya, rugatoare.

-Nu!

-Te rog…Il poti rani…

-Daca vroiam s-o fac as fi facut-o pana acum. Dar

este o idee buna, am zambit malefic spre Nathan, care facuse
ochii mari cat cepele.

Cusca s-a facut mai mica fortandu-l pe Nathan sa se aseze

in genuchi, pentru a nu atinge barele si nici capacul de deasupra.
Mici firicele de foc au trecut prin cusca, trecand periculos de
aproape pe langa Nathan.

-Rose, te implor.

M-am uitat la Tanya, care tinea palmele impreunate,

rugatore, iar apoi la Nathan. Cusca a disparut, iar Nathan a
rasuflat vizibil usurat, numai ca imediat ce s-a ridicat, un brat
de foc la izbit atat de puternic incat l-a azvarlit in cativa copaci,
rupandu-i. Tanya a alergat speriata spre iubitul ei, crezand ca a
luat si foc.

-Rosalie! Opreste-te! Ordona Carlisle.

-Da, tati…m-am supus eu.

Locul unde palma de foc l-a izbit pe Nathan, era ars, dar
incepea sa se refaca. Geaca si tricoul atarnau cu marginile arse.
Odata ce Jasper l-a linistit pe Nathan, ne-am intors acasa. Mici
raze de soare au inceput sa strabata cerul. Ninsoarea se
domolise, dar vantul tot continua sa bata puternic.

Tot drumul Carlisle a alergat langa mine. Acasa ma

astepta o mustruluiala zdravana. Cand am intrat in casa, am
auzit televizorul pornit, iar Jade, Graham si Andrew stateau pe
canapea. Cand ne-au vazut in camera, au sarit in picioare de pe
canapea. Trebuiau sa mai lucreze la chestia asta cu ―simtiti-va
ca acasa‖. Cand stai pe langa niste vampiri, trebuie sa te
astepti in orice moment sa apara unul langa tine.

-Ray, Nikki, mergeti sus cu Jade, Graham si

Andrew, spune Carlisle. Cei 5 au urcat scarile spre
dormitoarea, fara a comenta ceva.Tonul lui era mai bland, dar
cred ca era asa din cauza prezentei oamenilor. Rosalie…incepe
el.
 -Carlisle, chiar nu vreau teoria chibritului. “Sti
foarte bine ca nu este bine sa-ti folosesti puterea pe un
membru al familiei‟…bla, bla, bla, m-am strambat eu.

-Rosalie, nu fi…s-a oprit inainte de a pronunta.

-Nesimtita? Am ras ironic. Cearta-te si tu cu parintii

mei umani, doar ei m-au facut asa,nu? Am ridicat din
umeri, trantindu-ma pe fotoliu. Familia Denali se uita uimita la
mine si Carlisle. Nu stiau ca ma tin in clanta cu el si ii raspund
asa.Mai bine lasam asta si cred ca ar trebui sa vorbim
despre urmatoarea noastra mutare…

-Mutare?Intreaba Bella,
uitanduse la Edward. A ridicat din umeri. Nu stia ce vroiam sa
fac. Un lucru era bun cand ai o prietena moarta, care te poate
feri de anumite puteri.

-Ce? De ce sa plecati?Sare Carmen.

-Carmen, fara suparare dar cred ca daca voi sta

sub acelasi acoperis cu Nathan o sa se lase cu “varsare
de sange”. Chiar nu vreau sa fiu nesimtita sau alte
chestii, dar bunul simt ii lipseste cu desavarsire.

-Sunt si eu pe aici, spune Nathan pe un ton apasat.

-Chiar n-am observat.

-Rose. Emmett se apropie de mine si imi pune ambele

palme pe umeri, fara a scoate vreun sunet.

-Esti nebuna? Uite ce mi-ai facut! Tipa Nathan,

aratand spre hainele arse.

-Se rezolva nicio problema. Am iesit din camera,

mergand pe hol, unde imi lasase-m geanta. Am scos cateva
bacnote si am revenit. I le-am pus in mana lui Nathan, reluandu-
mi din nou locul pe fotoliu.

-Rose! Vocea mamei a rasunat in camera. Ups, era

nervoasa. Pacat ca mi-a cam casunat pe Nathan si am de gand
sa-I scot arfele alea din capsorul ala sec. Potoleste-te! Acum!

-Daca termina cu fitele, incetez si eu.

-Nu…

-Nathan, hai cu mine, cred ca ei ar trebui sa

vorbeasca. Garrett il i-a pe Nathan afara, inainte ca situatia sa
degenereze din nou. De data asta aveam de gand sa-I dau foc.
Urasc fitosi si arfele.
 Mama si tata mi-au tinut o teorie de ma plictisise-m. Dupa
1 ora in care m-au tocat la cap, s-au asezat si ceilalti pentru a
discuta de mutare. Nikki si Ray, au revenit in living pentru a
vota si ei unde sa mergem acum. Parerile erau impartite. Jacob,
era de acord cu tot ce zicea Nessie. Ce inseamna sa fi tinut sub
papuc. Asta era o replica tocmai buna, pentru el. Nathan si
Garrett nu se auzeau prin apropiere asa ca era in regula daca
vorbeam. Nu puteam prea mult, pentru ca erau Ray si Nikki aici,
dar trebuia sa incerc.

-Stiti, pana acum am tot

mers unde ati vrut voi…am inceput eu. Cand am ales eu, a
trebuit sa stam despartiti. Ce-ar fi ca de data asta sa
aleg eu si sa mergem toti? Un zambet micut mi-a aparut pe
chip.

-Si tu unde vrei?Intreaba Jasper.

-Intai de a va spune, vreau sa-mi promite-ti ca

vom merge acolo.

-Unde vrei?Repeta, Alice.

-Promite-ti si va spun.
 -Nu stiu de ce, dar am vaga
impresie ca voi regreta ce voi spune acum, spune Esme
mai mult pentru ea.

-Nu chiar mama. Deci, promite-ti?

-Promite-m, au spus toti in cor. Familia Denali stateau

deoparte si isi mutau privirea de la unul la altul.

-Vreau sa mergem in Ronchester! Mana lui Emmett,

care era peste a mea s-a strans brusc si toate persoanele din
incapere si-au intors fata spre mine socati. Nikki si Ray erau
nedumeriti de situatie, dar n-au spus nimic.

-Unde vrei?Intreaba Carlisle.

 -In Ronchester, am
repetat ferm.

Carlisle se apropie de mine si imi pune palma pe frunte,

analizandu-ma.

-Nu‟s nebuna! Vreau sa merg in Ronchester. Am dat

cu pumnii in fotoliu, ca un copil mic.Care e problema?

-Nu! A spus tata.

Eram sigura ca nu vor fi de acord, deci trebuia sa recurg

putin la santaj. Sper sa mearga, daca nu…tot ma voi duce. A
venit timpul sa-mi infrunt trecutul si cel mai bine este sa tai raul
din radacina.

―Foarte bine. Esti si mai aproape!‖

Mda, prietena mea moarta cu ghicitorile ei. Oare de ce sunt

aproape? Daca merg acolo se va intampla ceva?
Trecutul…Trecutul meu este acolo…Este timpul sa-l infrunt!
 -Daca nu vreti sa mergeti va inteleg, dar eu tot ma
voi duce. M-am ridicat de pe fotoliu, mergand in fata tatei.

-Nu vei merge

acolo…spune el cu durere in voce.

-Voi merge, iar voi stiti foarte bine ca o voi face, fie
ca vreti sau nu. Trebuie sa merg…Trebuie…

-Ce-I in Ronchester?Intreaba Ray.

-Acolo m-am nascut eu. Este trecutul meu…am spus

in soapta. Uram sa vorbesc despre trecut. Iar acum vroiam cu
tot dinadinsul sa merg acolo.Poate chiar o luam razna…Oare
vampirii pot inebuni? Cred ca o sa-mi raspund singura la
intrebarea asta, mai incolo.Parca cineva ma indeamna sa fac
lucrurl asta. Nu stiu sigur daca este dorinta mea sau dorinta
altcuiva.
 -Vrei sa mergi acolo, Rose? Intreaba Edward, putin
enervat.

-Da.

-Foarte bine, atunci acolo vom merge. Vrei sa

demonstrezi cat este de dura si de puternica? Foarte
bine, sa te vedem.

-Edward…sopteste Bella.

Am mai dus putina munca de lamurire cu ei, pana au

acceptat. Nikki si Ray inca nu intelegeau ce se petrece si nu
vroiam sa vorbesc mai mult decat era necesar. Dupa privirea
tututor celor din camera, exceptii: Jacob, Nessie, Nikki si
Ray…toti ar fi vrut sa-mi de-a o mama de bataie si sa-mi bage
mintiile in cap. Ronchester-ul nu era o idee buna, simteam asta,
dar ceva ma chema acolo. Trebuia sa merg. Oare cine sau ce ma
chema?

Rochester (capitolul 37)

Zborul mi s-a parut extrem de scurt, poate din cauza miliardelor
de ganduri ce mi se tot amestecau in minte sau poate din cauza
ca…ma apropi de locul pe care-l urasc cel mai mult de pe
Pamnat.
 Cand am coborat din avion, am avut un sentiment ciudat.
Ura si furie, dar mai era acolo ceva ce nu puteam explica. M-am
uitat la Nikki si am inteles. De la ea venea acel sentiment. Se
simtea…asteptata? De cine? Poate era doar imaginatia mea care
o lua razna.M-am uitat la Edward, iar el a dat din umeri. Am
incercat sa-I blochez sentimentele lui Nikki, pentru ca si asa
eram eu destul de stresata, nu mai vroiam alte motive de stres.

De la aeroport aveam de mers 1 ora cu masina pana in

oras. Carlisle a imprumutat 3 masini si ne-am indreptat spre
Rochester. Eram in masina cu Emmett, Esme, Carlisle si
Jasper.Toti ceilalti luasera celelalte masini. Emmett conducea,
Esme, Carlisle si Jazz erau pe bancheta din spate, iar eu stateam
in dreapta lui Emmett, privind parbrizul. Simteam cum Jazz
incearca sa-mi controleze emotiile dar puterea lui nu avea niciun
efect.

-Grozav, spune el intr-un final.

-Ce este?Intreaba Emmett intorcandusi capul spre el.

-Rose, am observant asta inainte sa plecam din

Forks. Puterea mea…nu mai functioneaza pe tine.

-Ce?Spun Esme si Carlisle in acelasi timp.

-De ce nu ne-ai spus pana acum?Il cearta Esme.

 -Pentru ca am crezut ca este ceva trecator. Se pare
ca este exact ca in cazul lui Alice. Ceva imi opreste
puterea sa ajunga la tine.

-Aha…am spus inca cu ochii spre parbriz.

-Esti bine, scumpo?Ma intreaba mama, punandu-mi

mana pe umar.

-Da…cred ca da…

Emmett se uita la mine cu subinteles. M-a luat de mana,

strangand-o puternic. Cu fiecare kilometru care ne aducea si mai
aproape de oras, furia crestea si mai mult. Mi-am rezemat capul
de geam si mi-am lasat parul sa-mi cada pe ochiul stang. Am
inchis ochii, strangand puternic din ei, pana ce au inceput sa ma
doara. Emmett imi elibereaza mana si imi da parul la o parte de
pe fata. I-am aratat un micut zambet fals.

Dupa 1 ora am intrat in oras. Alice inchiriase o vila, pana

gaseam una sa cumparam. Ironia sortii, vila era foarte aproape
de locul…unde am fost distrusa.
 Am coborat din masina, analizand tot
ce ma inconjura. Orasul nu parea sa se fi schimbat, poate putin
mai modern, dar nimic mai mult. Era ciudat…acel sentiment pe
care l-a avut Nikki cand am coborat din avion a revenit, dar
acum parca nu mai venea doar de la ea, era si de la mine. Toti
stateau si ma priveau, asteptand reactia mea, care pana acum
fusese foarte pacifista, spre surprinderea mea. Privirea mi-a
fugit spre felinarul nu foarte indepartat, care fusese martor la
distrugerea mea. Carlisle mi-a urmarit privirea si a observant
unde ma uitam.

-Sa mergem in casa, spune el, prinzandu-ma de umeri si

intorcandu-ma.

-Bunico, esti bine?Intreaba Ray ingrijorat. Cred ca fata

mea devenise si mai palida, in ciuda tuturor eforturilor pe care le
facuse-m sa raman calma. Acest oras imi provoca o stare de
agitatie, furie si durere. Dar trebuia sa-l infrunt!
 -Sunt bine, doar ca trebuie sa ma obisnuiesc putin
cu orasul.

-Sa te obisnuiesti? Pai il sti, doar aici ai

crescut, spune el zambind.

-Ray cand ne transformam uitam foarte multe

lucruri, ii explic eu. De fapt in momentul asta, am putine
amintiri despre acest oras.

-Ce amintiri? Uneori ma enerva curiozitatea lui.

-Amintiri…neplacute…
-Ce fel de amintiri neplacute? Insista el.
-Ray, inceteaza cu intrebarile! Se rasteste Emm la el.
-Dar vreau sa stiu!
-Ray, iti voi povesti...intr-o zi…am inceput eu,
strangand din ochi si asezandu-ma pe noua canapea de piele,cu
Emmett langa mine. Nu puteam decat sa-i promit ,numai asa
ma putea lasa in pace. Stiu ca se va supara cand va afla ca mi-
am incalcat promisiunea, dar ce mi s-a intamplat… el chiar nu
trebuie sa stie!

-Sper sa te ti de cuvant, spune el si merge sa vada si

restul casei.

-Eu merg sa-mi aranjez hainele. Mami dupa ce

terminam de despachetat putem merge sa vizitam
orasul?Intreaba Nikki. Era foarte interesata sa cunoasca
orasul, poate si din cauza acelui sentiment sau doar dorinta de a
cunoaste necunoscutul.

-Sigur…am spus ca pentru mine.

Mi-am privit fiica cum dispare pe scari. Nu ma puteam uita

in ochii celorlalti, avusesera dreptate. Venirea in acest oras nu
era o idee buna.Rana provocata de trecut era mult mai mare
decat mi-am inchipuit si era mai dureroasa decat mi-am
inchipuit.

Spre seara nu am mai scapat de Ray si am iesit cu totii in

oras. Evitam cat puteam de mult acel loc, dar se parea ca pe
oriunde o luam tot acolo ajungeam. Incepeam sa ma enervez.

-Cred ca ar fi cazul sa ne intoarcem sau va trebui

sa-I caram in spate, spune Edward aratand spre oameni,
Jake si Nessie. Ne plimbam deja de cateva ore, iar oboseala
incepea sa-si spuna cuvantul.

-Tati sunt si eu pe aici, spune Nessie, dupa un cascat

lung.

-Are dreptate. Sa ne intoarcem, continua Jacob.

-Eu o sa mai raman putin…am spus eu.

-Esti sigura?Intreaba Esme, venind in fata mea.

 -Foarte sigura. Chestia asta n-o credeam nici eu si
judecand dupa fata mamei, nici ea nu credea. Voi fi in regula.
Trebuie sa fac asta singura.

-Ce se intampla?Intreaba Carlisle apropiinduse de noi.

-Rose…vrea sa mai ramana putin pe afara…

-Scumpo stiu ce vrei sa faci, dar…nu vreau sa

suferi. Acel loc…

-Tata…mama…voi fi bine. Promit sa nu sau mult.

Le-am dat o imbratisare rapida, oprindu-i din a mai

protesta. Emmett s-a lasat convins foarte greu, dar cu multe
rugaminti si cateva priviri a la Rosalie, am reusit sa-l conving sa
mearga acasa impreuna cu grupul. Am stat in acel loc, pana
cand nu s-au mai vazut, apoi cu mpasi mici, m-am indreptat
spre locurile de care imi mai aminteam…vag.

Era ora 2 dimineata. Cerul era acoperit de nori grosi, ce

acopereau in intregime luna.Lumina alb galbuie provenita de la
stalpii asezati de-o parte si alta a trotuarului, cadea pe blocurile
vechi, conturand umbre cu fel de fel de forme. Linistea
apasatoare din oras si peisajul creau o atmosfera fantomatica.

Casa in care locuise-m pe vremea cand era mom, arata

exact la fel. Spre surprinderea mea am fost cuprinsa de un
sentiment de melancolie. M-am asezat pe prima treapta. Imagini
in ceata au inceput sa mi se deruleze in minte. Imagini cu 3 copii
ce se jucau intr-o gradina. Toti 3 erau numai zambete si pareau
foarte fericiti.

Am mai zabovit putin prin fata casei, apoi m-am indreptat

spre primul loc, in care comisese-m prima mea crima.Casa lui
Bobby se schimbase putin, fiind modernizata de noii propietari
sau generatiile lui Bobby, ei aveau o traditie ca lucrurile sa
mearga de la generatie la generatie. Privind casa, amintirea
noptii in care Bobby a murit mi-a aparut in minte si m-a facut sa
zambesc. Am trecut rapid si pe langa casele lui John, Nick si
Mark, indreptandu-ma spre locul unde se afla ―castelul‖ lui
Royce. Imensa vila, construita in stil gotic era in acelasi loc de
care imi aminteam si era la fel de impunatoare ca acum multi
ani. Privirea imi era concentrate pe casa si am tresarit la
latratul furios al cainelui aflat in curte. O lumina puternica s-a
aprins intr-una din camerele de la etaj si am auzit pasi grei prin
casa. Zarva facuta de caine ii trezise pe oameni. M-am
indepartat de casa, ascunzandu-ma in umbra unui bloc aflat
vizavi de vila. Un barbat solid a aparut in usa si a strigat la
caine, care s-a dus imediat la el. Dupa o comanda facuta din
gesturi, cainele s-a retras, la fel si omul dup ace s-a asigurat ca
nu este nimeni prin preajma.

Cu o ezitare vizibila in pasi am pornit spre ultimul loc, pe

care vroiam sa-l mai vizitez. Cum am trecut de coltul ultimului
bloc, inainte de a ajunge acolo, picioarele mele n-au mai vrut sa
inainteze. Stateam ca o stana de piatra in mijlocul strazii si
priveam locul in care viata mi-a fost rapita. Nu stiu cat am stat
acolo, dar m-am trezit mergand din nou. De data asta pasii mei
nu mai erau nesiguri si ezitanti, ci din contra erau hotarati. M-
am apropiat si mai mult, pana ce am ajuns in acelasi loc. M-am
pus pe iarba putin umeda si m-am lungit pe spate, lasand
amintirile sa-si faca de cap. Am inchis ochii si m-am intors in
timp.

―Esti mai puternica decat mi-am imaginat.‖

―Ce vrei sa spui cu asta?‖

―Nu credeam ca ai curajul sa vi in acest loc si sa-ti lasi

amintirile afara. Se vede ca esti…‖

―Ca sunt ce?‖

―Nu conteaza…‖

―Spune-mi!‖

―Stiu ca ti-ai pus intrebarile: De ce eu? De ce am puterea

asta? De ce am devenit vampir? Raspunsul este simplu. Tu esti
ruda cu mine. Am asteptat atat de mult si atat de multe generatii
pana te-am gasit.‖

―Stai putin ca m-ai pierdut pe drum –asta a sunat ca

Emmett-. Cum adica sunt ruda cu tine? Si de ce m-ai asteptat?‖

―Familia Hale se trage din mine. Hai sa spune-m…eu am

fost creatoarea ei. De ce te-am asteptat? Hmmm…Cum iti suna,
pentru a tine sub control nebunia din lumea vampirilor. Eu si
sotul meu am fost primii. Noi am tinut primii vampiri in frau,
dar odata ce acestia au transformat alti oameni, care au fost
inzestrati cu puteri, ne-au ucis. Volturii cred ca pot controla
lumea vampirilor, dar se inseala amarnic. Se apropie o revolta.
Rose si tu trebuie s-o opresti. Nu face greseala care am facut-o
eu. Nu astepta pana nu e prea tarziu.‖

―Eu? Trebuie sa opresc o revolta a vampirilor? Asta e ceva

ce nu auzi in fiecare seara. Sti vroiam sa te intreb, lasand la o
parte nebunia asta cu revolta si toate celelalte. Ce se intampla in
orasul asta? De ce ma simt ca si cum as fi chemata aici? Cineva
ma astepta…Cine si de ce?‖

―In orasul asta trebuie sa te intalnesti cu trecutul. Ramane

de vazut ce vei face in continuare. Si fiica ta simte acelasi lucru.
Ai grija Rose, decizia pe care o iei acum s-ar putea s-o regret mai
tarziu sau s-ar putea sa-ti dai seama ca a fost decizia corecta.‖

―Ce vrei sa spui? Hei!‖

-Grozav! Imediat te tirezi cand situatia se

complica, am spus cu voce tare. M-am uitat in jur si eram in
acelasi loc. Cerul incepea sa se lumineze, asa ca m-
am grabit spre casa.

Intrand pe strada unde era vila noastra, l-am putut vedea

pe Emmett facand ture prin fata casei. Inca eram ametita de
vorbele prietenei mele moarta si nu l-am simtit pe Emmett decat
cand bratele lui puternice au fost infasurate in jurul meu. Ochii
lui ma priveau ingrijorati. I-am prin fata intre palme, lipindu-mi
fruntea de fruntea lui. Au urmat cateva secunde de liniste, in
care adierea vantului ne mangaie fetele. Soarele incepea sa urce
tot mai sus pe cer, apropiind lumina de trupurile noastre lipite.

-Aveti de gand sa intrati in casa sau vreti sa va

transformati in globuri de cristal in fata
oamenilor?Intreaba Alice aparand in usa.

Emmett ma i-a de mana si intram in casa. Draperiile erau

trase peste imensele ferestre, dar razele soarelui tot puteau
patrunde prin ele, iar lumina nu era la fel de puternica ca afara.
In living era toata familia. Ray s-a ridicat de pe canapea si s-a
pozitionat in fata mea cu bratele incrucisate la piept. L-am
sarutat pe frunte si i-am ciufulit parul. Nu am facut decat 2 pasi
pe langa el, cand ma prinde de brat.

-Bunico, ce se petrece?

-C-Ce se petrece? Intreb eu repede. Cautam disperata un

raspuns pe fetele celorlalti, dar nu puteam citit nimic

-Adevarul! Aseara cand am fost prin oras, te-ai

comportat ciudat, ai ramas acolo toata noaptea

-Ray, nu mai pune atatea intrebari, i-a atras Nikki

atentia.In mintea ei vedeam ca si ea vrea sa stie.

-Ba da! Am intrerupt-o eu. Trebuie sa stie, la fel si

tu,puiule, am spus in soapta,privindu-i pe fiecare in parte.
Mama si tata ma priveau tristi, ceilalti doar uimiti -inafara de
Edward, care stia dinainte- ,iar oamenii,Nessie,Jake, Nikki si
Ray ma priveau curiosi.
-Vrei sa spui ca...umm...le vei zice adevarul? Mi-a
soptit Emmett la ureche.
-Da, le voi spune adevarul. Nu e mare lucru, am
ridicat din umeri zambindu-le fiicei si nepootului meu. Nikki,
Ray, vreti sa stiti de ce am venit aici, in Rochester?
Vreti sa stiti de ce m-am comportat ciudat?Vreti sa stiti
de ce am stat toata noaptea afara?
-Da, au soptit ei.In camera era tacere deplina. Decat inimile lui
Nessie si Jake se mai auzeau.
-Haide, barbie, nu ne mai tine pe jar.
-Da, matusa, spune-ne, se ruga Renesmee cu o voce micuta.
Am oftat. Trebuia s-o fac.

-Ei bine, cand m-ati

intrebat de ce am tinut mortis sa venim aici,v-am
spus.Aici m-am nascut si aici am crescut.Acesta este
orasul meu natal. Aici mi-am petrecut viata pana la
transformare. De ce ma comport ciudat? Pentru ca
acest oras nu s-a schimbat deloc, poate doar s-a
modernizat putin, dar casele, strazile...sunt aceleasi.M-
am oprit si m-am uitat la familia mea.In toata aceasta pauza,
nimeni nu spunea nimic. Asteptau sa continui. Am
continuat. Ma simt melancolica. Imi este dor de viata pe
care am dus-o inainte sa devin ce sunt acum.Imi este
dor de fosta mea familie...Esme, Carlisle, nu ma
intelegeti gresit...
-Linisteste-te, Kitty, intelegm, mi-a spus tata,
mangaindu-mi obrazul. M-am afundat si mai mult in
mangaierea aceea paterna.
-Ray,vrei sa stii de ce am stat toata noaptea afara?Am
intrebat, intorcandu-ma spre el.A aprobat printr-o inclinare de
cap. Pentru ca am vizitat tot orasul, incercand sa-mi
aduc aminte de locurile preferate, unde ma jucam cand
eram mica, de scoala in care am invatat...de tot...Am
inchis ochii,nemaiputand sa-mi privesc fiica si nepotul. Ii
minteam. Ii minteam cu nerusinare. Ma simteam vinovata, dar
trebuia s-o fac.Nu trebuiau sa afle adevaratul motiv pentru care
am venit aici. Parca simtindu-mi starea, Emmett m-a luat in
brate si m-a sarutat pe obraz. Gestul lui parca imi usurase
sufletul.Gestul lui ma asigura ca stia ca am mintit si ca in ciuda
trecutului meu, el ma accepta in continuare si ma sustine.

In urmatoarele zile am fost nevoitit sa iesim afara doar pe

timpul noptii. Uitase-m ca Rochester-ul era un oras normal si nu
unul polios, umed si inorat cum frecventam noi de obicei. Soarele
stralucea puternic pe cer, facandu-ne in ciuda. Singurii care se
bucurau de el erau oamenii, Jacob si Renesmee. Uneori ii
invidiam ca se puteau bucura de caldura soarelui si puteau
merge oriunde, chiar daca razele calde cadeau pe pielea lor.Ma
mai enerva si faptul ca Graham ne-a cerut voie inainte sa iasa
afara cu Andrew si Jade. Emse le-a zis de un miliard de ori ca
pot face ce vor ,doar acum fac parte din familie, dar el nu
intelege si pace.

Ray, Emmett si Jasper erau concentrate pe un meci de

hokey, Edward citea nu stiu ce carte, Esme si Carlisle jucau sah,
Alice si Nikki o torturau pe Bella, iar Nessie ,Jake si oamenii inca
nu se intorsesera.

M-am asezat pe fotoliu, urmarinudu-I pe mama si tata.

Niciodata nu reusise-m sa inteleg jocul asta. Mi se parea prea
complicat…

-Vrei sa incerci,
scumpo? Intreaba Esme bland. Caldura si blandetea din vocea
ei ma inveselea intotdeauna.

-E prea complicat pentru mine. Numai uitandu-ma

la voi ma i-a ameteala, am spus zambind.
 -Nu este complicat si daca iti pui mintea la
contributie poti fi o jucatoarea mai buna ca noi, imi
spune Carlisle facandu-mi cu ochiul.

-Familie, noi cand vanam? Intreaba Ray cu privirea

inca fixate pe ecranul televizorului.

Acum ca veni vorba de asta, avea dreptate. Ne mutasera-m

in Ronchester de 1 saptamana si in tot acest timp nu am vanat
nimic. Organismul nostrum incepea sa-si ceara drepturile.

-In seara asta, spune Jacob intrand in casa.

-Si ce vom vana?

-Pai…barbie….stiu catde mult adori tu vulpile asa

ca… Jacob ridica din umeri. Fata lui serioasa, m-a facut sa scot
un oftat lung.

―Nu din nou vulpi…‖ am protestat in gand. Edward a

inceput sa rada, ridicandu-si capul din cartea aia care parea ca-l
absorbise.

-Jake termina, il cearta Nessie. Ne-am interest si am

aflat ca la 2 km si ceva de oras se afla o rezervatie de
caprioare, explica ea.

-Perfect. Diseara vom merge la vanatoare, dar

vreau sa fiti atenti si sa nu omorati toate
caprioarele, spune Carlisle uitanduse cu subinteles spre
Emmett si Jasper.

-Ummm…ne-a interrupt Jade.Mergeti la

vanatoare…?

-Da, …de ce? Am raspuns eu.

-Cat veti sta?

-Cred ca toata noaptea, a spus Emmett.Ce s-a

intamplat?

-Nimic, doar ca…vroiam sa ies impreuna cu

Graham si Andrew la restaunrant, dar daca nimeni nu
va fi acasa…

-Jade, am interupt-o eu. De cate ori trebuie sa va

zicem? Locuiti cu noi, faceti parte din familie, deci
puteti face ce vreti voi fara sa ne cereti voie! Vocea mea
urcase cu cateva octave si abia acum,cand terminatsem de
vorbit, imi dadusem seama. Scuze ca am tipat la tine, am
sfarsit.

-Nu-I nimic, a spus ea repede.

-Serios, simtiti-va ca acasa,faceti ce vreti voi,

incercati sa intelegeti ca noi nu va controlam vietile…

-Asa vom face, multumesc, Rose…Pe chipul ei a

aparut un micut zambet. I-am zambit si eu,incurajator.
 -Nu ai pentru ce.

-Deci mai tarziu ne pregatim de vanatoare.Tineti

minte, nu omorati toate caprioarele,a spus Esme.

Emmett si Jazz au facut niste fete de ingeras, care l-au

facut pe Ray sa izbucneasca in ras si s-au asezat din nou in fata
televizorului.

I-am asat pe ceilalti in living si m-am retras in dormitory.

M-am trantit pe pat privind tavanul alb. Mici fragmente de
amintiri au inceput sa mi se deruleze prin fata ochilor. Nu pream
distinge cine era, din cauza cetii in care erau invaluite. Brusc un
sentiment de vina mi-a invadat corpul. Familia mea se chinuia in
acest oras…si o faceau din cauza mea. Nu ar fi trebuit niciodata
sa-I aduc aici. Trebuia s-o fac singura de la bun inceput.Pe langa
sentimentul de vina care ma bantuia, mi-a revenit si acel
seniment ca sunt asteptata, ca trebuie sa intalnesc pe cineva sau
ceva.

-De ce Doamne iarta-ma viata este atat de

complicata? Am vorbit cu voce tare.
 -Pentru ca fiecare lovitura
pe care o primesti in viata trebuie sa te intareasca. M-
am ridicat in sezut si am vazut-o pe mama stand langa
mine. Scuze, nu vroiam sa te sperii. Esti bine?

-Da. Mama…iarta-ma, am lasat capul in jos rusinata.

-De ce? Imi ridica capul, privindu-ma in ochi.

-Nu ar fi trebuit sa va i-au si pe voi aici.Trebuie sa

stati inchisi in casa pe timpul zile…si cu vantoarea ne
chinuim…Imi pare rau…

-Oh, Rose, scumpo. Ma saruta pe frunte, imbratisandu-

ma. Crezi ca te-am fi lasat sa vi aici singura? Nu. Nu stiu
de ce ai vrut sa vi aici, dar iti respectam decizia.
Trecutul va fi intotdeauna acolo, dar prezentul si
viitorul vor fi intotdeauna mai importante. Uneori
pentru a te vindeca de anumite rani, este bine sa mergi
in locul unde ai fost ranita, pentru a te vindeca.
 -Nici eu nu stiu de ce am venit aici. Acum nici nu
mai stiu daca a fost vointa mea sau a altcuiva…
Multumesc, mama. Am imbratisat-o puternic.

-Ce vrei sa spui ca nu sti daca a fost vointa ta sau a

altcuiva?

-Nu stiu… Am un sentiment de parca as fi

asteptata. Ma ingrijoreaza putin ca acelasi sentiment il
are si Nikki. De ce ce ar fi ea asteptata aici? Eu inteleg
ca aici e trecutul meu, dar ea…Ea nu are nicio legatura
cu acest oras.

-Ba are Rose. Vocea lui Emmett m-a facut sa tresar.

-Nu, nu are!

-Babe, aici ai devenit tu vampir…Nu situ poate

gresesc, dar este posibil sa se simta si ea legata de locul
asta, la fel cum se poate simti de locul in care am
devenit eu vampir.

-Nu, Emmett…este altceva la mijloc si prietena

mea gazoasa nu vrea sa-mi spuna.

-Totul va fi bine, spune el sarutandu-ma pe par.

Cand soarele a inceput sa apuna, am plecat cu totii spre

rezervatia de caprioare. Ajungand acolo am vazut ca rezervatia
era destul de mare, si dupa inimile care se tot auzeau
pretutindeni era foarte populate de caprioare si poate si alte
animale. Gasind un grup de caprioare care se adapau, ne-am
napustit asupra lor,lasand viata sa se scurga din trupurile lor
micute, in bratele noastre. Dupa vreo 3 ore, setea care ne ardea
gaturile pana atunci, disparuse, iar puterile ne revenisera in
totaliate. Intorcandu-ne acasa Alice ne-a anuntat ca maine va fi
inorat si vom putea sa mai iesim din casa.

-Bunico, povesteste-ne
despre viata ta, spune Ray asezanduse in fata mea pe covor,
stand turceste.

-Ray…nu imi aduc aminte prea multe… mana lui

Emmett s-a strans pe umarul meu.

-Te roggggg…facuse o fata de catelus si nu-I puteam

rezista.

-Ray, toti avem o istorie in spate si fiecare

reactioneaza in felul lui cand vine vorba de ea. Ray a dat
sa spuna ceva, dar Carlisle l-a oprit prin ridicarea unui
deget. Unii nu vor sa vorbeasca despre ea, pentru ca au
motivele lor, iar altii abia asteapta sa spuna cuiva.
Daca Rosalie va vrea sa vorbeasca despre trecutul ei o
va face singura, te rog nu mai pune intrebari de
genul, ii spune el.

-Merci, tata, dar este in regula. Vrei sa sti, o sa-ti

spun, dar te-am avertizat nu stiu multe si majoritatea
lucrurilor pe care ti le voi spune acum mi le-au spus si
mie Carlisle si Esme.

Ray a inclinat capul, ca este de acord. Linistea s-a lasat

peste incapere, iar Jacob s-a aplecat mai in fata pentru a auzi
mai bine.

-Pai…tatal meu lucra la

o banca, aveam 2 frati mai mici, o ajutam pe mama cu
treburile casei, era sa ma … sa ma casatoresc, dar intre
timp am murit si am devenit ce sunt acum. Deci nu e
cine stie ce, am spus ridicand din umeri.

-Sa te casatoresi? Sare Ray in picioare.Cu cine?

 -Aaaaa…nu mai
conteaza. Acea persoana a murit la scurt timp dupa
mine. Un mic zambet mi-a aparut pe chip, iar Esme si Carlisle
s-au uitat seriosi la mine. Nu era vina mea ca ma simteam
mandra sau cel putin asa credeam, ca i-am omorat pe cei
5.Meritau asta, pentru ca nu se puteau numi oameni!

-De ce? De data asta Nikki a fost ce-a care a intrebat.

-Hai sa spune-m ca n-a fost cuminte. In fine asta

este tot ce-mi amintesc.

-Si parintii tai umani? Dupa ce te-ai transformat

ce au facut?

-M-au cautat putin si dupa au crezut ca am fugit cu

cineva sau am murit.

-Deci vrei sa spui ca ai un mormant? Wow,

entuziasmul lui Ray pentru lucruri de genul asta incepea sa ma
sperie.

-Banuiesc ca da…

-Mergem sa vedem? Te roggggg…

 -Ray, nu mergem intr-un cimitir. E hidos, spune
Alice, cutremuranduse.

-Ha. Vampirilor le este frica de morti, asta chiar

trebuie scrisa undeva, spune Ray, razand.

―Spune-I ca mergi!‖

-Ce? Am spus nedumerita. Toti si-au intors capul spre

mine.

―Veti merge la mormantul tau.‖

-De ce?

―De aia! Nu mai pune atatea intrebari. Destinul nu poate fi

schimbat!‖

-La dracu cu destinul!

-Mama cu cine vorbesti? Intreaba Nikki. Era

ingrijorata, credea ca o i-au razna.

-Toti avem secrete, scumpo. Nu am inebunit, am

chicotit eu. Bun, Ray, vom merge daca vrei. Voi ceilalti
puteti merge unde vreti.

-Rose, suntem toti in asta, deci vom merge

toti, spune Edward.

-Ok.
 Pe la 11 toti eram imbracati si gata de plecare. Nikki il
tinea de brat pe Ray. Toata lumea care ii vedea asa credeau ca
sunt impreuna, daca ar fi stiut ca sunt de fapt mama si copil ar fi
luat-o la sanatoasa. Oriunde mergeam privirile oamenilor erau
oprite asupra noastra. Cimitirul era aproape gol. Pentru orice
eventualitate, majoritatea ne pusesera-m ochelari de soare chiar
daca nu prea era timpul pentru ei. Am vazut un cuplu de batrani
in fata unui mormant si m-am indreptat spre ei. Nu puteam sa
cautam in tot cimitirul mormantul meu si nici nu stiam sigur
daca aveam asa ceva sau nu.

-Buna ziua. Batranii s-au intors spre mine. Inimile lor au

inceput sa bata mai tare, iar ochii ma analizau.

-Buna ziua, raspunde femeia.

-M-am mutat de curand si caut un mormant al

unei rude. Am inteles ca a stat in acest oras. Numele ei
este Rosalie Lillian Hale.

Ochii batranilor s-au marit si au facut un pas in spate. Stiti

unde este? Intreb pe un ton bland, incercand sa nu-I sperii si mai
mult decat erau deja.

-In-Incolo, arata barbatul. Degetul lui arata spre mijlocul

cimitirului.

-Multumesc, le-am spus afisand un zambet micut.

-Deci?Intreaba Bella.
 -Spre centrul cimitirului.

-I-ai cam speriat Rose, rade Edward.

-Mda, abia acum am aterizat de pe Marte, deci ce

vrei de la mine. Ai vazut unde este?

-Da. Chiar daca sunt batrani, gandurile lor sunt

destul de clare.

L-am lasat pe Edward sa ne duca la mormantul pe care l-a

vazut in mintea batranilor. Chiar aproape de mijlocul imensului
cimitir, mi-am vazut pe o cruce numele.

-Am ajuns, spune Edward aratand spre mormant.

-Wow, sa fiu in fata

propriului mormant este ciudat. O poza a mea era pusa pe
cruce. Am trecut cu degetele peste ea, amintindu-mi putin de cine
am fost.
 -Bunico erai frumoasa si inainte, spune Ray.

-Merci, scumpule.

Pentru a parea ca am venit ca orice om normal la un

mormant. Esme adusese niste flori si lumanari. Mi-am oprit
rasul cand am vazut-o ca aprinde lumanarile. Mormantul asta
era gol sau o alta persoana. Am auzit niste pasi apropiinduse de
noi.

-Buna ziua, saluta o femeie cam de varsta cu Esme.

-Buna ziua, raspunde Carlisle. Toti ceilalti doar am

inclinat capul.

-O cunoasteti? Intreaba femeia.

-Nu personal, spune Alice repede. A privit peste umarul

lui Jazz pana la mine. Ceva nu este in regula…spune ea
pentru a auzi doar noi.

-Ce? Am intrebat putin speriata. M-am uitat la femeia,

care se aplecase sa aprinda si ea niste lumanari. Nu era vampir
si nici varcolac, deci care era problema?

Femeia se ridica si ramane blocata cu privirea spre mine.

Nu putea sa-mi vada bine fata din cauza ochelarilor.

-Iti poti da putin ochelarii jos?Intreaba ea.

 Mi-am pus mana pe ochelari si i-am dat jos. Socul pe care l-
a avut a fost atat de mare inca a scapat restul florilor si
lumanarilor din mana. A privit ingrozita spre poza de pe
mormant si din nou la mine. Inghetase-m la fel si ceilalti. Jacob
si Nessie se uitau agitate la noi, dar nimeni nu spunea nimic.

-I-Im-Imposibil, spune femeia cu vocea

tremuranda. Este imposibil! Ea es-est-este moa-
moarta! Se balbaie ea.

M-am uitat la ceilalti si am inghitit in sec. Acum chiar ca

daduse-m de dracu!

O intalnire stranie (capitolul 38)

Ochii femeii erau fixate pe mine. Tenul ei caramiziu a devenit
palid, iar inima ii batea nebunesc de repede. Arata de parca
vazuse o stafie. Daca ar sti ea ca fata din poza de pe mormant si
eu suntem una si aceeasi persoana nu ar mai sta pe loc, ci ar fugi
cat de repede ar putea.

-C-Cum t-te ch-cheama? Se balbaie ea.

 -Rosalie H-Cullen, raspunde Jacob
inaintea mea. I-am aruncat o privire ucigatoare.

-R-Rosalie? Femeia s-a uitat din nou la mormant, apoi

din nou la mine.

-Va simtit bine?Intreaba Carlisle, ingrijorat.

-D-Da. C-Cum e posibil?

-Am sa te ucid Jacob Black, am spus pe un ton scazut,

astfel incat femeia sa nu auda.

Ochii femeii continuau sa ma studieze din cap pana‘n

picioare. Trebuia sa fac ceva, dar ce? Nelinistea incepea sa ma
cuprinda in totalitate.

-Cum este posibil? Ea este moarta de 245 de

ani…bolboroseste femeia.
 -Stiu ca esti socata, dar eu nu sunt ea. Incercam sa-
mi mentin tonul din voce cat mai normal, dar nu mai puteam s-o
fac mult. Am auzit ca ex-a existat o persoana care
seaman cu mine si am venit sa vad daca este adevarat.
Eu nu pot fi ea, pentru ca nimeni nu poate trai atat de
mult si in plus, uite, ea a murit la 18 ani. Eu am 20 de
ani…deci…

-Imi pare rau ca am reactionat asa, doar ca socul a

fost imens. In plus esti identica cu ea…cu exceptia
ochilor. Nu am mai vazut niciodata aceasta culoare la
mai multe persoane, se intoarce ea spre noi.

-Sunt lentile, sare Bella. Jacob, Ness, Nikki, Ray si

oamenii stateau in spatele nostru tacuti. Situatia de fata nu
arata nici pe departe roz, iar Jacob o facuse lata rau.

-Da, cred ca da…O culoare rosiatica i-a aparut in obraji.

-Este in regula. I se poate intampla oricui, spune

Esme.

Dupa cateva minute, femeia a inceput sa se linisteasca si

pun pariu ca aici a fost mana lui Jazz. Dupa plecarea ei, ne-am
indreptat si noi spre casa. Pe tot parcursul drumului linistea a
domnit peste noi.

-Javra, pentru scena de la cimitir vei plati

amarnic! Am strigat inainte sa intram in casa. Un zid inalt si
gros de foc l-a inconjurat instantaneu, iar Renesmee a inceput sa
tipe ingrozita. Pe fundal se auzea zarva ,dar nu puteam
identifica sursa. Eram atenta la Jacob. Acum, el prezenta
prioritatea mea. Trebuia sa-l fac sa plateasca. Din cauza lui
eram sa fiu data de gol. Nu va scapa nevatamat!

-I s-au inrosit ochii! A strigat Edward. Rose,

linisteste-te, il vei omori…

-Bunico, suntem in strada…lumea ne va vedea…

Nu eram atenta la ei, imi auzeam din cand in cand numele,

dar nu contientizam.Continuam sa ridic si sa micsorez focul, sa-l
largesc si sa-l strang. Jacob a urlat de durere atunci cand un fir
subtire de foc i-a atuns gatul.

-Rose…

Varfurile parului i-au luat foc.

-Kitty…

Pielea incepa sa se inegreasca…Un miros vad de carne

prajita urat mirositoare mi-a inundat narile.

-Mami…

Jacob si Renesmee continuau sa urle. El de durere, ea de

frica.
 -Rosalie!!!!! Brusc m-am trezit zguduita de cineva. Am
pierdut controlul focului, iar acesta a inceput sa se dezlantuie.
M-am uitat la Jacob, care era in genunchi, sleit de puteri. Ce-am
facut?! Am oprit focul, apoi m-am uitat sa vad cine ma
zguduise. Era Alice.

-Bun. Te-ai trezit sau trebuie sa recurg la

violent? Intreaba ea. Avea o privire dezaprobatoare, dar in ea
mai era ceva…frica.

-E-Eu am facut asta? M-am balbait, aratand spre Jacob

care statea intins in mijlocul casei, cu Nessie deasupra lui. Nu
stiu cum ajunsese-m in casa, pentru ca eram afara dar in fine,
nu mai conta.

-Da, raspunde Alice cu asprime.

-Nu am vrut. Serios. Chiar nu am vrut sa merg atat

de departe, dar nu stiu…a fost ciudat. Nu mai erau eu la
conducere. Altcineva parea sa ma manevreze ca pe o
marioneta…Nu stiu ce se intampla cu mine…Este ceva
la orasul asta care ma face instabila. Ceva care ma face
sa reactionez asa. Cuvintele imi ieseau pur si simpul afara,
fara a le putea opri.

Nessie il ajuta pe Jacob sa se ridice de jos. Pielea lui era

arsa in multe locuri, la fel parul si hainele.
 -Iti spun eu ce se intampla cu tine…ESTI
NEBUNA!!Maraie Jacob. Ar trebui sa stai in camasa de
forta.

Nu l-am bagat in seara. Intorcandu-ma spre restul

familiei, i-am vazut pe toti intr-un colt, groaza citinduse pe
chipurile lor. Oamenii stateau chiriciti in spatele lor cu inimile
batandu-le nebuneste. Am pasit spre ei si s-au dat un pas in
spate. Le era frica…Le era frica de mine.

-N-Nu am vrut sa fac asta…am balmajit eu.

-Nu ai vrut, dar ai facut-o, spune Alice. Jacob putea

fi mort.

-Nu am vrut…Am lasat capul in jos. Nu mai suportam sa

vad frica pe fetele persoanelor care le iubesc, mai ales stiind ca
eu le provocam aceasta frica.

Carlisle a trecut printre mine si Alice, ducanduse la Jacob.

A inceput sa-l analizeze. Dupa cateva minute a oftat usurat.

-Totul este in regula. Ranile deja incep sa

dispara, adauga el.

-Slava Domnului ca esti bine. Nessie il strange in brate

plangand.
 Toti ceilalti au inceput sa se relaxeze putin, dar tot erau
prudenti. Oamenii se refugiasera in cel mai indepartat colt al
camerei, stand cat mai departe de mine.

-Puteti sa incetati cu
distant asta? Am spus exasperata. Nu mi-a crescut un cap
in plus si nici nu am vreo boala contagioasa. Sunt ok.
Toata chestia aia de mai devreme a fos din cauza
nervilor.

-L-ai fi putut omora,

Rosalie, spune Carlisle ferm. Rose, niciodata nu te-am
vazut pierzandu-ti controlul atat de rau. Situatia asta
incepe sa ma ingrijoreze. Daca se va mai intampla
vreodata asa ceva cat vom mai sta in acest oras, atunci
vom pleca imediat.

-Voi pleca de aici cand vreau eu! Nu se mai repeta,

dar asta sa-I fie invatatura de minte sis a gandeasca
intainte de a scoate ceva pe gura.

-Iti rup capul! Jacob sare de

pe canapea la mine, dar este oprit de Emmett, care se pune
protector in fata mea.

-Stai jos, Jacob! Maraie el. Jacob nu se clinteste de pe loc

si continua sa ma priveasca furios.

-Normal ca sari pentru ea. Frate cand iti vei da

seama ca e instabila. Jacob bate cu 2 degete in capul lui.

-Vrei sa vezi cat de de instab…

 -Rosalie! Jacob! Incetati, acum! Vocea
tatei a tunat prin intreaga camera, facandu-ne pe toti sa
tresarim.

-Jacob, termina, ii spune Edward. Vei complica

lucrurile si singurul care o va pati si care va fi vina, vei
fi tu.

Nikki POV

N-o mai vazuse-m niciodata pe mama atat de enervata.

Totusi spusese adevarul…in acel moment nu mai controla ea
puterea, ci puterea o control ape ea. Jacob incepuse s-o acuze ca
ne mintea in legatura cu motivul pentru care am venit aici.
Ascultandu-l, mi-am dat seama ca avea dreptate in ce zicea, dar
daca mama a facut asta, inseamna ca a avut motivele ei si nu ar
trebui judecata, mai ales de noi, care nu stiam nimic.

Am simtit din nou cum puterea incepea sa puna din nou

stapanire pe ea. Se lupta cu ea, dar nu reusea s-o invinga. M-am
ridicat de pe fotoliu si am mers la ea. Avea privirea fixate pe
Jacob, dar pentru cateva secunde si-a indreptat-o spre mine.

-Mami, nu-l asculta. Daca ne-ai mintit –am ratat

spre mine, Ray, Jacob si Nessie, pentru ca oamenii ieseau din
ecuatie- inseamna ca ai avut un motiv. Nu vrem
explicatii, cel putin eu una nu vreau. Am incredere in
tine si stiu ca totul va fi bine.

Puteam simti tensiunea din aer. In momentul asta imi era

mila de unchiul Jasper.

-Multumesc. Si…nu v-am mintit…

-Nu conteaza. Hai sa facem o plimbare sic and ne

vom intoarce o sa vorbim linistiti.

-Bine, a spus nesigura.

Am luat-o de mana si am iesit din casa. Bun. Acum incotro?

-Ti-ar place sa mergem in parc? Intreaba mama.

Incepea sa ma sperie putin. Uneori aveam impresia ca-mi

poate citi gandurile. Nu asta e imposibil. Si daca poate? Daca
este vreo alta ramura a puterii pe care o are? Atunci este de rau.
Dar cred ca mi-ar fi spus daca ar fi fost asa… Mama s-a intors la
mine, zambind. I-am raspuns si eu. Revenise la normal. Ma
intreb daca chiar puterea pe care o detine ea putea fi controlata
uneori de altcineva sau era doar creierul ei care actiona
instinctiv…

Odata ajunse in parc ne-am asezat pe o banca. Oamenii

treceau pe langa noi si nu se sfiau sa se uite atent. Ma cam
enervau. Curiozitatea lor ii omoara.

-Uite…scumpo…

-Mami, las-o balta. Ti-am spus nu ma intereseaza

motivul si despre incidentul cu Jacob…amandoi ati
gresit.

-Merci pentru intelegere. Ma imbratiseaza, sarutandu-

ma pe frunte. Esti o fiica minunata.Nu vroiam s-o vad pe
mama trista, iar acest oras chiar era o idee proasta. Stand inca
in imbratisarea mamei, m-a strabatut un sentiment de
asteptare. M-am indepartat putin de ea, pentru a o privi in
ochi.Ingrijorarea I se citea pe chip.
 -Nu a fost prima oare cand a vorbit fara sa
gandeasca.

-Sunt sigura si mai stiu si ca nu va fi nici

ultima. Amandoua am inceput sa radem. Am mai stat in parc
pana la amurg. Mama chiar era amuzanta. Uitase-m cat de bine
era sa vorbesc cu ea. Stalpi de lumina din parc s-au aprins, iar
oamenii incepeau sa se indrepte fiecare spre casele lor.

-Cred ca ar trebui sa ne intoarcem, spune mama

ridicanduse.

-Te superi daca mai bantui putin pe aici? Acel

sentiment de asteptare era inca viu in interiorul meu.

-Nu, doar ca vreau sa ai grija.

-Voi avea. M-a sarutat pe obraz si a disparut de langa

mine.

M-am ridicat si eu de pe banca si am iesit din parc, cu pasi

umani. Nu aveam un drum precis, asa ca am luat-o in partea
stanga, mergand pe langa gardul parcului. Am mers cam 3
blocuri si am auzit un tipat scurt, apoi o inima batand din ce in
ce mai slab, pana s-a oprit. Am alergat spre locul de unde se
auzise tipatul.Imaginea pe care am vazut-o m-a socat. 5 vampiri
secau de sange un om.

-Lasati-l! Am tipat la ei. Unul din vampire se ridica si

maraie amenintator spre mine. Putin sange I se scurgea pe
camasa crem. Privirea pe care o avea…imi amintea de mine pe
vremea cand statea la Volturi. M-am cutremurat la acele
amintiri.

-Dispari, maraie alt vampir.

-Asta e teritoriul nostru. Acum aveam 3 vampiri in fata

mea, pregatiti de atac si alti 2 care se uitau.

-Baieti chiar nu vreau sa va ranesc si nu stiam ca

teritoriul este revendicat.

-Ei bine acuma sti.

Primul vampire s-a avanat spre mine. L-am prins de brat

si l-am aruncat in ceilalti 2. Toti 3 s-au imprastiat pe jos.
Pamantul a inceput sa se crape putin cate putin sub picioarele
lor. Oriunde mergeau pamantul se crapa.

-Opreste-te. Daca vei continua, vei atrage atentia

oamenilor.

-Voi ati atacat primii, am marait la ei. Le eram

superioara si ei stiau asta. I-am intalnit privirea tipului care
vorbise ultimul. Era blond si inalt. Un fior mi-a strabatut corpul.
Cred ca si el a simtit ceva, pentru ca ramasese cu privirea
blocata pe mine.

Unul din vampiri a mers sa ascunda cadavrul, in timp ce

ceilalti au ramas pe loc. Toti eram tensionati. O adiere de vant
mi-a ciufulit parul si a adus cu el o mireasma de curat si de
flor…violete sau tradafiri. Cu coada ochiului am vazut unul
dintre vampiri punanduse in miscare. Am intrat imediat in
pozitie de atac, dar nu mai era nevoie. Vampirul blond cu care
imi intalnise-m privirea mai devreme l-a atacat, trantindu-l in
peretele blocului.

-Termina, Mark, maraie vampirul blond.

-De ce? Ne-a incalcat teritoriul! Mark incearca sa se

elibereze de stramsoarea celuilalt, dar toate eforturile lui au fost
in zadar.

-Nu stiam ca teritoriul este ocupat. Ne-am mutat

de curand aici…am spus serioasa.

-V-ati mutat?Intreaba cel mai inalt vampir din grup.

-Da, sunt aici impreuna cu familia mea si sunt

sigura ca nu vreti sa aveti de-a‟face cu ei.

-Cum te cheama?Intreaba vampirul blond.

-Nikki…Nikki Cullen.

-Cullen?! Au strigat toti vampirii in cor.

-Deci imi cunoasteti familia, am spus razand. Am

simtit agitatie venind din partea mamei. Mai mult ca sigur
veneau incoace… Pai aveti 2 variante, dar trebuie sa
alegeti repede: 1. Va carati imediat, 2. Stati pe loc si
asteptati sa ajunga familia mea.

-Vin incoace?Intreaba cel mai scund dintre ei.

-Dap.

-Sa mergem, spune vampirul blond. Ceilalti au disparut

in noapte, dar el a mai ramas putin, privindu-ma. Mi-ar place
sa ne mai intalnim.

-O sa mai stam pe aici, deci este posibil…Vampirul

imi zambeste si dispare si el dupa celalalti.

M-am intors spre lumina oferita de stalpii de pe marginea

drumului. Mirosul de flori din aer era imbietor. Acum era putin
diferit de prima data cand l-am simtit. Era amestecat cu mirosul
ploii, care se apropia. M-am uitat spre cer si am vazut o perdea
negricioasa.

-Nikki, esti bine?Intreaba mama aparand langa mine.

Am tresarit.

-Da, de ce nu as fi bine? Incercam sa-mi pastrez

gandurile departe de unchiul Edward si daca cumva mama
putea sa-mi citeasca si ea gandurile si de ea.

-Am simtit…Mama a inceput sa se balbaie.

-Ti-am auzit gandurile si parea sa ai

probleme, spune unchiul Edward.
 -Nu. Ma gandeam la trecut si poate din cauza
asta…

-Bine, atunci sa ne intoarcem pana nu atragem

atentia, spune tata.

Cateva cupluri care iesisera la o plimbare romantica s-au

oprit sa se uite la noi. Cand am ajuns acasa, m-am bucurat sa
vad ca tensiunea disparuse. Mama si Jacob isi rezolvasera
problemele si acum atmosfera din casa era aceeasi pe care o
stiam. Linistita si plina de iubire. L-am sarutat pe Ray, pe frunte
si am mers in dormitorul meu. Am scotocit dupa niste haine
curate si m-am dus la baie. De data asta baia era comuna asa ca
nu-mi permiteam sa stau prea mult, mai ales ca aveam si
persoane in casa care au nevoie la toaleta. Am pus dopul la cada
si am dat drumul la apa. M-am relaxat in apa cu spuma din
cada, inchizand ochii. In minte mi-a aparut imaginea
vampirului blond si am simtit o furnicatura in piept. Imediat
constiinta mea a facut comparatia dintre vampirul blond si
Rahmi. Rahmi ma facea sa simt fluturi in stomac, vampirul
blond imi provoca o furnicatura in piept. Oare…ma puteam
ingragosti de acel vampir? Il vazuse-m decat o data si nu era
tocmai o intalnire spectaculoasa. O sa-l caut, trebuie sa-l caut.

Urmatoarele zile au fost normale. Incercam sa nu ma

comport ciudat, dar nu imi puteam scoate din minte imaginea
acelui vampir. Ma uimea faptul ca unchiul Edward nu spunea
nimic…Sunt sigura ca se intampla ceva. Intr-o situatie ca asta
sigur i-ar fi spus mamei sau tatei…ori ar fi vorbit personal cu
mine. Nu s-a intamplat niciuna din aceste lucruri, iar asta ma
punea pe ganduri. Imi tot cautam pretext pentru a iesi afara
noaptea. Mergeam in locul, in care i-am intalnit prima oar ape
cei 5 vampiri, dar nu am maid at de ei. Incepeam sac red ca i-am
speriat cam rau si au fugit din oras.

Stateam intinsa in patul din camera mea. Mi-am aruncat

ochii spre ceasul micut de pe noptiera. Era ora 2:15. Oamenii,
Jacob si Renesmee dormeau de ceva timp. Uneori ii invidiam.
Mi-as fi dorit sa pot dormi si eu. Niciodata nu am experimentat
chestia asta, pentru ca nu puteam, dar mi-as fi dorit. Gandurile
mi-au fost tulburate din nou de vampirul blond si umbra
amintirilor cu Rahmi. M-am ridicat din pat si am mers la
fereastra. O singura data. Mai incerc o singura data. Daca nici
de data asta nu-I gasesc…ma dau batuta. Mi-am insfacat geaca
aruncata pe un scaun si am iesit din dormitor, hotarata. Trebuia
sa gasesc o minciuna credibila ca sa nu fiu asaltata de miile de
intrebari ale familiei. Nu vroiam sa le spun despre acei vampire.
Fiecare are cate un secret pe lumea asta. Acesta este al meu.

-Unde mergi, domnisoara? Intreaba tata.

-Vreau sa ma plimb.

-Te plimbi in fiecare noapte, spune matusa Alice,

facandu-mi cu ochiul.
 -Ma relaxeaza si ma ajuta sa-mi pun ordine in
ganduri si…sentimente.

Mama isi ridica privirea dintr-o revista si imi zambeste.

Nu era un zambet fericit, ci mai degraba unul trist, pentru ca
stia de existent vie a lui Rahmi inca in sufletul meu.

-Doamne, mami! Sare Ray,

venind langa mine. Spune-mi ca nu te-ai indragostit de
vreun om…spune el panicat.

Toti am inceput sa radem. Ray avea o fata ingrozita.

-Nu, scumpule. Nu m-am indragostit de niciun

om, i-am spus ciufulindu-I parul.

-Pfiuuu, ce bine. Incepeam sa ma sperii, spune el

rasufland usurat.

-Dar care-I treaba daca se indragostea de vreun

om?Intreaba matusa Bella.
 -Chiar nu-mi mai trebuie inca un om in familie. Si
oricum mamai, daca vrei sa iesi cu cineva,vreau sa-l
cunosc inainte. Daca treceste testul meu este in regula,
daca nu…Un zambet malefic s-a intins pe fata fiului meu.

-Bine, scumpule. O sa tin minte. Merci ca m-ai

anuntat.

-Eu vorbesc serios, spune el incrucisand bratele la piept.

-Si eu. L-am sarutat pe obraz si am iesit din casa, inainte

de a mai pune cineva vreo intrebare.

Nici nu am inchis bine usa, ca aceasta se deschide din nou.

M-am intors si am vazut-o pe mama iesind din casa.

-S-a intamplat ceva?

-Nu, scumpo. Esti bine? Ingrijorearea se putea citit pe

chipul ei.

-Da, sunt foarte bine, i-am raspuns zambind.

-Sigur? Te comporti cam ciudat in ultimul timp…

-Te referi la iesirile mele nocturne? Mi-a raspuns

doar printr-o inclinare a capului. Cum am spus ma
linisteste. Este placut sa te plimbi prin acest oras,
noaptea. Fata ei a devent rigida. Stiam ca familia mea este
ciudata, dar uneori ma speria si pe mine, dar ‗mite pe altcineva.
 -Nik, vreau sa ai grija. Orasul asta…nu este atat de
sigur…Nu vreau sa patesti ceva…

-Mami. Sunt vampir si inca unul al naibi de

puternic, deci poti sta linistita.

-Bine, dar promite-mi ca-mi vei spune daca este

ceva. Era putina fermitate in vocea ei.

-Sigur, i-am spus cu un zambet larg.

Mama a intrat in casa, lasandu-ma singura din

nou.Strazile erau pustii, asa ca am alergat cu o viteza normal
pentru un vampire pana in parc. M-am asezat pe prima banca,
privind cerul. Luna avea o culoare rosiatica, iar stelele erau cu
milioanele. Privind ciudatul peisaj, mi-am reamintit
avertismentul lui Ray in legatura cu potentialul pretendent.
Semana atat de mult cu tatal lui…Rahmi…Oare ce-a face daca ar
afla de existent lui Ray? Pfuuu….nu degeaba sunt blonda. Rahmi
stie de existent lui Ray. Intrebarea e…ce-ar face daca ar afla ca
este fiul lui? Poate i-ar parasi pe Volturi si ar veni dupa Ray.
Sunt sigura ca intre noi nu va mai fi niciodata vreo relatie. Eu il
iubesc si il voi iubi mereu, dar el…a mers mai departe. Am fost
doar o aventura pentru el. Un pion. Amintindu-mi de
dureroasele cuvinte spuse de Rahmi la ultima noastra intalnire
nu mi-am mai putut controla emotiile. O lacrima s-a rostogolit
pe obrazul meu.
 -N-am mai vazut pana acum un vampire care
poate plange, a spus o voce, cunoscuta…oarecum.

Mi-am lasat privirea in jos de la cer. In fata bancii unde

stateam se afla un teren amenanjat pentru copii. Cei 5 vampiri
pe care i-am cautat de mai bine de o saptamana, stateau acum
in fata mea.

-Sunt mai speciala, am spus repede stergandu-mi

lacrimile.

-De ce ne cauti? Intreaba cel mai batran dintre ei.

-Vroiam sa vorbim. Prima data a fost…o

tampenie…

-Sa vorbim? A pufnit vampirul inalt. Ce-am putea

vorbi noi? Vampirul se indreapta spre mine. Se pare ca nu prea
pricepuse prima lectie. Am ramas pe banca, dar nu l-am slabit
din ochi nicio clipa pe vampirul care inainta amentintator spre
mine.

-John! Termina! Maraie vampirul blond, venind langa

el.

-Of, Doamne, cat esti de plictisitor…

-Mergeti la vanatoare. Voi veni si eu

repede… Vampirul isi pastra un ton calm. In acest grup nimeni
nu parea sa fie seful, dar acest vampir blond le era superior
celorlalti. Poate avea vreo putere…sau pur si simplu lor le era
frica de el….

-Bine, dar scapa repede de problema asta, spune

John aratand spre mine.

Cei 4 vampiri au disparut in intunericul noptii. Alte vieti se

vor sfarsi in noaptea asta. Vampirul blond se aseaza langa mine,
privindu-ma pe furis.

-Deci, de ce ne cautai?

-Vroiam sa vorbim…Acea furnicatura in piept a revenit

si de data asta era mai puternica. Cum te cheama?

-….Royce…

-Incantata, Royce, sunt Nikki. Am intins mana

politicos. Dupa o ezitare scurta a intins-o si el. Cand mainile
noastre s-au atins am simtit un soc electric si l-a simtit si el dupa
fat ape care a facut-o. Mi-a mai sustinut mana inca cateva
secunde, apoi mi-a dat drumul. Esti din oras?

-Da. Aici am locuit…Tu de ce esti aici?

-Ti-am spus. Am venit cu familia.

-Am inteles ca ai o familie numeroasa…

-Da…16 membri, dar 4 sunt oameni.

 -Locuiti in aceasi casa cu niste oameni?Spune socat.

-Da, am spus razand. Nu-I mare lucru.

-Chiar sunteti ciudati…fara supararare.

-Este mai bine asa decat sa omor oameni

nevinovati. Am fost si eu candva ca voi si acum realizez
cat a fost de gresit.

-Fiecare are conceptia lui. Royce se ridica de pe banca

si se indeparteaza.

-Stai! Unde pleci?

-Trebuie sa vanez si ceilalti sigur ma

asteapta…

-Royce! ….O sa ne mai vedem?

-Da, o sa ne mai vedem, spune zambind diparand in

intuneric.

Intalnirea cu parintii (capitolul 39)

Rahmi POV
 Viata mea se schimbase
radical de cand please Nikki. Zilele treceau cu incetinitorul, iar
dorul si tristetea pusese stapanire pe mine. Vroiam sa fiu mereu
ocupat pentru a nu ma mai gandi la ea. Petreceam mult timp cu
Jane si Alec, dar nu puteau s-o inlocuiasca pe Nikki. Trecusera
cativa ani de cand n-o mai vazuse-m si imi era dor de ea. In
acesti ani am mai fost in Forks de 3 ori, dar de fiecare data am
gasit casa goala.

-Hey, spune Jane bagand capul pe usa.

-Hey.Intra.

-Merci. Am ciocanit, dar n-ai raspuns...La ce te

gandeai?

-La nimic...

-Te gandeai la ea, nu?

Am tacut, lucru ce i-a confirmat banuielile. Imi tineam

privirea in pamant, refuzand s-o privresc pe Jane.
Comportamentul ei din ultimul timp, in preajma mea ma punea
pe ganduri. Daca se indragostise de mine, era rau pentru ca eu
n-o priveam ca pe o potentiala iubita, cid oar ca o prietena,
sora...nimic mai mult.
 Palmele lui Jane mi-au cuprins fata si mi-a ridicat capul
pentru a ma privit in ochi. S-a apropiat incet de mine, pana cand
buzele noastre s-au intalnit. Buzele ei erau diferite de cele ale lui
Nikki. Jane se apropie si mai mult de mine, devenind tot mai
insistenta.

Nikki! Nikki! Nikki!

-Jane, opreste-te. Am prins-o de umeri, indepartand-o

delicat de mine.

-De ce? De ce nu poti trece peste nenorocita aia de

amintire? Spune trista.

-Jane, eu nu...

-Rahmi, trebuie sa treci peste. Sunt sigura ca si ea a

trecut peste. Ofera-ti sansa de a fi fericit.

M-am ridicat bursc si am impins-o

in sifornier, prinzandu-I incheieturile deasupra capului, cu o
mana, iar pe cealalta o aveam pe talia ei. Aceasta m-a privit
putin speriata – iuhuuuu am speriat-o pe Jane, nu erau multi
care sa poata face asta- dar si cu iubire.

-Jane, ajuta-ma s-o uit!

Bratele ei, acum eliberate, s-au infasurat in jurul gatului

meu, iar buzele noastre s-au intalnit din nou. Foamea se putea
vedea in saruturile noastre. Limbile noastre s-au duelat pentru
suprematie si intr-un final am castigat. Jane isi bagase o mana
in parul meu, iar cealalta era pe sub tricou. M-a impins si am
cazut amandoi in pat. Jane fiind peste mine. Hainele au inceput
sa zboare prin camera. Jane cobora delicat cu buzele pe gatul
meu, muscandu-ma fara a-mi provoca rani, ci doar exictatie.

Dupa cateva ore, Jane isi odihnea capul pe pieptul meu. Nu-
mi placea s-o recunosc dar era buna, nu ca Nikki, dar stia sa
faca un barbat fericit. Nu mai fusese-m cu o femeie de cand
plecase Nikki si uitase-m putin cat de bine este.

-Esti perfect, spune ea sarutandu-mi pieptul.

-Merci. Nici tu nu esti mai prejos. Nu am mai lasat-o sa

spuna nimic, pentru ca buzele mele le-au angajat pe ale ei intr-
un nou sarut. M-am rasucit, ajungand deasupra ei. Saruturile au
continuat, la fel si mangaierile.

-Rahmi! Vocea lui Alec mi-a rasunat in cap. Ne-am oprit,

uitandu-ne spre usa.
 -Imediat, am spus eu. Poftim, imbraca asta. I-am
aruncat lui Jane un tricou de-al meu si l-a luat pe ea. Era mult
mai mare decat ea, dar o acoperea. Mi-am luat si eu niste haine
pe mine si am deschis usa.

-Frate ce ti-a lua... Alec ramane blocat, cand si-a vazut

sora purtand tricoul meu, hainele rupte pe podea, iar patul
deranjat. Jane?!

-Cred ca acum putem spune ca suntem oficial

impreuna, nu?Spune ea, privindu-ma seducator.

-Ce? Voi doi?! Asta e tare. Felicitari surioara.Alec o

saruta pe Jane pe frunte. Sa ai grija de ea, altfel vei avea
de-a face cu mine, spune el amenintator.

-Sigur. Deci de ce ai venit?

-Aro, vrea sa fim prezenti la o executie...

-Ce executie?Intreaba Jane.

-Un vampir cam nebun, dupa parerea mea...a vanat

in mijlocul unei piete, in toiul zilei.
 -Bine, vom fi acolo, spune Jane. Alec
ne mai arunca o privire jucausa si iese din dormitor. Ma duc sa
ma imbrac, ne vedem in sala tronurilor.

-Da. Am lipit-o de mine, sarutand-o salbatic, apoi i-am dat

drumul.

Mi-am facut rapid un dus si m-am schimbat. Iesind din

camera am dat de Toma, care se indrepta si el spre sala
tronurilor. Am mers cu el pana acolo. Jane si Alec erau deja
inauntru. M-am dus langa Jane si am aseptat ca Felix sa aduca
vampirul. Nu a durat mult pana ce usile mari de lemn s-au
deschis cu un scartait puternic. Felix, impreuna cu Demetri aduc
taras un vampir micut. Era ingrozit si incerca sa scape din
strmsoarea puternica a lui Felix. Vampirul a inceput sa se roage
de Volturi sa-l ierte, dar acesti nici macar nu l-au ascultat. Aro, ii
face semn lui Felix sa se ocupe de el. Am privit cum vampirul este
rupt in bucati si aruncat intr-un mic foc pe care-l aprinsese
Demestri. Nu prea ma misca atunci cand Volturii omorau vreun
vampir, dar acesta ma facuse sa ma simt ciudat. Era doar un
copil... Jane a vazut ca ma uitam ciudat la bucatile ce ardeau in
foc si m-a luat de mana, zambindu-mi. I-am raspuns si eu, dar
mi-am indreptat din nou privirea spre foc.

Nikki POV

Au trecut 3 saptamani de cand ii intalnise-m pe Royce si

prietenii lui. In fiecare noaptea ieseam impreuna, ne distram si
ne plimbam.. Saptamanile astea ne-au apropiat foarte mult mai
ales pe mine si Royce. Nu stiu daca ce simt pentru el este iubire
sau nu, dar sentimentul este puternic. Dupa 2 saptamani Royce
m-a intrebat daca vreau sa fiu iubita lui. Am acceptat. Cand
eram cu el gandurile care ma purtau spre Rahmi, ramaneau
blocate undeva adanc in interiorul meu, pandind ocazia de a iesi
la suprafata, cand Royce nu mai era langa mine. Din cauza
escapadelor mele nocturne avusese-m o o cearta puternica cu ai
mei. Cum nu le spuneam unde merg, s-au hotarat sa ma
urmareasca, lucru care m-a scos din sarite. Spre fericirea mea
mi-am dat seama la timp ca sunt urmarita si am reusit sa-I
pacalesc, inainte de a ma intalni cu Royce.Dupa acea cearta
mama n-a mai vorbit cu mine. Spusese-m niste lucruri urate,
care nu-si aveau rostul, dar deh la nervi spui multe.

Am iesit din dormitor hotarata sa ma impac cu mama.

Uram cand era suparata pe mine. In camera de zi, tata si
unchiul Jasper vorbeau despre nu stiu ce meci, Esme si Jade se
jucau cu micuta Maria, bebelusul oamenilor, iar Ray pierdea
timpul prin fata televizorului.

-Unde e mama?

-In dormitor, raspunde tata.

-Merci.

-Nikki, vezi ce perle mai scoti, ma atentioneaza el.

Mi-am dat ochii peste cap si m-am indreptat spre

dormitorul mamei. Nu eram invatata sa-mi cer scuze. Volturii
nu faceau asa ceva, dar acum o sbarcise-m, in fata
parintiilor.Voi vorbi din inima, asa ar trebui sa functioneze
chestia asta cu cerutul scuzelor. M-am oprit cateva secunde in
fata usii, incercand sa-mi fac curaj. Am ciocanit incet si am
intrat. Mama statea in pat, citind. A ridicat putin privirea si si-a
reluat cititul. Tot mai era suparata. M-am asezat pe marginea
patului uitandu-ma pe furis la ea. Nu-mi gaseam cuvintele de a
incepe sa vorbesc cu ea.

-Mami...vreau sa vorbesc cu tine, am spus in soapta,

incat abia m-am auzit si eu.

-Ce este?Intreaba ea pe un ton rece, fara a-si ridica

privirea din carte.
 -I-Imi pare rau pentru acea iesire, n-ar fi trebuit sa
reactionez asa...dar nici voi nu trebuia sa ma
urmariti...

Mama a inchis cartea si a pus-o langa ea. M-a privit putin,

apoi s-a uitat in ochii mei.

-Ce s-a intamplat, Nikki? Banuiesc ca nimic rau,

judecand dupa fericirea pe care o ai inauntru si pe care
o emani.

-Sunt fericita pentru ca...M-am oprit, plimbandu-mi

agitate privirea prin jur.

-Pentru ca? Ma indeamna mama.

-Cred ca m-am indragostit...

-Te-ai indragostit?! Bun macar acum ii captase-m

intreaga atentia. Poate ca a fost atenta la orice am zis si facut de
cand am intrat in camera, dar nu a lasat sa se vada asta. De
cine?

-Pai...este un vampir...

-Un vampir? Sunt si alti vampiri in oras?

-Calm, mami. Da, sunt 5 vampiri in oras inafara de

noi, dar te anunt ca sunt de treaba.
 -I-ai cunoscut?! Nikki de asta plecai tu
noaptea? Vocea ei a urcat cateva octave.

-Scuze...Ei bine, unul dintre ei ma place...si cand

sunt in preajma lui uit de Rahmi. Inca nu stiu ce simt
pentru el, dar cred ca e de bine daca uit de trecut.

-Cine sunt? Unde sunt acum?

-O sa-I cunosti. O sa-I cunoasteti cu totii, dar mai

intai il veti intalni pe el. Esti de acord sau nu?

-Pui conditii, domnisoara?

-Esti de acord sau nu? Repet eu.

-Nu! Daca nu ii vad in seara asta, nu ii vei mai

intalni niciodata.

-Ce? De ce?

-Pentru ca plecam. Alegerea iti apartine.

Mama iese din dormitor, lasandu-ma cu gura deschisa. Ok,

n-am priceput nimic. Nu voi pleca din Rochester. Nu acum cand
este posibil ca dragostea sa-mi bata din nou la usa. Nu-mi venea
sac red ca m-a lasat sa vorbesc singura si m-a si amenintat. M-
am ridicat furioasa de pe pat si am iesit din dormitory. Am
auzit-o pe mama vorbind cu bunica, asa ca m-am indreptat spre
camera de zi.
 -Mami, ce-I rau in faptul ca m-am indragostit sau
ce-o fi sentimentul asta? Am intrebat-o suparata.

-Nu este nimic rau, doar ca vreau sa-mi spui cine

sunt acei vampire, daca nu...voi rascoli tot orasul si ii
voi gasi.

-Ce vampiri?Intreaba Esme.

-Nu stiu, intrebati-o pe Nikki.

-Ce vampiri Nikki? Cum adica te-ai indragostit?

Cine e? Ma asalteaza tata cu miile de intrebari pe care le uram.

-Niste prieteni…Mami nu te vei atinge de ei si

...credeam ca ma intelegi...Ma simteam tradata. De ce nu
putea intelege ca tin foarte mult la el.

-Te inteleg, Nikki si ma bucur ca te-ai indragostit

din nou, dar ma ingrijoreaza faptul ca nu stiu nimic
despre acei vampire. Banuiesc ca persoana pe care o
iubesti este in grupul lor...

-Da. Sa sti ca sunt de treaba.

-Cum adica sa iubesti din nou?Intreaba matusa Alice,

intrand in camera.

-Nu mai conteaza. Lasati-o balta. Un singur lucru

va spun...daca ii gasiti si va atingeti de ei ma veti pierde
pe mine.
 Am fugit in camera mea, plangand. Nu inteleg de ce le este
asa greu sa inteleaga. Il iubesc sau ce putin asta cred ca simt.
Rahmi inca este in inima mea si il iubesc, dar simt ceva si pentru
actualul iubit.

Aveam fata scufundata in imensele perne de puf, cand am

simtit o pan ape spate. M-am intors bursc si aproape am
daramat-o pe mama din pat.

Toate emotiile ei erau ascunse de masca pe care o purta, dar

nu le putea ascunde si in interior. Iubire, frica, ingrijorare se
amestecau in interiorul ei, ametindu-ma de tot.

-Nikki, puiule...sunt
alaturi de tine, dar vreau sa stiu cine sunt. Chiar daca
ai sit u o putere asta nu inseamna ca esti invincibila.
Tot ce vreau este sa fi fericita si in siguranta.

-Mami, ei nu-mi vor face rau. Ma plac si in plus n-au

nicio putere. El ma iubeste si eu simt ceva pentru el.
Poate ca el este colacul meu de salvare.
 -Offf, puiule...Mama ma trage intr-o imbratisare
puternica. Mi-am odihnit capul pe pieptul ei simtndu-ma
protejata. Te iubesc, scumpo, mai mult decat orice pe
lume, spune sarutandu-ma pe par.

-Si eu te iubesc mamai. Daca el imi este sortit nu

vreau sa te impotrivesti...Nu vreau sa fiu nevoita sa
aleg intre familie si iubit.

-O sa mai vedem, dupa ce-l cunosc.

-Bine, atunci este in regula daca il cunosti

maine? Intreb, privind-o in ochi.

-Este foarte bine, imi spune zambind.

-Si mami...imi pare rau pentru acele cuvinte...

-Stai linistita.

A doua zi dimieata am mers in parc. Azi era o zi decisiva si

ma cam speria. Stateam pe banca ,intr-un colt mai ferit de lume
al parcului si-mi balansam picioarele,in timp ce ma lasam
mangaiata de vantul ce adia usor. Astazi, soarele se gandise sa
iasa din nori si sa-si lase razele sale aurii sa cada incet pe
pamant si peste fata mea, transformandu-ma astfel intr-un glob
de cristal.

-M-astepti de mult? Am deschis ochii incet si am dat peste

Royce, care avea in mana un buchet de trandafiri rosii. Era
imbracat in niste bluzi negrii, cu un tricou alb si larg. Peste
tricou purta o geaca neagra de piele. Parul sau lung ii era asezat
intr-o parte, iar fata ii stralucea ca si mie.

-Nu foarte mult, i-am raspuns , luand buchetul si

punandu-l langa mine, pe banca.

Royce s- aplecat si m-a

sarutat incet pe buze. Ca de fiecare data, cand buzele noastre se
uneau, simteam un curent ce-mi strabatea tot corpul,facandu-
ma sa tresar. Nesesizand, l-am inconjurat cu bratele si l-am tras
mai aproape. S-a asezat pe banca si m-a pus pe piecioarele lui.
Dupa cateva minute, ne-am despartit si l-am privit in ochii rosii-
aurii. Il convinsesem sa nu mai bea sange de om ci sa se de-a pe
dieta vegetariana. Desi ii era greu, se descurca de minune.
Mergeam cu el la vanatoare aproape in fiecare zi.

-Nikki, astazi vreau sa-ti arat ceva, mi-a spus pe un

ton misterios.

-Ce anume? l-am intrebat in soapta.

-Vreau sa-mi cunosti parintii.

 Hopa! Oare ma vor placea? Oare vor fi de acord cu relatia
noastra?

-La ce te gandesti? Si de ce esti atat de speriata? Nu

mi-am dat seama ca pe fata imi aparuse o strambatura.

-Umm...mi-e putin teama. Oare ma vor placea

parintii tai? Spunand asta, l-am vazut pe Royce intristandu-se.
Doamne, ce-am mai spus acum? S-a uitat la mine cu niste ochi
indurerati ce m-au facut imediat sa-I iau fata in mainile facute
caus si l-am mai sarut o data. Ce s-a intamplat?

-Nimic, hai sa mergem. Ne-am ridicat, mi-am luat

buchetul de trandafiri si ne-am indreptat spre conacul sau. Tot
drumul nici unul dintre noi n-a scos o vorba. Tacerea dintre noi
provoca tensiune si nu-mi placea deloc. Junsi la conac, m-a
strans de mana si m-a tras dupa el. Am mers pe un colidor total
necunoscut. Recunosc ca de cand il cunoscusem, mai tot timpul
ni-l petreceam la el in conac. Pana acum puteam spune ca-l
cunosc ca-n palma,dar se pare ca m-am inselat. Royce se pare ca
nu mi-l aratase pe tot , iar acum avea insfasit curajul s-o faca.

Am mers de-a lungul colidorului in liniste, apoi am dat intr-

o camera care cred ca acupa jumatate din conac. Pe pereti erau
tot felul de tablouri,mici si mari, vechi si noi, Uitandu-ma la
chipurile ce atarnau de perete, am constatat ca nu cunosteam pe
nimeni.
 -Cine este? Am intrebat, atingand cu sfiala un tablou ce
ilustra o femeie blonda, cu un copulas mic in brate.

-Este Vera si baietelul ei. O prietena de

familie...continua el, privind tabloul cu o privire trista.

-Unde este acum?

-In pamant,a spus el sec. A murit.

-Imi...imi pae rau... Parintii tai unde sunt? Mi-ai

spus ca mi-I vei prezenta, am zis repede,incercand sa schimb
subiectul.

Royce m-a privit putin uimit, apoi a pornit spre doua

tablorui – cele mai mari de pe acesti pereti- si a mangaitat rama
ce era scluptata intr-un model foatre complicat.

-Acestia sunt mama si tata. Mi-am dat seama ca si ei

murisera,altfel mi-I prezenta in fata. Mama, ea este Nikki,
fata visurilor mele, pe care o iubesc nespus de mult.
Stiu ca iti doreai ca eu sa ma casatoresc cu Rosalie, dar
din pacate nu asa a fost sa fie.

Rosalie?! Adica mama?! Cum este posibil? Stai, Nikki,poate

pe vremea cand era om, acest nume era foarte comun. Nu te
ambala.
 Royce s-a intors cu fata spre mine si m-a privit cu dragoste.

-Nikki, nu ma intelege gresit. Pe atunci o iubeam pe

Rosalie, dar acum pe tine te iubesc. Au trecut foarte
multi ani de atunci, jur ca nu mai simt nimic pentru
acea fata. Privirea lui parea sincera, dar cand ii pronunta
numele avea putina dragoste in el.

-Stiu, i-am spus. Pana acum statusem langa tabloul Verei

,adica in partea cealalta a cemrei. Am pornit cu pasi mari spre
Royce s l-am imbratisat strans. Mi-a raspuns. Imi pare rau
pentru familia ta. Dar cum de tu esti vampir, iar ei
nu? Am simtit cum s-a incordat.

-Nu mai conteaza, mi-a spus iar eu am lasat-o balta. Se

pare ca atinsesem o coarda sensibila.

-Vrei sa-mi conosti si mie familia? L-am intrebat,

schitand un zambet.

-Sigur.

Ne-am inlantuit degetele si am iesit din camera tablourilor

,indreptandu-ne spre masina lui.

Drumul mi s-a parut scurt, poate ca nu-I dadusem atentie,

fiind prea cufundata in gandurile mele. Royce m-a scos din ele
atunci cand mi-a deschis usa.
 Am pasit de-a lungul aleei inguste ce ducea spre vila in care
locuiam. Daca inima mi-ar fi batut,sigur ar fi iesit din piept. Imi
era teama de reactia tatei. Royce ,simtindu-mi probabil starea,
m-a strans de mana,aratandu-mi ca este langa mine. Pentru
prima data, liftul mi s-a parut ca se misca in direct si-n reluare.
Lui Royce se pare ca i-a placut aceasta cheste petnru ca mi-a
furat cateva saruturi,printre care incerca sa ma imbarbateze,
dar fara success.

Intrand in casa, am constatat ca toti erau plecati, mai putin

oamenii. Vazandu-ma cu un ―necunoscut‖, bataile inimilor li s-au
accentuat.

-Buna, a spus Royce.

-B-Buna, a raspuns Jade, care fugise in bucatarie, cu fiul ei

dupa ea. Graham era singurul care alesese sa-l ―infrunte‖ pe
Royce.

-Mirosul lor... mi-a soptit Royce la ureche.

-Ups! Am uitat! Ah, la naiba, te simti bine? L-am

intrebat panicata. Mainile ii tremurat, iar ochii ii erau atintiti pe
gatul lui Graham.

A strans puternic din ochi ,incercand sa se controleze.

-Tine-ti respratia, l-am sfatuit.

 Si functionase. A deschis ochii precaut si l-a privit pe
Graham, care statea in picioare in fata noastra. Desi nu arata
asta, inima ii batea puternic.

-Imi pare rau pentru mai devreme, mi-am cerut eu

scuze.

-Nu-i nimic, Nikki, mi-a raspuns Graham.A aratat cu

capul spre Royce. Cine e?

-Sunt prietenul ei, a raspuns Royce.

-Aha...

Jade si Andrew si-au facut curaj sa vina numai dupa ce i-

am striagat si le-am spus ca nu-I nici un pericol.

Ne-am asezat toti la masa si i-am lasat pe cei trei oameni

sa-l interogheze , iar eu m-am dus sa ma schimb si sa pun
buchetul de flori in vaza. Matusii Alice sigur ii va placea.

-Unde sunt ceilalti ? Am intrebat dupa ce am revenit in

camera de zi.

-La vanatoare,mi-a raspuns Andrew

-Se vor intoarce in curand, a conpletat Jade.

Orele treceau, iar odata ce momentul mult asteptat se

apropia, eu deveneam tot mai tensionata. Gandurile mi se
amestecau prin cap,imi puneam tot felul de intrebari ,printre
care si ―Tata oare cum va reactiona?‖ De el imi era cel mai frica .
―Oare Ray va fi de acord cu relatia mea?‖ , ―Oare Royce ii va
putea lua locul lui ahmi si va putea sa devina un tata bun pentru
Ray?‖

Atunci cand i-am spus lui Royce ca am un copil, m-a uimit

faptul ca nu imi reprosase nimic. Desigur, m-a intrebat cum este
posibil,iar eu i-am spus cum si in ce fel. Recunoscuse ca-I era
putin frica de mama,odata ce aflase care-I puterea ei.

Usa apartamentului s-a deschis,iar pe ea a dat buzna Ray,

apoi ceilalti.

-Mama, ar fi trebuit sa vi si tu cu noi la vanatoare!

Bunicul m-a invatat cum sa ma joc cu prada inainte sa
o omo... s-a oprit cand l-a vazut pe Royce.

El s-a ridicat repde de pe scaun si a venit langa mine,

infasurandu-si o mana in jurul taliei mele.

Ochii mei i-au cautat pe tata ispe mama, care intrau ultimii
in casa. Radeau si susoteau intre ei.

-Mama...

Mama s-a uitat la mine, iar zambetul de pe buze s-a

evaporat instantaneu. M-am uitat la unchiul Edward si l-am
vazut incruntat....poate cihar furios. Bunicul si bunica erau
socati. Mana lui Royce cazuse de pe talia mea. M-am uitat la el si
l-am vazut privind-o pe mama. Era uimit si puteam vedea in
ochii lui ca-I era si frica, dar nu inteleg de ce. Mama il privea
furioasa.

-Rose...a soptit Royce.

Se cunoasteau?! Rosalie?! Mama fusese impreuna cu

Royce?! Nu, asta e imposibil! Nu!

-Royce...a raspuns mama cu o voce

maraita, plina de venin.

Ce dracu se intampla aici??!!

Trecut inviat (capitolul 40)

-Mami...

Fiica mea ma strigase, asa ca m-am oprit din discutia

amuzanta pe care o aveam cu Emmett si mi-am indreptat toata
atentia spre ea. Si atunci l-am vazut.
 Royce.

Era langa fiica mea si o tinea de talie. Nu-mi puteam crede

ochilor. In primul rand, nu intelegeam cum de este inca in viata,
odata ce stiam sigur ca-l omorasem chiar cu mana mea cu
cateva zile dupa…incident. In al doilea rand, era vampir. Si-n al
treilea rand, era langa fiica mea! Mana ii cazuse pe langa el, iar
Nikki l-a privit putin. In acel moment am simtit iubirea ce i-o
ppurta. Ma simteam ciudat. Candva, iubirea aceea venea de la
mine, dar acum venea de la fiica mea. Mie mi-au fost naruite
visele, deci era foarte probabil ca si Nikki sa aiba aceeasi soarta.

-Rose...mi-am auzit numele si mi-am dat seama ca el ma

strigase. Brusc, mi s-a facut sila de numele ce-l purtam.
Pronuntandu-mi numele, nu facuse altceva decat sa-l spurce.

-Royce, am marait la el.

Nikki, in tot acest timp ne prive nedumerita.

-Rose, lasa-ma sa...

 -Nu-mi mai spune pe nume! Am strigat la el, iar bataile
inimilor oamenilor s-au accelerat brusc. Nu-mi mai spune pe
nume, am repetat. Nu-l spurca si mai mult decat ai facut-
o.

-Mami, ce se intampla? Nikki venea spre mine. Am

intins bratele spre ea, lipind-o repede de pieptul meu. Acum,
cand nu mai era langa el, o stiam in siguranta. Dar totusi,
gandurile ei m-au intristat. Stia ca nu voi fi de acord cu relatia
dintre ea si Royce din ziua in care ne-am certat. Isi daduse
seama ca toate temerile pe care le avuse pana acum s-au
adeverit, toate sperantele – ca Royce l-ar putea inlocui pe
Rahmi, ca poate el va juca un rol important in viata nepotului
meu,Ray – I s-au naruit. Mami? Si-a ridicat privirea spre mine.
Plangea.

-Nikki, te rog, du-te in camera ta, am spus cu un ton

rece.

-Dar...

-Nici un dar! Te duci in camera ta imediat si-I iei si

pe Nessie, Jake, Ray si oameni cu tine. Acum! Vocea imi
urcase cateva octave si pun pariu ca ma auzise tot orasul. Ura ce
i-o purtam lui Royce invinsese iubirea pentru fiica mea, facandu-
ma sa ma pot urat cu ea,chiar daca nu avea nici o vina.

Odata plecati, mi-am intors privirea ce pana acum o

tinusem pe Nikki , spre Royce.
 -Iubito, linisteste-te, mi-a soptit Emmett atingandu-mi
bratul. Auci! Rose, arzi! s-a mirat el. Stiam asta pentru ca
simteam si eu. Eram atat de nervoasa pe vamirul ce statea in
fata mea fara nici o jena incat furia imi activase puterea,
facandu-ma sa ard.

-Plecati, le-am spus.

-Kitty, nu face ceva nesabuit. Vocea tatei suna speriata.

Stia de ce sunt in stare,iar acum mai mult ca sigur imi pierdeam
controlul.

-Tata, daca nu plecati in momentul asta, atunci nu

voi mai raspunde de faptele mele. Simteam cum focul ce se
hranea cu furia mea si voia sa iasa afara. Incercam sa-l tin in
frau pana in momentul in care-mi stiam familia in siguranta,
dar se pare ca era cam nerabdator si voia sa faca ravagii in
jurul lui. Acum, tata ,am spus pe un ton mai moale.

-Bine, Rose,dar incearca sa te linistesti.

Nici o sansa.

-Bine,am mintit.

-Rose...

-Nu acum,Edward! M-am rastit la el. Orice a-ti auzi

nu intrati aici!
 In tot acest timp nu l-am slabit din ochi pe Royce, care
statea precum o statuie in fata mea.

O singura secunda. O singura secunda le-a tebuit sa iasa

din camera. O singura secunda mi-a trebuit sa-l invalui pe Royce
intr-un zid de foc. O singura secunda i-a trebuit sa inceapa sa
tipe.

-Rose, opreste-l!

Ce?! Stia ca eu controlam focul? Dar cum...Nikki! Da, ea

trebuie sa-I fi spus.

-Nu il voi opri decat dupa ce te voi vedea facut

cenusa! Si nu-mi mai pronunta numele! Ca sa-l fac sa
inteleaga, un brat de foc i-a sagetat bratul , facandu-l sa tipe de
agonie.

Zidul s-a transformat imediat intr-o spirala de foc, care se

invartea in jurul lui. Uneori era mai groasa, astfel incat nu-l
puteam vedea cum se freest de ea, alteori era atat de
transparenta incat puteam sa vad prin ea.
 -Cum ai indraznit sa-I
faci asta fiicei mele? Am tunat un minut mai tarziu. Este
fiica mea! Nu ti-a ajuns cat rau mi-ai facut mie?

-Ro...ah, opreste focul! A zbierat el.

-Ti-am spus sa nu-mi mai spui pe nume!

-Bine! Uite, n-am stiut ca este fiica ta. Nu am avut

nici un gand sa-I fac ce ti-am facut tie. O iubesc!

O iubesc! O iubesc! O iubesc!

Propozitia asta mi se derula in minte precum un ecou. Desi

era o propozitie simpla si evidenta, in spatele ei se ascundeau
mult mai multe. Si mie imi spusese ca maiubeste,ca apoi sa-mi
ruineze viata. Aceasta propozitie si-a pierdut adevaratul sens de
cand oamenii au inceput sa minta ,folosind-o. Si eu am fost
mintia. De el! Iar acum fiica mea etse in aceeiasi situatie si nu
voi permite una ca asta! Il voi distruge aici si acum.

Daca pana acum bratele de foc s-au jucat putin cu el , ei

bine acum bratele erupsesera din mine precum un vulcan care
dormise mii de ani iar acum se trezise la viata. Bratele s-au
intins in toata camera, facand perdelele verzi ,ce interziceau
luminii sa patrunda ,sa arda , iar mobilierul de lemn sa
trosneasca sis a se inegreasca.

Nu aveam nevoie de Jasper sa stiu ca Royce era terifiat.

Stiam ca ma considera un monstru si asa trebuia sa fie.Bratele s-
au intins spre el. Vazandu-le. Royce s-a dat cativa pasi inapoi
pan ace a atins peretele. Un zambet asasin mi-a aparut pe fata
vazand ca nu mai avea scapare.

-Unde mai fugi acum, scumpule? I-am spsu pe un ton

tandru.

-Rose... Un mic firicel de foc i-a atins obrazul , facandu-l

sa geama de durere.

-Ce ti-am spus eu tie?

Sa nu-mi mai spui numele? Chiar atat de greu este? Vrei
sa te fac eu sa tii minte?

-Nu! A tipat. Te rog, opreste-te...

 -Nu o voi face, l-am
interupt. Trebuie sa platesti pentru pacatele tale. Tu te-ai
oprit cand te-am rugat eu? Nu! Nu te-ai oprit! Nu te voi
lasa sa-I distrugi viata fiicei mele asa cum mi-ai
distrus-o si pe a mea. NU TE VOI LASA! Si cu asta, un nou
zid de foc, poate cel mai gros pe care-l creasem vreodata, l-a izbit
si mai tare de perete.

Impactul ar fi trebut sa-l faca sa arda din temeli, dar fiind

puterea mea, puteam regla intensitatea focului. Uneori, cel lovit
putea doae sa simta durerea, dar sa nu fie vatamat fizic, alteori
putea arde pana si otelul.

Deodata m-am dezechilibrat, iar focul a luat-o razna.

-Mami, opreste-te! Fiica mea isi folosea puterea

impotriva mea! Durerea ce i-o provocam lui Royce era
minuscule fata de durerea ce mi-o produsese fiica mea, luptand
impotriva mea, pentru a-l ajuta pe el.M-am intors spre ea,
lasandu-mi bratele de foc sa faca ravagii in continuare. Un brat
il lovise din plin pe Royce peste fata,lasandu-I pielea arsa. Parul
i se incretise,semn ca ardea si el. Royce incepea sa arda putin
cate putin pan ace din corpul lui nu va mai ramane decat cenusa.
Un zambet larg mi s-a intins pe fata, gandindu-ma ca voi scapa
de Royce odata pentru totdeauna. Ah, Royce!!!

Nikki vazuse ca incepe sa arda, asa ca a fugit imediat la

baie, de unde s-a intors cu o galeata plina cu apa, pe care a
aruncat-o asupra lui. Odata stins focul, Nikki l-a imbratisat
strans si a inceput sa suspine puternic la pieptul lui.Bratele lui s-
au infasurat protectiv in jurul ei,apoi a srutat-o pe cap.

-Sunt bine, scumpo. Mi-am oprit focul. Daca Nikki era

langa el, nu-l puteam arde fara sa o ard si pe ea.

-Nikki, pleaca imediat de langa el! Am strigat la ea.

-Nu! Daca vrei sa-l omori, omoara-ma si pe mine!

-Nikki Cullen! Ce-ai spus?! Am tipat iar la ea. Nu-mi

venea sa cred ce-mi auzeau urechile! Cum s-o omor? O mama
nu-si omoara copilul pentru nimic in lume.
 -M-am saturat sa-mi
sacrific iubirea pentru voi! Pe Rahmi l-am lasat in urma
pentur voi.Fusesem desparita de tine si de tata de cand
eram mica. Chiar tu ai zis ca de data asta nu ma vei mai
lasa sa plec. Daca l-as fi ales pe Rahmi in locul tau, m-ai
fi lasat sa plec? Nu! Acum vrei sa-l las si pe Royce in
urma. Ei bine, de data asta nu voi mai lasa iubirea sa
treaca peste mine.

Stateam intepenita si ma uitam la fiica mea cu ochii cat

cepele. Stiam cat sufera, dar acum,cand si-a exteriorizat
sentimentele, am vazut ca in sufletul ei era mult mai multa
durere decat simteam eu prin legatura ce-o aveam cu ea.

Fiica mea suferea din cauza mea. Pentru trecutul meu, eu

ii stric viitorul. Daca vrea sa fie cu Royce, bine, poate sa fie. Sunt
mama. Nikki este fiica mea , iar o mama mereu isi va sacrifica
fericirea pentru copilul ei.

Am oftat.

-Bine, Nikki, il las pe Royce sa traiasca.

 -Mer...

-O clipa, Royce. Nu te grabi sa-mi

multumesti,petnru ca nu o fac pentru tine, o fac pentru
fetita mea. O singura data iti spun. Daca vad o singura
lacrima,una singura , in ochii fiicei mele, te voi trimite
in iad cu prima ocazie pe care o voi avea. Faptul ca te
las a fii cu Nikki nu inseamna c-am uitat trecutul.
Niciodata nu-l voi uita, va fi mereu acolo,deci sa nu
crezi ca de acum incolo voi incepe sa te simpatizez. Te-
am urat, te urasc si te voi uri in continuare...

-Mami, de ce vorbesti asa? Mi-am indreptat privirea

spre Nikki, care continua sa-si odihneasca capul pe pieptul lui
Royce si care ma privea incruntata. Cum adica l-ai urat? De
ce-l vei uri? Ce ti-a facut?

-Nu conteaza ce mi-a facut.

-Mami, spune-mi...

-Nikki, am spus ca nu conteaza!!! Ai grija la ce

vorbesti Royce! Am mai aruncat o scurta privire spre Royce,
apoi m-am rasucit pe calcaie si am iesit din casa. Ceilalti stateau
imprastiati prin gradina. Cum am iesit, Emmett a fost langa
mine.

-Lasa-ma! Furia inca clocotea in mine si nu vroiam sa mi-o

vars pe vreunul dintre ei, pentru ca nu aveau nicio vina. M-am
asezat pe scarile din fata casei, lasand lacrimile sa-mi cada pe
obraji.

-Scumpo, linisteste-te, imi spune Esme bland,

mangaindu-ma pe cap.

-L-Lasati-ma...am spus printre suspine.

Usa casei s-a deschis, iar Nikki si Royce au iesit afara.

Emmett a scos un marait puternic si s-a ridicat de langa mine.
Mi-am sters repede lacrimile, pentru a nu ma vedea Royce asa si
l-am prins de brat pe Emmett. Tocmai vroia sa se infiga in
Royce.

-Emmett, nu. Nikki se pusese protectoare in fata lui Royce.

-Nikki, misca-te imediat de langa el, maraie Emmett.

-Emmett, potoleste-te, te rog... Royce cara-te acum

de aici, pana nu fac din nou poc si de data asta nu stiu
daca ma voi mai opri.

-Sigur. Rose, as vrea sa vorbim...cand te linistesti...

 -Ce sa faci,
nenorocitule? Emmett ii baga mana in gat si il izbeste de
peretele casei.

-Tati, nu...Nikki l-a prins de brat speriata.

-Incetati, toti! Am tipat atat de tare incat i-am simtit pe

toti incordanduse. Emmett il elibereaza pe Royce si vine langa
mine, punandu-mi un brat in jurul taliei. Ochii lui Royce raman
fixati pe bratul lui Emmett infasurat in jurul meu. Cara-te! Am
marait la el.

-Merg cu tine, Royce,ii spune Nikki.

-Mami, bunico, ce se petrece?Ray iese din casa, speriat.

Cu siguranta auzise tipetele lui Royce.

-Ray, intra in casa si ramai cu oamenii, i-am spus pe

un ton dur.
 Fara a mai spune nimic, intra in casa. Ceilalti stateau
tacuti si asteptau sa fac urmatoarea miscare. Sunt sigura ca
daca mai faceam ceva, ar fi intervenit, mai ales Esme si Carlisle.

-Nikki, ramai aici. Vreau sa vorbesc cu tine!Oricat

ma chinuiam sa-mi las tonul mai moale nu reuseam.

-Nu, voi merge cu el, spune ferma.

-Nikki...

-Scumpo -i-am aruncat o privire ucigatoare lui Royce la

auzul cuvantului ―scumpo‖- ramai sa vorbesti cu mama ta
si ne intalnim mai incolo.

-Nu! Voi merge cu tine!

-Vei inrautati lucrurile. Vorbeste cu mama ta, este

cel mai bine pentru moment. Promit sa ne vedem mai
incolo.

-Termina cu rahaturile astea! I-am spus lui Royce. Imi

vine sa vomit! Nikki, noi doua trebuie sa avem o
discutie... dupa mai vedem...

-Te rog, pentru mine, ii spune Royce.

-Bine, cedeaza ea. Dar promiti sa vi mai incolo!

-Cred ca mai bine ne intalnim la mine sau in parc...

 -Unde?! La tine?! Am facut un pas spre el, dar Emmett ma
prinde de mijloc.

-Gata, iubito, imi sopteste la ureche.

-Ne vedem mai incolo. Royce o saruta pe frunte pe Nikki,

lucru ce ma scos din sarite, facandu-ma sa scot un marait atat de
puternic incat m-a speriat si pe mine,apoi s-a despartit de ea si
s-a indreptat spre iesire.

-Royce! L-am strigat. S-a intors incet spre mine, evitandu-

mi ochii. Frumos, nu ma putea privi in ochi, dar era impreuna cu
fiica mea. Ar trebui sa mai stiu ceva? Spune-mi acum,
pana nu mai am alte surprize.

-Da...Vei reactiona si mai urat cand iti voi spune,

asa ca mai bine...

-Spune-mi! Un firicel de foc i-a trecut pe langa obraz,

arzandu-l.

-Awww! Nikki, a vrut sa mearga la el, dar am prins-o de

mana. Stramsoarea mea putea sfarama orice brat vampirsc,dar
avand in vedere ca Nikki este vampire pur, pe ea doar o durea.

-Acum ma fac inteleasa? Cand vreau sa-mi spui

ceva imi spui! Sti foarte bine de ce sunt in stare, iar
acum sunt mult mai periculoasa decat la ultima
noastra intalnire.
 -Stiu...Si-a mutat privirea pe fiecare membru al familiei,
apoi si-a oprit-o pe Nikki, care plangea langa mine. A incercat sa
se elibereze de stramsoarea mea, dar nu a reusit.

-Deci? Mai astept mult?

-...suntem vampiri...A spus in soapta, dar pentru mine a

fost ca un ecou.

Suntem vampiri! Suntem vampiri!

-Cine? Il intreb maraind.

-Sti foarte bine cine, a zis cu un ton dur, nu mai trebuie

sa-ti spun la cine ma refer.

-Si ei sunt vampiri? Intreb furioasa. Stai sa

ghicesc...si tu ii sti pe prietenii lui, nu, domnisoara?M-
am intors la Nikki, care ma privea speriata.

-D-Da...
 -Royce, Royce, Royce...am
soptit dezaprobator, scuturand idn cap in acelasi timp. Incepi
sa pasesti pe teren minat. Spunele amicilor nostri ca
sunt cu ochii pe voi. O miscare gresita din partea
vreunuia le aduce moartea tuturor! Si nu ma
intereseaza cine se va baga. Te-am avertizat. O singura
lacrima pe fata ei,am aratat spre Nikki, din cauza ta si TE
DUCI DRACU, impreuna cu prietenii nostri!

Royce da din cap si dispare. In departare am auzit o masina

de politie apropiinduse. Edward ne-a facut semn sa mergem in
casa. Focul facuse ceva pagube in casa. Ceilalti se uitau tristi la
mine. Oamenii, Jake, Nessie si Ray au venit si ei in camera de zi.
Au ramas socati cand au vazut totul ars. Ray vazuse pagubele
cand a iesit dupa noi afara, dar tot era socat. Inimile oamenilor
au inceput sa bata din ce in ce mai repede. Inca o tineam de brat
pe Nikki. Ray a venit si a imbratisat-o si atunci i-am dat drumul.
 -Totul este in regula, ne anunta Edward. Oamenii sunt
foarte creduli.

-Auzi, Barbie, dar ce ti-a facut camera asta?

-Daca in secunda 2 nu ai tacut iti scot inima si te

pun s-o mananci! Am marait la el.

-Wow, usurele, spune el ridicand mainile in semn de

predare si facaand un pas in spate.

Simteam prin legatura cu Nikki ca era epuizata. S-a pus in

genuchi, plangand in pieptul fiului ei. In momentul asta chiar nu
mai stiu ce simt. Furie, iubire, dorinta de razbunare...regret?
Neah, asta nu. Trecutul revenise in viata mea. Fiica mea era
impreuna cu barbatul care mi-a distrus viata.

-Mami...il iubesc...De u-unde il cu-cunosti?Intreaba

ea.

-Nu conteaza! Legatura mea cu Royce nu

conteaza!Tot ce vreau este sa ai grija in preajma lui si a
prietenilor lui.

-Ce se petrece? Cine sunt ei? Ce legatura ai tu cu

ei?A repetat ea printre suspine.

-Ti-am spus nu conteaza! Nu mai pune intrebari la

care nu vei primi niciodata un raspuns. Si sa nu-I
intrebi pe niciunul dintre ei pentru ca nu-ti vor spune.
 -Il iubesc! Poti sa intelegi asta? IL IU-BESC! Acum
spune-mi, care e legatura? Spune ea ridicanduse de pe
podea si punanduse in fata mea. Voi face orice este nevoie sa
fie acceptat in familie. Ai fost cu el? Cu el trebuia sa te
casatoresti? De unde stia ca trebuia sa ma casatoresc cu el?
Imi este teama ca in curand va afla marele secret ce-l detin, daca
Royce nu-si tine gura inchisa. Ce legatura ai cu el? Vad
dupa fata ta ca nu-mi vei raspunde, exact cu mi-ai spus.
Foarte bine! Atunci el se va muta la noi si daca nu vei
accepta atunci voi pleca, impreuna cu el si Ray.

-Nikki Cullen!Am plesnit-o peste fata atat de puternic incat

capul I s-a intors la 180 de grade.Toti au tresarit la asta. Sa-ti
intre bine in cap, nu l-am omorat acum din cauza ta,
dar daca te face o singura data sa suferi, il voi distruge.
Si pentru trecut si pentru prezent. Si nu vei pleca
niciodata de langa mine. Clar?!
 -Ce s-a intamplat in trecut? De ce nu-l poti
ierta? Tipa ea, tinandu-si palma pe obrazul peste care o lovise-
m.

-El m-a v...M-am oprit chiar inainte sa dezvalui secretul,

scotand un oftat lung.

-El ce?Insista Nikki.

Nu mai puteam controla furtuna ce-o aveam in mine. O

luam razna. Am iesit din casa si m-am indrepat spre iesirea din
oras. Trebuia sa gasesc un loc liber unde sa-mi descarc nervii,
altfel distrugeam tot Rochester-ul. Nu ma mai interesa ca
oamenii ma vor vedea, nu ma mai interesa nimic. Fiica mea ma
ura din cauza ca nu-l acceptam pe barbatul care m-a umilit si
mi-a distrus viata.Ironia sorti,as putea spune, dar aici este mana
altcuiva, stiu asta. Sper doar sa nu-I spuna vreunul dintre noi
secretul intunecat ce ne leaga pe toti 6. Sunt in viata...Sunt
vampiri...Din cauza asta a trebuit sa vin in orasul asta
blestemat.

Secretul (capitolul 41)

Am alergat incontinuu, fara vreo tinta precisa. Trecand de
aeroport, am dat intr-o campie intinsa. Bun, asta era locul
perfect unde ma puteam elibera.
 Mi-am lasat emotiile afara si jumatate de campie a avut de
suferit din cauza asta. Dup ace am inceput sa realizez ce facuse-
m am disparut imediat de acolo. Fumul gros si negru inaltat spre
cer sigur atrasese atentia oamenilor si era doar o chestiune de
timp pana veneau sa investigheze. Cand am intrat din nou in
Rochester, am incetit pasul, pana la unul uman. Luna stralucea
puternic pe cerul negru, iar cateva stele erau aruncat pe el, la
intamplare. Mirosul noptii era de racoare si flori. Uitase-m ca
oamenii din acest oras iubeau florile.Eu uram florile, dar imi
placea parfumul emanate de ele. Chiar daca stralucea puternic,
luna mi se parea singura, fara miile de stele ce ii tineau
companie in fiecare seara.

M-am oprit in fata casei, respirand greu. Nikki nu era acolo

si chiar nu vroiam sa intru acum in mintea ei. Am intrat in casa
si am dat peste o liniste apasatoare.

-Hey...am spus in soapta.

-Iubito, esti bine?Intreaba Emm ingrijorat.

-Am avut si zile mai bune, am recunoscut eu.

 -Ai distrus doar jumate
de campie. Puteai s-o distrugi pe toata, macar stiai un
lucru, spune Jacob.

-Termina, javra, chiar nu am chef de tine! Am marait

spre el.

M-am trantit pe canapea, epuizata fizic si psihic.L-am privit

pe Ray, care se fastacea langa Nessie. Vroia sa ma intrebe ceva,
dar nu-si gasea cuvintele.

-Ce e Ray?

-Bunico...Ce s-a intamplat mai devreme?Ce legatura

aveai cu acel tip?Nu este bun pentru mami?

-Ray, am vorbit ceva, spune Carlisle ferm.

-Unele lucruri nu trebuiesc spuse, Ray, pentru ca

asa este mai bine, dar iti spun sincer ca acel...tip nu este
bun pentru mama ta.

-De ce?
 -Pentru ca nu este bun! Am spus pe un ton apasat.
Oamenii s-au facut micuti pe cealalta canapea. Nu ma vazusera
niciodata in halul asta si sunt sigura ca nici nu-si mai doreau sa
ma vada. Singurii care ma mai vazusera atat de deprimata si
trista erau Edward, Esme si Carlisle. Restul erau speriati chiar
daca nu vroiau sa arate asta. Acum eram instabila si slabita,
deci focul o putea lua razna in orice moment.

-Vreau sa fiu singura...

M-am ridicat de pe canapea si am dat sa plec, dar un brat

infasurat in jurul meu m-a oprit. M-am intors si am dat de fata
trista si ingrijorata a lui Emmett. Bratul lui s-a strans mai tare
in jurul meu. Brusc aceea atingere nu mai era a sotului meu, ci a
lui Royce. L-am impins pe Emmett, care aproape era sa cada
peste canapea. Corpul a inceput sa-mi tremure incontrolabil.

-Sa mergem, Rose. Esme ma prinde de umeri si ma

ghideaza spre dormitor.

In urma ei, Bella si Alice mergeau tacute. Am intrat in

dormitor si m-am pus in pat, inca tremurand.

-Gata, puiule, spune Esme bland, mangaindu-mi obrazul.

-E-Este cu fiica mea...Lcrimile au inceput sa-mi curga pe

obraji. Mama mi le-a sters de cateva ori apoi s-a lasat batuta.

-Totul va fi bine...spune Alice.

 -Nu, Alice. Nimic nu va fi bine! Fiica mea este
impreuna cu barbatul care mi-a distrus viata!

Emmett intra in dormitor si se aseaza pe vine, langa pat. L-

am vazut ca tinea in mana mobilul...Era incordat.

-Ce este?Il intreb speriata.

-Poti intra in mintea ei?Nu raspunde la telefon...

Nici nu a terminat bine de spus ca deja eram in mintea ei.

Era cu el. Am incercat sa vad locul mai bine, dar ea continua sa
se uite numai la el. Ii cerea sa-I spuna care este legatura dintre el
si mine. Inca il speriam pe Royce. Stia ca sunt periculoasa, iar
acum eram si mai si pentru ca era vorba despre fiica mea.

-Este bine...am spus dupa cateva minute.Incearca sa

afle care este legatura dintre noi...

-Nu cred ca-I va spune...L-ai speriat destul de

tare, spune Bella.

-N-am vrut sa-l sperii. Am vrut sa-l omor, numai ca

Nikki si-a folosit puterea pentru a ma opri.Imaginea cu
fiica mea protejandu-l pe Royce mi-a rasucit si mai tare cutitul
in inima.Nu vreau sa fie cu el, dar nici nu vreau s-o
pierd... Am izbucnit si mai tare in plans. Durerea pe care o
simteam acum era de nedescris. Ma durea tot corpul. Emmett se
aseaza langa mine si ma imbratiseaza. Mi-am pus capul pe
pieptul lui, strangadu-l in brate.
 ―Rose, Rose, Rose...‖

-Sa te i-a dracu! Puteai sa-mi spui de la inceput de

ce m-ai adus in orasul asta nenorocit!

―Cred ca-ti dai seama ca numai tu ma poti auzi, nu? Familia

ta va crede c-o iei razna...‖

-Daca n-ai fi moarta, te-as omora cu mana mea!

-Iubito?

-Calmati-va, spune Edward, intrand in camera. Ti-a

blocat gandurile, imi spune incet. Vorbesti cu ea, nu?

-Da... De ce nu mi-ai spus?

―Trebuia sa-ti implinesti destinul.‖

-Putin imi pasa de ce destin vrei tu sa implinesc!

Vreau ca fiica mea sa stea departe de nenorocitii aia!

―Rose, ai grija ce alegere faci. Totul depinde de alegerea pe

care o vei face. Tu alegi: poti pierde tot sau poti castiga.‖

-Ce alegere?

―Gandeste-te, bine!‖

-Esti bine?Intreaba Edward.

 -Nu...Ma doare capul si ma simt epuizata fizic si
psihic...M-am lasat si mai mult pe Emmett.

-Incearca sa te relaxezi putin. Stiu ca e greu, dar

incearca. Mai incolo a spus ca vor veni aici...trebuie sa
fi tare, continua Edward pe un ton furios.

-Cine?Am intrebat speriata.

-Nikki, Royce si ceilalti...

-Ce?! Vrei sa spui ca voi fi sub acelasi acoperis cu

aia? Asta e prea mult...

-Iubito, nu-I voi lasa sa-ti faca rau, jur. Imi spune
Emmett, sarutandu-ma pe frunte.

-Numa intereseaza de mine!Ma intereseaza Nikki!

Nu vreau sa pateasca la fel...Nu as suporta...

-Nu va pati nimic. Emmett ma mai saruta odata pe frunte

si ma lipsete si mai mult de el.

Toti au iesit din dormitor, lasandu-ma cu Emmett. Ne-am

lungit si mi-am pus capul pe pieptul lui. Dupa 2 ore si ceva ma
mai linistise-m, dar inca nu ma simteam bine. Am vrut sa merg
la baie pentru a ma spala pe fata, dar picioarele imi erau moi si
nu-mi puteau sustine greutatea. M-am prins de tocul usii,
rezemandu-ma de el.
 -Rose... Emmett ma ridica in brate si ma intinde pe
pat. Carlisle! A strigat el.

-Da, Emmett.

-Era sa lesine...Spune speriat aratand spre

mine. Vampirii nu lesina!

-Stiu Emmett, linisteste-te. Inca nu stim multe

despre puterea ei. Cum poate avea copii, este posibil sa
se intample si chestia asta atunci cand este suparata...
Este la fel ca la un om... Scumpo, ce simti?

-Ma doare capul si ma simt epuizata...

-Emmett, asteapta putin afara. Emmett a dat sa

protesteze, dar a renuntat. Ingrijorarea lui ma putea afecta si
mai mult.

-Ce este, tata?

-Puiule, toata aceasta agitatie te-a slabit. Trebuie

sa te hidratezi putin si o sa-ti revi.

-Nu sunt in stare sa vanez...am recunoscut eu.

-Nici nu trebuie. Ray, trebuie sa se intoarca. A mers

el dupa sange. Totul va fi bine,spune schitand un zambet.

-Tata...
 -Stiu, scumpo...Ma imbratiseaza si ma saruta pe
frunte. Trebuie sa fi puternica.

-O sa incerc, dar nu stiu...Prezenta lui ma afecteaza

atat de mult si faptul c-o atinge pe Nikki ma scoate din
sarite. Sa nu mai vorbesc ca trebuie sa vina si ceilalti.
Cu toti 5 in aceeasi camera...va fi...

-Stiu, dar Nikki are

nevoie de noi acum. A vazut in el colacul de salvare. Nu-
I voi lasa sa-I faca rau si nu-I voi lasa sa-ti faca rau nici
tie, iti promit.

-Merci, tati. Intotdeauna se inmuia cand ii spuneam tati.

Ray s-a intors repede cu sangele. Adusese o sticla de 2

kilograme. L-am baut pe tot odata spre surprinderea lui
Carlisle. Avusese dreptate, ma simteam mai bine. Tata tocmai
ma mai consulta odata, pentru a se asigura ca sunt bine, cand
am auzit voci foarte cunoscute in living. Nikki si prietenii mei...
 -Sa mergem, i-am spus lui Carlisle. Hotararea din glas m-
a surprins si pe mine.

-Esti sigura?

-Foarte sigura.

L-am lasat pe el sa mearga primul. Cu cat m apropiam mai

mult de camera de zi, mirosul celor 5 era tot mai puternic, iar
amintirea acelei nopti devenea si mai vie. M-am oprit, chiar
inainte de a intrat in living. Tata a venit langa mine.

-Esti bine?

-Da... Nici eu nu credeam asta, dar trebuia s-o fac! Trebuia

sa-I infunt si sa nu arat cat ma doare prezenta lor. Ia-o
inainte, vin si eu imediat. Nesigur, tata intra in camera de zi,
lasandu-ma singura pe hol. Nu prea eram credincioasa, dar mi-
am facut cruce inainte de intra in incapere.

Cum am intrat in living, toti

au tacut. Cei 5 prieteni care stateau pe canapea s-au ridicat
brusc si au inghetat. Si eu am ramas putin pe loc, dar m-am
fortat sa nu le arat niciun fel de emotie. Socul si frica se cite ape
fatal or. Chiar si Royce avea ochi mari, cand m-a vazut, chiar
daca mai vazuse putin mai devreme. Nikki il i-a de mana si ii
zambeste. Le-am aruncat o privire plina de dezgust si am
inaintat.

-R-Rose...Se balbaie John.

-Nu ti-a spus Royce ce tratament a primit pentru ca

mi-a pronuntat numele?Il intreb maraind si schimbandu-mi
culoarea ochilor pentru a fi inteleasa mai bine.

-B-Ba d-da...

-Termina cu balbaiala si fi barbat! Te pricepi la a fi

macho man.

Am mers langa Emmett, lasandu-l sa-mi puna un brat in

jurul taliei. Bun, acum care-I problema? Intrebarea am pus-o
uitandu-ma la fiica mea.

-Mami...toata ziua am incercat

sa aflu ce se petrece...Ce legatura este, a fost, intre voi,
dar niciunul n-a vrut sa-mi spuna, asa ca v-am pus fata
in fata. Dar vreau sa-mi spui tu...

-Foarte bine, asta inseamna ca tin la viata lor.

-Vreau sa-mi spui tu! Vreau sa incetezi cu secretele

si minciunile! A spus ea pe un ton ridicat.

-Ti-am spus si iti repet pentru ultima oara!

LEGATURA MEA CU EI ESTE STRICT PROBLEMA
NOASTRA!!!! Atata timp cat nu fac o miscare gresita
lucrurile vor fi in regula.

-Vreau sa stiu legatura, acum! Nikki ii da drumul la

mana lui Royce si face un pas in fata.

-Nikki, inceteaza! Spune Emmett autoritar.

-Vreau sa stiu! Royce este iubitul meu acum, deci

am dreptul sa stiu!

-N-ai niciun drept sa-mi sti trecutul! Am spus ferma.

-Pardon? Sunt fiica ta, ai uitat?

-Nu, nu am uitat, tocmai de asta este bines a lasi

lucrurile asa cum sunt. Si inceteaza sa te zbarlesti la
mine!
 -Vreau doar sa stiu
adevarul si vreau sa-l stiu acum! A spus furioasa. Cateva
pahare, bibelouri si lustra s-au spart.Oamenii s-au evaporat din
camera. Puterile noastre erau prea mult pentru ei.

-Nikki, inceteaza! Spune Esme. Era constienta ca situatia

putea degenera.Mama isi muta privirea cand la mine, cand la
Nikki. Toti ceilalti erau socati. Nikki isi folosea
puterea...impotriva mea. Eu stateam langa Emmett si o priveam
fara a spune ceva.

-Vrei sa-ti folosesti

puterea? Vrei sa ne luptam? Foarte bine. Sa mergem
afara si s-o rezolvam.

Nikki a facut ochii mari. Nu se astepta la asta. Nu eram

nebuna sa-mi folosesc puterea pe fiica mea, dar ii puteam da o
lectie.
 -Rose...sopteste Emm.

-Spune, vrei? O intreb apasat.

-Nu vreau sa ma lupt cu tine. Nu as invinge si

oricum esti mama mea. Singurul lucru pe care-l vreau
este sa-mi spui adevarul.

-Acum sunt mama ta? Mai devreme ti-ai folosit

puterea pentru a ma face sa-ti spun... Nikki poate iti voi
spune candva, dar cu siguranta nu acum si nu din
cauza faptului ca sunt ei aici –am spus aratand spre toti cei
din camera- ci din cauza faptului ca nu esti destul de
matura. Te comporti ca un copil mic.

-Nikki, inceteaza, spune Royce in soapta. Nu trebuie sa

te comporti asa. Este mama ta si trebuie respectata, ii
spune el.

-Respect?! Am inceput sa rad. Era un ras ironic si putin

isteric. Toti cei 5 prieteni au inghitit in sec. Sti ce-i ala
respectul, Royce? Wow. Cred ca l-ai invatat de curand,
pentru ca din cate imi amintes inainte nu stiai ce
inseamna acest cuvant.

-Rose, nu...

-Neah, o luam de la capat. Bratul care era pe langa

mine a fost cuprins de foc. Emmett mi-a dat drumul
imediat. Calm, nu omor pe nimeni...momentan. Ce-am
vorbit noi cu pronuntarea numelui? Focul a devenit mai
puternic. Cei 5 vampiri au facut un pas in spate, iar ceilalti s-au
incordat. Royce vause ce puteam face, dar ceilalti nu si m-am
amuzat teribil in sinea mea cand i-am vazut ingroziti. Un fir de
foc s-a oprit la cativa milimetrii de fata lui Royce. Nikki
inghetase si ea. Nu ma credea in stare sa-l omor cu ea de fata,
dar acum incepea sa-si schimbe parerea. Avea dreptate, nu-l
puteam omora in momentul asta pentru ea, dar ma puteam
distra.

-Si cum sa-ti spunem?Intreaba Mark.

-Sa ma
gandesc... Imi veneau in minte toate cuvintele de alint pe care
mi le spusesera atunci si nu ii puteam pune sa-mi spuna
asa. Habar n-am, dar nu pe nume, am spus ridicand din
umeri. Focul a disparut, iar Royce a rasuflat usurat.

-Esti bine?Il intreaba Nikki.

-Da... Raspunde el cu privirea fixata pe mine.

-“Data viitoare voi fi mai atent!” Am spus cuvintele lui

Royce din acea noapte, cand se indeparta cu prietenii lui, razand
pe seama mea. Toti 5 au incremenit si au mai facut un pas in
spate. Nu prea ai fost atent...am spus cu dezgust. Acum ca
am clarificat problema, expediati-va din casa mea!

-Mami! Nikki vine in fata mea, cu ochii plini de lacrimi. Te

rog...nu...nu face asta...

-Ce sa fac Nikki?

-Nu-l indeparta de mine...

-Nikki, am acceptat relatia ta cu el, este de ajuns.

Dar daca te va face sa plangi o singura data ii omor! Pe
toti 5!

Am simit-o cum puterea ei ii paraseste incet, trupul. Edward

a vazut si el asta, la fel si Jasper. Amandoi erau pregatiti pentru
a intervine.

-Stai jos, Nik...Am luat-o de mana s-o asez pe pat, dar m-

a respins.Nikki...

-Nu ma...Am vazut prin ochii ei ca imaginea devine

neagra. Am prins-o inainte de a se prabusi. Royce a venit
imediat langa ea si am marait la el.

-Ce are?Intreaba speriat.

-Acum, dispari de langa ea, am marait la el. Mi-am luat

fiica in brate si am asezat-o pe canapea. L-am lasat pe tata sa se
ocupe de ea. Patise la fel ca mine, agitatia asta ii facea
rau. Plecati, acum! Noi 6 o sa avem o discutie, mai
incolo!

-Rose, cred ca ar fi mai bine ca el sa fie aici cand se

va trezi, spune Alice. M-am uitat urat la ea, dar avea dreptate.

-Bine, dar dupa va carati!

-Da, au spus toti in cor. M-am asezt langa ea pe canapea,

luand-o de mana. Emmett statea pe cealalta parte a canapelei,
iar Royce in genuchi langa ea.

Ray era speriat si i-am rugat pe Nessie si Jake sa-l scoata

afara. Nikki avea nevoie de sange. Am plecat cu o viteza
uluitoare din camera, pana in dormitor. Sticla in care imi
adusese Ray sange era goala. Calica sunt, puteam sa pastrez
putin. Sange. De unde fac rost de sange rapid? Geamul camerei
era deschis si am auzit niste porumbei in apropiere. Am trecut
prin living cu sticla in mana.

-Unde te duci?Intreaba Jasper.

-Dupa sange. Vin imediat.

Am alergat printre stradute pana in parc. Soarele era in

plina putere pe cer, iar oamenii profitau de caldura de afara si
iesisera in parc. Am vazut porumbeii stransi in jurul unor
frimituri de paine aruncate de niste copiii. Nu puteam sa ma
apropii pentru ca m-ar fi simtit si ar fi zburat si nici nu puteam
sa ma napustesc asupra lor fara a ma vedea copii. Spre fericirea
mea, copii au terminat bucatile de maine si au plecat, iar
porumbeii au inceput sa adune de pe jos frimiturile. M-am
asigurat ca nu ma vede nimeni si m-am napustit asupra lor. Am
prins vreo 6 proumbei si i-am secat de sange. Sticla se umpluse
jumatate. Era bun decat nimic. M-am grabit spre casa. Situatia
era aceeasi. Nikki era mult mai slabita decat mine. Am trecut pe
langa Royce si m-am asezat langa Nikki.

-Ce sange e ala?Intreaba Bobby.

-Sange de porumbel, i-am raspuns rece. S-a strambat la

auzul cuvantului porumbel. Un marait puternic mi-a iesit din
gat, iar el a tresarit.Nu am o dispozitie foarte buna.I-am
ridicat delicat capul lui Nikki si i-am deschis gura, lasand
lichidul rosu sa-I intre in corp. Hai, scumpo, trezeste-te. Am
sarutat-o pe frunte.

-Este mai slabita ca tine, spune Bella. Cand a vanat

ultima oara? Intreaba ea.

-Nu stiu. Nu a mai mers cu noi. M-am uitat furioasa

spre Royce. De cand va intalniti a vanat?

-Da, am vanat impreuna. M-a convins sa renunt la

sangele de om...

-Nu ma intereseaza ce faci cu viata ta!

-Iubito, gata.
 Ii tineam capul lui Nikki pe bratul meu. Brusc aceasta a
inceput sa tuseasca si s-a ridicat.

-Esti bine?O intreb ingrijorata.

-D-Da...C-Ce s-a intamplat?

-Nimic, doar ca ai fost prea slabita pentru situatia

asa, i-am spus aratandu-I un zambet fals.

-Esti aici...spune ea, uitanduse la Royce. Merci. Si-a

infasurat bratele in jurul gatului lui si il saruta. Acesta i-a
raspuns. M-am ridicat de langa canapea, stranga pumnii
puternic. Am auzit cum incepe sa-mi crape pielea din cauza
puterii cu care imi strangeam pumnii.

-Royce...Il striga Nick. Cred ca e de ajuns...spune

speriat aratand spre mine. Corpul meu incepuse sa tremure de
furie. Emmett ma i-a in brate, sarutandu-ma pe par.

-Shhh...Totul este bine...Imi sopteste el.

-S-Scuze...spune Royce uitanduse spre mine.

-Este bine, acum puteti pleca! Le-am spus dur.

-Nu, mami, te rog...Nikki a dat sa se ridice, dar inca era

slabita.
 -Scumpo, este mai bine sa plec acum. Ma voi
intoarce, promit, ii spune Royce. L-am simtit pe Emm
devenind rigid langa mine.

-Bine...spune Nikki trista. Cei 4 s-au grabit sa iasa din

casa. Royce a mai sarutat-o odata pe Nikki si a plecat si el. Stiam
ca se va intoarce. Sejuca cu focul ! Cum indraznea s-o sarute in
fata mea? Am strans din ochi, incercand sa ma calmez.M-
Mami...multumesc...

M-am lasat pe vine langa

canapea, iar ea m-a imbratisat, plangand in parul meu. Am
strans-o mai tare la pieptul meu, linistind-o. Nu-I voi sacrifica
fericirea fiicei mele pentru trecutul meu. Daca ii este sortit sa fie
cu el, atunci o sa fie...Nu-l voi accepta niciodata, dar ii voi tolera
prezenta, este tot ce pot face.

Cei 6 vechi "prieteni" fata in fata (capitolul 42)

N-o mai vazuse-m niciodata pe mama atat de nervoasa.
Sentimentele pe care le puteam simti din partea ei erau de furie
si ura. Eram in dormitorul meu, impreuna cu oamenii, Ray, Jake
si Nessie. Ma plimbam nelinistita prin camera. Nu-mi placea ca
a trebuit sa-l las pe Royce cu mama, dar tonul ei si privirea m-au
facut sa ma supun. Brusc am auzit tipetele de agonie ale lui
Royce.

-Ce-Ce se intampla acolo?Se balbaie Jade.

-Mami, nu te duce. Daca bunica a spus...incepe Ray si

ma prinde de brat.

-Ramaneti aici! L-am interupt eu.

Am alergat pana in living si l-am vazut pe Royce inconjurat

de foc. Mi-am plimbat privirea cateva secunde de la mama la el
si atunci am inteles. Vroia sa-l omoare. Mi-am folosit puterea
pentru a o dezechilibra putin pe mama, fara a o rani. Focul a
luat-o putin razna si am profitat de aceasta ocazie, sarind pe
Royce.

-Mami, opreste-te! Un brat il lovise din plin pe Royce

peste fata,lasandu-I pielea arsa. Parul i se incretise,semn ca
ardea si el. Royce incepea sa arda putin cate putin pan ace din
corpul lui nu va mai ramane decat cenusa. Un zambet larg s-a
intins pe fata mamei. Ah, Royce!!! Am fugit dupa o galeata de
apa, pe care am aruncat-o pe el. Cand focul a disparut l-am
imbratisat pe Royce, suspinand la pieptul lui. Bratele lui s-au
infasurat protectiv in jurul meu si m-a sarutat pe cap.

-Sunt bine, scumpo, imi spune bland.

-Nikki, pleaca imediat de langa el! A strigat mama la

mine.

-Nu! Daca vrei sa-l omori, omoara-ma si pe

mine! Am tipat si eu la ea.

-Nikki Cullen! Ce-ai spus?! Mama avea inca tonul

ridicat, dar ceva in privirea ei se schimbase. Puteam vedea in
spatele ochilor ei uimirea.

-M-am saturat sa-mi sacrific iubirea pentru voi! Pe

Rahmi l-am lasat in urma pentur voi.Fusesem desparita
de tine si de tata de cand eram mica. Chiar tu ai zis ca
de data asta nu ma vei mai lasa sa plec. Daca l-as fi ales
pe Rahmi in locul tau, m-ai fi lasat sa plec? Nu! Acum
vrei sa-l las si pe Royce in urma. Ei bine, de data asta
nu voi mai lasa iubirea sa treaca peste mine. M-am ratoit
la ea.

Mama a scos un oftat lung.

-Bine, Nikki, il las pe Royce sa traiasca.

-Mer...
 -O clipa, Royce. Nu te grabi sa-mi
multumesti,petnru ca nu o fac pentru tine, o fac pentru
fetita mea. O singura data iti spun. Daca vad o singura
lacrima,una singura , in ochii fiicei mele, te voi trimite
in iad cu prima ocazie pe care o voi avea. Faptul ca te
las a fii cu Nikki nu inseamna c-am uitat trecutul.
Niciodata nu-l voi uita, va fi mereu acolo,deci sa nu
crezi ca de acum in colo voi incepe sa te simpatizez. Te-
am urat, te urasc si te voi uri in continuare... Cuvintele
mamei erau pline de ura si venin.

-Mami, de ce vorbesti asa? Intreb incruntata. Cum

adica l-ai urat? De ce-l vei uri? Ce ti-a facut?

-Nu conteaza ce mi-a facut.

-Mami, spune-mi...am rugat-o eu.

-Nikki, am spus ca nu conteaza!!! Ai grija la ce

vorbesti Royce! Cu ultima amenintare spusa, mama a iesit din
casa, trantind usa in urma ei.

Am privit-o pe mama cum iese din camera. M-am intors la

Royce, sarindu-I dupa gat si sarutandu-l incet pe buze. Nu mi-a
raspuns nici la imbratisare, nici la sarut. M-am indepartat putin
de el, pentru a-l putea privi. Avea privirea fixate pe usa de la
intrare, pe unde iesise mama. Pe chipul lui se citea uimirea,
socul, dar si frica.
 -Royce... am soptit eu.

-Nikki, cel mai bine ar fi sa plec, spune el rece.

-Royce ce se intampla?Intreb ingrijorata. De unde...A

ridicat un deget si m-am oprit.

-Nikki, momentan s-o lasam asa pentru moment

trebuie sa plec de aici...

-Te rog... L-am luat de mana si de data asta, degetele ni s-

au inlantuit.

Am deschis usa si am iesit. Tata s-a ridicat furios de langa

mama si a venit spre Royce. Mama l-a prins pe tata de brat
chiar inainte de a se infige in gatul lui Royce.

-Emmett, nu, ii spune mama. M-am pus protectoare in

fata lui Royce.

-Nikki, misca-te imediat de langa el, maraie tata.

-Emmett, potoleste-te, te rog... Royce cara-te acum

de aici, pana nu fac din nou poc si de data asta nu stiu
daca ma voi mai opri. Spune mama aruncandu-I priviri
ucigatoare.

-Sigur. Rose, as vrea sa vorbim...cand te

linistesti...Royce avea o voce speriata.
 -Ce sa faci, nenorocitule? Tata ii baga mana in gat lui
Royce si il izbeste de peretele casei.

-Tati, nu...Am strigat speriata, prinzandu-l repede de brat.

Nu vroiam sa-l raneasca pe Royce.

-Incetati, toti! A tipat mama, facandu-ma sa tresar. Tata

il elibeareaza pe Royce si isi pune bratul in jurul taliei mamei.
Ochii lui Royce raman fixati pe bratul tatei. Cara-te! A marait
ea.

-Merg cu tine, Royce,i-am spus repede.

-Mami, bunico, ce se petrece?Ray iese din casa, speriat.

Cu siguranta auzise tipetele lui Royce.

-Ray, intra in casa si ramai cu oamenii, i-a spus

mama pe un ton dur.

Am ramas protectoare in fata lui Royce. Nu-mi venea sa

cred ca ceilalti nu miscau un deget. Incepeam sa ma infurii si eu.
De ce nu sareau sa-l apere? Ce se petrecea aici.

-Nikki, ramai aici. Vreau sa vorbesc cu tine! Imi

spune mama, pe acelasi ton ridicat si autoritar.

-Nu, voi merge cu el, am spus ferma.

-Nikki...
 -Scumpo, ramai sa vorbesti cu mama ta si ne
intalnim mai incolo, imi spune Royce, in soapta.

-Nu! Voi merge cu tine!Am spus hotarata.

-Vei inrautati lucrurile. Vorbeste cu mama ta, este

cel mai bine pentru moment. Promit sa ne vedem mai
incolo.

-Termina cu rahaturile astea! I-a spus mama. Imi

vine sa vomit! Nikki, noi doua trebuie sa avem o
discutie... dupa mai vedem...Vocea ei era si mai plina de
furie.

-Te rog, pentru mine, ma roaga Royce.

-Bine, cedeaz eu. Dar promiti sa vi mai incolo!

-Cred ca mai bine ne intalnim la mine sau in parc...

-Unde?! La tine?! Mama a facut un pas in fata, dar tata a

prins-o de mijloc, tragand-o inapoi.

-Ne vedem mai incolo. Royce m-a saruat pe frunte, lucru

la care mama a scos un marait puternic, dupa care s-a indreptat
rapid spre iesire. Avea dreptate cred ca era mai bine sa plece
acum.

-Royce! L-a strigat mama. S-a intors incet spre ea,

evitandu-I ochii. Ar trebui sa mai stiu ceva? Spune-mi
acum, pana nu mai am alte surprize, porunceste ea.
 -Da...Vei reactiona si mai urat cand iti voi spune,
asa ca mai bine...Vreau sa stiu ce dracu se intampla aici!!! Am
tipat in minte.

-Spune-mi! Un firicel de foc i-a trecut pe langa obraz,

arzandu-l.

-Awww! Am vrut sa merg la el, dar mama ma prinde de

brat. Nu-mi putea sfarama bratul la fel cum ar fi facut cu un
vampir normal, dar ma durea ca naiba.

-Acum ma fac inteleasa? Cand vreau sa-mi spui

ceva imi spui! Sti foarte bine de ce sunt in stare, iar
acum sunt mult mai periculoasa decat la ultima
noastra intalnire. Ultima intalnire?! Doamneeeee...acum nu
mai inteleg nimic!!!!

-Stiu...Royce si-a plimbat privirea pe fiecare membru al

familiei, apoi s-a oprit asupra mea. Plangeam. Incercase-m sa
ma eliberez de stramsoarea mamei, dar n-am reusit. Era mult
mai puternica decat mine in momentul asta. De obicei eu eram
mai puternica, dar se pare ca furia ii marea puterea.

-Deci? Mai astept mult? Intreaba ea apasat.

-...suntem vampiri...A spus el in soapta. Ei? Se refera la

prietenii lui? De unde ii cunoaste mama?

-Cine? Intreaba mama maraind.

 -Sti foarte bine cine, a zis el cu un ton dur, nu mai
trebuie sa-ti spun la cine ma refer.

-Si ei sunt vampiri? Intreba furioasa. Stai sa

ghicesc...si tu ii sti pe prietenii lui, nu, domnisoara?S-a
intors spre mine. Ma speria. Ma speria grav. In viata mea nu-mi
fusese atat de frica de cineva. Dar in momentul asta, persoana
care ma privea nu o cunosteam. Nu era mama mea.

-D-Da...m-am balbait eu.

-Royce, Royce, Royce...a soptit dezaprobator, scuturand

din cap in acelasi timp. Incepi sa pasesti pe teren minat.
Spunele amicilor nostri ca sunt cu ochii pe voi. O
miscare gresita din partea vreunuia le aduce moartea
tuturor. Si nu ma intereseaza cine se va baga. Te-am
avertizat. O singura lacrima pe fata ei, din cauza ta si
TE DUCI DRACU, impreuna cu prietenii nostri! Tuna
mama. Tonul vocii ei, m-a facut sa ma fac mai mica.

Royce a dat din cap si a disparut. Unchiul Edward ne-a spus

sa intram in casa ca va rezolva el cu politia. Normal ca venea
politia la tambalaul care iesise. Cand am intrat in casa, mama
inca ma tinea strans de brat. Ray a alergat la mine si m-a
imbratisat. Atunci mama mi-a dat drumul. Ma simteam
epuizata. M-am pus in genuchi, imbratisandu-mi fiul mai
puternic.
 -Mami...il iubesc...De u-unde il cu-cunosti?Intreb eu,
cand m-am simtit in stare sa vorbesc.

-Nu conteaza! Legatura mea cu Royce nu

conteaza!Tot ce vreau este sa ai grija in preajma lui si a
prietenilor lui.

-Ce se petrece? Cine sunt ei? Ce legatura ai tu cu

ei?Am repetat printre suspine.

-Ti-am spus nu conteaza! Nu mai pune intrebari la

care nu vei primi niciodata un raspuns. Si sa nu-I
intreba pe niciunul dintre ei pentru ca nu-ti vor spune.

-Il iubesc! Poti sa intelegi asta? IL IU-BESC! Acum

spune-mi, care e legatura? M-am ridicat de jos si m-am
pus in fata ei. Voi face orice este nevoie sa fie acceptat
in familie. Ai fost cu el? Cu el trebuia sa te
casatoresti?Ce legatura ai cu el? Vad dupa fata ta ca
nu-mi vei raspunde, exact cu mi-ai spus. Foarte bine!
Atunci el se va muta la noi si daca nu vei accepta atunci
voi pleca, impreuna cu el si Ray. Nu stiu daca vroiam sa
amenint, dar in momentul asta, amenintarea mi-a venit in gand.

-Nikki Cullen!Palma mamei s-a izbit de fata mea. Parca

ma lovise o masina in fata. Sa-ti intre bine in cap, nu l-am
omorat acum din cauza ta, dar daca te face o singura
data sa suferi, il voi distruge. Si pentru trecut si pentru
prezent. Si nu vei pleca niciodata de langa mine.
Clar?! Spune ea furioasa.

-Ce s-a intamplat in trecut? De ce nu-l poti ierta? Am

tipat eu.

-El m-a v...S-a oprit. De ce s-a oprit? Ce nu vrea sa-mi

spuna?

-El ce?Insista eu.

Mama se intoarce si iese din casa. Am ramas cu gura

cascata. Mama fugise! De ce petrecea in casa asta?

-Imi spune si mie cineva ce dracu se intampla

aici? Am tipat exasperata.

-Nikki, vorbeste frumos si termina cu

istericalele! Spune tata autoritar.

-Singura care are dreptul sa-ti spuna este

Rose, spune bunicul. Deci stiau ce se petrecea. Stiau ce legatura
fusese intre mama si Royce.
 -Da, Nikki, stim! Spune unchiul
Edward apasat. Dar ar trebui sa te gandesti inainte de a
vorbi ceva. Nu sti nimic despre trecutul mamei tale.
Singurul lucru care ti-l spun este ca toata aceasta
situatie o afecteaza enorm de mult pe mama ta, dar
daca esti atat de nepasatoare problema ta. Orice va
face Rose de acum incolo, este din iubire pentru tine!

Am ramas socata. Acum deveneam si mai confuza. Trebuia

sa aflu ce se petrecea! De ce mama sufera din cauza ca eu sunt cu
Royce? Ea il iubeste pe tata. M-am uitat la unchiul Edward, care
ma privea dezaprobator. De la ei nu voi scoate nimic. Nu o vor
trada pe mama si nu pentru cine este ca vampir, cid oar din
cauza ca o respecta ca membru al familiei. Dar...stiu niste
persoane care imi vor raspunde la intrebari.

-Unde pleci?Intreaba tata, prinzandu-ma de brat.

-Trebuie sa aflu ceva. M-am smucit din stramsoarea lui.

 -Nikki, ei nu-ti vor spune nimic. Bunica a vorbit pentru
prima data dupa aceasta scena pe care nu o priceapea absolute
deloc.

-De ce? Pentru ca l-a amenintat mama? Tonul meu se

ridicase din nou.

-Nu. Pentru ca sunt prea lasi din cauza

asta, raspunde unchiul Edward.

-Edward, termina! Maraie tata la el. Este de ajuns.

Nikki, ramai aici...

-Nu! Voi reveni, promit!

Am iesit din casa si am fugit spre castelul lui Royce. De cand

umblam cu Royce si prietenii lui invatase-m scurtaturile prin
oras si locurile pe unde puteam merge chiar daca era lumina
afara, fara a-mi fie frica ca m-ar putea vedea oamenii. In cateva
minute eram in fata castelului. Am intrat, iar usa a scartait in
urma mea. Cu pasi micuti am inaintat pe holul lung. I-am auzit
vocea lui Royce, apoi a celorlalti. N-am mai stat sa ascult si am
marit pasul. In camera de mese, asta banuiesc ca fusese odata,
Royce si ceilalti stateau de vorba sau mai bine zis se certau. Toti
au facut ochii mari cand m-au vazut si s-au dat in spate.

-Royce... Ce se petrece? De unde o cunosti pe

mama? Am intrebat eu direct.
 -Esti fiica ei? Chiar esti fiica lui
Rosalie Hale?

-Da, John. Rosalie Hale, acum Rosalie Cullen este

mama mea. Care este legatura voastra cu ea?

-Ea...Mark a inceput sa spuna ceva.

-Mark! Tipa Royce. Lasati-ma singura cu ea. Totul

ramane intre noi! Le spune prietenilor lui, inainte ca acestia
sa paraseasca incaperea. Royce se intoarce cu spatele la mine si
isi pune palmele pe masa.

-Royce ce ai? De ce te comporti asa? S-a intors putin

spre mine si a dat din cap. L-am prins de brat, dar el s-a
ferit. De ce faci asta? Nu ti-am facut nimic!

-Nu mai putem fi impreuna! Tipa el la mine. Nu-l

vazuse-m niciodata asa. El nu era violent, dar acum parca era o
cu totul alta persoana. La fel cum se intamplase si cu mama.
Pleaca! Intoarce-te la familia ta! Maraie el.

-Din cauza ca mama este cel mai puternic

vampir? Rabufnesc eu. Ce, ti s-a facut frica de ea? Ce a
fost intre tine si ea?

-Nu, Nikki, nu este din cauza “natiei” tale! Este din

cauza trecutului ei! Trecutului nostru!

-Deci ati fost impreuna? Din cauza asta? Ce s-a

intamplat? De ce te uraste? Ce i-ai facut? Cum de ii
cunoaste pe prietenii tai?

-Nikki, singura care iti poate spune asta este mama

ta. Eu nu am dreptul sa-ti spun nimic. Daca iti va spune
vei intelege sau poate nu...cine stie...

Il priveam si nu-mi venea sa cred ca era acelasi barbat care

imi spusese ca ma iubeste. Acum ii era frica de mama. Din cauza
asta nu mai vroia sa fim impreuna.

-Din cauza mamei, am

lasat iubirea sa treaca pe langa mine...o data...si se
pare ca a reusit si de data asta...Am inceput sa plang si m-
am intors sa plec. Nu mai suportam. Mama...Propria mea mama
ma priva de fericire.

Doua brate puternice se infasoara in jurul meu si am simtit

buzele lui Royce pe parul meu. M-am intors, iar fruntile noastre
s-au lipit.

-Trebuie sa fi puternica. Mama ta este o persoana

foarte puternica si a fost intotdeauna, dar acum este
vorba despre fiica ei, deci este normal sa reactioneze
asa.

-Nu...Nu...Nu mai pot...De ce viata este atat de

nedreapta cu mine? Cu ce-am gresit? Am lasat privirea in
jos. Palmele mele erau pe pieptul lui Royce. L-am simtit cum
incepe sa se relaxeze putin.

-Nik, uite...imi pare rau...Nu trebuia sa spun acele

lucruri.

-Iti promit ca o voi face pe mama ta sa accepte

relata noastra. Te iubesc si nu vreau sa te pierd, imi
spune sarutandu-ma pe frunte.

-V-Vorbesti serios? O s-o infrunti pe mama si

familia mea pentru mine? Am intrebat cu ochii mari.

-Da. O voi infrunta pe mama ta si pe oricine vrea sa

ne desparta.
 M-am ridicat pe varfuri si l-am
sarutat. El ma ridica in brate si ma invarte in timp ce ma saruta.

-Dar vreau sa faci ceva pentru mine, acum. Royce m-

a pus din nou cu picioarele pe pamant si m-a privit
curios. Vreau sa mergem acasa... toti 6.

-Nikki, nu cred ca este o idee buna. Tinand cont la

cum...

-Parca ai spus ca ii vei infrunta...

-Bine. Sa mergem atunci! Spune hotarat.

Am vorbit cu ceilalti si nu prea le-a convenit, dar au

acceptat. Pe drum l-am sunat pe tata si l-am anuntat ca venim.
Nu vroiam sa faca infarct cand ii va vedea pe toti.

Dupa 10 minute eram in fata casei. Cei 4 vampiri din spatele

meu si al lui Royce au devenit rigizi. L-am luat de mana pe
Royce si am intrat in casa. Toate privirile s-au intors spre noi.
John, Mark, Bobby si Nick au ramas blocati in usa, cu privirile
fixate pe bunica si unchiul Edward. Bun. Deci doar pe ei 2 ii
cunosteau, dar si ceilalti stiau ce se petrecea, totusi nu spuneau
nimic. Tata statea rezemat de perete cu bratele incrucisate la
piept si ii privea pe musafiri furios. Ma asteptam ca sa sara la ei
din clipa in clipa.

-Mama, s-a intors?Am intrebat eu aseazandu-ma pe

canapea, cu Royce langa mine. Le-am facut semn si celorlalti sa
se aseze. Erau incordati si...speriati.

-Da, a venit, raspunde matusa Alice pe un ton dur. Wow.

Asta nu-I statea in caracter. Daca ea era suparata atunci era de
rau.

-Este Nikki! Spune unchiul Edward.

-Tocmai din cauza asta suntem aici, unchiule, i-am

spus strambandu-ma.

L-a scurt timp dupa sosirea noastra, bunicul intra in

camera. Acesta le-a aruncat o privirea furioasa celor 5 si a mers
langa bunica. Mama isi face aparitia in camera. Royce si
prietenii lui se ridica instantaneu in picioare. Royce nu era asa
socat, o vazuse, dar ceilalti 4 erau de-a dreptul terifiati. Ochii
mamei erau de un auriu stralucitor, dar pareau obositi. L-am
luat de mana pe Royce si i-am zambit.
 -R-Rose...Se balbaie John. M-am uitat la el. Chiar o
cunostea.

-Nu ti-a spus Royce ce tratament a primit pentru ca

mi-a pronuntat numele?Intreaba mama maraind. Culoare
ochilor a devenit rosie si neagra.

-B-Ba d-da...

-Termina cu balbaiala si fi barbat! Te pricepi la a fi

macho man. M-am intors la John, privindu-l curioasa. Macho
man?! Situatia asta devenea si mai incurcata. Incercam s-o
descalcesc, dar ma adanceam si mai mult in mistere si secrete.

-Mami...toata ziua am incercat sa aflu ce se

petrece...Ce legatura este, a fost, intre voi, dar niciunul
n-a vrut sa-mi spuna, asa ca v-am pus fata in fata. Dar
vreau sa-mi spui tu...

-Foarte bine, asta inseamna ca tin la viata lor.

-Vreau sa-mi spui tu! Vreau sa incetezi cu secretele

si minciunile! Am spus pe un ton ridicat.

-Ti-am spus si iti repet pentru ultima oara!

LEGATURA MEA CU EI ESTE STRICT PROBLEMA
NOASTRA!!!! Atata timp cat nu fac o miscare gresita
lucrurile vor fi in regula.
 -Vreau sa stiu legatura, acum! I-am dat drumul lui
Royce l-a mana si am pasit in fata.

-Nikki, inceteaza! Spune tata autoritar.

-Vreau sa stiu! Royce este iubitul meu acum, deci

am dreptul sa stiu!

-N-ai niciun drept sa-mi sti trecutul! A spus ferma. Mi-

a picat fata la replica asta.

-Pardon? Sunt fiica ta, ai uitat?

-Nu, nu am uitat, tocmai de asta este bines a lasi

lucrurile asa cum sunt. Si inceteaza sa te zbarlesti la
mine!

-Vreau doar sa stiu adevarul si vreau sa-l stiu

acum! Am spus furioasa. Cateva pahare, bibelouri si lustra s-au
spart.Oamenii s-au evaporat din camera. Puterile noastre erau
prea mult pentru ei.

-Nikki, inceteaza! Spune bunica. Era constienta ca

situatia putea degenera.Toti stateau socati. Nu se asteptau sa-mi
folosesc puterea impotriva mamei. Aceasta statea langa tata si
ma privea, fara a scoate un cuvant. Alti vampiri ar fi fost
speriati, la fel cum erau cei din casa acum, dar ea nu era si asta
ma enerva. Nu-I era frica de mine. Avea dreptate m-ar fi putut
ucide cat as clipi, dar nu facea nimic ci doar statea acolo.
 -Vrei sa-ti folosesti puterea? Vrei sa ne luptam?
Foarte bine. Sa mergem afara si s-o rezolvam, spune ea
intr-un final.

Am facut ochii mari. Ce?! Mama vrea sa ne luptam?! Se stie

cine va castiga inainte ca lupta sa inceapa.

-Spune, vrei? A intrebat apasat.

-Nu vreau sa ma lupt cu tine. Nu as invinge si

oricum esti mama mea. Singurul lucru pe care-l vreau
este sa-mi spui adevarul.

-Acum sunt mama ta?

Mai devreme ti-ai folosit puterea pentru a ma face sa-ti
spun... Nikki poate iti voi spune candva, dar cu
siguranta nu acum si nu din cauza faptului ca sunt ei
aici –am spus aratand spre toti cei din camera- ci din
cauza faptului ca nu esti destul de matura. Te comporti
ca un copil mic.
 -Nikki, inceteaza,imi spune Royce in soapta. Nu trebuie
sa te comporti asa. Este mama ta si trebuie
respectata, ii spune el.

-Respect?! A inceput mama sa rada. Toti cei 5 vampiri

care au venit cu mine, au inghitit in sec. Sti ce-I ala respect,
Royce? Wow. Cred ca l-ai invatat de curand, pentru ca
din cate imi amintes inainte nu stiai ce inseamna acest
cuvant.

-Rose, nu...

-Neah, o luam de la capat. Bratul mamei s-a aprins, iar

tata sa indepartat rapid de ea. Calm, nu omor pe nimeni.
Ce-am vorbit noi cu pronuntarea numelui? Focul a
devenit mai puternic. Cei 5 vampiri au facut un pas in spate, iar
ceilalti s-au incordat. Un fir de foc s-a oprit la cativa milimetrii
de fata lui Royce. Am inghetat. Nu! Miscati-va picioarelor!
Tipam in minte, dar nu ma ascultau.

-Si cum sa-ti spunem?Intreaba Mark pe un ton scazut,

incat abia l-am auzit.

-Sa ma gandesc...Mama duce mana la barbie si se

gandeste cateva secunde. Habar n-am, dar nu pe
nume, spune ea ridicand din umeri.

-Esti bine?L-am intrebat pe Royce.

-Da...
 -“Data viitoare voi fi mai atent!”Spune mama.L-am
vazut pe Royce incremenind langa mine. M-am uitat la prietenii
lui si lor li se intamplase acelasi lucru.Nu prea ai fost
atent, spune ea cu un dezgust vizibil in voce. Acum ca am
clarificat problema,expediati-va din casa mea!

-Mami! Am mers la ea.Imi simteam lacrimile in ochi. Te

rog...nu...nu face asta...

-Ce sa fac Nikki?

-Nu-l indeparta de mine...vocea imi suna bolnava.

-Nikki, am acceptat relatia ta cu el, este de ajuns.

Dar daca te va face sa plangi o singura data ii omor! Pe
toti 5!

Privirea a inceput sa mi se inceotoseze si m-am simtit

slabita.

-Stai jos, Nik...Mama ma i-a de brat pentru ma ma aseza

pe pat, dar am respins-o. Nikki...

-Nu ma... Imaginea a devenit neagra si mi-am simtit

corpul moale, apoi totul a disparut. Tot ceea ce vedeam era un
intuneri de nepatruns in care cadeam incet, dar sigur. Nu stiu
cat am stat asa, dar la un moment dat, am simtit gustul cald al
sangelui. Imaginea neagra a inceput sa se coloreze in rose.
Sangele imi curgea prin tot corpul si incet am inceput sa-i simt
prezenta mamei. Era ingrijorata si speriata. Rosul acela aprins
m-a acaparat si brusc am vazut tavanul casei, iar apoi fata
mamei.

-Esti bine?Ma intreaba ingrijorata.

-D-Da...C-Ce s-a intamplat?

-Nimic, doar ca ai fost prea slabita pentru situatia

asta, spune ea zambind.

-Esti aici... am spus uitandu-ma la Royce. Merci. Mi-am

infasurat bratele in jurul gatului lui si l-am sarutat.

-Royce...il striga Nick. Cred ca e de ajuns...i-a facut

semn spre mama, care tremura de nervi.

-S-Scuze...spune Royce, uitanduse la mama.

-Este bine, acum puteti pleca! A spus ea dur.

-Nu, mami, te rog...Am dat sa ma ridic, dar corpul meu

slabit nu ma ajuta deloc.

-Scumpo, este mai bines a plec acum. Ma voi

intoarce, promit, imi spune Royce bland.

-Bine...am spus trista. Cei 4 vampiri au disparut imediat

din casa, iar Royce m-a mai sarutat o data inainte de a
pleca. M-Mami...multumesc...
 Mama se aseaza langa canapea.
Am imbratisat-o, plangand. Era bine s-o stiu aproape. Chair
daca uneori nu eram pe aceeasi lungime de unda, o iubeam. Era
mama mea si ar face orice pentru mine. Am sarutat-o pe obraz si
am strans-o din nou in brate, de data asta mai puternic.

Mini vacanta (capitolul 43)

Zilele se scurgeau cu incetinitorul pentru mine. Oricat
incercam sa-mi pastrez calmul nu reuseam. Orice chestie fara
sens ma enerva si imi venea sa pocnesc pe toata lumea. Stateam
mai mult in dormitor si nu mai vroiam sa vorbesc. Tot ceea ce
spuneam era strictul necesar, daca ma intreba cineva ceva.
Nikki observase schimbarea mea si increase sa afle ce se
intampla, dar nu a putut afla nimic. Ea ar fi ultima persoana
careia i-as spune ce fel de persoana este iubitul ei.

A trecut o luna de cand Royce si prietenii lui intrasera din

nou in viata mea. Toti cei care stiau legatura mea cu cei cinci
erau tensionati cand eram in aceeasi camera, iar cei care nu
stiau erau nedumeriti. Alice a venit cu o idee buna pentru acel
moment. Sa mergem doua zile la un rau din afara orasului,
pentru cateva moment de aer curat. Toate fetele am mers
impreuna cu Alice dupa costume de baie si ce mai aveam nevoie
pentru tabara.

Vineri dimineata intreaga familie s-a indreptat spre rau.

Oamenii abia asteptau sa faca o baie, la fel si Nessie, Jake, Ray si
Alice. Si eu adoram apa, dar acum parea sa nu-mi mai placa
nimic. Pe drum Nikki a vorbit la telefon, dar nu am putut auzi cu
cine si nici nu am putut sa-I vad gandurile. Cand am ajuns la un
loc potrivit pentru tabara, majoritatea s-au aruncat in apa.
Oamenii stateau foarte aproape de vampire, pentru a nu-I lua
curentul. Am ramas putin pe mal, alaturi de Esme si Carlisle
pentru a-I ajuta sa aranjeze paturile. Dezbracandu-ma incet de
haine, pentru a ramane in costumul de baie mi-am privit corpul,
apoi m-am uitat la Nikki care se balacea cu Ray. Mi se facea
scarba de corpul meu si cel mai mult ma ingrozea gandul ca
Royce ar putea s-o atinga si pe ea.

-Este in regula, scumpo, imi spune dragastos Esme.

-Bine macar ca nu au veniti aici, am spus rece.

Am vrut sa-I mai spun ceva mamei, dar Emmett ma i-a in

brate si ma arunca in apa. Am aterizat putin mai departe de
Jake si Nessie, care au inceput sa rada.
 -Emmett! Am strigat la el, scuipand apa pe care o
inghitise-m. Toti au inceput sa rada, cand l-am bagat la fund pe
scumpul meu sot.

Ne-am jucat cu totii leapsa, apoi, oamenii, Esme si Carlisle

au iesit pe mal.Curentul era chiar prea puternic pentru
picioarele nesigure ale oamenilor. Fiecare cuplu s-a retras intr-o
parte a raului, pentru cateva moment de intimitate.

Emmett ma i-a in brate si ma lipeste de el. Vazand ca nu

ma retrag a inceput sa ma sarute pe gat, urcand incet spre buze.
Am inceput sa-l sarut si eu, facand abstractive de imaginile din
minte si de chicotelile celorlalti. Mi-am infasurat bratele si
picioarele in jurul trupului lui mare, lucru ce l-a uimit si mi-a
zambit, dezvelindu-si toti dintrii de un alb imepecabil.

-Sigur esti in regula? Intreaba el, oprind sarutul.

-Babe, nu facem dragoste, i-am spus

zambind, lovindu-l incet cu degetul peste nas. L-am angajat intr-
un sarut mai pasional decat cel de dinainte, la care el a fost
fericit sa raspunda.
 -Buna, a spus o voce cunoscuta. Am rupt sarutul cu Emm,
dar mi-am lasat bratele infasurate in jurul gatului lui si m-am
intors spre tabara.

-Ma bucur ca ati ajuns. Nikki iese din apa si

merge la Royce sarutandu-l. Am simtit ca dau afara tot sangele
pe care-l vanase-m cu 2 zile in urma.

-Nu stiam daca sa venim sau nu, spune el. M-a cautat
cu privirea si cand m-a vazut in apa, lipita de trupul lui Emmett
privirea lui a devenit ciudata. Ce era cu privirea aia? Era aceeasi
pe care o avea cand eram impreuna…

Cei cinci nou veniti au ramas in slip si m-am cutremurat in

bratele lui Emmett, cand i-am vazut goi. L-am strans mai tare pe
Emmett in brate, iar el m-a sarutat pe frunte, soptandu-mi la
ureche ca este alaturi de mine. S-au asezat pe patura langa
Nikki, incepand sa vorbeasca.

Nu am vrut sa ies din apa, iar Emmett nu vroia sa ma lase

singura. Nu vroiam sa ma vada aproape goala. Nu aveau
dreptul asta! Intr-un final dupa lungi rugaminti ale lui Emmet,
am iesit din apa, tinandu-l strans de mana. Ochii celor cinci s-au
plimbat pe corpul meu si am scos un marait puternic.

-S-a intampalat ceva?Intreaba Nikki, uitanduse cand la

mine cand la cei cinci.
 -Nu, am raspuns rece.

Soarele coborase de pe cer, iar luna isi intra in drepturi.

Am aprins un foc de tabara si fiecare vampir, om si varcolac a
spus cate o poveste de groaza. Eu am refuzat sa spun si nimeni
nu a insistat.Stateam intr-un loc mai retras, in jurul focului. Toti
vampirii erau concentrate pe povestea tatei. Mi-am pus capul pe
umarul lui Emmett, plimbandu-mi mana pe pieptul lui. Bratul
lui in jurul meu, ma facea sa ma simt in siguranta.Cu coada
ochilui ma uitam la Royce si Nikki ce chicoteau intre ei. Emmtt
ma saruta incet pe buze, asezandu-mi tot parul intr-o

parte. Am vazut-o pe Nikki,

ridicanduse de pe busteanul unde statea si se aseaza pe
picioarele lui Royce, incepand sa se sarute pasional. Mana lui
Royce se misca incet pe piciorul ei, mergand spre fund. Nu am
mai suportat aceasta imagine. Focul a inceput sa arda in mine,
iar Emmett mi-a simtit incordarea. A scos un marait jos cand a
vazut si el imaginea, dar era mai atent la mine. Eram pe cale sa
fac bum si de data asta nu stiu ce m-ar fi putut opri. Cei patru
prieteni ai lui Royce, Edward si Jasper au vazut schimbarea mea
brusca.
 -Royce! Am marait la el, facand un pas amenintator spre
el. Ceilalti si-au indreptat atentia spre noi. Edward era gata sa
intervina, citindu-mi gandurile.

-Rose, nu am facut nimic rau, se apara el, dar inca

continua sa-mi tina fiica in brate.

-Stiu ca n-ai bun simt, dar daca ti la viata ta, nu

face asa ceva in fata mea!

-Mami, linisteste-te, spune Nikki. Palma lui Royce s-a

strans pe piciorul lui Nikki. Stia ca daca era langa ea, nu-l
atacam. Gresit! De data asta intrecuse masura.

-In fata mea fara

rahaturi dastea! Mi s-a scarbit de ele! I-am dat o palma lui
Royce azvarlindu-l intr-un copac, iar Nikki a cazut langa
busteanul pe care stateau. Royce o impinsese pentru a nu o lovi
pe ea. Nu as fi lovit-o pe ea, dar deh nebunul tot nebun ramane.
 -Rose, nu! Edward ma prinde de umeri si ma zguduie
puternic. Revinot-i! Nu face ceva ce vei regreta mai
tarziu, imi sopteste el, aratand cu capul spre Nikki care-l ajuta
pe Royce sa se ridice. L-am lasat sa ma duca de acolo, trebuia sa
plec pana nu-mi pierdeam de tot controlul.

Edward m-a indepartat de tabara cat sa nu ne mai auda.

M-am asezat pe nisipul fin,strangandu-mi picioarele la piept.
Imaginile din acea noapte au inceput sa ma bantuie,mult mai
agresive decat de obicei.

Am strans ochii atat de tare, incat au inceput sa ma doara.

Corpul imi tremura puternic. Cand am reusit sa-i deschid,
Edward se asezase langa mine si ma privea ingrijorat.

-Le-am stricat weekendu-l...Am lasat o lacrima sa-mi

cada pe obraz.

-Shh...Edward a vrut sa ma imbratiseze dar s-a oprit. L-

am imbratisat eu, plangand la pieptul lui. Gata, surioara,
linisteste-te...ma saruta pe cap si pe frunte.

-N-N-am vrut...
 -Shhttt…Rose, uita-te la
mine! Palmele lui mi-au ridicat capul, ajungand la acelasi nivel
cu el.Termina cu cerutul scuzelor. Nu esti tu de vina.Toti
intelegem si nu suntem suparati. Acum trebuie sa fie
puternica. Stim ca iti este greu sa stai pe langa ei, de
aceea nu te condamnam, dar ne facem griji pentru tine.
In ultimul timp ai devenit foarte violent si asta ne
ingrijoreaza rau. Te distrugi din interior, Rose. Edward
ma apucase de umeri ca sa ma poata privi in ochi.

-Imi pare rau… v-am stricat vacanta…imi pare

rau. Continuam sa-mi cer scuze si sa clatin din cap. Nimic din ce
spusese Edward nu ma ajuta sa ma simt mai bine. Vedeam in
gandurile fiicei mele ca reactia mea le distrusese cheful tuturor.
Si era numai vina mea!

-Ba nu, Rose, de ce nu vrei sa intelegi?

-Vreau acasa, am zis dupa o scurta perioada in care

niciunul nu spuse nimic, apoi m-am cufundat in imbratisarea
frateasca pe care mi-o dadea Edward.

-Bine, dar mai intai mergem sa le spunem si

celorlalti.
 -Nu! Nu vreau sa-I vad pe…Nu vreau, intelege, du-
ma acasa. Te rog…Lacrimile incepeau sa se inteteasca, iar
Edward, vazandu-ma asa, a cedat.

A oftat, apoi m-a ajutat sa ma ridic.

-Bine, hai sa mergem. Sper ca Alice a vazut ca vom

pleca…

Cu pasi umani ne-am indreptat spre casa. Nu-mi mai

puteam controla lacrimile, ce pareau sa semene cu apa de la
robinet.Mai aveam putin si ieseam din zona nisipului fin. M-am
oprit si m-am intors la Edward.

-Nu! Spune hotarat.

-Edward, m-am gandit…A dat din nou sa

protesteze. Lasa-ma sa vorbesc! Le-am stricat mini
vacanta tuturor…daca mergi cu mine este chiar
compromisa. Intoarce-te la ceilalti…ma descurc…

-Ce?!Ai inebunit complet? Crezi ca noi am sta aici

si ne-am distra stind ca tu esti acasa? Nu, Rose! Suntem
o familie, la bine si la rau!

M-am intors spre orizont. Soarele incepea sa rasara, iar

cerul se colora in galben-portocaliu. O adiere mica de vant mi-a
ciufulit parul.
 ―Ai de gand sa fugi,
Rosalie? Ai de gand sa-I lasi sa castige? Tipa eul meu interior.
Nu! Nu sunt lasa! Nu-mi voi lasa familia impreuna cu ei! Stiu
foarte bine de ce sunt in stare acei…nenorociti! Fiica mea nu are
viitorul alaturi de el sunt sigura, dar pentru moment asta crede.
Daca voi face ceva impotriva lui,risc sa-mi pierd fiica, iar asa
ceva nu voi accepta niciodata! Trebuie sa intru in hora si sa joc
pana la sfarsit! Gata cu lacrimile! De acum incolo nu voi mai
varsa nicio lacrima...pentru nimeni!"

Mi-am sters lacrimile si l-am privit pe Edward. Privirea lui

era surprinsa, dar si mandra.

-Sa ne intoarcem, am
spus hotarata.
 -Vampirul s-a intors? Intreaba zambind.

-S-a intors si este pregatit pentru orice. Hai sa ne

jucam putin de-a mama soacra…ce-a buna, am spus
strambandu-ma.

-Esti o figura. Sigur esti in regula?

-Foarte sigura! Tonul meu hotarat m-a uimit si pe mine.

Am verificat putin ce era in tabara. Toti erau ingrijorati,

mai ales Alice care a putut vedea ca Edward luase decizia sa
plece si automat pleca cu mine.

-Rose, te mai intreb o data, sigur esti in regula?

-Sunt sigura, Edward! Nu sunt lasa! Si in primul

rand nu voi mai fugi de ei! Trecutul este trecut si chiar
daca va exista acolo intotdeauna, trebuie sa inveti sa
traiesti cu el. Acum ce conteaza pentru mine sunt fiica,
nepotul, sotul si familia mea!

-Da, asta e Rosalie Cullen pe care o stiu eu, spune el

lovindu-ma incet in umar.

Am inceput amandoi sa alergam spre tabara. De data asta

Edward trebuia sa se tina dupa mine. Imi ascundeam
sentimentele de Nikki si se pare ca reuseam. Era confuza. Mai
bine confuza, decat sa stie cu adevarat ce simt.Nimeni nu va mai
sti niciodata ce simt!
 Apropiindu-ne de tabara, am zarit un ghem mare de blana.

-Iubito…Emmett, vine la mine si ma imbratiseaza. L-am

sarutat incet pe buze.

-Vreau sa-mi cer scuze pentru iesirea de aseara.

Stiu ca suna aiurea si poate nebunesc, dar nu eram eu.
Era partea mea intunecata, am schitat un zambet
micut. Promit ca de acum incolo nu voi mai lasa…focul
sa iasa afara.

Majoritatea aveau ochii cat cepele. Royce si prietenii lui

erau total pierduti in tot discurul meu.

-Scumpo, vrem ca tu sa fi in regula…imi spune Esme

imbratisandu-ma.

-Sunt, promit.

Jacob era in forma de lup. Mi-a dat o limba uriasa pe fata,

umplandu-ma de bale.
 -Bleachhhh! Jacob
Black! Am incercat sa scap de bale, dar mai rau le intindeam pe
mine. Esti atat de scarbos! Nessie, cum rezisti sa stai cu
el? Renesmee incepuse sa rada zgomotos, rasul ei auzindu-se
precum un ecou in toata zona.

-A spus ca poti face o baie sa te speli, traduce

Edward.

-Mai bine fa tu o baie, caine! M-am intors la Jacob,

care sa dadea incet in spate. Baie placuta catelus, sa sti ca
nu avem sampon de caini. L-am impins in rau. Cazatura lui
i-a udat, pe Alice, Jazz si Bella.

-Merci, Rose, spun cei trei in cor.

-Nu aveti pentru ce.

Jacob se transforma in om si scoate capul din apa.

 -Barbie sti cum derutezi o blonda? O pui sa numere
treptele unei scari rulante. Jacob izbucneste in ras, la fel si
cei de pe mal.

-Foarte amuzant, catelus, dar este veche. Cauta si

tu unele noi.

-Pai pana acum le sti pe toate…

M-am prins, spui ca le sti pe toate cand ne fapt nu le sti.

-Vaiii, ce destept esti. Jake, vezi sa nu te i-a

curentul din cauza ca dai toata desteptaciunea din tine
afara. A urmat un nou val de ras.

-Cine vorbea…

-Jacob, chiar le stie, nu se preface, spune Edward,

razand.

-La dracu! Jacob loveste apa cu pumnul. Atunci o sa-mi

i-au o carte de bancuri.

-Nu stiam ca lupii stiu sa citeasca, dar deh lumea

se intoarce cu susul in jos. Jacob, stai! L-am oprit cand el
a facut un pas spre mal. Doar n-ai de gand sa iesi asa pe
mal, nu?

-De ce blondino, crezi ca nu arat bine?

-Nu ma intereseaza cum arata un sac de purici. Nu

am nevoie de asa ceva… M-am intors, ―ascunzandu-mi‖ fata
in pieptul lui Emmett. Ma mir cum de mai statea in picioare de
atata ras.

-Ai vrea tu pe cineva ca mine, spune mandru.

-Nu te mai umfla in pene caine. Am un sot mult mai

bun decat oricine pe lume.

-Merci, baby. Emmett ma saruta, tandru.

-Ar vrea el sa arate asa sexy.

-E destul de sexy si fie vorba intre noi... Cand o sa

ajungi ca Emmett poate mai vorbim dar pana atunci tot
copil ramai.
 -Maxim!!! A strigat Edward.

Emmett se tavalea pe jos de ras, iar acum si Edward. Nikki

si Ray isi stergeau lacrimile, ceilalti radeau si ei. Numai prietenii
mei stateau si doar zambeau. Nikki a venit la mine si ma
imbratisat.

-Merci, mami.

-Te iubesc, Nik! I-am spus sarutand-o pe cap.

Ziua a decurs perfect. Distractie la maxim.Ma bucuram ca

pana la urma nu le-am stricat vacanta. Chiar daca ma
comportam bine si zambeam incontinuu, in sufletul meu era o
furtuna puternica, dar reuseam s-o tin sub control si sa nu-mi
mai las familia sa sufere din cauza asta. Aproprierile dintre
Nikki si Royce inca ma sacaiau, dar trageam aer in piept si
ramaneam pe loc. Emmett a fost mereu prin preajma mea.

Eram cu totii in apa.

 -Unde sunt Andrew, Ray si Jacob?Intreaba Jade.

-Ray! Il striga Nikki.

-Calmati-va sunt destul de mari, spune Edward

razand.

-Edward, daca sti ceva. Bella il privea serioasa. Ma

asptetam ca Bella sa-l mai pocneasca pe Edward, dar se
stapanea perfect chiar si atunci cand o enerva la culme.

-Nu stiu nimic, spune el privind cerul.

Nu a durat mult pana cand i-am azuit pe baieti razand.

Jacob se transformase in lup si statea intins pe spate, cu Ray si
Andrew pe burta lui. Merese in susul raului si isi dadusera
drumu la vale. Curentul puternic ii purta repede spre noi. Am
reusit sa ne dam la o parte cam in ultima clipa, inainte ca Jacob
sa ne agate si sa ne traga dupa el. Totusi a reusit s-o ―rapeasca‖
pe Alice.

-Jacoobbbb! Tipa Alice, cand mai reusea sa iasa la

suprafata.

-Nu ar trebui s-o ajutam?Intreaba Jade, tinanduse de

bratul lui Esme.

-Este in regula, spune Emmett, chicotind. Chiar daca

este mica, este un monstrulet.

-Vezi ca vorbesti despre sotia mea! Maraie Jasper.

 -Incet Jazzie, spune Emmett.

Dupa ce Alice a fost recuperata, gasca s-a restrains din

nou. Seara a urmat un nou foc de tabara, dar nu a mai fost
niciun incident. La un moment dat, Royce se ridica si vine la
mine. Emmett s-a incordat langa mine si l-a sagetat cu privirea
pe Royce. Nikki privea ingrijorata in directia noastra.

-Pot sa vorbesc o secunda cu tine?Intreaba Royce cu o

voce tremuranda.

-Ce sa vorbesti cu ea?Vocea lui Emmett era scazuta, dar

furioasa.

-Scumpule, nu te enerva, nu merita, i-am spus

mangaindu-I obrazul. Emmett se intoarce la mine putin socat de
reactia mea. Ce vrei sa vorbesti cu mine?

-Daca se poate intre patru ochi…de fapt toti vrem

sa vorbim cu tine…

M-am uitat peste umarul lui. Ceilalti au inghitit in sec.

-Nu avem ce vorbi! Haideti sa incetam cu chestia

asta si sa nu mai provocam alte probleme, nu?

-Te rog…nu va dura mult…

-Nu! Si cand spun nu, ramane NU!

 Tata se apropie de noi . Royce parea insistent si nu mai
vroia alte dispute.

-Royce, termina! Ii spune

el.

-Carlisle, te rog…este o problema intre Rose si

noi…Ar trebui s-o rezolvam noi,pentru a nu mai fi
scandaluri.

-Bunicule, Royce…Nikki, il luase de brat pe

Royce. Mami, mergi sa vorbesti cu ei sunt sigura ca nu
se intampla nimic…

-Nikki, nu te baga! Royce, raspunsul este NU si

acum fa pasi, chiar nu vreau sa-mi stric seara si buna
dispozitie.

Infrant, acesta revine la locul lui pe bustean, alaturi de

Nikki. Carlisle m-a privit mandru si s-a dus si el la Esme. Ray
incepuse sa-l agreeze pe Royce, dar inca era nedumerit. Ar fi
vrut sa stie ce se intampla intre Royce si mine.

Bratul lui Emmett, coboara pe piciorul meu si ma trezeste

in ganduri. I-am zambind, dandu-I un pupic pe obraz. Luna era
rosiatica, iar cerul de o culoare neagra-visinie. Parea o noaptea
numai buna pentru vampiri.

Jacob a adormit pe un bustean, iar Ray si Andrew au

profitat de ocazie si l-au machiat putin. Trebuie sa recunosc
rosul il prinde pe caine. Stateam pe patura, alaturi de Emmett,
Bella si Edward. Alice si Jasper disparusera din peisaj, oamenii
erau rapusi de oboseala, iar Nessie motaia si ea pe langa Nikki si
amicii ei.M-am rezemat mai bine de Emmett, obligandu-l practic
sa ma imbratiseze. Imediat bratele lui s-au strans in jurul meu,
iar buzele lui s-au lipit de fruntea mea.

-Jake va avea o mare surpriza maine

dimineata, spune Bella chicotind.

-Mi-e cam lene sa ma deplasez ca ii ajutam si

eu, continui eu, ganditoare.

-Ce rautacioasa esti, baby…

-Asa sunt eu ce sa faci.

-Ce faceti?Intreaba Esme, asezanduse langa noi.

-Radeam de caine, ii raspund eu.

 -Da, va fi socat cand se va trezi.

-Sta bine cu inima, deci nu vor fi probleme, o anunta

Bella.

Esme a chicotit si si-a plimbat privirea pe noi. Ochii ei au

ramas putin fixati pe mine. I-am zambint si s-a relaxat putin.
Inca era nedumerita de schimbarea mea brusca de atitudine
fata de Royce si ceilalti, dar se bucura ca nu mai exista
scandaluri care se puteam lasa cu ―varsare de sange‖.

Pentru a mai anima putin atmosfera, Emmett si Jasper au

inceput sa spuna bancuri. Toti i-au urmat si cu fiecare banc spus
situatia parea sa scape de sub control. Linistea noptii rasuna de
rasete si chicoteli. M-am indepartat putin de grup, refugiindu-
ma langa rau. Mi-am lasat picioarele sa cada in apa rapida. Imi
aminteam putin de vremurile cand mergeam la plaja cu familia
mea umana si stateam in aceeasi pozitie, alaturi de fratii mei
mai mici. Am auzit pasi apropiinduse de mine si m-am intors. In
spatele meu, Royce venea incet. Am oftat si mi-am concentrate
atentia pe rau. Calm,Rose! Imi tot repetam in minte.

-Pot sta langa tine?Intreaba el. Am ridicat din umeri si

s-a asezat. Mica distanta dintre noi, am facea sa tremur, dar
nu-l lasam sa vada asta. Este frumos aici…Incearca el sa
inceapa o discutie.

-Ce vrei pana la urma?Il intreb direct.

 -Vroiam doar sa vorbesc cu tine…

-Ne-am spus tot ce aveam de spus. Royce,lasa

situatia asa cum a picat. Te comporti frumos cu fiica
mea si totul va fi in regula.

-Am inteles asta, dar nu

vroiam sa vorbim despre Nikki. Vroiam sa vorbim
despre…trecut…

-Nu avem ce vorbi despre trecut. Lucrurile s-au

spus atunci! Inceteaza cu chestia asta.

-S-a intamplat ceva?Intreaba Emmett venind langa noi.

M-am ridicat si m-am dus la el.

-Nu, scumpule, Royce tocmai se intoarcea la ceilalti.

-Da, ai dreptate…spune trist.

Cu mainile in buzunar, Royce a plecat. M-am asezat din

nou pe nisip, cu picioarele in apa, de data asta in bratele sotului
meu. Isi pune barbia pe umarul meu si ma saruta pe gat.
 -Ce vroia?

-Nimic. A inteles ca trebuie sa lase lucrurile asa,

daca nu a inteles o sa vorbesc cu el, dar nu stiu cat ii va
placea, tinand cont ca nu va fi nimeni prin preajma…am
zambit malefic.

-Rose…Daca te mai supara, ma ocup eu de el,

oricum imi doresc sa-I rup capul.

-Emm, nu vei face nimic. Am sarit speriata. M-am uitat

la el cu o fata serioasa. Nu vreau sa-mi pierd fiica din
cauza unuia ca el. Trebuie sa avem putina rabdare.
Sper ca timpul sa le rezolve pe toate.

-Si eu sper, iubito…Si eu

sper…Spune el, sarutandu-ma din nou pe gat, strangand mai
tare bratele in jurul meu.
Caseta surpriza (capitolul 44)
De la mica noastra vacanta, nervii mei se mai domolisera.
Incepeam sa ma controlez mult mai bine in preajma lui Royce si
a prietenilor lui, dar inca simteam un impuls de a-I distruge.Si
totusi,desi impulsul era puternic, il tineam in frau. Chiar daca
animalul din mine era nerabdator sa iasa afara, vointa si
iubirea pentru fiica mea erau mult mai puternice decat el,asa ca
pradatorul statea inchis in mine si mocnea,asteptand ziua cand
il voi lasa sa-si faca de cap.

Era o zi inorata de sambata. Cateva picaturi micute de

ploaie cadeau din norii cenusii ce acopereau tot cerul. Toata
familia era in curtea din spatele casei. Unii jucau un mini tenis,
iar altii stateau la masa si vorbeau, privindu-I pe jucatori. Prima
echipa era alcatuita din Sarah, Graham, Jake si Nessie, iar
echipa a doua era alcatuita din Nikki, Ray, Alice si Emmett.
Stateam la masa cu mama, tata, Jasper, Bella si Edward,
vorbind. Andrew o tinea in brate pe Marie, care se juca cu un
ursulet iar langa el stateau cei cinci prieteni ai mei. Vampirilor
din echipa numarul doi nu prea le convenea ca trebuie sa joace
la o putere mica, fiind oameni in echipa adversa, dar isi
controlau puterea destul de bine, atunci cand loveau mingea. La
o lovitura mai puternica a lui Alice, mingea dispare pe geamul
deschis a-l camerei lui Ray.

-Rose, mergi tu te rog sa aduci mingea? Intreaba Alice

cu o fata de catelus.
 -Cine ti-ar putea rezista.Alice incepi sa
semeni cu Jacob. M-am ridicat sa intru in casa, dar auzul fin
m-a avertizat ca se apropie ceva. M-am ferit din calea unei
pietre, prinzand-o in palma. Jacob se uita suparat spre
mine. Teapa caine, iti trebuie mai mult antrenament
daca vrei sa ma lovesti, ii spun sfaramand piatra. Am lasat
praful din ea sa dispara intr-o adiere de vant. Cei cinci prieteni
de la masa au inghitit in sec.

-Odata si odata o sa reusesc ,blondino, si atunci o sa

vezi cat de puternic este cainele asta.

-Sa nu uiti asta, catelus! Avem o eternitate la

dispozitie.

Am disparut in casa si m-am indreptat spre camera lui Ray.

Nu prea intram in camera lui pentru ca nu vroiam sa-I violez –
chhhhh…urat cuvant…Imi provoaca mancarimi pe tot corpul-
intimitatea. Cand am deschis usa am ramas putin socata.
Hainele lui erau aruncate pe usa de la sifonier si pe scaunul
biroului, fel de fel de jucarii erau imprastiate prin camera, iar
placa de par si incarcatorul telefonului erau imprastiate si ele pe
langa priza. Am facut abstractie de dezordinea din camera si am
inceput sa caut mingea. Mi-am dat seama ca aveam ceva de
cautat. Uitandu-ma prin jur am vazut cateva figurine ce
fusesera asezate pe unul din rafturile etajate erau daramate.Am
mers spre ele si le-am ridicat. Se pare ca mingea lovise acel raft
si ―zburase‖ in alta parte a camerei.Cand am asezat figurilele la
locul lor, praful ce s-a ridicat in aer m-a facut sa tusesc. O sa am
o discutie despre curatenie cu pustiul asta. Adolescent,
adolescent dar curat tot trebuie sa ai, macar cat de cat. La el in
camera parca venise al patrulea razboi mondial. Am inceput sa
caut pe sub pat si m-am lovit de alte lucruri aruncate la
intamplare pe acolo. Lasand patul am trecut la sifonier. Acolo
am zarit mingea langa perete. Am bagat mana dupa ea, dar nu
am ajuns. M-am ridicat si m-am uitat putin la sifonier. Speram
sa nu cada toate ciudateniile pe care le avea Ray aruncate pe el.
Cu grija am tras sifonierul pentru a putea lua mingea. Cand am
tras sifonierul, un obiect micut a cazut in apropierea mingii. Am
luat mingea, dar si obiectul care cazuse. Era o caseta video, iar

pe ea scria ―RE‖. Am invartit putin caseta printre

degete. Nu era frumos sa umblu in lucrurile altor persoane, dar
caseta asta parea suspecta. Am mers la fereastra si i-am aruncat
mingea lui Alice.

-Vin si eu imediat,i-am anuntat.

Cu pasi micuti am mers in camera de zi. M-am uitat cateva

secunde lungi la dvd si pana la urma am hotarat ca vreau sa stiu
ce e pe caseta.Trebuia sa stiu! Am bagat caseta in dvd si am
asteptat. Imaginea care a aparut pe ecranul mare al
televizorului m-a lasat masca. M-am asezat pe masuta din
living, pentru ca picioarele nu ma mai sustineau. Pe caseta aia
eram eu si Emmett, intr-unul din momentele noastre romantice,
atunci cand fusesem in Londra.De asta l-am auzit atunci
strigand ―DA‖ si topaind fericit in pat. De asta nu mai intrebase
Ray de pestisori si oua. Descoperise singur. Stiam ca este
inteligent si ca nu se lasa batut asa usor, dar sa mearga pana la
a ne filma in dormitor? Asta era prea mult! Am auzit usa care
dadea spre gradina deschizandu-se si am oprit imediat
televizorul. Am luat caseta si am bagat-o in buzunarul
pantalonilor.
 -S-a intamplat ceva, Rose?Intreaba
Esme.

-Nu! Am spus rece.

-Privirea ta spune alta…

-O sa am o discutie foarte, foarte serioasa cu

nepotul meu!

-Ce s-a intamplat?Intreaba Esme vizibil ingrijorata.

-O sa vedem ce are el de spus in legatura cu asta, am

spus aratandu-I caseta.

-Ce-I asta?

-Nu conteaza!

Am iesit in gradina, cu mama in spatele meu. Ray inca se

juca, asa ca nu l-am interupt, chiar daca vroiam sa ma zbarlesc
putin la el. Ma simteam ingrozitor stiind ca Ray ne vazuse in
timp ce faceam dragoste. Edward a chicotit putin si m-am uitat
urat la el.

-Ti se pare amuzant?Intreb suparata.

-Nu, scuze. Dar trebuie sa recunosc ca a fost

ingenios.

-Foarte ingenios…am spus dandu-mi ochii peste cap.

-Am pierdut ceva?Intreaba Bella, plimbandu-si privirea

cand la mine, cand la Edward.
 -Nu, Bella, nu ai pierdut nimic, i-am spus repede.

-Rose, ce ai in mana?Intreaba tata, aratand spre micuta

caseta din mana mea.

-Nimic. Carlisle lasa-ma.

Incercam sa-mi mentin tonul cat mai scazut posibil si pana

acum reusise-m. Mi-am promis mie ceva si am de gand sa-mi
respect promisiunea. Picaturile de ploaie s-au intetit, iar vantul a
inceput sa bata mai tare. Meciul de tenis a incetat, iar jucatorii s-
au retras la mese, sub umbrele. Spre uimirea mea, Nikki s-a
asezat la masa noastra, in loc sa mearga la ―iubitelul ei‖.

-Mami, ce se intampla?Vedeam in gandurile ei ca imi

simtitse starea. La naiba cu legataura asta! De ce trebuia ca si
fiica mea sa simta ce simteam eu?Nu-I corect! Ea nu trebuie sa
stie ce am eu pe suflet! Da, trebuie sa am grija de acum incolo.
Trebuie sa am grija!

-Nimic, scumpo, i-am spus zambind si mangaind-o pe

cap. Fiul tau are de dat niste explicatii. Acum zambetul imi
pierise de pe buze, iar privirea mea furioasa s-a indreptat spre
Ray. Acesta, vazandu-ma a inghitit in sec si s-a ridicat de la
masa.

-Ray, ce-ai mai facut acum?L-a certat Nikki, luandu-l

de ureche. A fost amuzant sa vad cum Ray este urecheat. Nu
vedeai zilnic ca un vampir sa fie urecheat.

-Auauauau! Mami, n-am facut nimic, jur! Spune el,

masandu-si urechea.

-Trebuie sa fi facut cevva, altfel mami nu s-ar fi luat

de tine degeaba. Nikki s-a intors spre mine. Ce-a facut?
 Drept raspuns, am ridicat caseta. Ray a largit
ochii, Edward a inceput sa rada in hohote, iar ceilalti se uitau cu
interes.

-B-b-bunico…nu l-am lasat sa termine pentru

ca i-am tras o palma zdravana peste fata. Nikki a sarit sa-l
apere, dar am oprit-o.

-Nu te baga! Am marait spre ea.

-Ce a facut asa grav?Intreaba speriata.

-Cum indraznesti Ray?Vocea mea urcase

cateva octave. Ray isi tinea palma peste obrazul lovit. Locul in
care palma mea facuse contact cu fata lui se crapase, dar
incepea deja sa se refaca. L-am apucat cu o mana de umar si l-
am zguduit puternic.Cum indraznesti sa faci asta? Chiar
nu ai pic de rusine? Esti un nesimtit, Ray, un nesimtit!

Nikki se elibereaza din stramsoarea mea si se pune in fata

lui Ray. Emmett ma prinde de mijloc. Toti ceilalti erau deja in
picioare. Chiar daca stia ca situatia poate degenerra, Royce a
venit langa Nikki, asezanduse si el protector in fata ei si a lui
Ray. Punct! Asta mai lipsea.
 -Va calmati cu totii? Aici discut cu Ray nu cu
voi! Marai eu.

-De ce l-ai plesnit? Ce a facut atat de grav? Nikki

incepuse sa ridice si ea vocea.

-Ii spui tu mamei tale, Ray sau ii spun eu?

-B-b-bunico…i-im-imi p-pare rau…se balbaie el.

-Ce ai facut, Ray? Nikki se intoarce spre fiul ei,cu mainile

in solduri. Acesta isi muta speriat privirea cand la mama lui,
cand la mine. Nu vroiam sa-I fie frica de mine, dar mersese prea
departe.

-Ceva ce nu trebuia….O prostie….Imi pare rau,

bunico…

-Nu ma impresionezi daca incepi sa plangi sa sti, i-

am spus apasat. Spune-I mamei tale ce ai facut. Spune
aici, in fata tuturor, oricum deja nu mai conteaza…

Toti erau curiosi sa auda ce facuse Ray de ma infuriase atat

de tare. Singurul care statea linistit, trantit pe unul dintre
scaunele de plastic era Edward. Radea de ceilalti ca stateau atat
de incordati.

―Daca mai ranjesti mult fasolea, o sa te plesnesc si pe tine!‖

M-am uitat la el si l-am vazut ridicand mainile in semn de
predare.
 -Ce ai facut Ray? Pentru numele lui
Dumnezeu, spune odata, copile! A strigat Royce la el si
pentru prima data am vazut ca Ray chiar l-a acceptat.Royce
avea o oarecare influenta asupra nepotului meu. Nu-mi placea
ca isi atribuie niste lucruri care nu au nicio treaba cu el, dar
subiectul asta vreau sa-l inchid. Royce este cu Nikki si punct. Ray
a tras aer in piept si la dat afara zgomotos.

-Mami,cand eram in Londra…sti ca

am avut o anumita discutie, despre “de unde vin copiii”.
Nikki a dat aprobator din cap. Sti ca atunci bunicul mi-
a spus ceva cu pestisori si oua. Toata familia a inceput
sa rada, iar Emmett a lasat capul in jos, rusinat. Ei
bine…cum nu ati vrut sa-mi spuneti mai multe, am
hotarat sa aflu singur…Din cate auzise-m prin jur era
nevoie de un cuplu. Cum singurul cuplu din casa era
bunica si bunicul, i-am ales pe ei.A ridicat din umeri si
mi-am tinut in frau impulsul sa-l plesnesc inca o data.
Cand nu erati acasa niciunul, le-am montat o camera
video in dormitor…Ray nu a mai continuat si a lasat capul in
jos. Chiar si cu privirea in pamant, puteam vedea pe fata lui
lacrimi.
 Toti au ramas cu gurile cascate. Unii au inceput sa
chicoteasca, altii pur si simplu au ramas tacuti. Simteam rusine
venind din partea lui Nikki. Royce se uita cand la Ray, cand la
mine si Emmett. Nici nu vreau sa ma gandesc ce-i trecea acum
prin tartacuta. Pe asta il pocneam sigur daca mai continua asa.

-C-Cum ai putut sa faci asta? Nikki deja

nu mai avea forta sa ridice vocea la el.

-Nu am vrut…A fost o tampenie.

-Ray! Vocea lui Emmett m-a facut sa tresar,

mai ales ca ma tinea de mijloc. Totul are o limita, iar tu ai
intrecut-o. Esti obsedat sexual?

-Emmett! Am tipat la el. Acum o iei tu pe aratura…

-Rose, acum vorbesc eu! Wow, ma speria. Imi mai

vorbise asa cand avusese o discutie mai aprinsa cu Nikki, acum
ceva timp.Ray,vorbesc serios. Esti…L-am lovit in umar pe
Emmett, iar el si-a indreptat atentia spre mine.

-Termina! I-am spus apasat. Ray, nu stiu ce va hotara

mama ta drept pedeapsa si sincera sa fiu nu ma
intereseaza…Cert e ca pentru o perioada nedeterminata
poti sa uiti ca ai bunica. M-as fi asteptat la orice…orice,
dar nu la asta. Pune-te putin in locul nostru si spune-mi
daca tie ti-ar place sa-ti violeze –chhh, iar cuvantul ala.
Royce si cei 4 prieteni au tresarit la auzul lui, mai ales ca iesea
din gura mea- cineva intimitatea. A clatinat din cap in semn
ca nu. Pai vezi? In fine acum faptul este consumat si
pentru ziua de azi mi-am facut destui nervi…De azi
incolo cu mine ai incheiat-o!

I-am aruncat caseta lui Emmett si am intrat in casa. Nu-

mi venea sa cred ca nepotul meu pusese o camera video in
dormitorul meu si al lui Emmett. Am intrat in dormitor,incepand
sa ma uit prin toate locurile unde ar putea fi montate camere.

Ray a venit dupa mine sa-si ceara scuze, dar put si simplu
l-am ignorant.Singurul lucru pe care I l-am spus a fost sa-l
intreb pe unde sunt ascunse si celelalte camera. Dpret raspuns, a
inceptu sa se invarta precum o tornado prin camera mea si a lui
Emmett, scotand cate un microfon sau o camera de pe ici pe colo.
Stateam in mijlocul camerei si ma uitam trasnita la el. Cand a
terminat, a venit in fata mea, cu privirea plecata. Avea in brate
vreo 10-15 camere video.

-Astea-s toate? Am marait.

-Da, bunico, astea-s toate. Imi pare rau…

-Nu-mi pasa de ce vrei sa-mi spui. Vreau sa pleci

de la mine din camera si sa nu mai intrii nicioadat
aici! Ray si-a ridicat privirea trista spre mine, iar eu am intins
bratul spre usa. Afara!
 Ma durea sa-l vad asa trist, dar ma facuse de rusine grav.
Nu era de ajuns ca ma filmase in Londra mai aveam si in
dormitorul actual. Odata plecat, m-am trantit in pat si mi-am
pus bratul peste ochi. Cat imi doream sa dorm putin si sa uit de
rusinea pe care o simteam. Sa fii vampir este tare neplacut
uneori. Ma simteam epuizata si chiar simteam nevoia sa
dorm…Am incercat sa-mi eliberez mintea. Daca puteam avea
copii, plange si imi simteam corpul obosit –ceva iesit din comun,
chiar si pentru un vampir-, era posibil sa pot si sa dorm. M-am
ridicat pe pernele pufoase si am inceput sa numar oi, de obicei
ma ajuta cand eram om, dar acum nu parea sa mai aiba efect.
Uitase-m cum este sa dormi, uitase-m acea senzatie de liniste si
detasare. M-am tot foit in pat, cand pe-o parte cand pe alta, dar
nu reuseam deloc sa adorm. Un tunet puternic m-a luat prin
surprindere, facandu-ma sa tresar. M-am ridicat in capul
oaselor si m-am dus la fereastra. Picaturile mari si repezi de
ploaie se izbeau cu putere de geam. Linistea din casa m-a pus
putin pe ganduri. Incet, am iesit pe hol si am mers in camera de
zi. Toata familia se uita la televizor. M-am asezat in linste langa
Emmett. Nu mi-a luat mult sa recunosc filmul. Furios si iute 4.
Genial film, era pe placul meu. Mi-am pus o mana pe pieptul lui
Emmett si capul pe umarul lui. El si-a pus bratul in jurul
umerilor mei, apropiindu-ma mai mult de el.

-Rose, poti face o masina ca

asta?Intreaba Jasper, intr-o pauza.

-Daca am tot ce-mi trebuie normal. Nu e cine stie

ce, spun ridicand din umeri.
 -Pentru tine, continua Bella. Eu nu stiu sa schimb
nicio roata.

-Ar trebui sa inveti, pentru ca nu sunt intotdeauna

prin preajma.

-O sa ma inveti intr-o zi, dar sa sti ca sunt cam grea

de cap, spune afisand un zambet nevinovat.

-Nicio problema, ma descurc eu.

-Liniste, ca incepe, spune Alice. Filmul asta nu prea era

genul ei, dar se pare ca o captivase total. Acum nu stiu sigur
daca masiniile super tari sau muschii lui Vin Diesel.

-A doua varianta,raspunde Edward, razand.

Am inceput sa rad si eu. Alice parca simtise ca se vorbea de

ea si s-a intors spre noi. Amandoi am tacut imediat. Pe la
jumatatea filmului, Ray se ridica din fotoliu si se aseaza pe
manerul canapele, fiind astfel langa mine. Nu l-am bagat in
seama si mi-am continuat vizionarea. Actiunea din film ne
captivase pe toti. Am simtit o mana nu foarte mare prinzandu-
ma de brat. M-am intors si am dat de privirea trista a lui Ray.
Mi-am tras mana si m-am intors la televizor.

-As vrea sa vorbesc cu tine si cu bunicul, te

rog…spune in soapta, la urechea mea.

-Vrea sa vorbeasca cu tine, i-am spus lui Emmett,

inclinand capul spre Ray.

-Dupa film, ii spune Emmett pe un ton rece. Si el era

suparata pe Ray si pe buna dreptate.

-Vreau sa vorbesc cu amandoi…sopteste el.

 -Dupa film! Tonul ridicat al lui Emmett le-a atras atentia
celorlalti.

-Emmett! Il cearta Esme.

Acesta a facut semn ca tace si si-a intors privirea spre

televizor. Intre mine si manerul canapele mai erau putin loc.Ray
s-a lasat sa alunece in acel spatiu. Incerca sa se apropie de mine,
cu astfel de lucruri, dar ar fi trebuit sa stie ca n-au nicio sansa.

Dupa terminarea filmului, Emmett se ridica pentru a merge

sa vorbeasca cu Ray.

-Bunico, vreau sa vorbesc si cu tine…

-Alice si cand ziceai ca mergem la

cumparaturi? Intreb eu, evitandu-l pe Ray.

-Putem si azi, eu chiar nu ma

supar, spune entuziasmata.

-Buncioooo! Imi tipa Ray in ureche.

-Ray, inceteaza! Nikki, il trage de brat, intorcandu-l cu

fata spre ea. Are tot dreptul sa fie suparata pe tine,
pentru ca ai facut o tampenie mai mare ca tine, il cearta
ea.

-Vreau doar sa vorbesc cu ea…atat…dupa poate sa

fie suparata pe mine….se milogeste el.

-Rose…Andrew venise langa mine. Vorbeste cu el, la

urma urmei este nepotul tau.
 -Andrew asta este o problema intre mine, el si
Emmett, nu este treaba ta!

-Andrew, nu te mai baga, unde nu-ti fierbe oala! Il

cearta Jade.

-Te rog, buncio…Ray a lasat cateva lacrimi de crocodil

sa-I alunece pe obraji.

-Mergem, Alice?O intreb ridicandu-ma.

-Sigur. Mai bine cineva cu noi?Bella?

-Nu, merci, raspunde repede.

-Treaba voastra, nu stiti ce pierdeti. Sa mergem

Rose si sa-I lasa-m pe plicticosii astia aici!

Alice ma prinde de mana si ma taraste dupa ea. In cateva

minute eram amandoua imbracate si gata de plecare. Cat
stateam in Rochester, fusese-m de acord sa inchiriem o masina,
pe care sa o foloseasca toti. Nu avea rost sa ne luam masini
pentru ca nu aveam de gand sa stam mult timp. Afara inca
ploua cu galeata, iar masina era parcata in fata vilei. Ne-am
asigurat ca nu este nimeni prin preajma si cu o viteza uluitoare
am ajuns la masina. Spre nefericirea lui Alice, am ajuns prima la
volan.

-La intoarcere ma lasi pe mine, da? Spune ea,

privindu-ma serioasa.

-Da, am spus razand.

Am pornit. Mall-ul nu era foarte departe de noi, asa ca am

ajuns relative repede. Cum era de asteptat din partea lui Alice,
am luat fiecare magazinel la puricat. Nu prea aveam chef de
cumparaturi, dar tot mi-am aruncat cateva haine intr-o sacosa,
la fel si cateva lucruri pentru Emmett. Cand am iesit din mall era
deja seara. Alice cumparase tot felul de chestii, pe langa haine.
Cred ca aveam pe putin 20 de pungi. Mergeam in spatele lui
Alice si ma abtineam sa nu rad. Cum era ea mica, iar sacosile
alea mari…combinatia perfecta.Pe unele le tara dupa ea, pentru
ca nu mai putea sa le duca. Fiind multe ii alunecasera.

Pe drumul de intoarcere Alice a stat tacuta. La cum o stiam

vroia mai multe detalii despre cearta mea cu Ray, dar a preferat
sa taca si bine a facut. Chiar nu mai aveam chef de dat explicatii,
oricum asta am urat toata viata.

Cum am intrat in casa, Alice a inceput sa topaie pe langa

mine, aruncand sacosile pe una din canapele. A inceput sa scoata
lucrurile si obiectele pe care le cumparase pentru a le arata
celorlalti. Profitand de neatentia celorlalti, am zbughit-o in
dormitor, cu cele doua sacose ale mele. Le-am aruncat pe pat si
m-am dus la sifonier. Mi-am scos o pereche de pantaloni scurti si
un tricou, pe care le-am aruncat pe pat. Mi-am strans parul intr-
o coada de cal si am inceput sa ma dezbrac. Totusi aveam cateva
retineri. Inainte de a-mi scoate tricoul, am mai verificat o data
camera, nu vroiam sa ma mai trezesc cu cine stie ce minunatii.
Cand am fost sigura ca totul este in regula si nu mai sunt
spionata, m-am relaxat. Tocmai imi daduse-m tricoul jos, cand
am simtit doua brate infasuranduse in jurul meu. M-am intors si
am dat de scumpul meu sot.

-De ce ai fugit asa?Intreaba putin ingrijorat.

-Nu am o dispozitie foarte buna, am recunoscut eu.

Privirea lui Emmett se muta incet spre decolteul meu, iar

palma s-a miscat putin in sus, pana ce a ajuns la incuietoarea
sutienului. I-am prins mana, inainte s-o deschida. S-a uita
nedumerit la mine.
 -Nu, te rog…Nu, acum…Bratele lui au cazut de pe mine,
iar privirea lui trista m-a facut sa ma simt rau. Emm! I-am
prins fata in palmele mele. Te iubesc si te vreau, doar ca
acum n-am dispozitia necesara.

-Si eu te iubesc si inteleg. Incruntarea de mai devreme

se transforma intr-un zambet.

L-am pupat pe nas si am continuat sa ma

schimb. Il simteam privindu-ma, dar nu ma deranja. Cand am
fost schimbata, m-am intors la el si l-am imbratisat. Mi-am pus
bratele dupa gatul lui si l-am sarutat. A fost un sarut lung, de
care Emmett a profitat din plin. Cand ne-am despartit, zambetul
lui era atat de mare, incat credeam ca o sa ajunga pana la
urechi. I-am conturat cu degetele gropitele ce se formasera in
obraji si le-am sarutat. M-a pupa pe frunte, strangandu-ma mai
tare in brate. Langa el uitam de orice suparare. Chiar avea
talentul de a face oamenii…pardon vampirii sa se simta bine.
Era perfect si era al meu!

Cat pe-aci (capitolul 45)

Lucrurile pareau sa se aseze la locul lor. Zilele normale
revenisera din nou in viata noastra. Normale pentru familia
noastra, anormale pentru oricine din afara, om sau vampir.

Dupa o saptamana de rugaminti si scuze Ray to nu reusise sa

ma faca sa-l iert. O parte din mine, vroia s-o faca, dar cealalta
parte era hotarata sa-I de-a o lectie.In tot acest timp am fost
filmata si inregistrata de propriul nepot. Nu stiu caruia dintre
noi ii este mai rusine. Lui pentru ca ma filmase sau mie pentru ca
am fost filmata in impostaze intime cu sotul meu.

-Hey. Vocea dulce a fiicei mele m-a facut sa zambesc, chiar

daca eram jumatate sub capota.

-Hey. M-am sters pe maini de ulei si am sarutat-o pe obraz.

-Deranjez?Intreaba, aratand spre masina.

-Nu. Si tu nu ma vei deranja niciodata. S-a intamplat

ceva? Incercam sa-mi dau seama din gandurile ei, dar nu
reuseam sa vad nimic…nimic din ce m-ar interesa. Multe
imagini se tot ciocneau intre ele si incepeau sa ma ameteasca.
Semana cu modul in care imi feresc eu anumite ganduri de
Edward. Acum inteleg cum se simte cand fac chestia asta.

-Nu…de fapt… vroiam sa-ti cer o parere…Felul in care

isi tinea mainile si se balnsa incet pe calcaie….Nu, te rog, sa nu
fie asta! Te rog! M-am rugat in gand.

-Ce parere?

-Relatia mea cu Royce merge destul de bine. Ray l-a

acceptat iar voi… ei bine l-ati acceptat, chiar daca nu
prea va convine. Mi-am dat ochii peste cap. Niciodata n-o sa-l
accept! Am spus hotarata in minte.

-Asa…Vroiam sa continue mai repede, cu toate ca stiam ce

va urma.

-Vreau sa fiu cu el, dar nu vreau sa creada ca sunt

prea insistenta….Cum sa fac?Stiu ca suna a tampenie,
tinand cont ca am un copil, dar chiar vreau sa fie
perfect.
 Pentru cateva secunde am ramas socata. Gandurile ei imi
intorceau stomacul pe dos.Era atat de entuziasmata…iar mie imi
venea sa vomit. Cum se putea gandi sa-l atinga? Chhhhh!!
Belach!!! ―Ai grija ce decizie vei lua…‖ cuvintele spuse de prietena
mea gazoasa mi-au rasunat in minte. Alegerea nu mai este a
mea acum…este alegerea ei.

-Nik…eu ti-am spus ca

Royce nu este bun pentru tine –mi-a distrus viata si nu
vreau sa ti-o distruga si tieee! Tipa eul meu interior- dar daca
tu nu intelegi si continui sa stai cu el, atunci fa ce
vrei.Daca te duci singura in bratele lui, bine, nu te voi
opri, dar eu nu te voi arunca in bratele lui. Nu vreau sa-
mi arunc fetita in bratele unui demon, deci fa ce vrei.

Cat timp vorbise-m Nikki statuse linistita, dar lacrimile ii

curgeau siroaie pe obraji. Confuzia, furia si nelinistea duceau o
lupta crancena inauntrul ei. Nu am mai suportat s-o vad asa si
am vrut sa plec, dar m-a prins de brat. Stramsoarea ei a inceput
sa ma doara.

-Nikki…Bratul incepea sa-mi zvagneasca si puteam sa-mi

aud pielea cum incepe sa se crape.
 -Mami…d-de c-ce s-sp-spui
asta?De ce s-spui ca R-Royce e un demon?Intreaba ea
printre suspine.

-Nikki, pur si simplu. Ti-am spus ca nu este bun

pentru tine. Am motivele mele pentru care spun asta.
Vrei ca relatia voastra sa faca pasul urmator, foarte
bine eu nu te voi impiedica…dar nici nu-mi voi da
acordul.

-Ce fel de motive? Ce s-a intamplat? Se aseaza pe

marginea capotei deschise si imi elibereaza bratul.

-Niste motive foarte bine intemeiate. Ce s-a

intamplat? Crede-ma este ultima oare cand iti spun. Ce
a fost intre noi este strict problema noastra. Stim noi si
asta este cel mai important.

-Nu! Nu stiti numai voi. Stiu si ceilalti…numai ca nu

vreti sa-mi spuneti.

-Nu ma mai cert cu tine pentru ca oricum nu ajung la

niciun rezultat…bun…Ti-am spus vrei sa fi cu el, fa ce
vrei.
 M-am intors si am intrat in casa, inainte sa mai apuce sa
protesteze.Am trecut val vartej pe langa mama, aproape
daramand-o. Am intrat in dormitor trantind usa in urma mea.

-Calm! Calm! Calm! Imi tot repetam cu voce tare,

invartindu-ma in cerc prin camera.

―Nu, te rog, Doamne sa nu faca prostia sa i se daruiasca…te

rog…‖ Nu prea eram credincioasa, dar stiam ca acolo sus este
cineva si speram sa-mi auda rugamintile.

Invartitul in cer prin camera nu m-a calmat deloc. M-am

trantit in pat, privind tavanul. Uneori imi doream sa fiu orice
altceva, dar nu vampir sau om. Orice fel de animal, planta sau
obiect. Viata e crudaaaaa! Mi-am un brat peste ochi, iar cu
cealalta mana prinsese-m cearceaful si strangeam pumnul.
Auzind usa deschizanduse m-am ridicat instantaneu in picioare.
Bella intra timida in camera.

-S-a intamplat ceva?Intreb asezandu-ma din nou pe pat.

-Nu. Dar cu tine s-a intampalt ceva…S-a asezat langa

mine, privind spre usa. Uite, Rose…stiu ca nu fac parte din
familie de mult timp si poate nu ai incredere in
mine…dar sa sti ca vreau sa te ajut…

-Merci, Bell si am incredere in tine, doar ca

acum…nu vreau sa vorbesc cu nimeni. Nu ma simt in
stare…

-Este vorba de Nikki?

-Da…

Au urmat cateva momente de liniste in care niciuna dintre

noi nu a mai spus nimic. Bella se astepta sa-I spun ce se
intamplse si aveam incredere in ea ca nu va spune. Daca afla
Emmett…nici nu vreau sa ma gandesc. Eu am reactionat frumos,
dar el sigur facea moarte de vampir.

-Vrea sa fie cu el…Am spus intr-un final, spargand linistea

din camera.

-E cu el…Ce?! Sare dintr-o data cand si-a dat seama la ce

ma refeream. Rose, trebuie s-o impiedici…Este o
tampenie sa faca asta…

-Stiu, dar…i-am spus ca

este alegerea ei si daca vrea sa se arunce in bratele lui
sa faca ce vrea. Si asa este Bella. Alegerea este a ei,
oricum daca ii spun eu nu, ea tot ce vrea face asa ca…

-Dar…

-Doare…si doare al naibi de tare dar n-am ce

face…tac si indur este cel mai bun lucru pe care l-as
putea face in situatia asta.

-Nu crezi ca ar fi mai bine sa-I spui adevarul, astfel o

poti impiedica sa faca o prostie…

-Categoric NU! Nu va sti niciodata acest secret! Sper

ca imi veti putea respecta aceasta decizie.

-Nu vom spune nimic, dar…Bella a fost intrerupta de un

ciocanit in usa.
 -Intra!

Ray baga capul pe usa, afisand un zambet timid.

-Veniti la un joc de carti? Jucam in echipe si…sunt

toti…

Bella se uita la mine si ne-am ridicat amandoua. Toti trei am

mers in camera de zi. Masuta din mijlocul camerei era data la o
parte, iar Emmett, Edward, Alice, Jazz, Jacob, Nessie, oamenii,
Esme si Carlisle erau imprastiati pe jos sau pe canapele. Emmett
in face semn sa merg langa el si asta am si facut. Am facut echipe
de cate trei persoane.

Prima echipa: Emmett, eu si Edward. Mai mult ca sigur

Edward a hotarat sa fie in echipa cu Emmett ca sa nu se mai
oftice.

A doua echipa: Alice, Jazz si Bella.

A treia echipa: Jacob, Renesmee si Jade.

A patra echipa era formata din doi membri: Esme si Carlisle.

A cincia echipa era formata si ea tot din doi membri: Ray si

Graham. Andrew nu a vrut sa se joace asa ca a ramas pe
dinafara uitanduse la noi.

Noi am fost primii, contra echipei lui Alice. Am castigat

partida asa ca a trecut la masa urmatoarea echipa. De data asta
am fost invinsi, spre supararea lui Emmett. S-a cam ratoit putin
la Edward, dar acesta a reusit sa-l calmeze repede, spunand ca
nu vrea sa triseze, chiar daca citeste gandurile.

O simteam pe Nikki emotionata si am vrut sa verific ce se

intampla. Era putin cam riscant, pentru ca ramaneam blocata
cand eram in mintea ei, iar Ray nu stia ca ii pot citi gandurile
mamei lui si nu vroiam sa stie. Pentru moment era mai bine sa
nu stie de aceasta ramura a puterii mele. Am inchis ochii si am
intrat in mintea ei. Era cu Royce intr-un fel de castel sau ceva de
genu. O mai vazuse-m acolo, deci am banuit ca aia era casa lor.
Erau impreuna cu ceilalti patru prieteni. La scurt timp acestia
au plecat, lasandu-I pe indragostiti singuri. Cum s-au vazut
singuri Nikki s-au urcat in poala lui Royce, infasurandu-si
bratele in jurul gatului lui. Buzele lui s-au apropiat de gatul ei,
muscand-o usor –am simtit ca mi se urca tot veninul la cap- si
plimbandu-si mana de pe piciorul ei, pe fund.Ea a gemut de
placere si l-a angajat intr-un sarut salbatic. Punct. N-am mai
putut suporta aceasta scena care imi facea greata si am iesit din
mintea ei. Cum am deschis ochii i-am vazut pe ceilalti
continuand jocul de carti, dar cei care nu jucau erau atenti la
mine.

-Ai…incepe Emmett.

-Pe mine ma scuzati, trebuie sa rezolv ceva. M-am

ridicat de langa Emmett, pornind spre hol. In urma mea am
auzit pasi si m-am intors. Carlisle si Edward erau in spatele
meu.

M-am incaltat si am iesit afara. Nu era bine pentru mine

afara, pentru ca soarele stralucea puternic pe cerul galben.Cum
am ajuns afara, toti trei ne-am transformat in globuri de
cristale. Ne-am retras intr-o parte umbrita a curtii ca sa vorbim.

-Ce este?Intreb ingrijorata. Nu vroiam sa mai pierd timpul,

trebuia sa ajung la Nikki. Oricat am spus ca alegerea este a ei,
nu puteam sa stau cu mainile in san si s-o vad in bratele lui.
 -Rose, esti sigura ca vrei sa faci asta? Daca va afla
Nikki se va supara si va incepe un nou scandal, spune
Edward.

-Eu nu stiu ce ai vazut, dar ai grija este periculos. I-a

macar pe cineva cu tine…

-Tata, Edward, ma descurc si singura. Nikki nu va

afla ca am fost acolo. Le e frica de mine si ma vor
asculta! Acum trebuie sa plec, nu vreau sa ajung prea
tarziu.

M-am intors si am
plecat.Strazile erau pline de oameni si asta imi ingreuna si mai
mult situatia. Am intrat in spatele unor blocuri si am sarit pe
acoperisul lor. Cel putin nu prea erau cladiri inalte in aceasta
parte a orasului, de la geamul careia as putea sa fiu vazuta.
Alergand cu viteza specifica vampirilor pe acoperisurile
cladirilor, pana cand am reusit sa ies din oras. Am urmat
mirosul lui Nikki, pana cand am ajuns in fata unui castel. Cum
m-am apropiat mai mult de el mi-am amintit. Era acolo si pe
vremea cand eram eu om, numai ca pe atunci era ingrijit si pus
la punct, acum era arata cam darapanat. Cred ca Royce si
prietenii lui il lasasera asa pentru a nu atrage oamenilor. M-am
uiat cateva secunde la el. De la luxul in care au trait au ajuns sa
locuiasca intr-o pestera, pentru ca asa arata castelul asta. Cred
ca si o pestera arata mai bine. I-am vazut in gradina pe cei patru
prieteni. Am mai verificat-o odata pe Nikki. De data asta nu mai
erau in camera aia. Erau intr-un fel de dormitor sau ceva de
genul. Am vazut un pat imens. Furia incepea sa clocoteasca in
mine. Nikki si Royce se sarutau in continuare. Royce se apropie
cu Nikki de pat, pana cand au cazut pe el. Nikki era lungita pe
spate cu Royce deasupra ei. Cand am vazut-o ca incepe sa-I de-a
jos tricoul am stiut ca trebuie sa intervin. Am inaintat spre
castel. Cum am intrat in gradina, cei partru prieteni care stateau
de vorba in jurul unei masute si-au ridicat privirile si au
inghetat. M-am dus la masa si m-am asezat pe locul liber de la
masa, care banuiesc ca era al lui Royce.

-Vreau sa faceti ceva pentru mine, am spus pe un ton

scazut, pentru a nu ma auzi Nikki. Auzul ei fin era la fel ca al
meu si chiar daca era ocupata cu Royce nu vroiam sa risc sa ma
auda.

-Spune…vocea lui Bobby a fost tremurata.

-Intai de toate vreau o haina de-a voastra pentru a-

mi masca mirosul. Si vreau ca unul dintre voi sa
mearga la Royce si sa-I spuna ca trebuie sa vorbeasca
ceva urgent cu el. Exista undeva prin acest splendid
palat vreo camera unde putem vorbi si Nikki sa nu ma
vada cand pleaca?

-Da, raspunde Nick.

-Foarte bine, pai atunci faceti ce v-am spus.

 John avea o geaca de piele –
banuiesc ca era imitatie dar nu mai conteaza- pe care mi-o da
mie. Mirosea a el si m-am strambat cand am imbracat-o. Mark a
plecat la Royce si eu i-am urmat pe Bobby, Nick si John pe un
coridor lung. Am ajuns intr-o camera imensa –era camera unde
o vazuse-m atunci pe Nikki, dupa prima noastra cearta-
mobilata cu gust. Se pare ca gustul inca le ramasese minunatilor
astora. M-am plimbat prin camera, in timp ce barbatii stateau
aliniati si incordati. Am simtit-o pe Nikki ca incepe sa se
enerveze. Am verificat putin ce se intampla…M-ai bine nu
controlam, pentru ca imaginea pe care am vazut-o nu a fost
deloc placuta. Nikki era in pantaloni si sutieni, iar Royce era
doar in pantaloni si aia desfacuti. Royce a linistit-o si i-a promis
ca va veni al ea…acasa, mai incolo. Nu i-a convenit dar a plecat.
A incercat sa vada daca am vreo legatura cu asta. Chiar la fix
mi-am ascuns sentimentele de furie, de ea si am reusit s-o
pacalesc.

Royce a intrat in camera si s-a incordat cand m-a vazut. Am

privit pe fereastra si am vazut-o pe Nikki indepartanduse.
Linistea s-a asternut peste incapere. Toti 6 stateam si ne uitam
unii la altii.Cand am fost sigura ca Nikki este destul de departe si
nu mai putea auzi ce vorbeam am vorbit.
 -Deci asta este cuibusorul vostru de nebunii…am spus
pasind spre ei. Toti au facut un pas in spate. Nu inteleg de ce
va e frica, doar sunteti puternici, nu? Si in plus ne
cunoastem, chiar foarte bine. Am spus ironica.

-R-Rose…Cum ne-ai gasit?

-Ha? Inca nu sti multe

despre mine si puterea mea. M-am apropiat si mai mult de
el. I-am pus mana pe piept –si am simtit un fior ce mi-a
strabatut tot corpul- ―mangaindu-l‖ putin. Frumoase tablouri
prin acest “palat” maiestate. Imi place cel cu Vera si
Henry. Imi aminteste de ceva bun din trecutul meu.

-R-Rose…C-Ce faci?

-Ce-I scumpule, nu ma
mai vrei?Am spus pe un ton seducator si putin plans.Va e
frica, dar in adancul sufletului ma vreti…Nu-I asa,
scumpule? Mi-am apropiat putin fata de el, ajungand la cativa
milimetri de buzele lui.

-Eu…o iubesc pe Nikki! Spune el pe o tentativa de ton

ferm.Dar nu s-a miscat niciun centimetru de langa mine.

-Sa mori tu?Am spus

indepartandu-ma putin de el. Royce hai sa lasam tot
rahatul asta de-o parte. Daca te atingi de fiica mea te
distrug! Am marait la el.

-Eu si Nikki ne iubim! Ce este rau in… Ahhhhhh! R-

Rose! Mana mea era in gatul lui. L-am izbit de perete si doua
tablouri au cazut de pe perete.Ai fo-fost de a-acord c-cu
relati-a-a noastra…
 -Am fost, dar nu sunt de
acord sa te si culci cu fiica mea! Ea este a mea! L-am
aruncat in cealalta parte a camerei. A cazut pe o masuta,
sparangad-o.

-O iubesc…vorbesc serios…

-Ma, cum poti sa spui chestia asta in fata mea?Cum

ai tupeul sa-mi spui asta? Tot ce i-ai spus pana acum lui
Nikki si toate actiunile tale sunt exact aceleasi pe care
le-ai facut si cu mine! Tonul meu urcase cateva octave.

-Rose…am gresit cu tine, dar nu vreau s-o pierd pe

Nikki.
 -Ai gresit?Mi-ai distrus
viata! Toti mi-ati distrus-o! Crezi ca daca am acceptat
sa fii cu fiica mea, am uita ceva? Crezi ca am uitat toate
loviturile din acea noapte? Sau cat am indurat? Daca
varsa o singura lacrima din cauza ta o sa-ti doresti sa
nu te fi nascut nici cand erai om si nici sa ma fi
cunoscut vreodata. Nu uita acum suntem cu totii
vampiri si am o eternitate la dispozitie sa va chinui! I-
am vazut tresarind la vorbele mele. Vocea mea era atat de
plina de ura si gheata, incat nu mi-am recunoscut-o.

-Imi pare rau…Dar daca Nikki vrea…

Am mers la el si i-am rupt mana. A cazut pe jos, tipand de

durere. Ceilalti au fost imediat langa el.Bratul meu a luat foc,
apropiinduse rapid de bartul lui ce il tineam strans.

-Nu! Te rog…Tipa el.

-Si eu te-am rugat! Si acum vrei sa-mi

iei ce-am mai de pret in viata! Mi-am mai luat odata
viata, nu te las sa mi-o iei din nou!
 Chiar inainte ca focul sa ajunga la bratul lui i l-am aruncat.

-Cred ca m-am facut inteleasa. Orice s-

ar intampla si oricat de mult ar vrea ea sa fie cu tine, tu
nu vei vrea! Ii spui ca este impotent, castrat sau mai
stiu eu ce…Nu ma intereseaza, cert e ca NU TE CULCI
CU FIICA MEA! Ai grija stiu fiecare miscare pe care o
face si voi sti daca faci un pas gresit

I-am aruncat geaca lui John si am

plecat.

Am iesit furioasa din castel. Am incercat sa ma calmez

repede, pentru a nu o alarma pe Nikki. Dupa cateva minute, am
reusit sa ma linistesc putin. Cu pasi micuti m-am indreptat spre
casa. Cum soarele era inc ape cer, am luat-o pe acelasi drum, pe
care am venit. Pe drum m-am lovit de Edward. Mi-a explicat ca
a plecat inainte ca Nikki sa ajunga acasa, pentru a spune ca este
cu mine, altfel putea banui ca eu i-am cerut lui Royce sa vorbesc
cu el. I-am multumit si am mers amandoi acasa.
 Cum am intrat am dat de Nikki in bucatarie. Era impreuna
cu Maria si Jade. Nikki o tinea pe Maria in brate, hranind-o, iar
Jade spala niste vase. Si-a aruncat privirea spre mine si mi-a
zambit. Am sarutat-o pe frunte si am mers in living. Ceilalti
pareau ingrijorati cand am intrat.Le-am facut cu ochiul si am
mers la Emmett, sarutandu-l repede pe buze.

-Ai reusit, imi sopteste el, pupandu-ma pe obraz.

-Nimeni nu se pune cu Rosalie Cullen! Am spus

mandra.

Incheierea unei prietenii (capitolul 46)

Niciunul dintre noi nu mai vanase de ceva timp, asa ca ne
pregateam de vanatoare. Emmett abia astepta sa-si infiga coltii
in ceva si sa fiu sincera si eu.

Am iesit din casa in urma celorlalti. Nikki nu fusese acasa

toata ziua si acum statea in gradina impreuna cu iubitul si noii ei
prieteni.

-Unde ai fost toata ziua, domnisoara?O i-

a la rost Emmett.
 -Cu Royce, raspunde zambind.

-Voi ce cautati aici?Ii intreaba Alice. Situatia asta nu ma

enerva numai pe mine ci incepea sa ii deranjeze pe toti.

-Merg cu noi la vanatoare, raspunde Nikki. I-am

convins sa renunte la vanatul oamenilor.

-Ma bucur, am spus strambandu-ma. Acum

mergem?Chiar am nevoie sa omor ceva.

Am luat-o inainte cu Edward, pentru ca era singurul care

putea cat de cat sa tina pasul cu mine. Ray si Emmett se
intreceau in spatele nostrum, iar ceilalti erau in urma lor.
Emmett il iertase pe Ray, dar il avertizase ca data viitoare nu
vom mai vorbi, ci isi va primi o pedeapsa bine meritata. Eu inca
nu vorbeam cu el si nici nu aveam de gand prea curand. Inca ma
bantuia imaginea cu el, avand bratele pline cu camerele video
ascunse prin dormitorul meu.

Ajunsi in rezervatia de la marginea orasului, ne-am

regrupat. Edward ne-a anuntat ca in apropiere era o turma de
caprioare care era destul de mare pentru a ne hrani pe toti. Era
o zi destul de racoroasa pentru luna aprilie. Ce ironica este viata,
cam aceeasi vreme era si atunci…Mi-am alungat gandul asta din
minte cand Edward s-a incruntat la mine, apoi am lasat
pradatorul din mine sa gandeasca, de data asta.Royce si
prietenii lui erau pentru prima data cu noi la vanatoare asa ca
au asteptat in liniste sa vada ce facem pentru a ne copia.Am
auzit un mic parau in apropiere si inimi batand destul de repede,
tipic caprioarelor. Ne-am apropiat cat sa nu ne poata depista si
am luat pozitia de atac.

Manata de instinct si de sete, m-am napustit asupra turmei,

ce se adapa linistita. Am prins o caprioara si am culcat-o la
pamant.Incepuse sa se zbata.I-am pus o mana pe pulpa din
spate si una pe gat, imobilizand-o. Instinctul de pradator si-a
spus cuvantul. Mi-am infipt coltii in gatul ei, iar sangele cald si
dulce a inceput sa-mi curga incet prin corp.Vrand mai mult,
coltii mei intr-au si mai mult in gatul caprioarei.Aceasta a
incetat sa se mai zbata, iar trupul ei a devenit rigit in bratele
mele.

-Ce frumoasa e cand face asta, i-a soptit Mark lui John.
Brusc, sangele mi s-a paurt dezgustator, asa ca l-am scuipat si
mi-am indreptat privirea spre cei doi.

-Ce-ati spus?! Am tunat la ei.

-N-Nimic, se balbaie ei.

Le-am aratat ce-a mai furioasa privire pe care avut-o si am

revenit la gatul caprioarei. Nu vroiam sa incep un scanadal. Am
promis ca ma voi controla si asta voi face, chiar daca si-o cauta
cu lumanarea. Caprioara a fost secata de sange mai repede
decat ma asteptam. Am lasat-o jos si m-am intors la ceilalti. Si ei
terminasera. Inca imi era sete. Simteam arsura din gat destul de
puternic. De obicei imi ajungea o caprioara, dar cred ca nervii
din ultima vreme mi-au cam marit apetitul.

-Eu ma duc sa mai caut ceva…i-am anuntat.

 -Barbie, daca mai mananci mult o
sa te faci cat…Trupul caprioarei din care m-am hranit a
zburat spre Jacob. Forta cu care l-am aruncat a fost destul de
mare, asa ca l-a trantit pe Jacob in fund. Nessie si Ray au
inceput sa rada. O sa mi-o platesti, blondino! Tipa Jacob
furios.

-Botu pe labe, javra! M-

am intors sa plec si l-am auzit pe Jacob transformanduse. Si-a
intins labele in fata, pentru a-si lua avant si s-a avantat spre
mine. Am facut un salt in spate si m-am prins de o creanga, apoi
am urcat cu usurinta in copac. M-am rezemat linistita de
trunchiul lui, razand de Jacob care sarea in sus sa ma prinda,
dar nu reusea. Ti-am spus, caine, botu pe labe.

-Jake, potoleste-te, ii spune Nessie, stergandusi lacrimile

de ras. Cand o sa te inveti minte. Vampirii sunt mai usori
decat varcolacii si pot scapa mai repede din anumite
situatii, ii explica ea.

-In fine, m-am carat de aici. Ne intalnim acasa sau…

 -Ne intalnim aici, spune Esme.

-OK.

Pentru a nu ma trezi cu Jacob dupa mine, am ales sa ma

indepartez prin copaci, apoi sa cobor. Chiar nu mai aveam chef
de el. Singurul lucru care nu-mi dadea pace acum era setea. Nu
am avut mult de cautat pentru ca in fata mea s-a ivit un elan
imens. Wow, rezervatia asta era plina de surprize. Nu stiam ca
au si elani. Tocmai ce-mi trebuia. M-am repezit la el si l-am
doborat la pamant. Am vrut sa-l musc de gat, cand riposteaza si
ma loveste cu coarnele. O parte din ele mi-a ajuns pe fata si I s-
au rupt, iar celelalte pe piept, rupandu-mi geaca si bluza. Grozav
eram dezbracata de un elan. I-am rupt gatul, inainte de a-mi
mai rupe si alte haine. Sangele lui era diferit de cel al
caprioarelor. Gaura pe care i-o facuse-m in gat a lasat sangele
sa curga si pe hainele mele. Dupa ce m-am saturat m-am
descotorosit de cadavru si am m-am intors pe acelasi drum,pe
care am venit. Ceilalti erau in acelasi loc. Cand am ajuns langa
ei, au facut ochii mari.

-Ai fost in razboi, barbie?Intreaba

Jacob razand.
 Mi-am strans geaca mai mult peste sutien, dar nu prea mai
era mult din ea. Emmett isi da jos geaca lui si mi-o da mie.

-Ce s-a intamplat?Intreaba ingrijorat.

-Un elan plus putina neatentie din partea mea, i-am

spus zambind.

-Ce face setea asta dintr-un vampir, spune Jacob

ganditor.

-Taci din gura, javra! Marai la el.

-Rose, Jake! Spune tata autoritar. Amandoi ne-am oprit,

indreptandu-ne atentia spre el. Edward vrea sa ne spuna ceva.

-Ce-I Edward?Intreaba Jasper.

-Trebuie sa plecam, spune el direct. Toti am ramas blocati.

Nu stateam de mult timp in Rochester, deci nu prea vedeam care
ar fi problema. Nikki s-a lipit mai mult de trupul lui Royce.

-D-De ce?Intreaba ea mai mult in soapta.

-Oamenii banuiesc ceva, mai ales acea femeie cu care

ne-am intalnit la cimitir. Incep sa-si de-a seama…

-Bun si unde plecam?Intreb eu. Eram fericita ca plecam

mai repede decat mi-am imaginat din acest oras nenorocit.

-Abia astepti sa pleci de aici, blondino, comenteaza

Jacob.

-Nici n-ai idee cat de multi mi doresc, caine.

-Unde ati vrea sa mergem?Intreaba Esme.

 Ray, Jacob, Nessie si Nikki au schimbat cateva priviri intre ei.
Toate gandurile lui Nikki ducea spre Forks si dupa fetele care le
aveau si ceilalti trei, inseamna ca si ei gandesc la fel.

-Forks?Intreb zambind.

-Ce?Tipa Jacob.

-Ce-ai Jake?Il intreaba Nessie nedumerita.

-Barbie nu-mi spune ca si tu citesti gandurile…

-Jakie, din cate stiam eu cainii sunt foarte

inteligenti, dar tu… est prost rau. Nu-ti trebuie
facultate ca sa ghicesti la ce se gandeste o persoana cu
care ai stat o perioada indelugata. Si asta este singurul
oras care va face sa aveti niste fete haioase.

-Astia doi n-or sa

oboseasca niciodata, spune Alice, puandnu-si capul pe
pieptul lui Jasper.

-Daca vreti sa mergem in Forks, acolo mergem, spune

Carlisle.

-Si putem sta mai mult, Carlisle?Il intreaba Ray.

-Atat cat vom putea.

 -Yuuuuuppyyyy! Tipa el, sarind in sus. Intreaga
rezervatie a rasunat de fericirea lui.

Ne-am intors acasa. Pe drum, am vorbit ce vom face cu

oamenii. Nu-I putem cara dupa noi ca pe niste bagaje. Trebuia
sa se stabileasca undeva. De data asta Royce si prietenii lui au
venit cu noi. Cum am intrat in casa, am zburat in dormitor
pentru a ma schimba. Vroiam niste haine sanatoase pe mine.Tot
drumul ii surprinsese-m pe cei cinci privindu-ma si ma scarbea
lucrul asta.Cand am revenit in camera de zi, Carlisle incepuse sa
le explice oamenilor situatia. Andrew a inceput sa planga, Jade
avea si ea lacrimi in ochi. Despartirea era grea, dar stiau ca asa
este mai bine. Lumea in care traiam noi era mult prea
periculoasa pentru ei.Cu parere de rau, au acceptat ca trebuie sa
se ―desparta‖ de noi.

Bella a sunat la aeroport pentru a face rezervari. Si Alice

avusese o viziune cat fusese-m la vanatoare. Oamenii ne
descopereau. Trebuia sa plecam din Rochester cat mai repede
posibil. Bella a rezervat bilete chiar pentru astazi la pranz. Abia
acum am observat ca vanatoarea durase toata noaptea. Ceasul
din camera arata ora 9:25 dimineata. Cu totii am disparut in
dormitoarele noastre pentru a ne face bagajele. Nu vroiam sa
luam multe cu noi, pentru ca oricum Alice ne tara in mall cum
ajungeam in Forks. Am luat cele doua rucsacuri si am asezat in
ele cateva haine.Emmett statea lungit in pat si se uita la mine.

-Poti sa-ti pui si singur cateva haine, i-am spus

serioasa.
 -Este mai frumos sa te
privesc pe tine, spune zambind.

-Mobilizeaza-te putin, Emmett, i-am spus exasperata.

Coportamentul lui ma enerva la culme uneori.

-Ti-am spus vreodata cat esti de frumoasa cand te

enervezi?Intreaba el, imbratisandu-ma. Eram langa comoda
cu tricouri cand Emm ma ridica pe ea.

-Emmett, termina! I-am spus ferma.

Mi-a furat un sarut. Ahh, buzele moi si

parfumul pielii lui ma inebuneau. Nu! Nu acum!Mi-am impus in
minte. L-am impins si m-am dat jos dupa comoda.

-O sa avem timp de asta cand ajungem, asta daca

esti cuminte, l-am amenintat.
 -O sa fiu un ingeras, spune
clipind de cateva ori.

L-am lovit incet in umar si m-am apucat sa-I fac si lui

rucsacul. In zece minute eram in camera de zi, alaturi de ceilalti.
Emmett si Edward mersese-ra sa mai inchirieze doua masini.

In sfarsit a venit vremea sa plecam. Graham venea cu noi la

aeroport, pentru a lua masina inapoi. Carlisle le facuse cadoua
aceasta masina. Pentru noi o masina nu prea era cine stie ce, dar
ei s-au bucurat foarte mult. Inainte de a pleca le-am mai lasat si
niste bani, pana isi gaseau ceva de lucru.Jade si Andrew au
inceput sa planga. Imbratisarile au durat mai mult decat mi-am
imaginat. Tocmai cand sa urcam in masini am observat ca cei
cinci magnifici veneau cu noi. Am strans din dinti, calmandu-
ma. Trebuia sa ma obisnuiesc cu situatia asta. Unde mergea
Nikki, mergea si Royce, iar dupa el cei patru prieteni ai lui.

In prima masina am urcat eu, Emmett, Nikki, Ray, Royce.

A doua masina: Alice, Jazz, Bella, Edward si Mark.

A treia masina: Esme, Carlisle, Nessie, Jacob si John.

Bobby si Nick au ramas pe dinafara, astfel trebuiau sa vina

pe jos pana la aeroport. Nu era cine stie ce efort pentru un
vampir.
 Ray s-a urcat in fata, langa sofer, eu, Emm, Royce si Nikki in
spate. Stateam la mijloc,langa Nikki. Emmett privea absent pe
geam. Era incordat. Nici lui nu-I convenea situatia, dar nu avea
ce face.

-Royce o sa vezi ce dragut este orasul Forks. Nu

trebuie sa ne mai ferim asa mult de soare si stam in
padure, ii spune Nikki entuziasmata. A vorbit incet, incat sa nu
auda soferul.

-Sunt sigur ca este perfect, ii spune in soapta. O mangaie

delicat pe obraz si o saruta incet pe buze.

Am schimbat o privire rapida cu Emmett. Mana care o tinea

sub barbie s-a strans in pumn. L-am luat de cealalta mana
incercand sa-l calmez, dar si eu eram tensionata. Spre bucuria
mea, a inceput sa se relaxeze. Si-a pus mana pe piciorul meu si
eu mi-am pus capul pe umarul lui.

-Bu-Rosalie, cand ajungem ne vom inscrie la

scoala?Intreaba Ray intorcanduse spre noi.Stia ca vroiam sa
pastrez anumite aparente in fata oameilor. Mi-a aratat un
zambet micut si nevinovat.

-Da, Ray, dar vom vorbi acasa.

-Sigur, spune fericit.

Drumul pana la aeroport a decurs in liniste. Cum am ajuns in

fata aeroportului, i-am zarit pe Bobby si Nick, rezemati de
cladire. Am coborat din masini si ne-am imbarcat in avion. L-am
rugat pe Emmett sa ma lase sa stau la fereastra. Imi placea
peisajul, pacat ca acum nu-mi statea mintea la asta.

Pe locurile din fata, erau Nikki si Royce. Mi-am pus capul pe

geam si am inchis ochii. Acea noapte a inceput sa mi se deruleze
in minte. Fiecare secunda o simteam atat de clar pe pielea mea.
Brusc imaginea s-a schimbat. Fata care era trantita la pamant
nu mai eram eu, ci…fiica mea. Ea trecea prin tot chinul, prin
care am trecut eu. Nu inteleg cum, dar eram si eu acolo, numai
ca eram un fel de spirit sau ceva de genul, pentru ca nimeni nu
ma auzea si nu ma vedea. Incercam sa-mi ajut fiica si nu
puteam. Dupa multe incercari esuate de a o salva, am renuntat.
Nu o puteam salva…M-am asezat in genuchi langa ea, in timp ce
era chinuita, sperand ca acest cosmar sa se termine odata.
Durerea si frica din ochii ei, erau ca niste pumnale ce mi se
rasuceau in inima. Fericirea celor cinci crai, am scaotea din
minti. Vroiam sa le sterg zambetele alea de pe fata.Imaginea din
fata mea deja devenea cel mai mare cosmar al meu. Vroiam sa
se termine. Vroiam ca toti sa dispara si Nikki sa fie la fel ca
inainte.Dupa ce s-a terminat spectacolul baietii au plecat,la fel
ca si prima data. Razand pe seama fiicei mele. Siroaie de lacrimi
se revarsau din ochii mei, pe trupul ei gol si plin de vanatai si
sange. Sange?! Vampirii nu sangereaza! Nikki a deschis ochii si
a privit cerul. A murmurat ceva de neinteles apoi inima care
batea –vampirii nu mai au inima! Ce se intampla?!- din ce in ce
mai incet, s-a oprit. Am marit ochii. In fata mea zacea cadavrul
fiicei mele. In racoarea diminetii, fiica mea si-a dat ultima
suflare. NUUUUUUUUUUUUU!!!!!!! Am tipat cat m-au tinut
plamanii. Am incercat sa-I strang trupul in brate, dar am trecut
prin el. Ce se intamplat?! Vreau sa ma trezesc!

-Rose! Rose! Cineva ma zguduia puternic. Am

deschis ochii si am dat de fata panicata a lui Emmett. Esti
bine?Intreaba speriat.
 -D-Da, sunt bine…am mintit. Nikki si Royce se ridicasera
pe scaun si se uitau la mine. Imaginea lui Royce langa Nikki, m-
a scos din sarite.

―Nu! Totul a fost un cosmar! Totul a fost un cosmar! Ei nu I se

va intampla asta!‖ Imi tot repetam in gand.

-Esti bine,mami?Intreaba
ea cu o voce joasa.

-Destul de bine.

-Va rog sa va asezati, le spune o stewardesa.

-Ne scuzati, spune Nikki. Amandoi s-au asezat inapoi pe

scaune.

Ii evitam privirea lui Emmett.Cosmarul sau ce-o fi fost

chestia aia de mai devreme inca ma banutia. Emm si-a pus
mana peste a mea si degetele noastre s-au incrucisat.L-am luat
de brat, odihnindu-mi capul pe umarul lui. Ma mangaie delicat
pe obraz si ma saruta pe cap. M-am bucurat ca nu mai m-a
intrebat ce se intamplase, dar stiam ca nu scapam asa de usor.
Cand aveam sa fim singuri o sa ma intrebe si trebuie sa am o
explicatie buna. N-as vrea sa-I spun cosmarul pe care l-am avut,
dar nici nu vroiam sa-l mint. Nu mai vroiam sa-l mint. Cand
vom ajunge acasa si vom fi numai noi doi ii voi spune si despre
cosmar si motivul pentru care am plecat in acea zi, cand jucam
carti. Ma tot batuse la cap sa-I spun si il mintise-m. Stiam ca nu
va reactiona foarte bine si nu vroiam sa-mi pierd fiica, dar nici
sotul.

Restul zborului a decurs fara alte cosmaruri. Cum am

aterizat in Seattle am fost printre primele persoane care a
coborat din avion. I-am asteptat nerabdatoare si pe ceilalti.
Vroiam sa ajung acasa. Singurul loc unde ma simteam acasa cu
adevarat era casuta noastra din micul si inoratul orasel Forks.

-Esti bine, scumpo?Ma intreaba Esme, mangaindu-ma pe

spate.

-Foarte bine, am mintit, aratandu-I un zambet fals. Ma

intreb ce facuse-m de toti aveau niste fete ingrijorate. Oare
tipase-m?

M-am uitat la Edward si a incuviintat din cap. La naiba!

-Bun si acum ce facem?Intreaba Royce.

-Taci si ai sa vezi, i-am spus pe un ton scazut. Eram

obosita. Obosita?! Vampirii nu obosesc! Doamne ce mi se
intampla? Edward ma privea ingrijorat si era foarte concentrate
pe mine.

-Vom lua taxiuri pana in Forks. Aveti grija de

vorbiti, ne avertizeaza tata.

Toti am dat afirmativ din cap si ne-am urcat in taxiuri. Soferi

au parut surprinsi sa vada o familie atat de numeroasa, dar n-
au pus intrebari. Totusi inima soferului batea destul de
puternic.M-am rezemat de Emmett, lasandu-l sa ma i-a in
brate.Nikki era ingrijorata pentru mine. Am mangaiat-o pe
umar incercand s-o linistesc. S-a despartit de Royce si m-a
imbratisat. Bancheta din spate a masinii nu era foarte mare, dar
era in regula. Am sarutat-o pe par, strangand-o puternic in
brate. O mana de a lui Royce era inca pe ea si cand am
imbratisat-o, bratul lui m-a atins si pe mine. Un fior rece mi-a
strabatut tot corpul la atingerea lui. Si-a retras imediat mana,
privindu-ma cu tristete.Dupa o ora si ceva de mers cu masina, in
sfarsit am intrat in Forks. Emmett i-a spus soferului sa opreasca

la marginea padurii. A fost putin

nedumerit la inceput, dar s-a conformat. Cand ne-am vazut
singuri pe marginea drumului, am rasuflat usuriati. Emmett imi
i-a rucsacul din mana si il arunca pe unul din umerii lui, celalalt
fiind ocupat cu rucsacul lui. Pe drum am fost intampinati de
haita lui Jacob. Mirosul nou al vampirilor ce au venit cu noi le-a
atras atentia, dar banuiesc ca Jacob le-a explicat repede situatia.
Nu a durat mult pana cand am ajuns in fata casei.

Royce si prietenii lui au fost

fermecati de peisaj si de casa. Lupii avusesera grija de ea cat
timp fusesera-m noi plecati. Cum am deschis usa, mirosul lor ne-
a izbit precum o tornada. Am facut abstractive de el si fiecare s-a
indreptat spre camera lui, pentru a-si arunca bagajul.Am vrut
sa ies din dormitor, numai ca usa era blocata de Emmett. Acum
eram singuri si vroia niste explicati. Cum sa-I spun
adevarul?Uneori este atat de greu, pentru ca sunt cazuri, ca cel
de fata, in care adevarul doare.

Inapoi la scoala (capitolul 47)

M-am asezat pe marginea patului, tinandu-mi privirea in
pamant. Emmett se aseaza pe vine si imi i-a minile in ale lui,
sarutandu-le.

-Ce s-a intamplat, scumpo?Ce te framanta?Ma

intreaba bland.

Mi-am ridicat privirea spre el. Ochii lui auri, precum mierea
nu mai aveau aceeasi stralucire ca altadata. Acum era umbrita
de tristete si ingrijorare. Mi-am simtit ochii umezinduse.

-Haine, puiule, spune-mi, se roaga el.

-Emmett, inainte sa-ti spun vreau sa-mi promiti ca

nu vei actiona violent….Nesigur a clatinat din cap in semn ca
da.

―Edward, vreau sa vorbesc cu Emmett si nu vreau sa auda

Nikki, Ray sau vreunul din cei cinci…Te rog!‖

Am asteptat cateva minute intr-o liniste apasatoare. Brusc la

parter s-a auzit muzica. Edward o daduse destul de tare, pentru
a nu ne auzi noi.

-Scuze, dar nu vroiam sa auda…

-Scumpo, ce se intamplat?Ma sperii…

-Ce vrei sa sti prima data. Ce-am “visat” in avion sau

unde am plecat in acea zi, cand jucam carti?
 -De ce ai plecat in acea zi, apoi scena cu avionul.

-Bine, dar sa nu uiti ca ai

promis. A dat din cap in semn ca da si mi-a mai pupat o data
mainile. Emmett, in acea zi am plecat dupa Nikki.
Dimineata ma anuntase ca vrea ca relatia ei cu Royce
sa treaca la nivelul urmator. Mainile lui s-au strans
puternic. Am reusit sa ajung la timp si s-o impiedic sa
faca nebunia asta. Ea nu stie ca eu i-am oprit momentul
romantic…Te rog sa nu faci vreo scena, pentru ca daca
afla ma va uri si n-as suporta asta.

-Nu voi spune nimic, pentru tine, dar vreau sa stiu un

singur lucru…S-a atins de ea?Intreaba printre dintii
inclestati.

-Nu. N-am vrut sad au mai multe detalii pentru ca sigur se

lasa cu bataie, daca ar fi aflat ca erau pe punctul de a se culca
impreuna.

-Si in avion?

-Inainte, vreau sa-mi spui ce-am facut eu in avion…in

acel moment, pentru ca nu stiu.

-Ai scos un NU, cam puternic, atat.

-Bine. Nu stiu cum sa-ti explic, a fost un fel de vis sau

mai bine zis cosmar. Noaptea aia….A fost noaptea aia,
numai ca nu eu eram personajul principal, ci Nikki.
Spiritul sau fantoma mea era acolo si oricat de mult am
incercat s-o ajut, n-am reusit. Dupa ce s-a terminat
totul, Nikki…N-am mai putut sa-mi stapanesc lacrimile cand
imaginea cu fiica mea zacand moarta pe jos imi tot aparea in
fata ochilor. Lacrimi ce pareau ca ma ard atunci cand se
rostogoleau pe obrajii mei, deveneau tot mai dese. Emmett a
incercat din greu sa le stearga, dar pareau sa nu se mai termine.
E-Era…m-mo-moarta. Moarta, Emmett, moarta! Fiica
mea era moarta! I-am spus speriata.

Emmett se aseaza pe pat langa

mine si ma imbratiseaza. Mi-am ascuns fata in pieptul lui,
plangand si mai tare. Ma mangaiea pe spate si par, soptindu-mi
ca totul a fost un cosmar si Nikki nu va pati nimic. Dupa lungi
rugaminti si suspine, am reusit sa ma calmez. Emmett ma saruta
pe frunte si pe buze, tragandu-ma intr-o noua imbratisare, mai
puternica, de data asta. Cred ca am stat destul in camera pentru
ca au auzit un ciocanit discret in usa.

-Intra! Spune Emmett.

-Copiii..ce se intamplat?Intreaba Esme. Rose, ce-ai

patit?De ce ai plans?Ingrijorarea era vizibila pe chipul ei, dar
si in voce. Pun pariu ca aveam ochii rosi de la atata plans.
 -Nimic, mama, doar ca situatia asta a inceput sa ma
oboseasca. Am obosit…

-Mama, vom vorbi mai tarziu. Il poti trimite pe

Jazz?Intreaba Emmett aratand spre mine.

-Sigur, dragule.

-Nu, nu este nevoie, i-am spus repede. Imi

dau cu putina apa pe fata si sunt in regula. M-am
linistit, vorbesc serios. Minteam, dar vocea imi suna ca si
cum as fi spus adevarul.

Am mers in baie si am inchis usa in urma mea. M-am dus la

chiuveta si am dat drumul la apa. Dupa doi pumni de apa pe
fata, mi-am ridicat privirea in oglinda. Imaginea pe care am
vazut-o m-a cam speriat, nu arata nici pe departe cu mine. Ochii
auri erau incadrati de un alb-rosiatic, iar cearcanele erau mult
mai vizibile. Mi-am mai dat cu putina apa pe fata si am iesit din
baie. Emmett si Esme si-au ridicat capul cand m-au vazut.

-Esti mai bine?Intreaba Emmett.

-Sunt bine, i-am raspuns afisand un zambet fals.

Cum am iesit din dormitor, mai multe inimi au inceput sa-mi

tulbure auzul fin. Se pare ca intreaga haita venise la noi. Rasete
puternice rasunau in intreaga casa. M-am uitat la Emmett si mi-
a zambit. Eram din nou acasa, dar nu stiu de ce ma simteam
rau. Aveam o permanenta neliniste in interiorul meu.Cand am
intrat in camera de zi si am dat din nou de prietenii mei,
nelinistea din piept s-a intensificat. Trebuie sa ma obisnuiesc cu
prezenta lor, pentru ca vor sta aici cat timp va tine relatia lui
Nikki cu Royce.

-Salut, Emmett, spune Seth, dand noroc cu Emmett. Buna,

Rose, continua el zambindu-mi.

-Salut, Seth, spune Emmett.

-Buna, i-am raspuns zambind.

Am observat ca haita se marise, din nou. Li se mai

alaturasera doi lupi micuti. Nu cred ca aveau mai mult de 12 ani
si deja purtau insemnul Quillett pe brat. In cam compatimeam
putin, viata lor se schimbase radical de la o varsta atat de
frageda.

Dupa vreo trei ore, haita s-a retras in rezervatie. Ray a pornit
televizorul si a inceput sa butoneze telecomanda. Deodata, la
televizor a aparut o fata, care era intinsa pe jos, dezbracata, cu
un tip peste ea, iar alti doi stateau in picioare langa el si radeau.
Era violata! Fata era cam de varsta mea si asta mi-a adus
aminte de noaptea aia. Oricat de mult se zbatea fata sa scape,
zbatanduse si tipand, implorand indurare celor trei baieti,
acestia n-o ascultau. Dorinta si setea erau mult prea mari pentru
a mai auzi rugamintile fetei. Am simtit ca sunt privita si m-am
uitat sa vad cine era. Royce. Se uita la mine cu coada ochiului, in
timp ce cu o mana o tinea pe Nikki dupa umeri. Mi-am ingustat
ochii la el, amenintandu-l din priviri. Royce a mijit ochii la mine,
apoi nu mai m-a privit. Cand m-am uitat iar la televizor, am
observat ca era pe alt post. Cineva schimbase stiind ca mie nu-mi
facea placere si nici bine sa vad acea scena.
 -Uchiule Jazzzz, de ce ai
schimbat?S-a plans Ray. Eram curios sa vad ce se
intampla. Da inapoi! Filmul este foarte interesant, spune
el zambind. Interesant?! I se parea interesant nenorocirea unei
persoane? Lumea chiar se intoarce cu fundul in sus.

l-a certat Carlisle.

-Dar de ce?A insistat el.

 -In orice caz, eu cred ca i-a placut
fetei. M-am uitat trasnita la Nikki, care privea sceptica
ecranul. Daca nu i-ar fi placut s-ar fi zbatut mai mult si
n-ar fi tipat. Ca sa nu mai vorbesc ca la un moment dat,
n-a mai schitat nimic.

-Nikki! Nu mai vorbi asa! Am tresarit cand l-am auzit pe

Emmett ridicand tonul langa mine. Urechea mea a avut mult de
suferit.

-Ce-am spus?S-a aparat ea. Pun pariu ca va fi fericita

dupa…mai ales daca este prima data…

-Nu-I adevarat, Nikki,am

spus in soapta. Nikki se uita la mine, ridicand o
spranceana. Acea fata isi va dor sa moara. Rusinea este
prea mare si isi a aduce aminte de acea noapte, zi, tot
restul vietii ei. Nu-I atat de usor sa treci printr-un viol.
Stiu as… M-am oprit, realizand ce era sa spun. Pentru o
secunda mi-am deschis sufletul in fata fiicei mele si era cat ce pe-
aci sa-I dezvalui marele meu secret. Ar fi aflat ce fel de legatura
am avut cu Royce si prietenii lui.

-Da? De unde sti?A insistat

ea. In mintea ei nu domina decat curiozitatea si m-am bucurat
ca nu ma banuia. M-am uitat la ea cu ochi tristi, apoi la mama,
tata si in final la Emmett. Fata sotului meu m-a facut aproape sa
izbucnesc in plans. Inainte ca lacrimile sa-mi paraseasca ochii,
m-am ridicat de pe canapea si m-am indreptat spre usa, fugind
din camera. Viteza pe care am avut-o a provocat un vant
puternic, ce a facut ca vaza de flori, proaspat pusa pe masa de
catre Alice sa cada pe jos, sparganduse in mii le bucati.

Am iesit din casa si m-am asezat pe prima treapta a scarilor.

O adiere de vant mi-a ciufulit parul. L-am prins cu un elastic de
par, intr-o parte. Mirosul de verdeata si de ploaie imi inunda
plamanii. Luna era pe cer, stralucea ca in fiecare noapte si parca
ma privea. De data asta era luna plina, vremea varcolacilor, am
gandit. Eram acasa, dar nu ma puteam bucura de asta.
Cuvintele spuse de Ray si Nikki mi-au revenit in minte. Au o
parere atat de proasta despre persoanele care au trecut printr-
un viol…Nu le voi spune niciodata, acum cu atat mai putin. Le va
fi rusine cu mine si cred ca si scarba. Totusi, poate adevarul il va
indeparta pe Royce, dar exista si posibilitatea ca Nikki sa-l ierte
si atunci revenim de unde am plecat cu diferenta ca Nikki va
avea o alta parere despre mine. In minte imi reveneau
momentele in care eram in mintea lui Nikki, iar ea era cu Royce.
Nu-mi venea sa cred ca exista oameni…pardon, vampiri, care au
tupeul sa te priveasca in ochi si sa te minta. Vorbele pe care I le-a
spus fiicei mele mi le-a spus si mie, de asta stiu ca sunt niste
minciuni, mai mari decat el.

―Rosalie…‖

-Iarasi tu…am oftat privind spre cer.

―Cei din casa te aud si nu uita ca fiica, nepotul si cei cinci nu

stiu ca vorbesti cu mine. Poti vorbi in gand, aud destul de bine.‖

―Esti foarte amuzanta, ce pot sa spun.",,Deci ce vrei?‖

―Nimic, vroiam sa-ti tin putin de urat. Esti macinata de

ganduri si unele dintre ele sunt foarte intunecate. Si asta nu-mi
place.‖

―Si ce? Crezi ca ma sinucid sau ceva de genul? Ce gandesc este

problema mea!‖

―Nu stiu ce sa mai cred, Rose. Incep sa nu te mai

recunosc…Te-ai schimbat atat de mult…‖

―Nu ma sinucid! Am tipat mintal.Si da, m-am schimbat, asa

ca poti sa-ti iei adio de la vechea Rosalie. Totusi cred ca este
adevarat ce se spune…‖

―Ce?‖
 ―Lupta cea mai grea pe care o duci in viata nu e cea cu cei
mai mari dusmani, e cea cu tine insuti.‖

―Frumoase cuvinte.m-a laudat ea. Vad ca ai fost atenta la tot

ce te inconjoara, mai ales la vorbe. Acum o sa-ti spun eu cateva
vorbe si sper sa ti cont de ele…‖

―Minuneaza-ma!‖

―Inceteaza sa mai fi prizionera in trecutul tau!‖

Si cu asta a pleat. Super! Ca de fiecare data pleaca dupa ce-mi
mai arunca cate o ghicitoare in fata. Ce tot vrea sa spuna cu
asta? Nu mai inteleg nimic.Am tresarit cand am simtit un brat
inconjurandu-mi talia.
-Shhh,eu sunt. Emmett m-a strans la pieptul lui ,iar eu i-am
inhalat mirosul care ma innebunea de fiecare data.Esti bine?
-Da, cred ca da, am spus dupa o mica perioada de meditatie.
As fi vrut sa-i spun despre vorbele prietenei mele, dar nu voiam
ca sa-l mai tensionez si pe el, era de ajuns sa stiu doar eu.
-Hai sa intram in casa.
M-am uitat la el. Ochii ii erau speriati si aratau ingrijorarea ce
mi-o purta. Am aprobat dand din cap si am intrat.

-Mami, ce s-a intamplat? Nu i-am

raspuns.Imi era teama ca vocea ma va trada. In schimb, am
privit-o putin, apoi l-am tras pe Emmett dupa mine ,spre
dormitorul nostru. Cand am intrat, ne-am asezat pe pat. Eu m-
am cuibarit in bratele lui, iar el se juca absent cu suvitele mele.
Asa am stat toata noaptea. Eu zburand cu gandul pe unde nu
stiu ,cuibarta la pieptul lui, iar Emmett mangaindu-ma pe cp sau
pe spate, afundat si el in gandurile lui.

A doua zi dimieata, am auzit un ciocanit in usa.

-Intra, spun ridicandu-ma pe marginea patului.

-Hei, porumbeilor! Alice sare in pat si era sa ma arunce pe

jos. Nu mai hibernati atat ca a trecut iarna si miscati-va
fundurile jos. Intr-o saptamana incepe scoala si avem
nevoie de masini si haine,spune ea uitanduse cu subinteles la
mine.

-Bine, spiridusule, spune Emmett ridicanduse.

-Nu-mi mai spune spiridus! Rose, spune-I si tu…

-Emmett, inceteaza, te rog…

Am coborat in living. Toata lumea era acolo. Carlisle ne-a

anuntat ca va merge sa ne inscrie pe toti la liceu. Yuppy! Am
gandit eu.

Esme si Carlisle au mers la liceu pentru inscriere, iar noi am

inceput sa ne pregatim prentru plecare. Pentru ca aveam nevoie
de multe masini, am hotarat sa mergem pe jos in Settle, asa
ajungeam si mai repede. Royce si prietenii lui erau nedumeriti
rau de situatie. Vampiri + oameni + masini + liceu. Stiau ca
trebuie sa pastram anumite aparente in fata oamenilor, dar
parca noi eram prea umani. Ne comportam mai mult ca oameni,
decat ca niste pradatori.. Entuzismul lui Ray a inceput sa se
molipseasca si la ceilalti. Incet, incet a inceput sa ma prinda sip e
mine. Cu atatea masini in garaj, puteam sa-mi ocup mai usor
mintea cu ceva.

Drumul pana in Settle a fost relative scurt, pentru ca viteza

noastra de vampiri ne-a ajutat din plin.. Am intrat in oras si
fiecare grup s-a indreptat spre firma de masini pe care si-o
dorea. Eu, Emmett si Ray am pornit spre Bmw si Jeep.

Mi-am ales repede masina penntru ca stiam ce vreau, in

schimb Ray era total nehotarat. Intr-un final si-a ales un moedel
nou, sport. Imediat ce actele au fost intocmite si ne-am putut lua
masinile, am mers cu Emmett. Si-a ales un model de anul acesta.
Era negru si masiv. Cateodata ma cam speria, mai ales cand
trebuia sa umblu pe sub el. Chiar daca eram vampir, exista si
―pericolul‖ sa cada pe mine sis a ma rupa. Dura ceva pan ace ma
lipeam la loc si daca ma gasea cineva din familie rupta in sapte
bucati sigur faceau infarct.

Dupa cateva ore lungi, in care i-am asteptat pe ceilalti la

iesirea din oras, i-am zarit apropiinduse.. Toate masinile noastre
erau ultimul tip. Carlisle ne avertizase sa nu cumparam masini
foarte exclusiviste, pentru a nu iesi foarte mult in evident si noi
tocmai asta facuse-m. Edward conducea masina lui Carlisle.
Picaturi mici de ploaie au inceput sa cada din norii cenusii ce
acopereau cerul de ceva timp.

-Mergem? Rose trebuie sa-mi umble putin pe la

masina, spune Alice zambind in directia mea.

-Abia astept, mai ales ca am mai multe masini de

modificat,am spus putin entuziasmata.

Emmett ma saruta pe cap si intra in Jeep-ul lui. Convoiul

nostrum de masini a pornit spre Forks. Cu cat ne apropiam mai
mult, ploaia devenea tot mai puternica. Avea sa fie o furtuna
destul de draguta pentru noi, dar urata pentru oameni. Vantul
puternic anunta caderea unor copaci si ruperea unor stalpuri de
electricitate..

Ajunsi acasa tata s-a cam suparat pe noi pentru ca facuse-m

tocmai pe dos ce spusese el. M-am schimbat si m-am apucat de
masini. Le luase-m pe Alice si Bella sa ma ajute, cu ocazia asta le
puteam invata cate ceva. Chiar nu vroiam sa ma cheme cine stie
pe unde ca nu stiau nici sa-si schimbe o roata.

Zilele s-au scurs destul de repede si prima zi de scoala a sosit.

Carlisle si Esme le-a dat ultimele indicatii celor cinci noi
―membri‖ ai familiei si am pornit spre liceu.

Cum am intrat in parcarea

luceului, toate privirile s-au intors spre masinile noastre, iar
murmurerile au inceput in jurul nostru. Am intrat in liceu si
fiecare s-a indreptat spre clasa lui. Spre nefericirea mea, Nikki si
Royce alesesera aceleasi ore cu mine si Emmett. Ca de obicei eu
si Emmett eram cei mai mari din familie., iar acum si Royce
impreuna cu Nikki.
 Tot liceul vorbea despre noii
elevi misteriosi si minunatele lor masini. Profesorii erau
fascinati de cunostiintele noastre inca din prima zi. Daca ar sti ei
ca stiam lectiile astea pe dinafara.

Eram la cantina, stand la obisnuita noastra masa din colt. La

o masa de langa fereastra, niste fete vorbeau de noi. Erau
geloase pentru ca aveam astfel de baieti alaturi de noi..
Frumusetea noastre ii eclipsa pe toti, fete si baieti. Royce si
prietenii lui erau incordati cu atatia oameni in jur. Edward le-a
atras de cateva ori atentia.

-Incetati sa-I mai priviti ca pe niste mese gratuite, am

marait spre cei cinci.

-Nu faceam nimic, se apara Royce.

-Nu veti ataca pe nimeni!

-Nu, doar ca eram uimiti. Niciodata n-am petrecut

atat de mult timp printre oameni. Nu ne gandeam la
asta…

-Bine, nu ne intereseaza la ce va gandeati, i-am tait-o

lui Royce. Ora trebuie sa inceapa. L-am luat pe Emmett de
mana si ne-am indreptat spre clasa unde aveam urmatoarea
ora. Biologia. Una din materiile mele preferate.

Dupa terminarea orelor, cu totii ne-am intors acasa. Esme si

Carlisle au fost bucurosi sa afle ca cei cinci s-au integrat destul
de bine printre oameni. M-am expediat repede de langa ei,
mergand in garaj. Inca nu terminase-m toate masinile de
modificat si chiar daca le terminam gaseam eu sa le mai fac
ceva. Doar ca sa evit, sa stau in aceeasi incapere cu cei cinci.

O noua putere iese la iveala (capitolul 48)

Rahmi POV

Eram in dormitorul meu, cautandu-mi niste haine pentru

vanatoare. Jane vroia sa iesim din Volterra pentru aceasta
vanatoare. Spunea ca s-a cam saturat de sangele oamenilor de
aici, vroia ceva nou, dar cred ca vroia sa fim mai mult singuri.
Imi placea sa petrec timpul cu ea, dar intr-un fel ma simteam ca
un nenorocit, pentru ca practic ma foloseam de ea, pentru a o
uita pe Nikki, numai ca pana acum n-a functionat. Amintirile cu
Nikki inca ma bantuiau si erau destul de dureroase. Alesese sa
ramana cu familia ei si m-a parasit pe mine. Poate si eu as fi
facut acelasi lucru, dar…Gandurile mi-au fost risipite de intrarea
vijelioasa a lui Alec.

-Incet, altfel darami camera, i-am spus luandu-mi geaca

pe mine. Ce s-a intamplat?
 -Cred ca stapanii au aflat de relatia
ta cu Jane….spune el speriat.

-Ce?! Cum? Si pe mine ma speria putin chestia asta, pentru

ca ne-ar fi putut omora pe amandoi. Volturii nu acceptau relatii
intre paznicii lor. La mine si Nikki cred ca au caut o exceptie
pentru puterea pe care o am. Cred ca se vor folosi de ea mai
incolo, pentru cine stie ce plan nebunesc. N-as vrea sa fac asta,
pentru ca o iubesc pe Nikki, dar daca nu ma voi supune, imi vor
face mie rau si astfel si ei.

-Nu stiu, cert este ca vor sa te vada. Jane este deja

acolo. M-am uitat putin la el. Privirea lui era speriata. Ai grija
de ea, Rahmi.

-Stai linistit, nu va pati nimic, l-am asigurat eu.

Cu pasi micuti m-am indreptat spre sala ―regala‖. Inainte sa

intru, usile mari s-au deschis cu un scartait puternic. Am inghitit
in sec si am intrat. Am zarit-o pe Jane intr-un colt; langa ea
statea Felix. Aro se ridica de pe scaun si se indrepta spre mine.
Nu am apucat sa spun nimic, pentru ca m-am trezit aruncat in
perete. Am dat sa ma ridic, dar Felix era langa mine. Mi-a bagat
mana in gat si m-a dus taras in fata celor trei conducatori. Asta
era. Pana aici mi-a fost.
 -Rahmi, sti foarte bine ca nu
accept relatiile intre slujitorii mei, spune Aro pe un ton
ridicat.

-N-Nu…Incercam sa vorbesc, dar mana lui Felix stransa in

jurul gatului meu ma impiedica sa scot vreun cuvant.

-Elibereaza-l! Maraie Caius.

Felix ma elibereaza,dar ramane langa mine, pregatit sa-mi

rupa gatul daca i se cerea.
 -Daca vrei sa te distrezi o
poti face cu oameni! Sau cu alti vampiri, dar nu cu cei
care sunt aici! Tuna el. Dintre cei trei regi cel mai tare ma
speria Caius. Mi se parea ca intotdeauna are cate un plan
malefic, ascuns pe undeva.

-Chiar daca am o relatie cu Jane, asta nu inseamna

ca ne vom uita indatoririle. Tonul meu m-a uimit, la fel si
hotararea. Jane s-a uitat surprinsa la mine.

-Fratilor, haideti sa nu mai facem atata caz din

chestia asta. Ii cunoastem foarte bine pe amandoi. Stim
ca asta nu va afecta “serviciul” lor, spune Marcus plictisit.

-Foarte bine. Rahmi, Jane aveti grija. Daca se

intampla sa nu va indepliniti indatoririle nu vom mai
sta la discutie, spune Aro.

-Da, stapane, am spus facand o plecaciune.

Am luat-o pe Jane de acolo si am iesit din castel.

-Merci, Rahmi, spune ea.

-Pentru nimic, doar nu credeai ca ne vor omora nu?

 -Sincer… ba da.

-Nu-mi vor face rau.

-De ce?

-Nu conteaza. Vreau sa vanam ceva si sa uitam de

acest mic incident.

Jane ma priveste lung cateva secunde, apoi ridica din umeri.

Am iesit din Volterra. si am incetinit, mergand cu pasi umani.
Luna stralucea puternic pe cerul negru si gol. Stelele nu se iveau
niciunde, iar un miros de sange mi se parea ca pluteste prin aer.
Ne-am apropiat de o zona de camping, unde se aflau cateva
persoane. Fiind weekend, aomenii iesisera sa se recreeze. Un
cuplu de tineri se indepartase de tabara, pentru cateva momente
de intimitate. Baiatul s-a asezat pe un bustean, iar fata in poala
lui, incepand sa se sarute. M-am uitat la Jane si am sarit pe
cuplu. Nici n-au avut ocazia sa vada ce i-a lovit. Mi-am infipt
coltii in gatul fetei. S-a zbatut in bratele mele si scaotea niste
chitaituri scazute, pana cand nu s-a mai miscat deloc. Ochi ei
erau deschisi si ma priveau cu goraza. Sangele ei cald imi oferea
puterea de care aveam nevoie si pentru asta trebuia sa scot toata
viata din ea. Jane a terminat inaintea mea si a ascuns cadavrul.
Imediat ce am terminat si eu am pus cadavrul in acelasi loc
unde-l ascunsese Jane si m-am asezat langa ea.

Stateam rezemati de un copac. Iarba putin umeda sclipea in

lumina lunii, iar umbrele copacilor se transformau in monstrii
infioratori. Jane s-a tras mai aproape de mine si si-a pus capul
pe umarul meu.

-Rahmi…vroiam sa-ti pun o intrebare de ceva

timp….spune ea in soapta.

-Spune.
 -Simti ceva pentru mine? M-am intors spre ea, umit de
intrebare. Ochii ei rosii ma cercetau cu atentie.

-Da, Jane, simt ceva pentru tine.. Minteam, dar nu-I

puteam spune ca nu simteam nimic pentru ea si doar o foloseam
pentru a-mi distrage atentia de la Nikki. Stiam ca nu as putea s-
o iubesc niciodata pe Jane. Nu stiu de ce, dar nu puteam. Am
mangaiat-o incet pe obraz, plimbandu-mi mana prin parul ei
blond. N-o sa te mint…nu simt iubire inca, dar este un
sentiment destul de puternic.Minciuna! Minicuna
puraaa! Striga eul meu interior.

Ochii ei au sclipit si si-a

infasurat bratele in jurul gatului meu. Fruntile noastre s-au lipit
si amandoi ne-am privit in ochi. Ma simteam prost, pentru ca o
minteam in halul asta, dar asa e viata. Buzele ei s-au apropiat de
ale mele incet, apoi au incet sa devina mai salbatice. Dorinta si
pasiunea au pus stapanire pe noi. Cu cat hainele incepeau sa
dispara de pe noi, deveneam tot mai infierbantati. Imi plimbam
coltii delicat pe gatul si pieptul lui Jane, facand-o sa geama de
placere. S-a lipit si mai mult de mine, soptindu-mi ceva ce nu am
inteles la ureche. Mainile ei erau prinse in parul meu. Cand am
indepartat si singura piedica care ne mai statea in cale, o
eruptive de placere s-a produs intre noi. M-am lungit pe
pamantul umed, lasand-o pe Jane la conducere.. Mintea mea a
inceput sa pluteasca pe alte meleaguri. Brusc, fata cu care eram
in momentul asta mi-a facut inima sa tresalte de bucurie. Ochii
ei rosii, dar calzi, parul lung, blond si ondulat, iar trasatura fetei
inocente, imi faceau tot corpul sa vibreze. Mi-am apasat buzele
mai puternic pe ale eie, strangad-o la pieptul meu. De data asta

eu eram deasupra. Corpul ei

perfect ma inebunea. Formele ei pareau sa se modeleze dupa
palmele mele. Mi-am trecut delicat degetele peste micuta
inimioara de sub urechea ei. Mi-a zambit, dezvelindu-si coltii.

-Esti perfecta, Nikki. Te iubesc atat de mult, i-am spotit

in timp ce-o sarutam pe gat si ma pregateam sa cobor mai jos.
Bursc m-am trezit aruncat in aer. Cand m-am dezmeticit, am
vazut-o pe Jane privindu-ma furioasa.

Si-a luat hainele pe ea, cu o viteza uluitoare. Din ochii ei rosii

ieseau flacari.

-Ce-ai spus? Maraie ea la mine.

-Ce-am spus? O intreb nedumerit. O, Doamne…eram cu

Jane, cand eu imi imaginam ca sunt cu Nikki. Jane…Am vrut s-
o prind de mana, dar s-a ferit.

-M-ai comparat cu javra aia! Tipa ea. Ar fi trebuit sa

moara in ziua aia, in care am luat-o de la Culleni. Ne-a
adus numai probleme..
 -Jane, termina! Nu este vina ei ca voi a-ti rapit-o de
langa familia ei! Am strigat si eu la ea.

M-am imbracat si eu. Stateam ferm in fata lui Jane, dar nu

parea s-o intimideze. Furia pulsa prin tot corpul ei, facand-o sa
tremure.

-Este o tarfa! O tarfa! Si tu

m-ai comparat cu ea! Esti cu mine si te gandesti ca esti
cu ea? Esti un imbecil! Nu simti nimic pentru mine! Ti-
ai batut joc! Tu iubesti o tarfa, care bea sange de
animal si te-a parasit pentru familia
ei…fantastica, spune ea cu dezgust.

Jignirile lui Jane la adresa lui Nikki, pareau sa nu se mai

termine. Furia incepea sa clocoteasca in mine. Nu suportam
cand cineva se lua de ea. Chiar daca nu mai eram impreuna si ea
alesese sa ramana cu familia ei –lucru ce durea ca naiba- inca o
iubeam si o respectam pentru decizia luata.

Am prins-o pe Jane de umeri si am izbit-o cu spatele de primul

copac care mi-a iesit in cale. M-a privit surprinsa. In ruptul
capului nu se astepta sa atac.
 -Termina! N-o mai jigni! Am
fost sincer cu tine! Ti-am spus ca inca o iubesc!

O durere ingorzitoare m-a sagetat si am cazut in

genuchi.Durerea era insuportabila. Mi-am ridicat privirea spre
Jane si ma privea intens, furia se citea limpede pe chipul si in
ochii ei rosii ce se transformasera in flacari. Apasarea din piept
devenea tot mai grea. M-am prabusit la pamant si simteam cum
fiecare milimetru din corpul meu parea sa se desprinda de mine.
Chinul meu a incetat la fel de bursc cu a si aparut. Cand am
reusit sa ma ridic in coate, Jane disparuse. M-am rezemat de
trunchiul copacului, ridicandu-mi privirea spre cer. Nu-l puteam
vedea destul de bine din cauza coroanelor copacilor, dar firicele
de lumina reuseau sa pratrunda prin ele, luminand padurea.

-Doamne, Nikki, distanta

asta ma distruge! Te vreau langa mine. Vreau sa te
strang in brate, sa te sarut si sa-ti spun cat de mult de
iubesc si mi-ai lipsit. Sper din tot sufletul ca Jane sa nu
le spuna nimic stapanilor, pentru ca asta ar putea fi un

motiv in plus sa ma trimita la naiba si

daca eu patesc ceva, vei pati si tu si nu vreau asta. Nu
meriti asta! Grozav, Rahmi, vorbesti singur! Sa-nceapa
distractia! M-am imbarbatat singur si am pornit spre castel.

Royce POV

Eram in gradina, impreuna cu Nikki, Ray, Jacob si Renesmee.

Nikki si cu mine stateam la masa, privindu-I pe cei trei cu se
jucau cu un Frisbee. Ray ii tot amagea pe cei doi, deviind frisbee-
ul chiar inainte sa-l poata apuca vreunul. Puterea lui era destul
de impresionanta. Rose are o familie extrem de puternica.
Puternica si frumoasa, exact ca ea. Totusi Nikki seamana destul
de mult cu mama ei, dar in acelasi timp sunt diferite.

-La ce te gandesti?Ma intreaba Nikki, intrerupandu-mi

gandurile.

-La nimic, i-am spus zambind.

-Mi se parea ca erai plecat pe altundeva.

-Nu ma gandeam la nimic.

-Bine. Si-a strans bratele la piept si a facut o fata bosumflata.

-Hai, nu te supara…Mi-am pus o mana pe talia ei,

apropiindu-ma mai mult, punandu-mi barbia pe umarul ei.
Mirosul pe care-l emana era atat de familiar. Mirosea la fel ca
mama ei. Am sarutat-o langa ureche si ea a chicotit, apoi pe

buze.

Un tusit fals s-a auzit din spatele nostrum. Ne-am intors

simultan si l-am vazut pe Edward stand rezemat de usa ce dadea
in gradina. Imi auzise gandurile. Incepeam sa urasc puterea
asta.

-Iti rapesc putin iubitul, spune el, uitanduse spre Nikki.

-Sigur, oricum vroiam sa ma alatur jocului.

M-a sarutat rapid pe buze si s-a ridicat de pe scaun.. M-am

ridicat si eu, vrand sa merg spre Edward, numai ca imi face
semn cu capul spre padure.. A trecut pe langa mine, fara ca
macar sa ma priveasca. L-am urmat in liniste.

Am mers ceva prin padure. Linistea dintre noi devenea

apasatoare. S-a oprit bursc si s-a intors spre mine.

-Ce crezi ca ar spune Rose daca ar sti ce ganduri ai

tu?Intreaba el pe un ton batjocoritor. Cum crezi ca ar
reactiona daca ar afla ca de fapt o iubesti pe ea si ti la
Nikki putin mai mult decat ai tine la o sora?

-O iubesc pe Nikki, m-am aparat eu.

 -Uite ce e Royce. S-a
apropiat de mine si am incercat sa raman pe loc, dar ma cam
intimida oricat de tare m-as tine.Toti cei care stim despre
trecutul lui Rose nu suntem incantati de prezenta
voastra. Imi iubesc sora foarte mult si nu mai vreau s-o
vad suferind si cum se auto-distruge. Poate ca ma va uri
pentru asta, dar daca nu incetezi cu tot teatrul asta o
sa-I spun lui Nikki intunecatul secret ce va leaga pe tine
si pe prietenii tai, de mama ei si sa vedem ce va decide.

-Nu vreau sa-I fac rau. Regret si acum ceea ce s-a

intamplat atunci. Daca m-as putea intoarce…

-Termina! Maraie el. Uiti ca citesc gandurile?Am dat din

cap in semn ca nu. Regreti, dar inca o vrei. Vrei sa fie a ta!
Uita-te bine la mine, King! Daca pui vreun deget pe
Rose sau Nikki vei avea de-a face cu mine si Emmett.
Crede-ma nu vrei sa-l vezi cum face atunci cand este
suparat si este vorba de sotia si fiica lui.

Inainte de a mai spune ceva a disparut. Fusese un

advertisement destul de serios. Dar ce puteam face? O iubeam pe
Rose in tot sufletul si tineam destul de mult la Nikki. Totusi daca
ar fi sa aleg, as alegea-o pe Rose. Doamne, ce tot vorbesc?Rose
nu va mai fi niciodata a mea si nu o va lasa nici pe Nikki.
Dragostea este un mare rahat! M-am trantit in iarba micuta si
am inchis ochii. Imaginea acelei nopti a inceput sa mi se deruleze
prin fata ochilor. Regretam pentru ceea ce facuse-m, dar…o
parte din mine era multumita sau ceva de genul. Trupul perfect
al lui Rose era criminal. Am strans mai tare din ochi si parca o
simteam cum se zbatea sub mine. Fiecare particica a corpului ei
fusese a mea, in acea noapte. Buzele moi si catifelate, limba dulce
si matasoasa si parfumul ce ma himnotiza.

-La ce visezi, frate?Vocea lui John m-a facut sa tresar.

-Whoa, incetisor, spune Mark razand.

-Ce cautati aici?

-Am vazut ca ai disparut si Edward a venit destul de

nervos acasa, asa ca…spune Bobby ridicand din umeri.

-Ce s-a intamplat?Se intereseaza John.

-Stie ca inca o iubesc pe Rose, iar la Nikki tin destul

de mult, dar nu simt iubire pentru ea, am spus sec,
trantindu-ma din nou in iarba.

-Asta e de rau, Royce, daca afla Rosalie….suntem

terminati. O sa fim chinuiti o eternitate, spune Mark
ingrozit.

-Meritam asta. I-am distrus viata, continua Nick cu o

tristete vizibila in voce.

-In noaptea aia nu parea sa gandesti la fel. Si tu ai

fost destul de fericit ca poti avea o astfel de femeie. Te-ai
bucurat din plin de trupul ei, ii spune John pe un ton rece.

I-am lasat sa se ciondaneasca mai departe din cauza acelei

nopti. Gandurile mele erau indreptate numai spre corpul gol al
lui Rose. Dintre toti, John avea gura cea mai mare. Ii era frica de
ea dar nu regreta ce-a facut, iar daca a zis-o a fost o minciuna.
Mi-as dori sa taca si sa nu-l mai aud. Toti eram vinovati pentru
ura ce zacea in Rose.

-Royce, crezi ca mai avem vreo sansa?Intreaba John

visitor.

-Hmmm…Ce sansa?Il intreb absent.

-S-o mai avem odata. Adica e buna si fiica, dar n-o

intrece pe mama.

M-am repezit la el, trantindu-l la pamant.

-Nikki este iubita mea! Marai la el.

-Si ce daca? Ai mai impartit femeia cu noi si alta

data, ranjeste el la mine.

I-am tras un pumn ce i-a crapat fata. Ceilalti au sarit si ne-au

despartit. John a inceput sa se clatine pe picioare. Nu a mai
durat mult pana cand s-a prabusit la pamant. Toti am
incremenit.

-Ce se petrece?John, trezeste-te! Mark ii da cateva

palme.

-Cred ca stiu ce se intampla, spune Nick ganditor.

-CE? A strigat Bobby.
-Am mai vazut asta de cateva ori la tine,spune aratand
cu degetul spre mine.
-La mine? Ma mir eu. Ce-am facut?
-Tu, Royce, esti o sugatoare de energie.
-O ce? Rade Mark.
-Adica asta este puterea ta, explica Nick razand si el de
afirmatia ce ma facuse sa ma incrunt. Tu, Royce, ai o
putere,aceea de a lua energia celor din jur. Pana acum
cred ca ai facut-o fara sa sti,de aceea John a lesinat.Ai
folosit-o prea mult pe el si l-ai secatuit de energie. La fel
cum ai facut atunci cu Rose si Nikki. A aratat cu capul spre
John care inca era lesinat Si mai cred ca daca vei incerca
sa-ti stapanesti puterea, vei deveni cu adevarat o
sugatoare de energie experimentata. Mi-a facut cu ochiul.

-Nu-mi mai spune asa,Nick, am marait.

Fetele lui Mark si Bobby erau socate, dar si uimite. Se mai

plansesera si ei ca se simt obositi uneori cand erau in preajma
mea si parca puterea lor se micsora, ca si cum ar fi storsi de ea,
dar i-am facut nebuni. Vampirii nu obosesc! La Nikki si Rose am
banuit ca se poate intampla din cauza puterii care zace in ele,
dar se pare ca nu este asa.

-Eu totusi cred ca sunteti dusi…le-am spus nesigur.

-Exista doar o cale de a afla, spune Nick. Toti l-am

asteptat sa continue, el era ―tocilarul‖grupului. Concentreaza-
te pe unul dintre noi.

-Ce? Tipa Mark si Bobby la unison.

-Fa-o! Hotararea lui Nick mi-a intarit indoiala, pe care o

presarase in mine. Daca aveam o astfel de putere, o puneam
oarecum in dificultate pe Rose si alti vampir care m-ar
ameninta.
 Am incercat sa-mi eliberez mintea de imaginea lui Rose –
lucru foarte greu, dar intr-un final am reusit- si sa ma
concentrez pe Bobby. Am strans din ochi si m-am concentrate cat
de mult am putut pe el. Incet am deschis un ochi si l-am privit.
Privirea lui devenea obosita.

-Opreste-te….spune el in soapta. Parea sa nu mai aiba

putere nici sa vorbeasca.

Nu l-am ascultat si am continuat sa ma concentrez, de data

asta m-am fortat sa tin ochii deschisi. Picioarele I s-au inmuiat si
Nick a fost nevoit sa-l prinda. Inainte sa pot realize, Bobby era in
aceeasi situatie ca si John.

-Felicitari, Royce, se pare ca tocmai ti-ai descoperit

puterea, spune Nick.

-Dar ce fac mai exact?Il intreb socat.

-Din informatiile pe care le-am adunat pana acum si

toate observatiile, cred ca seci de energie persoana
respectiva.

L-am rugat pe Nicky sa-mi explice mai multe. Aveam nevoie

sa stiu cum fac asta. La Rose si Nikki s-a intamplat involuntar.
Chhh, daca vor afla ca am o putere…Nici nu vreau sa ma
gandesc. Il ascultam in liniste pe Nick, incercand sa ma
concentrez numai pe vorbele lui si sa nu ma mai gandesc la cum
vor reactiona daca vor afla de putere. Cat timp noi am vorbit, cei
doi somnorosi s-au trezit. Amandoi se simteam inca ametiti. I-
am informat si pe ei. John a spus sa tinem acest secret pentru noi
si sa ne ferim gandurile de Edward. Nu se stie cand aveam
nevoie de puterea asta. Nu stiu de ce, dar am fost de acord. Asa
ca toti am jurat ca nu vom spune nimic.
 Cu pasi micuti ne-am indreptat spre casa. Nikki, Rose, Alice si
Bella erau in camera de zi. Zarva din spatele casei, m-a instiintat
unde se aflau ceilalti.

-Buna, le-am salutat noi.

-Buna, au spus Nikki, Bella si Alice. Rose nici macar nu s-a

uitat la noi.

Cei patru prieteni ai mei mi-au aruncat o privire piezisa si au

mers in gradina. Nikki a venit la mine si m-a sarutat. Degetele ei
s-au impreunat cu ele mele si m-a tarat dupa ea spre canapele.
M-a asezat pe locul unde statuse ea, langa Rose, care s-a
incordat imediat ce picioarele noastre s-au atins. Nikki s-a
asezat intre mine si Bella, tinandu-ma de mana.

-Nikki, aici sunt numai fete, deci de ce…Rose s-a uitat

spre mine cu ura.

-Pentru ca tu nu vrei sa-mi spui.

-Ce sa-ti spuna?Am intrebat putin agitat, plimbandu-mi

privirea de la ea, la Rose.

-Nikki daca vrei sa vezi te poti uita la un film mai

vechi si gata, ii spune Rose, ridicandu-se. Ma asteptam sa faca
asta.
 Era imbracata cu o pereche de colanti negrii si o
bluza gri inchis, cu o pereche de sandale cu toc. Hainele astea ii
veneau atat de bine... Toate formele ei bine definite ii ieseau in
evident.

-Rose, are dreptate, Nik, ii spune Alice.

-Una e sa vad un film si alta este sa mi se

povesteasca, in plus este dragut sa mai aud din istoria
mamei. Am inghitit in sec. Istoria lui Rose? Si de asta vreau
s-o faca mami. Te roggg mami…spune ea afisand o fata de
catelus, in fata lui Rose.

-Nu stiu sa dansez! Spune

Rose rece.
 -Royce tu ai fost prieten cu mami, nu? Nu de alta, dar
vad ca relatia voastra de acum este destul de rece. Am
inclinat capul in semn ca da si am evitat sa ma uit la
Rose. Atunci spune-mi. Stie sa danseze vals sau nu?Fara
sa-mi dau seama m-am trezit razand. Spune-mi…Nikki se
aseaza pe vine in fata mea, punandu-mi palmele pe genuchi. De
data asta mi-am ridicat privirea spre Rose.. Mai avea putin si
imi rupea capul.

-Da, scumpo... Mama ta stie sa danseze vals foarte

bine, i-am spus putin melancolic. Incepeau sa-mi lipseasca
vremurile alea, mai ales ca stateam atat de mult in prezenta ei.

-Vezi mami, am avut dreptate, spune Nikki mandra. Rose

nu a facut altceva decat sa inceapa sa bata nervoasa din picior.

Nikki m-a pus sa ii mai povestesc si imi era cam greu pentru
ca nu puteam spune ca iubita mea a fost mama ei si tot ce s-a
intamplat intre noi. La un moment dat, Nikki se ridica de langa
mine si isi i-a un mar de pe masa. In momentul ala s-a prabusit
la pamant, dar nu scoatea niciun sunet. Rose a fost imediat
langa ea, la fel si eu.

-Nikki, scumpo! Rose o intoarce si ii pune capul in poala ei.

-Nikki! Avea privirea fixata in sus si incepuse sa tremure.

-Carlisle! A strigat Rose speriata. Era atat de ingrijorata

pentru Nikki incat n-o mai interesa ca palmele noastre erau atat
de apropiate, uneori se mai si atingeau.

-S-o asezam pe pat, spune Carlisle. Restul familiei era in

camera de zi. Rose s-a asezat langa Nikki, dar se vedea pe fata ei
ca nici ea nu se simtea bine. Nu inteleg….spune Carlisle, intr-
un final. Seamana cu puterea lui Jane…

-Jane?! Intreb eu.

 -Jane din garda Volturilor, spune Jasper.

-Dar nu este
posibil! Emmett era langa sotia si fiica lui. O tinea cu un brat pe
Rose dupa umeri si cu cealalta mana o tinea pe Nikki. Iubito, tu
ce simti?O intreaba pe Rose. Felul in care o tinea...deveneam
gelos. Eu vroiam s-o tin asa. Edward era langa mine si m-a lovit
in picior. M-am intors la el si mai bine nu o faceam pentru ca
avea o privire de criminal.

"Doar un gand..." M-am aparat eu. A clatinat din cap, dar n-a mai
spus nimic.

-Nu stiu…un fel de apasare in piept…

Ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat Nikki incepe sa-si revina.

S-a ridicat putin, uitanduse pe rand la fiecare. Privirea ei a
ramas o perioada lunga tinta pe Rose. In ochii ei au aparut
lacrimi si si-a imbratisat mama. Ce dracu se intampla?De ce
plangea?
 -Gata, puiule. Rose, o strange la
piept, sarutand-o pe par. Ray era langa mine, dar s-a miscat
imediat ce mama lui s-a trezit.

-Mami, te simti bine?O intreaba el.

-Da…Nikki o lasa pe Rose si il imbratiseaza pe Ray ca si cum

nu ar mai fi vrut sa-I de-a drumul niciodata. M-am uitat la Rose
si parea sa inteleaga de ce a reactionat Nikki asa, la fel si
Edward. Toti ceilalti erau la fel de nedumeriti ca mine. As vrea
sa merg in camera. Royce vi cu mine, te rog…Vocea ei
suna atat de trista incat a inceput sa ma doara.

-Singur, scumpo, i-am spus mergand langa ea. Am ajutat-o

sa se ridice si am pornit spre camera noastra. Chiar daca
dormeam in aceeasi camera, nu fusese-m impreuna pana acum..
Parintii ei au vrut sa intervina, dar Carlisle i-a oprit. Odata
ajunsi in dormitor, Nikki m-a rugat sa inchid usa cu cheia si
exact asta am facut. Am asezat-o usor pe pat si ea s-a lungit pe
pernele moi. Ce s-a intamplat? O intreb ingrijorat. I-am
asezat parul care-I cazuse pe fata, dupa ureche.

-Nimic, doar ca…o prietena foarte buna ar putea

avea necazuri, spune ea in soapta.

-Totul va fi bine, sunt aici si n-o sa ti se intample

nimic rau, am asigurat-o eu.
 -Te iubesc, sopteste ea.

-Si eu. M-am aplecat si am sarutat-o.

Asezandu-ma langa ea pe pat, am lasat-o sa-si puna capul pe
pieptul meu. Era riscant ce vroiam sa fac acum, dar avea nevoie
de putina odihna. M-am concentrate numai pe ea, astfel incat sa
nu dau de banuit la Edward. Incet, incet am simtit-o cum devine
mai moale, pana cand a adormit sau ceva de genul. Am asezat-o
pe perna si m-am intors spre ea, proptindu-ma in cot si privind-
o. Era frumoasa, foarte frumoasa. Mi-am trecut degetele peste
obrazul ei, coborand incet pe micutul semn de sub ureche,
ajungand la sani. Acolo m-am oprit. Parea atat de linistita cand
statea asa. Mi-am luat inima in dinti si i-am conturat formele cu
degetele. Aschia nu sare departe de trunchi, am spus cu
voce tare. Am sarutat-o pe buze, gat si piept. Asta a facut-o sa se
cuibareasca mai bine in bratele mele.

Tata contra fiu (capitolul 49)

Rahmi POV
 Cu cat ma apropiam mai mult de castel, nelinistea din piept se
intetea. Nu vroiam sa patesc nimic, pentru ca o patea si femeia
pe care o iubesc. Probabil simtise puterea lui Jane de mai
devreme. Soarele incepea sa se ridice hotarat din spatele
dealului, promitand o zi insorita de milioane. M-am grabit
pentru a nu avea si alte probleme. Am intrat in castel si m-am
ciocnit de Shin.

-Incet, Rahmi, spune el razand.

-Lasa-ma in pace, Shin. L-am impins din drum si m-am

indreptat spre camera mea.

-Te-a suparat iubita sau nu ai fost satisfacut

bine?Ma tachineaza el. Mai rar bunaciuni ca Lexi, continua
ganditor.

M-am intors spre el si l-am izbit de perete. Ochii lui s-au

largit de uimire. Nu stia de Jane, dar stia de Nikki si nu-mi
placea ca majoritatea baietilor pe care-I cunosteam si care o
cunosteau, se gandeau la ea ca la un obiect care trebuie sa-ti
satisfaca nevoile.

-Ce-am facut este problema mea si las-o in pace pe

Nikki, ea nu mai face parte din cercul nostrum! Am
tunat la el. Ca forta fzica eram destul de puternic. Nu ca Felix,
dar mai puternic decat Demetri si alti vampiri din garda.

-Gata, gata.Ridica mainile in semn de predare. Whoa,

frate, esti foarte nervos, spune el inca uimit de reactia mea.
A fost o simpla gluma, nu trebuie sa te aprinzi asa.

L-am eliberat si am mers in camera mea. Mi-am aruncat

geaca pe jos si m-am trantit in pat. Detest idiotii si in momentul
asta eu sunt cel mai mare dintre ei. A fost o prostie sa ma incurc
cu Jane de la bun inceput. Tot rahatul asta in care am intrat ar
putea s-o coste si pe Nikki. Trebuie s-o vad! Mai intai trebuie sa
am o minciuna foarte convingatoare. Macinat de ganduri am
intrat la dus. Apa rece ar fi trebuit sa ma ajute sa gandesc mail
impede, dar nu functiona. M-am lasat batut si am iesit. Aveam
un prosop infasurat in jurul meu si cu altul imi stergeam parul.
Am ramas blocat in usa baii cand am vazut persoana care statea
pe pat.

-Jane….nu mai am chef de cearta…M-am dus la

sifonier sa-mi caut niste haine. Jane isi plimba privirea pe trupul
meu.

-Nu am venit sa ne certam. Cred ca ar trebui sa-mi

cer scuze ca mi-am folosit puterea pe tine…

-Uite, nu trebuie sa-ti ceri scuze.

-Ba da, dar asta nu inseamna ca nu

esti cel mai mare mitocan din lume. Am zambit, iar ea s-a
incruntat. Cred ca termenul de mitocan era cel mai frumos
cuvant care ma caracteriza in momentul asta.

-Jane, trebuie s-o vad. S-a intunecat la fata si zambetul

de mai devreme a disparut. Nu mai stiu nimic de ea de mult
timp…Sti ca nu mai erau acolo cand am fost trimis.
Vreau doar sa stiu ca e bine.

-Iti faci rau…singur. Mai mult ca sigur are pe

altcineva.

-Nu ma intereseaza! Vreau doar sa stiu ca este

bine…

-Daca tu crezi ca este in regula, ok.

 -Merci.

-Rahmi, sa sti ca n-am uitat ce-am promis. O sa te

fac s-o uiti!Cu aceste ultime cuvinte a iesit din camera,
lasandu-ma singur cu gandurile mele.

Mi-am luat niste haine pe mine si m-am indreptat spre sala

tronurilor. Mirosul de oameni plutea pe hol. Cand am vrut sa
intru in sala, tipete ingrozite m-au facut sa tresar.Usile mari de
lemn se deschid si Heidi intra in mine.

-Rahmi! Spune uimita. Nu te-am mai prea vazut. Pe

unde umbli?Intreaba ea facandu-mi cu ochiul.

-Pe aici, pe colo, am spus ridicand din

umeri. Ocupati?Intreb inclinand capul spre usa.

-Da, abia acum au inceput. Ce zici sa mergem pe

afara?Mai stam si noi de vorba…

-Multumesc pentru invitatie, dar acum nu pot.

Vreau sa vorbesc ceva important cu stapanii.

-Nicio problema, avem o eternitate la

dispozitie, chicoteste ea. M-a batut pe umeri si a disparut pe
holul lung.

M-am asezat pe jos, langa

usa.Stiam ca nu le va lua mult pana sa termine cu toti oamenii
pe care ii adusese Heidi.Tipetele ingorzite au inceput sa fie niste
vaiete si inimile ce pana acum bateau nebunesc de repede din
cauza fricii, au inceput sa bata mai incet, pana cand au incetat
sa se mai auda. Nu pot spune ca-mi era mila de oamenii astia,
pentru ca si eu ii vanam, dar uneori Volturii puteau fi foarte
cruzi cu mancarea lor. Am vazut de cateva ori cum aduceau
oamenii in agonie doar pentru amuzament si inainte de a-si da
ultima suflare se repezeau in gatul lor, secandu-I de viata. Prea
sadic pentru mine. Lasand la o parte felul in care Volturii se
purtau cu mancarea, acum prioritatea mea era Nikki.

Usile immense s-au deschis si Felix impreuna cu Demetri au

iesit din sala discutand.

-Stapanii au terminat?

-Da, raspunde Demetri cu un aer mandru.

L-am ignorant si am intrat

in camera. Oamenii erau facuti gramada in mijlocul incaperii,

iar regii stateau pe tronurile

lor.Nu-mi puteam lua ochii de la mormanul de cadavre si chiar
daca vanase-m azi noapte, mirosul sangelui de pe podea era atat
de dulce si tentant.
 -Ce vrei?Intreaba Caius rece.

-M-am tot gandit de ceva timp….Nu mai stim nimic

de Culleni si de fiecare data cand am fost acolo, casa
era goala. Parca se ascund de noi. Cred ca ar trebuie sa
ne mai interesam putin. Acel copil pe care l-am vazut
atunci…

-Iauziti fratilor, la el…s-

a gandit…spune Caius razand. Imi venea sa-l pocnesc. Se
credea atat de mare si tare si nu era cu nimic mai interesant
decat un alt vampir.

-Frate…ofteaza Aro. Rahmi, ai putina dreptate in ce

spui. Nu mai stim nimic de prietenii nostri si sunt sigur
ca ei ne mai controleaza uneori... Va veni si vremea
aia, continua ca pentru sine. Ce propui micul meu
vampiras?
 -As putea merge sa
verific, poate s-au intors…Incercam sa par cat mai detasat
de Culleni si preocupat pentru Volturi. Se pare ca reusise-m cu
Aro si Caius, dar Marcus ma privea atent si cateodata il mai
surprindeam zambind spre mine. Sunt sigur ca-si daduse seama
ca relatia mea cu Nikki a fost mult mai serioasa decat am lasat
sa se vada.

-Aro! Eu nu voi cere niciodata parerea unui

slujitor, tuna Caius.

―Slujitor esti tu!‖ Am gandit eu.

 -Linisteste-te, Caius, Rahmi nu
este un simplu slujitor, este mult mai mult. Sa spune-m
ca este o piesa importanta pentru noi. L-am privint atent
pe Aro. Eram o piesa importanta pentru ei…Ce ar trebui sa
insemne asta?

-Deci, il lasi sa mearga?Intreaba Marcus, in soapta. Era

cel mai inofensiv dintre cei trei regi, dar pe mine sa speria
ingrozitor. Arata ca un vampir rau, din filmele de groaza.

-Du-te, Rahmi si poti lua pe cineva cu tine.

-Prefer sa merg singur, stapane. Haita aia de lupi

este destul de enervanta si scapi greu de ea.

-Bine, bine. Sper sa te intorci cu niste vesti

bune, spune zambind.

M-am inclinat si am parasit sala.Eram atat de fericit incat

imi venea sa tip in gura mare. Pastrandu-mi totusi fata
inexpresiva am iesit din castel. Cativa membrii mai noi ai garzi,
m-au salutat cand am trecut pe langa ei. Le-am raspuns doar cu
o inclinare a capului. Cu pasi apasati m-am indreptat spre
iesirea din oras. Odata vazut in afara Volterrei am inceput sa
alerg ca un nebun. Doamne, sa se fi intors! Dupa atata timp era
posibil s-o revad pe Nikki. Ultima data cand am vazut-o i-am
spus niste lucruri ingrozitoare. Am incercat sa stau departe de
ea, dar n-am reusit. Ma gandeam intotdeauna la ea si cu greu
am reusit sa ascund asta de puterea lui Aro. Momentele
minunate petrecute impreuna au inceput sa mi se deruleze in
minte. Ochii ei, zambetul cald, buzele moi, pielea catifelata si
parfumul ei ma urmareau oricunde mergeam. In toti cei 386 de
ani ai mei am mai vazut vampire indragostiti si cupluri care de
cele mai multe ori era despartite de moarte…moarte adevarata.
Incalcarea legii era pedeapsa suprema pentru cupluri. Viata in
doi le trezea sentimente de familie si dorinta de a avea un copil
devenea tot mai mare. Asta ii facea sa-si sape singuri groapa.
Este ciudat cum in toti anii mei de viata nu m-am mai
indragostit…asta pana cand am intalnit-o pe Nikki. Nicio
persoana cu care am mai fost n-a putut aprinde focul asta in
mine, pe care a reusit ea sa-l aprinda. Dragostea incepe sa fie
foarte complicata pentru mine. Si daca si-a gasit pe cineva?Daca
m-a ascultat atunci si m-a uitat?Nu, nu vreau asta, dar merita
sa fie fericita.

Doua zile am alergat incontinuu. Cand in sfarsit am vazut

semnul cu ―Bun venit in Forks‖, am incetinit putin. Era o zi
calduroasa. Soarele stralucea puternic pe cer, transformandu-
ma intr-un glob de cristale. Am intrat in padure si in mare parte
eram mai protejat de razele lui. Mirosul de lup care incepea sa
mi se para familiar mi-a umplut plamanii. Pentru a fi sigur ca
nu am vreo surpriza am urcat in copaci si am inceput sa
inaintez pe crengile groase.Nu vroiam sa ma trezesc cu vreun
lup napustinduse spre mine. Am mers prin copaci, pana cand am
ajuns la o poiana intinsa. In departare am zarit niste peroane.
M-am apropiat mai mult de ei, tot prin copaci. Erau cinci
barbati si un baiat. M-am uitat atent la baiat. Mi separea foarte
cunoscut. Oricat de pacifisti ar fi Culleni, nu ar accepta alti
vampiri pe teritoriul lor, deci trebuie sa fie din clanul lor. Stai
putin, baiatul asta ar putea fi cel de atunci…
 -Cine e acolo?Iesi singur ca sa nu te face u sa iesi! A
strigat baiatul. Era aproape de copacul unde eram eu. Ma
simtise.

-Ray, ce se intampla?Intreaba un tip inalt. Avea parul

blond si o mustata destul de haioasa, dupa mine.

Trebuia sa aflu asa ca ma dau un nomad si vedem ce iese.

Am coborat din copac si m-am indreptat spre ei. Cei 6 vampiri
au luat pozitia de atac.

-Buna, sunt doar in trecere, imi

cer scuze daca am interupt ceva, am spus pe un ton calm,
ridicand mainile in semn de predare.

-Cine esti?Maraie baiatul.

-Numele meu este Rah-Raul, am spus repede. Baiatul s-

a ridicat din pozitia de atac, dar a ramas incordat.

-Aha si ce cauti aici?Intreaba un vampir scund si cam

batran.

-Sunt in trecere. Sunteti din clanul Cullen?Am

intrebat relaxat.
 -Da, de ce?Intreaba vampirul blond.

-Intrebam. Am cunoscut pe cineva din acest clan si

daca tot eram in trecere m-am gandit ca as putea sa vad
ce face…

-Pe cine?Intreaba un alt vampir.

-Pe Nikki Cullen.

-Pe mama?! Spune baiatul

uimit.

-M-m-mama ta?Ma balbai. El este fiul lui Nikki? Dar

cum? Adica era mic…cand a...Mii de intrebari imi apareau in
minte.

-Da, mama mea. Deci tu cine esti, pana la urma si

de unde o cunosti pe mama?Ma interogheaza el.

Ma uitam la el si nu-mi venea sa cred ca este fiul lui Nikki.

Dar la naiba, chiar semanau. Cum nu-mi daduse-m seama
atunci de asta. Si daca Nikki este mama lui, atunci cine este tatal
lui?
 -Hello! Cine esti si de unde o cunosti pe
mama?Insista el.

-Sunt un prieten. Am cunoscut-o acum multi ani.

-Nikki, este bine asa ca poti pleca, spune vampirul

blond, punanduse protector in fata baiatului.

El este tatal lui? Ceilalti vampiri au facut acelasi lucru.

Baiatul inca continua sa ma fixeze cu privirea.

-As dori sa vorbesc cu Nikki inainte de a pleca. Am

facut un pas spre ei si vampirii au atacat.

Cei cinci vampiri s-au napustit asupra mea. Lupta care a

inceput in padure, a ajuns in mijlocul poienii. Era greu sa lupti
cu cinci vampiri, dar antrenamentul de atatia ani cu Felix si
Dimitri si-a spus cuvantul. Am scapat repede de ei si m-am
intors spre baiat. Avea privirea atintita spre mine si brusc m-am
ridicat in aer si am zburat intr-un bolovan. Bucati din el au cazut
pe mine.Nedumerit m-am ridicat, dar baiatul m-a azvarlit in
cealalta parte a poienii.

-Stati acolo! Maraie baiatul spre cei cinci vampiri. Royce

mergeti dupa ceilalti, daca il cunosc o sa-l las in viata,
daca nu il voi omora.

Ura din ochii baiatului incepea sa ma sperie. Era baiatul lui

Nikki, semana cu ea, dar caracterul era diferit. Am avut o mica
portita si am profitat de ea, lovindu-l puternic in burta. A zburat
intr-un copac rupandu-l.

-Nu vreau sa ma lupt cu tine, am strigat la el. Vreau

doar sa vorbesc cu mama ta.

-Nu stiu cine esti si nu-mi inspiri incredere. N-am sa

te las sa vorbesti cu mama, tipa el.
 Am fost ridicat inca o data in aer, numai ca de data asta, am
fost izbit de pamant. Baiatul a repetat asta de cateva ori, apoi si-
a strans mainile in jurul gatului meu. Cei patru vampiri care
erau de fata au vrut sa intervina, dar au zburat si ei inapoi. Nu
stiu ce incerca baiatul sa faca, dar parea posedat.

-Ray, NUUUU! Am auzit-o pe Nikki tipand. Am vrut sa ma

intorc spre ea, dar baiatul imi trage un pumn in fata, crapand-o.

-Nu mi-a spus cine e si este destul de puternic sa

sti, ii spune el inca tinandu-ma la pamant. Puterea lui apasa pe
corpul meu, la fel si trupul lui.

-N-Nu…vreau sa…

-Taci! O apasare puternica pe mine a facut sa intru in

pamant cu baiatul peste mine. Si-a ridicat din nou pumnul spre
mine.

-Ray, nu-l lovi!!!! Este

tatal tau!! A tipat Nikki.
 Baiatul a facut ochii mari si s-a uitat la
mama lui, dupa la mine.S-a ridicat de pe mine si ne privea socat.

Sincer sa fiu nu stiu care era mai socat. Ray, care

tocmai isi descoperise tatal sau eu, care am aflat ca am un fiu.
Ridicandu-ma din pamantul crapat, m-am uitat la Nikki, care
plangea. Vampirul blond era langa ea, iar mana lui o tinea de
umeri. Tot clanul Cullen era de fata. Imi tot plimbam privirea de
la Nikki la baiatul care ma privea socat.

-C-Ce-ai spus?Intreaba baiatul cu lacrimi in

ochi.

-Este tatal tau, Ray.Vocea lui Nikki a sunat fara viata.

Parea epuizata.
 S-a uitat la mama ei si a dat afirmativ din cap. Cu pasi
micuti Nikki se apropie de noi. Restul familie era incordata.
Vampirul blond ma privea ciudat.

-Imi pare rau…Ii spune

Nikki fiului sau. Imi pare rau ca s-a ajuns la asta, nu mi-
as fi imaginat niciodata ca v-ati putea intalni si cu atat
mai putin nu asa.

Baiatul a ezitat, cand a vazut bratele intinse ale lui Nikki.

Mi-a aruncat o ultima privire si dupa a imbratisat-o. Nikki il
strange la piept plangand.

Involuntar am facut un pas spre ei. Vampirul blond era

langa ei si i-a cuprins pe amandoi dupa umeri,pe Nikki
sarutand-o pe cap. M-am oprit si m-am uitat la ea. Ochii ei ca
mierea erau tristi.
 -Cred ca ar trebui sa
clarificam asta. M-am speriat cand am simtit o voce in spatele
meu. Carlisle si-a pus o mana pe umarul meu. Sa mergem
acasa si discutam acolo, continua el.

Nu mai eram in stare sa spun nimic asa ca am dat din cap.

Vampirul blond o mai saruta pe frunte pe Nikki. Era iubitul
ei,mi-am dat seama, iar asta m-a facut sa simt o intepatura in
piept. Cu pasi umani ne-am indreptat spre casa familiei Cullen.
Am ramas in urma, incadrat de parinii lui

Nikki, ,atunci mai devreme ma

luptase-m cu propriul meu copil. Priveam inca socat cei trei
vampiri din fata mea. Nikki parea terminate nu numai psihic, ci
si fizic. Simtise din plin tot ce simtitse-m si eu in lupta de mai
devreme si cred ca si Jane. Daca era asa, probabil ea anuntase
deja regii. Totusi speram ca puterea mea sa n-o fi afectat-o si pe
ea. Fusese-m atent de fiecare data cand am fost impreuna. Regii
imi spusesera s-o seduc pe Nikki pentru a o tine oarecum legati
de ei, daca ar fi hotarat sa plece. Cand fusese-m cu Jane
incercase-m sa-mi tin puterea in frau si nu observase-m nimic
neobisnuit la ea atunci cand ma antrenam cu Felix sau Demetri.
Sper din tot sufletul ca puterea mea sa n-o fi afectat-o, pentru ca
nu vroiam sa aud in momentul asta de Volturi, aveam probleme
mai importante in momentul asta.

Trecut intunecat (capitolul 50)

Nikki POV

Cosmarul vietii mele se adeverise. Fiul meu aflase cine este

tatal lui si acum va afla tot trecutul meu. Niciodata nu-I spusese-
m ca lucrase-m pentru Volturi. Stia ca fusese-m luata de langa
mama de mica, dar doar atat. Atunci intrebase cum de m-a
putut lua de langa ea, avand puterea focului si mama i-a explica
ca nu stia de existent puterii. Aflase de ea chiar in ziua in care
fusese-m rapita. Chiar daca a intrebat si cum ne-am reintalnit,
am reusit sa-l pacalim. Unchiul Edward a fost cel care a salvat
situatia, spunandu-I o poveste pe care incepeam s-o cred si eu.
Acum insa lucrurile stateau altfel. De data asta nu-l mai puteam
pacali si vroia sa afle adevarul.

L-am sarutat pe cap si si-a strans mai tare bratele in jurul

meu.

-Mama, mergeti acasa si discutati. Vreau sa fiu

putin singur, a spus in pieptul meu.

-Scumpule…am spus ragusit.

 -Stai linistita, ma voi intoarce repede. Trebuie sa
ma linistesc…Oricum nu va pleca pana ce nu aflu tot
adevarul, spune uitanduse spre Rahmi.

-Asta vrea sa stiu si eu, a mormait Rahmi.

Ray a disparut de langa noi intr-o fractiune de secunda.

Vroiam sa ma intorc spre mama, dar langa ea era Rahmi si ma
durea sa-l vad. Chiar daca Royce era langa mine, inima mea
tanjea dupa Rahmi. Oricat de mult am incercat sa-l uit, n-am
reusit. Am spus ca-l iubesc pe Royce, dar de fapt nu-l iubesc. In
momentul asta,cand Rahmi este in fata mea, nu mai simt absolut
nimic pentru Royce. Suna egoist din partea mea sa spun asta,
dar trebuie sa recunosc ca mi-am cam batut joc de Royce,
mintindu-l ca-l iubesc si dandu-I sperante false, cand inima mea
il vroia pe Rahmi si numai pe el.

Gandurile m-au tinut ocupata tot drumul, asa ca nici nu stiu

cand am ajuns acasa.

Am intrat cu totii in living. M-am asezat pe canapeaua din

fata lui Rahmi, cu Royce alaturi de mine. Mama si tata erau in
spatele canapelei unde stateam eu, iar ceilalti erau imprastiati
prin camera.

-Nikki…acel baiat este

chiar fiul meu?A intrebat Rahmi cu jumatate de gura.
 -Va rog frumos sa ma lasati singura cu Rahmi,
trebuie sa vorbim,am cerut eu.

-Nu plec nicaieri! Spune Royce ferm.

-Royce, asta este intre mine si Rahmi. Te rog, lasa-

ma singura cu el.

-Daca ai nevoie de noi suntem in gradina, mi-a spus

mama sarutandu-ma pe frunte. Misca-te, Royce! Spune ea.
Inca cu ochii tinta pe Rahmi, Royce s-a conformat si i-a urmat pe
ceilalti.

Ma nelinistea gandul sa fiu singura cu Rahmi in aceeasi

camera, nu din cauza ca mi-ar face rau, ci din cauza
sentimentelor pentru el.

-Deci, Nikki, ai de gand sa-mi raspunzi la

intrebare?Intreaba el putin mai ferm de data asta.

Mi-am ridicat ochii din pamant si privirile noastre s-au

intalnit. Am simtit un soc electric in tot corpul. Vroiam sa merg
la el si sa-l sarut.

-Da. Ray este fiul tau, am soptit,lasand iar privirea in

jos. El mi-a pus un deget sub barbie si m-a fortat sa ma uit iar in
ochii lui, ceea ce am si facut.

-Dar…cum este posibil?

-Se pare ca aceasta posibilitate de a face copii a

mamei s-a transmis si la mine.
 -De ce nu mi-ai spus
pana acum?De ce l-ai tinut departe de mine?Nu crezi ca
aveam dreptul sa stiu?Cum ai putut face asta? Am un
fiu si eu nici nu stiam. Cum ai putut, Nikki???Intrebarile
lui Rahmi,care ma invinovateau veneau pe banda rulanta.

-Nu ti-am spus din cauza lor. Nu vroiam sa aiba de-

a face cu ei.Am lasat iar capul in jos. Nu voiam sa-I vad ochii
tristi pentru ca asta insemna sa cedez si ori sa incep sa plang, ori
sa-i sar la gat si sa-mi inabus dorinta de a-l saruta.

-Stiam despre existenta baiatului,a spus, iar eu mi-am

ridicat iar privirea uimita spre el.Am dat sa spun ceva, dar m-a
oprit radicand mana.Dar nu stiam ca este fiul tau.
Credeam ca este fratele tau.

-Poftim?! De unde stiu? M-am ridicat in picioare

fixandu-l pe Rahmi cu privirea. A urmat un moment lung de
tacere. Rahmi statea pe canapea si se uita tacut la mine. Il
iubeam pe Rahmi, dar acum era vorba de copilul meu.

-De la mine. L-am vazut cand am venit prima data,

era mic.

Mi-am amintit imediat acea discutie dureroasa pe care am

avut-o. Cuvintele dor de 1000 de ori mai tare decat o palma.
 -Cum ai putut, Rahmi?
Stiu ca n-am insemnat nimic pentru tine, mi-ai spus
destul de clar, dar nu ma gandeam ca m-ai putea
distruge, am tipat la el. Nelinistea a inceput sa ma cuprinda
incet. Volturii stiau de Ray. La cum ii cunosc singur pun ceva la
cale.

-Nu esti in masura sa ma

judeci!A tipat si el ,apoi s-a ridicat. Cum ai putut sa ti atata
timp, departe de mine un asemenea secret? A tipat la
mine, iar eu am tresarit, dandu-ma inapoi cativa pasi.Si in
plus,Volturii stiu ca este fratele tau,nu baiatul tau si
asa va ramane, spune hotarat.

-Cand te vei intoarce si ii vei da raportul lui Aro va

sti imediat adevarul, am tipat la el. Eram furioasa, speriata
si ingrijorata pentru ce va urma
 -Asta este problema mea!A tipat la mine.

-Te urasc! Nu voi permite sa-I arati lui Aro ca Ray

este fiul meu si nu frateel meu! Nu voi permite asta, m-
auzi? Daca Ray pateste ceva, iti voi scoate inima!

-Ai facut-o deja, a spus

privindu-ma in ochi. Suferea. Oare inca ma iubea?Si atunci de ce
a spus acele lucruri groaznice? Tipetele noastre i-au adus pe
ceilalti inapoi in camera. Bratul lui Royce s-a incordat pe
umarul meu. De ce nu mi-ai spus de existenta lui?A insistat
Rahmi,cu vocea mult mai scazuta de acum cateva

secunde. Vreau adevaratul

motiv. Chiar daca vor afla ca este fiul tau sunt
constienti ca n-au nicio sansa in fata voastra. De ce m-
ai tinut departe de el? La naiba, este si fiul meu! Nu l-ai
facut singura! Aveam tot dreptul din lume sa stiu! A
facut un pas spre mine si Royce s-a pus protector in fata mea,
maraind. Stai linistit blondinule, nu sunt genul de barbat
care sa de-a intr-o fata, spune Rahmi rece. Royce a inghetat
in fata mea. Nu stiu de ce, dar nu aveam timp de asta acum.
Oricum, tonul rece pe care l-a avut Rahmi, m-a speriat putin.
Nu-l mai vazuse-m niciodata asa. Volturii isi pusesera puternic
amprenta pe el.

-N-ai niciun drept! Am tipat la el,

iesind din spatele lui Royce. Ray este fiul meu, atat!
Intoarce-te la stapanii tai si nu mai te intoarce
niciodata! Nu avem nevoie de tine! Intelege odata ca nu
vreau o astfel de viata pentru el.
 -Ce fel de viata,
mama?Intreaba Ray din prag. Ce fel de viata nu vrei
pentru mine?Repeta el pe un ton mai rece.

Privirea lui era confuza. Furie, durere, iubire,

nesigurantam,toate se puteau citi in ochii lui aurii. A venit in
fata mea si si-a incrucisat bratele la piept, asteptand un raspuns.

-Viata pe care o are Rahmi…am spus in soapta.

-Ce viata ai?Il intreaba direct pe Rahmi.

-Rahmi! L-am strigat, privindu-l fix in ochi. A inteles

mesajul transmis, dar l-a ignorat. Nu vroiam sa-I spun lui Ray,
nu vroiam.

-Sunt in garda Volturilor.

Ochii lui Ray s-au largit si a ramas cu gura cascata.Stia

destul de multe despre Volturi de la noi si prietenii nostri, dar
nu-I cunoscuse niciodata si stiu ca si-ar fi dorit, doar erau niste
fenomene in lumea noastra.
 -Stai putin…spune Ray, ridicand
mana in aer. Tu esti in garda Volturilor,ai cunoscut-o pe
mama acum ceva timp,ea a fost luata de langa bunica
cand era mica.Ray incepuse sa puna cap la cap toate piesele
puzzle-lului, de unul singur. Mama, ai fost luata de
Volturi! A tipat si a facut o piruieta ,intorcandu-se cu tot corpul
spre mine. Ai facut parte din garda lor! A spus socat, dar si
fascinat.Am inghitit in sec.

-…da, Ray,asa este, am

aprobat. M-am asezat pe canapea, punandu-mi capul in
palme. Am fost in garda Volturilor, Ray. Este secretul
care inca imi macina sufletul,am bolborosit in palme. Am
simtit un brat in jurul umerilor mei si mi-am ridicat privirea.
Era tata.
 -Suntem alaturi de tine, puiule, mi-a soptit tata si mi-a
sters lacrimile, apoi m-a strans la pieptul lui.

-Si de ce nu mi-ai spus? De ce nu mi-ai spus cine e

tatal meu?A tunat dintr-o data Ray. M-am uitat la le, dar nu
m-am dezlipit de pieptul tatei. Felul in care ma tinea parca imi
dadea curaj sa pot vorbi sis a trec peste aceasta etapa din viata
mea.

-Pentru ca stiu ce inseamna viata langa ei si nu am

vrut sa ajungi asa! Am spus suspinand.Tata m-a strans si mai
tare.

-Asta era alergerea

mea! Tuna el. Am un tata, pe care tu l-ai tinut departe de
mine in tot acest timp. Daca vreau sa merg la Volturi
crezi ca n-o pot face? Ba o pot face foarte usor, iar tu,
Nikki, nu ma vei putea opri. Am tresarit cand mi-am auzit
numele. Ray nu-mi mai spunea mama, imi spunea Nikki. Fiul
meu era schimbat si vroiam sa cred ca este din cauza socului. Tot
ce am vrut a fost sa-l protejez. Raspunde-mi la o intrebare
simpla, dar vreau sa fi sincera, daca se poate. Vreau
adevarul! Esti 100% sigura ca el este tatal meu? Am
ramas socata. Ray tocmai ma facuse tarfa.
 -Nu vorbesti asa cu mama ta, maraie mama mergand
spre el. A trecut pe langa o vaza care s-a spart. Ray incepea sa-si
foloseasca puterea.

-Ray, a spus bunica speriata.

Situatia asta lua o intorsatura urata si nu-mi placea absolut

deloc. Am mers spre Ray si l-am prins de brat, dar s-a tras
violent din stramsoarea mea.

-Nu ma atinge! A urlat el.

Nu mai vreau sa stai prin preajma mea. Am cazut in
genunchi, nemaiputand rezista. Royce a venit imediat langa
mine si m-a ridicat. Si-a infasurat un brat in jurul taliei mele,
sustinandu-ma. Nu mi-ai raspuns la intrebare,Nikki,
a insistat Ray. Iar am tresarit. Esti sigura ca el este tatal
meu si nu altcineva? Gata, nu mai puteam suporta. I-am tras
o palma ce a rasunat in toata casa.Toti ceilalti s-au oprit din
respirat, iar inimile lui Jake si Nessie incepusera sa bata mult
mai repede. Niciodata nu mai daduse-m in Ray,iar asta pur si
simplu imi sfarama inima,dar nu mai puteam tin in mine.
Iubirea mea pentru el s-a dovedit a fi slabiciune in ochii lui Ray,
iar asta trebuia sa se schimbe.

-Ray Cullen! Am tipat la el.

 -In persoana, Nikki,a marait. Acum Ray ma privea cu un
chip de asasin. Trebuia sa recunosc, imi era foarte teama de el in
momentul asta. Nu mai semana deloc cu fiul meu. Pradatorul
din el iesise la suprafata.

-Nu-mi mai spune pe

nume! Am spus.

-De ce?

Am ignorant intrebare, nu pentru ca nu voiam sa-I raspund

ci pentru ca nu stiam ce sa-I mai spun, pentru ca oricum nu ma
asculta. Am oftat.

-Ray, Rahmi este tatal tau. Sunt mai mult decat

sigura.

Ray s-a uitat la mine, apoi la Rahmi, care pana acum

statuse tacut. Rahmi i-a zambit putin, iarr chipul lui Ray pur si
simplu a radiat de fericire.

-Vreau sa vorbesc cu tine, i-a spus pe un ton mult mai

cald decat cel pe care-l folosise cu mine , apoi a iesit pe usa.
Rahmi s-a mai uitat inca o data la mine, apoi s-a dus dupa Ray.
 Iar eu? Am inceput sa
plang. Toata durerea ce se acumulase in sufletul meu pana la
urma a biruit si a iesit afara. Plangeam in hohote, corpul
tremurandu-mi incontrolabil. Mama si tata au venit langa mine,
in timp ce Royce se indeparta. Am strans-o pe mama in brate cat
de tare am putut – cred c-o durea,pentru ca incetase sa mai
respire, asa ca am mai slabit stramtoarea.

-Gata, scumpo , nu mai plange.

-M-mami , mi-a s-spus pe n-nu-nume! N-nicio-

niciodata nu m-mi-a mai s-spus asa! M-Ma u-ura-
uraste!
 -Este suparat, Nikki. Nu
in fiecare zi afli care-i tatal tau. Aminteste-ti ca si tu ai
fost suparata pe Volturi cand au aflat ca te-au mintit. Ii
va trece, mi-a soptit tata,mangaindu-ma pe cap.

-Eu inca sunt furioasa pe Volturi! Am tipat. Daca

Ray nu ma va ierta eu ce ma voi face? Nu vreau sa-mi
pierd copilul!

-Nikki, nu il vei pierde. Mama a

inlemnit langa mine. Cel care vorbise era Royce. Iti promit ca
nu il vei pierde.
 -Cum vei face asta? Am intrebat si m-am minunat de
vocea mea subtire, ca de copil neajutorat.

-Inca nu stiu, dar iti promit ca-l voi face sa te ierte.

Haide, acum nu mai plange.

Mi-am sters lacrimile si am vrut sa ma ridic, dar nu mai

aveam putere. Mama m-a ajutat si m-a dus la mine in dormitor.
N-am protestat.

-Va multumesc, am soptit. Ca sunteti alaturi de

mine, am adaugat.

-Intotdeauna vom fi alaturi de tine, mi-a raspuns

Carlisle.

-Pot ramane cu ea pana

se linisteste?A intrebat Rocye pe un ton scazut. M-am uitat la
mama. Nu-i convenea, dar a acceptat. Stia ca singurul cre ma
putea linisti total era Royce. De fiecare data cand plangeam si
ramaneam cu el, ma lua somnul sau ceva de genul, ceea ce este
destul de ciudat pentru un vampir, dar ma bucuram ca se
intampla asta. Asa ma puteam odihni si eu putin.

Royce s-a asezat langa mine, iar eu m-am cuibarit la

pieptul lui. Desi inainte faceam asta pentru ca-l iubeam si voiam
sa fiu cat mai aproape de el, acum am facut-o doar din
necessitate. Asa cum am banuit, toata energia din corp mi s-a
risipit, iar ―somnul‖ a pus stapanire pe mine imediat.
Neputincioasa (capitolul 51)
Royce a trecut pe langa mine si s-a asezat pe pat langa
Nikki, luand-o de mana. Fiica mea era atat de trista si eu nu
puteam face nimic s-o ajut. Cu parere de rau am lasat-o cu
Royce. Nu am coborat in camera de zi, ci m-am asezat pe scara.
Rahmi asta i-a distrus inca o data viata fiicei mele. Simteam cum
incep sa ma enervez, mai ales ca eram neputincioasa in situatia
asta. Am verificat ce face Nikki. Era atat de relaxata fata de cum
era cand am ajuns in dormitor incat pentru o clipa am ramas
surprinsa. Nu dormea, dar parea ca o face. Corpul si creierul ei
spuneau ca doarme, dar nu dormea cu adevarat.Stiam ca nu
doarme. Nu avea cum! Era ceva putred aici si cu siguranta voi
afla ce, dar nu acum.

-Rose…Bratul lui Emmett pe

genuchiul meu m-a facut sa tresar.M-am uitat la el si parca
cutitul pe care-l aveam in inima a intrat si mai adanc. Fata lui
perfecta era umbrita de ingrijorare. Mi-am pus palma pe
obrazul lui iar el mi-a sarutat-o.

-Ce este? Am intrebat incruntandu-ma putin. Nikki! Am

sarit in picioare si am dat sa merg in dormitorul fiicei mele, dar
Emmett m-a prins de umeri, intorcandu-ma spre el.
 -Nikki este bine,Rose. Rahmi pleaca si vrea sa
vorbeasca cu noi….toti…

Cand a zis toti am ridicat din umeri. Eu ma gandeam ca

toti‖ inseamna si eu, dar apoi mi-am dat seama ca ,defapt, toti‖o
includea si pe Nikki. Am oftat infranta.

-Bine, merg eu s-o aduc, i-am spus in soapta. Ma saruta

pe frunte si se intoarce in living.

Detestam s-o vad pe Nikki langa Royce. Am ezitat putin,

inainte sa bat la usa si sa intru.

L-am fixat pe Royce cu privirea. Nikki statea cuibarita la

pieptul lui, relaxata. M-am apropiat de pat si Royce a vrut sa se
de-a jos, numai ca bratul lui Nikki nu l-a lasat sa se ridice. Am
privit spre fereastra, plina de nervi. Imi venea sa-l i-au pe Royce
de guler si sa-l arunc in padure, sa-l manance lupii.. Vroiam sa
ajung la Nikki, dar trebuia sa ma aplec peste Royce.

-Ai vrea tu! Am marait la el. Ocolind patul

m-am apropiat de Nikki, pe partea cealalta. Puiule…Nik…Am
miscat-o putin, dar nu reactiona. Ce i-ai facut? Am tunat spre
Royce care a facut ochii mari. Se vedea pe fata lui ca vroia s-o i-a
la fuga, dar bratul lui Nikki nu-l lasa.

-N-Nimic. Nu i-am facut nimic, spune el.

-Nikki! Nikki, trezeste-te! Am scuturat-o violent si a

inceput sa se miste. S-a intors spre mine si a deschis ochii,
privindu-ma nedumerita. Ochii ei auri incepeau sa se inchida din
cauza setei. Nu mai era asa agitata, dar nici in regula.
 -Mami, ce s-a intamplat?Intreaba ridicanduse,
mutandu-si privirea de la mine la Royce.

-Rahmi, pleaca si vrea sa vorbeasca cu noi.

-Ray! Ray e bine?M-a intrebat panicata si

imediat a sarit din pat,indreptandu-se spre usa.Am apucat-o de
mana si am aruncat-o la loc, pe pat,Nikki izbindu-se puternic de
el. Nu asta era intentia mea, dar viteza lui Nikki si puterea mea
de a o opri au facut asta.

-Scuze, i-am spus cand m-a privit incruntata. Da, este

bine. Royce sa sti ca nu e nevoie sa vi. Asta e o problema
de familie. Iti poti lua prietenii sa faceti o plimbare.

-O sa stau cu Nikki, spune hotarat.

-Mami…Royce….ofteaza Nikki.

-Bine, bine, am spus sec.

Am coborat impreuna in camera de zi. Ray statea langa

Rahmi si fata lui radia de fericire cand il privea pe tatal sau. Si-a
intors privirea spre Nikki cand am intrat in camera si ochii i s-
au intunecat. Nikki se simtea mai binisor pe plan sentimental si
speram sa poata face fata situatiei.
 Intreaba Rahmi, privind-o
pe Nikki. Am vazut in ochii lui o stralucire cand a privest-o. Inca
o iubea.

-Oarecum, raspunde ea, privindu-l pe Ray.

-Deci ce vrei sa ne spui?Intreaba Alice.

Rahmi a inceput sa ne spuna ca trebuie sa plece, dar se va

intoarce cat de repede va putea. Vroia sa-si cunoasca mai bine
fiul, dar nu vroia ca el sa aiba de-a face cu Volturii. Nikki nu era
deloc incantata de asta si nici noi, chiar daca Rahmi spusese ca il
va tine departe de probleme. Daca Rahmi se intoarcea in
Volterra, Volturii ar fi aflat ca Ray este fiul lui Nikki. Sigura cale
in care ne-ar putea distruge ar fi sa ne desparta si sa ne atace pe
rand. M-am cutremurat la gandul asta si m-am lipit mai mult de
Emmett.

-Rahmi, ne poti anunta daca Volturii se hotarasc sa

vina aici?Intreaba Carlisle.

-O sa incerc, dar stati linistiti, chiar daca vor afla ca

Ray este fiul meu si al lui Nikki, nu se vor atinge de el.
Oricum eu incerc sa tin asta secret. I-am mai pacalit de
cateva ori puterea lui Aro si o sa reusesc si cu asta.
 -Si cand vor afla, te vor
omori! A spus Bella. Avea dreptate, Volturii nu suporta
tradatorii.

-Nu! Sare Ray. Nu-i voi lasa!

-Incet, voinicule, Volturii sunt periculosi. Ii spune

Rahmi zambind, punandu-i o mana pe umar.

-Rahmi, nu te duce. Am
incremenit langa Emmett.Vocea lui Nikki a sunat rugatoare, iar
privirea ei il implora sa nu plece.

Am vrut sa merg la ea, dar Rahmi mi-a luat-o inainte. S-a

apropiat incet de Nikki si s-a asezat pe vine, pentru a fi la acelasi
nivel cu ea. Chiar daca facea mai bine fata situatiei, era mai bine
pentru ea sa stea pe canapea. Cred ca toata camera a simtit o
energie ciudata, cand privirile celor doi s-au intalnit si Rahmi a
luat-o de mana. Royce inca statea langa ea si il privea pe Rahmi
cu niste ochi de criminal. Daca situatia asta era altfel m-as fi
amuzat de ea. Imi placea sa-l vad pe Royce pus in asemenea
situatii penibile. Emmett m-a strans mai tare de mana. M-am
uitat la el si a inclinat capul spre Ray. Nepotul meu isi privea
atent parintii, care erau foarte apropiati in momentul asta.

-Nikki, uite, baiatul de

acolo este fiul meu. Nikki s-a uitat la Ray peste umarul lui
Rahmi si a primit inapoi o privire furioasa. Nu voi permite
nimanui sa-I faca rau! Iti promit! Acum trebuie sa
plec…urgent, spune el incepand sa devina agitat. S-a ridicat,
dar nu vroia sa-I de-a drumul la mana lui Nikki.

-De ce trebuie sa pleci urgent?Intreaba Ray suparat.

-O problema. Pa, Nikki. Ii pupa mana si merge la

Ray. Ai grija de mama ta. Ray isi da ochii peste cap. La
revedere si va multumesc pentru ospitalitate.

-Pa, am raspuns in cor.

 -Merg cu tine, sa nu fie probleme cu
haita, spune Jacob.

El a fost primul care a iesit, transformanduse imediat ce a

pasit afara. Rahmi a mai privit-o cateva clipe pe Nikki, inainte
de a deschide usa, pe care nesimtitul de Jacob o inchisese.

-Tata! Rahmi a inghetat cu mana pe clanta.S-a intors ca un

robot, chiar cand Ray i-a sarit dupa gat.

Toti cei din camera au ramas cu gura cascata. Nimeni nu

mai respira in momentul asta. Nu-mi venea sa cred. Scena din
fata mea era de-a dreptul emotionanta, dar ma soca in acelasi
timp. Ray aflase ca Rahmi este tatal lui de cateva ore si deja il
strigase ―tata‖.

-Ia-ma cu tine! Ii spune el, plangand.

-Nu! A tipat Nikki, speriata.

-Tu trebuie sa ramai aici si sa ai grija de mama ta.

Esti fiul meu si nimeni nu poate schimba asta.
 -R-Ray…Cu vocea tremurata, Nikki se apropie de el. Am
plecat si eu de langa Emmett. Vroiam sa fiu langa fiica mea.
Vroiam sa stie ca sunt alaturi de ea.

-Vei veni inapoi, da?

-Da. Pa....fiule. Il saruta pe frunte si dispare pe usa. Ray

privea usa deschisa, cand Nikki isi pune palmele pe umerii sai.

Se smuceste violent si urca in

camera lui fara a vorbi cu cineva. Nikki il privea trista, lacrimile
curgandu-I pe obraji. Royce s-a apropiat putin de Nikki, dar ea a
alergat in bratele mele, aproape trantindu-ma. Am strans-o in
brate si i-am soptit ca totul va fi bine, dar nu functiona, plangea
tot mai tare. M-am uitat la Jazz si a oftat. Cred ca-si folosise
puterea pe noi azi, cat pentru 100 de ani de acum
incolo.Privindu-l il vedeam cum se chinuia s-o linisteasca, dar nu
reusea. Dupa cateva incercari esuate s-a lasat batut. Cu grija,
am dus-o pe Nikki in camera ei si s-a lungit pe pat. M-am asezat
langa ea si m-a luat in brate, plangand in pieptul meu.

-Scumpo, linisteste-te…O sa-i treaca. Acum este

socat…Ii spuneam bland. O mangaiam pe spate in speranta ca
s-ar putea relaxa, dar degeaba. Printre suspinele lui Nikki si
gandurile mele, am auzit un ciocanit in usa. Intra, am spus in
soapta.
 Mi-a cazut cerul in cap cand l-am vazut pe Royce intrand in
camera. Totusi…trebuia sa recunosc ca in momentul asta, el era
singurul care o putea linisti. Cu grija a adus fotoliul din camera,
langa pat. S-a asezat pe el si a luat-o de mana pe Nikki,
privindu-ma sip e mine cu coada ochiului. M-am incruntat la el
si si-a indreptat toata atentia aspura fiicei mele. Suspinele lui
Nikki au incetat si incet, incet, ea a inceput sa se relaxeze la
pieptul meu.

-Cum faci asta?Vroiam sa-mi pastrez tonul dur, dar eram

curioasa sa aflu cum putea face asta. Oare asta era puterea lui?
A spus ca nu are nicio putere si Edward ne-ar fi spus din timp
daca ascundea ceva.

-Nu stiu…a murmurat el.

-Royce, daca sti ceva si ma minti, dai de dracu! Am

marait.

-Nu te mint cu nimic.

-Si atunci ce faci?Ai vreo putere?

-Nu stiu cum fac asta, ti-am spus. Din cate stiu eu n-
am nicio putere…

Parea sincer, dar tot era ceva putred la mijloc, puteam simti
asta. Dupa cateva minute Nikki era relaxata complet si
incepeam s-o fac si eu. Linistea interioara a iei se transmitea si
la mine, ori Royce facea ceva ce ma afecta sip e mine. In tot acest
timp niciunul dintre noi nu a scos vreun cuvant. Imi tineam
privirea pe Nikki si cateodata ma mai uitam pe fereastra,
evitandu-l cu orice pret pe Royce.

La un moment dat Royce se ridica si se indrepata spre usa,

nu inainte de a-I saruta mana lui Nikki.
 -Unde pleci?

-Sa vorbesc cu Ray. I-am promis ca nu-l va pierde si

ma voi tine de cuvant, a spus hotarat, uitanduse la Nikki.

-Ce grijuliu esti! Am pufnit.

-Rose, m-am schimbat. De ce nu poti

vedea asta? Vreau sa indrept raul pe care ti l-am facut,
dar nu ma lasi…

-Si eu m-am schimbat. Raul pe care mi l-ai facut nu-

l vei putea indrepta niciodata, pentru ca este intiparit
pe mine. M-ati marcat pentru totdeauna si nu ai cum sa
stergi chestia asta. Si, da, ai dreptate ca nu te las. Nu
vreau sa te apropii de familia mea si mai ales de fiica si
nepotul meu.

-Nu vreau sa le fac rau si nu vreau sa-ti fac rau nici

tie. Ochii lui s-au intristat, iar fata a fost umbrita de durere.

-Bine, bine….Hai, dispari! Nu de alta, dar vad ca

incepem s-o dam in altele si mai mult ca sigur o sa-ti
dau vreuna, asa ca mai bine pleaca!

-Daca mai este asa agitata ma chemi…a spus incet.

Nu vroiam sa fac asta, dar nu eram nesimtita, chiar daca el

era un porc si nu merita asta.
 -Royce!

-Hmmm?

-Merci…Am spus cu jumatate de gura.

-Nu ai pentru ce, Rose. Oricand ai nevoie de ajutor,

sunt aici…spune zambind.

-Pa! Pleaca odata!I-am taiat-o repede.

A iesit din camera cu zambetul idiot pe chip. Parea sa se

simta mandru. Imi parea rau ca-I multumise-m, dar o facuse-m
pentru fiica mea. Nikki incepea sa se agite langa mine. Luna care
era deja pe cerul instelat isi arunca razele magice prin camera.
Mirosul de iarba verde si mireasma noptii se strecurau inauntru
prin geamul intr-e deschis, invaluind toata camera.

Puterea cuvintelor (capitolul 52)

Rahmi POV

L-am urmat pe Ray afara din casa. Ne-am oprit din mers la
marginea padurii. S-a intors spre mine, stundiindu-ma.

-Deci, tu esti tatal meu…spune dupa o perioada lunga de

tacere.

-Asa se pare. Imi pare bine sa te cunosc, Ray. Eu

sunt Rahmi. Am intins mana spre el zambind. Nu stiam cum sa
reactionez in momentul asta. Si eu eram surprins de aceasta
veste.

-Si mie imi pare bine sa te cunosc, Rahmi, spune

zambind, dand mana cu mine.

Ochii, buzele si nasul erau ale lui Nikki.

Parul si doua alunite de pe obraz erau ale mele. Eram fascinat
de el. Nu-mi venea sa cred ca am un fiu si cu atat mai mult ca am
un fiu cu femeia pe care o iubesc.

-Nu inteleg de ce-a trebuit sa ma tina departe de

tine, spune el intristanduse.

-A avut motivele ei si cum am spus mai devreme,

viata langa Volturi nu este tocmai roz, precum crezi tu.
Este mama ta si nu ar trebui s-o judeci. Te iubeste si iti
vrea binele.

Si-a dat ochii peste cap si s-a rezemat de un copac. M-a

rugat sa-I spun mai multe despre mine si i-am povestit…in mare
parte. L-am rugat sa-mi spuna si el cate ceva despre viata lui.
Avusese o viata minunata. Nikki facuse o treaba extraordinara.
Baiatul povestea despre nu stiu ce joc, dar nu eram atent. Il
priveam si nu-mi venea sa cred ca este fiul meu. Niciodata nu ma
gandisem la un copil, pentru ca stiam ca femeile vampir nu pot
avea copii si cu o femeie umana nu aveam de gand s-o fac. Brusc
mi-am amintit de Volturi. Jane! Daca Jane le spusese pana acum
, atunci veneau incoace si aveau sa ne distruga. Nu erau
sinucigasi, dar stiau ca daca le va spune Culleni-lor despre
legatura dintre mine si Nikki, atunci ei nu vor ataca si asta ii
pune in dificultate. Nu vor risca ca Nikki sa fie ranita. Trebuie sa
plec! Oricat de rau mi-ar parea ca trebuie sa plec cand tocmai
mi-am gasit fiul de care nu stiam, trebuia s-o fac. Nu vroiam sa-l
pun pe el, pe mama lui sau familia lor in pericol.

-Hei, ma asculti?Intreaba
Ray, incruntanduse.

-Scuze. Ray, sa mergem in casa, vreau sa vorbesc

ceva cu toata familia. M-a privit sceptic, dar n-a intrebat
nimic.

Am intrat impreuna in casa si le-am spus ca vreau sa

vorbesc cu toti. L-am vazut pe tatal lui Nikki ridicanduse si
urcand scarile. Vroiam sa fie si ea. Nu vroiam sa plec fara ca
macar s-o mai vad odata. Ray batea nerabdator din picior, iar
ceilalti….erau foarte tacuti. Incepeau sa ma sperie. Nu a durat
mult pana cand Nikki, urmata de mama si iubitul ei au coborat
in camera. Nikki parea mai bine, dar fata ei ce odata radia de
fericire, acum era macinata de tristete si ingrijorare.Nu-mi
placea s-o vad asa.

-Esti bine?O intreb cand a

intrat. Chiar nu-mi placea s-o vad atat de trista.

-Oarecum, mi-a raspuns privindu-l pe Ray.

-Deci ce vrei sa ne spui?Intreaba o fata micuta.

-Trebuie sa plec si vroiam sa-mi i-au la revedere de

la voi. Promit sa ma intorc cat voi putea de repede, am
spus privindu-l pe Ray, care ramasese nemiscat. Nu puteam citi
nimic pe chipul lui. Vestea asta este de-a dreptul socanta, dar ma
bucur enorm pentru ea. Acum trebuie sa ne cunoastem
mai bine si voi incerca sa scap de Volturi, dar nu va fi
usor. Ray, vreau sa intelegi ca Volturii sunt foarte
periculosi si nu vreau sa faci ceva ce vei regreta mai
tarziu. Toti cei de aici stiu ce pot face Volturi si iti vor
explica mai multe mai incolo.

-Rahmi, ne poti anunta daca Volturii se hotarasc sa

vina aici?Intreaba Carlisle.
 -O sa incerc, dar stati
linistiti, chiar daca vor afla ca Ray este fiul meu si al lui
Nikki, nu se vor atinge de el, am spus hotarat. Oricum eu
incerc sa tin asta secret. I-am mai pacalit de cateva ori
puterea lui Aro si o sa reusesc si cu asta.

-Si cand vor afla, te vor omori! A spus fata de langa

Edward.

-Nu! Sare Ray. Nu-i voi lasa! A spus ferm.

-Incet, voinicule, Volturii sunt periculosi. I-am spus

zambind, punandu-i o mana pe umar. Avea caracterul
amandurora.
 -Rahmi, nu te duce. Am
inghetat. Vocea lui Nikki a sunat rugatoare. M-am uitat la ea si
am vazut lacrimi in ochii ei superbi. Am inaintat incet spre Nikki
si m-am asezat pe vine in fata ei. Privirile noastre s-au intalnit si
n-am mai putut rezista impulsului de a o lua de mana.

-Nikki, uite, baiatul de

acolo este fiul meu, i-am spus inclinand capul spre Ray. Nu
voi permite nimanui sa-I faca rau! Iti promit! Acum
trebuie sa plec…urgent, am spus cam agitat. M-am ridicat,
dar nu i-am putut elibera mana lui Nikki. Nu vroiam sa-I mai
dau drumul niciodata.

-De ce trebuie sa pleci urgent?Intreaba Ray suparat.

-O problema. Pa, Nikki. I-am sarutat mana si m-am

intors spre Ray. Ai grija de mama ta. Ray isi da ochii
peste cap. La revedere si va multumesc pentru
ospitalitate, am spus schitand un zambet micut.
 -Pa, au raspuns in cor.

-Merg cu tine, sa nu fie probleme cu

haita, spune tipul masiv, fara tricou.

Am mai privit-o cateva secunde pe Nikki si cu un cutit care

mi se infige si mai adanc in inima, m-am indreptat spre usa.

-Tata! Am inghetat la auzul acestui cuvant, pentru ca stiam

ca imi era adresat. M-am intors teleghidat inapoi si Ray mi-a
sarit dupa gat, plangand. Putea plange si el! Wow, puterea asta
ma uimea din ce in ce mai mult.

-Ia-ma cu tine! Imi spune el, plangand.

-Nu! A tipat Nikki, speriata.

-Tu trebuie sa ramai aici si sa ai grija de mama ta.

Esti fiul meu si nimeni nu poate schimba asta. L-am
asigurat, stergandu-I cateva lacrimi, dar altele le-au luat locul.

-R-Ray… Spune Nikki cu o voce tremurata. Nikki se

ridicase de pe canapea si venise langa noi.

-Vei veni inapoi, da?

 -Da. Fi sigur ca voi veni inapoi, am gandit. Pa…fiule.

L-am sarutat pe frunte si am disparut pe usa. Nu vroiam s-o

mai vad pe Nikki suferind. Uriasul lup maro ma astepta la
marginea padurii. A scos un zgomot ciudat, cand am ajuns
langa el. Am ridicat din umeri . Am inceput sa alergam unul
langa altul. Exact cum prevazuse el. Cativa lupi au aparut in
fata noastra, dar nu au atacat, doar ne-au insotit. M-au excortat
pana la iesirea din Forks, de acolo am ramas singur cu
gandurile mele.

Cand am iesit din Settle m-

am oprit. Arsura din gat devenea tot mai puternica. Trebuia sa
vanez, dar eram in mijlocul pustietatii. Trebuia sa mai indur
putin, pana ajung la o asezare umana sau in urmatorul oras. Sa
ma intorc in Settle nu mai avea rost, mai ales ca eram putin
superstitios. Mi-am continuat alergarea, de data asta intr-un
ritm mai alert. Arsura devenea tot mai puternica si sacaitoare.
Pradatorul din mine iesea la lumina si de cateva ori era sa ma
reped la o niste caprioare pe langa care am trecut si cativa
iepuri. Nu aveam nimic impotriva sangelui de animal, dar toata
viata ma hranisem cu sange uman asa ca ar fi ciudat acum sa
schimb dieta. Incercam sa nu ma mai gandesc la sange. Toata
incercarile de a-mi tine mintea ocupata cu altceva, cum ar fi
Nikki si vestea ca aveam un copil impreuna, au esuat. Setea era
prea mare. Grabisem si mai mult pasul,astfel am ajuns in
umratorul oras, intr-o ora. Intrand pe niste stradute laturalnice,
ferit de lumina soarelui mi-am aseteptat prada. Nu a trebuit sa
astept mult si am vazut doua fete ce tocmai treceau pe acolo. M-
am repezit la ele si le-am tras pe aleea infundata, rupandu-le
gaturile intr-o fractiune de secunda. Am pus trupurile in spatele
unui tomberon si am inceput sa ma hranesc. Sangele cald ce mi
se scurgea prin vene potolise arsura si bateriile mele erau din
nou incarcate. Din cea de-a doua fata am putut sa beau decat
jumatate din sangele pe care-l avea. Fusesem lacom. N-ar fi
trebuit sa le omor pe amandoua, dar acum e prea tarziu pentru

regrete. Imediat ce am scapat de

cadavre mi-am continuat cursa spre Volterra. Le voi spune
Volturilor ca Ray este fratele lui Nikki. Ii pot pacali puterea lui
Aro.Daca imi imaginez o anumita scena si cred cu tarie in ea,
blocand in acelasi timp adevarata scena,Aro nu va putea vedea
adevarul. In orice caz, Volturii nu se vor atinge de fiul meu! Nu le
voi permite sa se atinga nici de Nikki sau de vreun membru al
familiei ei! In toti acesti ani cat am stat langa ei le-am invatat
slabiciunile si atuurile, iar daca vor sa incepem un razboi, atunci
vor fi victime de ambele parti.

Royce POV
 Nu-mi venea sa cred ca Rose tocmai imi multumise. Ma
simteam atat de fericit de imi venea sa sar in sus. Acum vroiam
si mai mult sa-I impac pe Nikki si Ray, astfel ii pot demonstra lui
Rose ca m-am schimbat.

Am batut la usa dormitorului lui Ray si am intrat. L-am

gasit stand langa pat, cu picioarele ridicate la piept.Ochii lui se
inecau in lacrimi si priveau in gol. M-am asezat langa el si abia
atunci m-a observat.

-Daca ai venit sa vorbim despre mama, poti sa

pleci, spune suparat.

-Am venit sa vorbesc cu tine, nu despre mama ta.

Si-a dat ochii peste cap, fara a mai spune ceva.

-Uite, Ray, stiu ca esti suparat, dar trebuie sa

intelegi ca nimeni nu ti-a vrut raul.

-Exact ce-am spus…Nu vreau sa vorbesc despre

Nikki!

-In primul rand este mama ta, asa

ca respect-o si nu-I mai spune pe nume si in al doilea
rand eu nu am mentionat nimic de ea in ce-am spus.

-Royce, nu ma intereseaza, serios. N-o iert! Ar fi

putut sa-mi spuna cine este tatal meu si unde este si as
fi inteles…Dar ea a continuat sa ma minta fiind
constienta ca mai devreme sau mai tarziu tot as fi aflat.

-Inteleg si poate ca ai dreptate, am

spus pe un ton calm. Ea s-a gandit ca te menajeaza
ascunzandu-ti faptul ca tatal tau este in garda
Volturilor. Nici eu nu stiam ca ea a fost in garda lor,
dar nu sunt suparat pe ea si sti de ce? Pentru ca sunt
sigur ca acea perioada din viata ei nu a fost perfecta si
nu se mandreste cu faptul ca a lucrat pentru Volturi.

-Trebuia sa-mi fi spus! A insistat el, dand cu pumnii in

pat. Tot continua cu aceasta fraza si incepeam sa-mi pierd
speranta ca i-as putea impaca. Stiu ca Volturii nu sunt niste
persoane bune, dar ei nu fac altceva decat sa
restabileasca ordine printre cei ca noi. Poate ca sunt
judecati prea aspru, spune ganditor.

-Din cate am inteles, Nikki a aflat ca este

insarcinata cand nu mai era la ei. Nu a mai vrut sa
mearga acolo. Ray, Nikki a fost luata de langa mama ei
cand era un bebelus si crescuta intr-un anumit mediu si
i s-a “implantat” o anumita mentalitate, pe care a sters-
o cand s-a intors acasa. Cum te-ai simti sa fi luat de
langa mama ta si dupa o perioada sa realizezi ca ai
trait intr-o minciuna, in tot acest timp?
 -Nu m-as simti bine…dar si eu am trait intr-o
minciuna in tot acest timp, se incrunta el.Royce, ma
doare ca nu l-am cunoscut pana acum. Si nu am facut-o
din cauza mamei. Avem puteri si inca unele date naibii,
deci nu inteleg de ce sunt asa speriati de Volturi?

-Nu ai trait intr-o minciuna. Ti s-a

spus ca tatal tau are anumite treburi. Nu te-au mintit
cu nimic. Si nu sunt speriati de Volturi, i-am spus razand.
Ray, am observat ca intr-o lupta te bazezi foarte mult
pe forta fizica, care este superioara fata de vampirii
obisnuiti si puterea pe care o ai.A dat din cap. Ei bine,
intr-o situatie ca asta, puterea psihica si forta fizica s-
ar putea sa nu te ajute…

-Ce vrei sa spui?Intreaba

ridicand o spranceana.
 -Ca atunci cand iubesti o persoana, orice fel de
iubire….acea persoana sau acele persoane pot fi
slabiciunea ta ce-a mai mare si daca ataci, le faci rau
lor.

A ramas uimit, intelegand ce vroiam sa spun. Nu credeam

nici eu ca pot fi atat de filozofic, dar viata e plina de surprize.
Picaturi mari de ploaie au inceput sa se izbeasca de geam, iar
fulgere mari, luminau cerul. Intorcandu-mi privirea spre Ray, l-
am vazut cazut in propriile ganduri. M-am ridicat si am mers la
fereastra. Padurea arata magica si plina de viata in lumina
provocata de fulgere si luna plina ce stralucea in toata
splendoarea ei.

-Royce…

-Da?

-Merci, spune Ray ridicanduse si venind spre mine.

-Pentru?Am intrebat curios.

-Ai dreptate. Mama mi-a ascuns adevarul pentru a

ma proteja. Nu voia sa sufar, la fel si ceilalti. Niciunul
dintre ei n-a vrut sa-mi faca rau…As vrea sa vorbesc cu
mama…spune zambind.

-Mama ta este impreuna cu Rose, in dormitorul ei. A

dat sa plece, dar l-am prins de mana. Nu se simtea bine, asa
ca acum se “odihneste” putin. Poti vorbi cu ea mai
tazriu. Sunt sigur ca va fi foarte fericita. Eu te las,
acum, daca ai nevoie de mine ma chemi.

-Da si merci mult inca o data, spune zambind.

-N-ai pentru ce, ii raspund si eu zambind.

 Il facusem pe Ray s-o ierte pe mama
lui. Nu a trebuit sa fac multe, pentru ca isi iubea foarte mult
mama si, oricat de tare se credea, stiu ca-l duruse
comportamentul pe care-l avusese cu ea mai devreme. Totul e
bine cand se termina cu bine, mi-am spus in sinea mea in timp ce
coboram pe scari.

Comportament ciudat (capitolul 53)

Restul saptamanii am omis scoala. Ray si-a cerut scuze de
cateva ori pana cand Nikki l-a iertat. De fapt il iertase de prima
data, numai ca simtise ca trebuie sa-I de-a o lectie.

Alice ii tot verifica pe Volturi, dar nu era nimic ingrijorator,

cel putin ea nu vazuse nimic, dar inca nu ne puteam culca pe o
ureche. Stiau de puterea ei si puteau miza pe punctele moarte.
Daca faceau asta nu aveam cum sa aflam ce se petrece acolo.

De la venirea lui Rahmi si aflarea adevarutlui, Nikki a pus o

bariera intre ea si Royce. Ma bucuram ca intelesese in sfarsit ca
de fapt nu-l iubeste, ci doar l-a vazut ca pe o cale de a-l uita pe
Rahmi.
 -Rose, ai vazut-o pe Nessie?Intreaba Bella.

-Cred ca este afara cu Esme. Ai nevoie de ceva?

-Nu, doar ca in ultimul

timp a avut un comportament cam ciudat.

-Poate este din cauza intamplarilor din ultimul

timp,mi-am dat eu cu parerea. Totusi sa nu uitam ca are si
o parte umana in ea. Stresul o afecteaza mai mult decat
pe noi si are un alt efect asupra ei.

-Ai dreptate, dar totusi voi vorbi cu Carlisle.

-Da, asa e mai bine.

Dupa plecarea Bellei din birou, mi-am luat o carte din

biblioteca tatei si m-am asezat pe scaunul de la birou, incepand
sa citesc. Tocmai cities-m cateva pagini cand usa biroului s-a
deschis si tata patrunde inauntru.

-Ai fugit de galagie?Intreaba chicotind.

-Mda…Ray si Emmett sunt infernali, mai am nevoie

de auz, am spus zambind.
 -Da, uneori nu stiu care dintre
Ray si Emmett este copilul, spune ganditor ducand mana la
barbie.

-Eu cred…Emmett, mi-am dat cu parerea. Amandoi am

inceput sa radem.

-Ce citesti?Intreaba venind langa mine.

-Invocarea, primul volum al seriei “Fortele raului

absolute”. Mi se pare destul de interesanta. Ai vorbit cu
Bella?

-Nu, de ce?

-Vroia sa vorbeasca cu tine…

-S-a intamplat ceva?

-Nu, doar ca era cam ingrijorata in privinta lui

Nessie. In ultimul timp a fost cam abatuta.

-Poate este din cauza stresului. Este jumatate om si o

afecteaza mult mai puternic aceasta agitatie din
ultimul timp, spune mai mult ca pentru sine.
 -Asa am zis si eu, dar acum nu stiu, nu‟s doctor, am
spus ridicand din umeri.

Rasetele baietilor din camera de zi, ne-a facut sa coboram

pentru a vedea ce se intampla. Unele rasete erau puternice,
Emmett, iar altele semanau cu niste chitaituri.

In living, Emmett, Ray si Jasper jucau o noua porcarie de joc

video. Chestiile astea ar trebui interzise, provoaca dependenta.
Chitaitul de mai devreme era al lui Ray.

M-am uitat la tata si a ridicat din umeri, zambind, apoi a

plecat. M-am rezemat de tocul usii privindu-I cum se distreaza.
Ma bucuram ca in sfarsit sa mai aud si rasete in casa asta,
pentru ca pana acum parca aveam abonament la probleme.
Vroiam din nou viata linistita alaturi de cei dragi, dar cred ca
dorinta asta nu mi se putea indeplini…cel putin momentan. In
fine, daca familia mea este fericita, atunci sunt si eu.

-Pe cat pariezi ca Emmett

se va oftica?Intreaba Edward de langa mine.

-M-ai speriat. Incearca si tu sa nu mai apari asa

langa oameni, unii au probleme cu inima, am spus
punandu-mi palma pe piept. Edward a inceput sa rada. Nu pun
niciun pariu, pentru ca-mi cunosc foarte bine sotul.
 Vorbele lui Edward au fost acoperite de o busitura puternica.
Mi-am smucit capul spre cei trei jucatori si l-am vazut pe
Emmett pe canapea, iar joystick-ul lui zacea in mii de bucatele pe
jos. Ray si Jasper se tineau cu mainile de burta si nu m-am putut
abtine sa nu rad si eu. Firea competitive a lui Emmett il facea sa
parca un copil de cinci ani, in corpul unui urias. Isi incrucisase
bratele la piept si facuse o fata bosumflata.

-Ce s-a intamplat?Intreaba Esme

speriata. Avea un sort colorat si era murdara pe maini si pe el de
noroi. Ii placea foarte mult sa planteze flori.

-Nimic, doar ca Emmett nu stie sa piarda, spune Jasper

inca razand.

-Foarte amuzant, Jazzie, maraie Emmett.

-Emmett, am mai discutat despre asta, se incrunta

Esme. Sunt niste simple jocuri, nu trebuie sa darami
casa daca nu castigi.

-Scuzeeeee…

-Sa fie ultima data cand se intampla! Il ameninta ea,

inainte de a pleca.
 Toti ramasesera-m uimiti. Nu-I statea in fire lui Esme sa
ameninte. Ea intotdeauna era blanda si intelegatoare, dar
Emmett putea sa te scoata din sarite uneori. Mai mult ca sigur
nervii ei au inceput sa slabeasca si sa-si piarda rabdarea, care a
fost extreme de mult in ultimii ani. Nu a durat mult si rasetele lui
Ray si Jasper au inceput din nou. Furios, Emmett se ridica de pe
canapea si dispare pe scari. Aproape ne-a daramat pe mine si
Edward, cand a trecut pe langa noi. Usa dormitorului a scos un
zgomot puternic, cand a trantit-o . Edward s-a uitat la mine cu
subinteles si mi-am dat ochii peste cap. Cu pasi umani m-am
indreptat spre camera noastra. Cand am intrat, pernele si pilota
zaceau pe jos, iar Emmett strangea ceva in pumn, State ape jos,
rezemat de pat, prvind in gol cu niste ochi furiosi. M-am asezat
langa el si l-am pupat pe obraz. A zambit, dar a ramas cu
privirea atintita spre usa.

-Mer…Jacob intrase in
camera fara a mai avea bunul simt –nici nu stiu daca are habar
de ce-I ala- sa bata la usa si a fost intampinat cu un buton de la
joystick drept in frunte.

Am izbucnit in ras, instantaneu. Butonul se lipise perfect intre

ochii micuti ai lui Jacob. Uneori ma intrebam daca nu cumva
fusese facu cu vreun chinez sau japonez. A strans pumnii
puternic, privindu-ne cu niste ochi de asasin. Pozitia lui
prevestea un atac in forta asupra unuia dintre noi. Emmett s-a
ridicat si a luat si el pozitia de atac. Ii priveam pe rand si
realizam ca mai aveau putin si se incaierau. In momentul asta
aratau ca doi cocosi care se pregateau de lupta. Cand au inaintat
amandoi si s-au luat de guler, m-am ridicat si m-am bagat intre
ei, inainte ca situatia sa degenereze.

-Ati inebunit? Ii intreb pe un ton mai ridicat.

-Sotul tau a
inceput, maraie Jacob. Si i-ati labele de pe mine! Se
zmuceste din stramsoarea mea. Ii prinsese-m si eu de gulerele
bluzelor.

-Jacob de azi incolo imi respecti sotia! A marait

Emmett. A vrut sa-l apuce din nou pe Jacob, dar m-am pus in
fata lui, punandu-mi mainile pe pipet.

-Inceteaza, Emmett! Jacob iesi afara! Am strigat la el.

-Fratilor, aveti nevoie de consult psihiatric, spune

inainte de a tranti usa in urma lui.

Emmett era incordat si se uita cu o privire de asasin spre usa.

Era nervos din cauza tampeniei aleia de joc si cel care a cazut in
acest vulcan a fost Jacob.
 -Emmett, gata, i-am spus calm. Ii mangaiam bratul,
sperand sa-l linistesc si muschii incepeau sa se mai relaxeze. I-
am dat un sarut micut pe buze si m-a privit. Ochii lui erau mai
blanzi si mai calzi decat acum cateva minute. Sti…ma cam
sperii cand te comporti asa, imi place maimutoiul
meu, am spus zambind.

Buzele lui care stateau stranse intr-o linie putin curbata, s-au
largit intr-un zambet cald. M-a luat in brate facand o pirueta cu
mine prin camera. Odata ajunsa din nou cu picioarele pe
pamant buzele lui le-a acaparat pe ale mele. Bratele lui
puternice se plimbau pe spatele meu. Una dintre maini era pe
spate, iar cealata in parul meu. Buzele lui le devorau pe ale mele,
la fel si limba. Mi-am bagat mainile in parul lui cret, vrand sa fiu
si mai aproape de el. O parte constienta din mintea mea tipa sa
ma opresc. Corpul meu tanjea dupa sange. Arsura din gat venea
si pleca, provocandu-mi discomfort.Mi-am revenit si m-am
indepartat de el. M-a privit nedumerit.

-Emmett, imi este sete...m-am plans.

Bratele lui s-au infasurat in jurul taliei mele, ridicandu-ma in

brate, astfel mainile ajungandu-I sub fundul meu. Buzele lui au
coborat in scobitura gatului si incet mai jos. Oricat incercam sa
scap, stramsoarea lui era prea puternica si nici corpul meu nu
vroia sa ma asculte. Tot trupul meu framanta sub atingerile lui
si il doream cu toata fiinta mea. Emmett ma arunca pe pat si el
se lasa sa cada peste mine. M-am simtit ca o furnica calcata de
un elefant.

-Vom vana impreuna iti promit, imi spune printre

saruturi.

-Bine…am reusit sa spun cand Emmett mi-a oferit un

moment de ragaz.
 Dorinta de a fi unul cu altul era atat de mare
incat nu ne mai pasa de ce se intampla in jur. Toata lumea
disparuse din jurul nostru si singurii care contam eram noi.
Emmett imi rupe hainele sarutandu-ma salbatic. Nu ma deranja
asta, pentru ca si asta am facut si eu cu hainele lui. Am inceput
sa tremur sub atingerile lui, pe care le iubeam atat de mult. Mi-
am dat frau liber sentimentelor si m-am lasat in totalitate
absorbita de sotul meu. Am schimbat pozitia, ajungand
deasupra. Am inceput sa-l sarut pe piept, urcand spre gat. A
lasat capul mai pe spate, scotand gatul la inaintare. L-am
sarutat de cateva ori, apoi prdatorul din mine a vazut acel gat ca

pe al unei prazi. Mi-am scos coltii

si fara sa-mi dau seama am inceput sa-mi plimb coltii pe gatul
lui. Emmett a scos un geamat de placer. Stiam ca asta era
excitant, pentru ca se transmitea si la mine, dar acum totul era
altfel. Emmett era prada mea. Coltii mei i-au strapuns gatul lui
Emmett, intai incet, apoi l-am muscat cu adevarat. Emmett m-a
prins de brate si a incercat sa ma de-a la o parte, dar l-am prins
de incheieturi si l-am tinut pe pat. Nu intelegeam de ce nu
simteam sangele. Imi apasam coltii tot mai puternic, dar
degeaba, sangele nu-si facea aparitia. Intr-un final am auzit
cateva trosnituri care m-au facut sa-mi scot coltii. Emmett ma
privea ingrozit, iar gatul lui era tot crapat. Cele doua gauri mici
formate de coltii mei, erau adanci si desi incepuse sa se vindece,
totul se petrecea mai incet. L-am eliberrat si m-am ridicat
privindu-l speriata. Nu mi se intamplase niciodata asa ceva. Am
simtit cum lacrimi mari incep sa mi se rostogoleasca pe obraji.
Emmett se uita la mine si imi zambeste, stergandu-mi delicat
lacrimile. M-a strans in brate si mi-am pus capul pe pieptul lui.

-I-Imi p-pare r-rau…am bolborosit in pieptul lui.

-Iubito, nu este nimic. Setea este mai puternica atata

tot. Ce-ar fi sa mergem amandoi la vanatoare apoi,
continuam, de data asta fara incidente? Zambeste el,
aratandu-si toti dintii. Chiar daca zambea, puteam citit inca
frica in ochii lui. Ii era frica de mine, dar nu vroia s-o arate.

-Perfect, i-am spus zambind.

Ne-am luat la repezeala hainele rupte de pe jos si am sarit pe

geam, afundandu-ne tot mai mult in padurea care se trezise la
viata sub razele puternice ale soarelui. Alergam langa Emmett
chicotind la materialul ce parea sa zboare de pe el. Cum dorinta
si pasiunea nu disparusera, vroiam sa terminam cat mai repede
vanatoarea. Ememtt arata foarte sexy cu hainele rupte.
Gandurile perverse mi-au fost spulberate de mirosul unei pume.
Pradatorul a iesit imediat la iveala. Toate simturile functionau
acum la intensitate maxima. Am tasnit de langa Emmett cu o
viteza uluitoare, apropiindu-ma tot mai mult de puma. Deja
simteam sangele cald alunecandu-mi prin corp. Intr-un sfarsit
am vazut-o stand tolanita pe un bolovan, cu burta in sus. M-am
napustit asupra ei precum un animal turbat si am inceput sa ma
hranesc. Emmett mi s-a alaturat in scurt timp. Sangele pumei
potolise setea din amandoi. Emmett a luat trupul secat de sange
si l-a aruncat sub uriasul bolovan. S-a intors la mine afisand un
zambet mandru.

-Si unde ramasesem?Intreaba el apropiinduse incet de

mine.

-Cred ca aici…
 M-am intins spre el si l-am tras spre mine. De data asta
hainele au fost data jos cu grija. Nu vroiam sa mergem goi
acasa. Timpul s-a oprit in loc si pana sa-mi dau seama m-am
trezit deasupra lui Emmett, privind acei ochi auri ce ma
himnotizau. M-am uitat prin jur, putin dezorientata, fiind inca
ametita de momentele profunde de mai devreme. Totul din jurul
nostru se intunescase. Am privit cerul sau ma rog ce se vedea din
el, prin coroanele dese ale copacilor si am vazut o mica bucatica
din luna.

-Ti-am spus vreodata cat de minunata

esti? Intreaba el, dandu-mi parul intr-o parte si sarutandu-ma
pe spate. Te iubesc, sopteste la ureche.

-Si eu te iubesc! Mai mult decat iti imaginezi, i-am spus

zambind, pupandu-l pe mana care o tinea dupa gatul
meu. Totusi cred ca ar fi bines a mergem acasa.

-Mda…

Ne-am luat din nou materialele pe noi, pentru ca nu se putea

numi haine si am plecat spre casa, tinandu-ne de mana.

Am vrut sa intram in casa tot pe geam, dar cineva avusese

grija sa-l inchida dupa ce am plecat. Am dat un ocol casei fara a
fi vazuti de ceilalti, cu exceptia lui Edward care ne auzise demult.

―Edward, deschide nenorocita aia de fereastra de la camera

noastra!‖
 Am asteptat putin, dar nimic, in schimb rasetele continuau in
camera de zi.

-S-o facem, spune Emmett hotarat. M-a luat de mana, dar

m-am ferit.

-Eu nu intru asa pe acolo! Nu am de gand sa ma vada

Nikki, Ray si sti tu cine asa, am aratat spre minunatele
haine de pe mine.Si in plus sunt toti acolo, iar noi suntem
trei sferturi dezbracati.

-Si cum vrei sa intram?Putem sparge geamul, spune

ganditor.

-Nu! Am spus ferm.

-De ce nu intrati, porumbeilor?Se aude glasul cristalin al

lui Alice.

M-am lovit cu palma peste frunte, iar Emmett a incrucisat

bratele la piept, in timp ce Alice inainta spre noi. Cand ne-a
vazut hainele a facut ochii mari si si-a pus mainile in sold.

-Asta! E crima! A tunat.

 -Alice, ne certi altundeva, dart e rog…deschide
fereastra aia nenorocita, m-am milogit.

-Nu! A spus ferma.

Ne-a prins pe amandoi de mana si ne-a aruncat practice in

casa.

Toate privirile s-au intors spre noi cand Alice ne-a dus in
camera de zi tarasa, pentru a le arata celorlalti crima comisa. A
fost unul dintre cele mai jenante momente din viata mea. M-am
bagat dupa Emmett, dar Alice m-a tras inapoi.

-Ati comis o crima, acum platiti! Maraie ea.

-Ce crima? Sare Esme, speriata. Privirea ei zbura de la

Emmett la mine. M-am facut si mai mica. Daca se putea intra in
pamant, acum ar fi fost cel mai bun moment pentru asta.

-Hainele! Au omorat frumoasele haine! Se plange ea.

Toti au inceput sa rada –Ray mai avea putin si se tavalea pe

jos- cu exceptia celor cinci. Privirile lor ramasese-ra blocate pe
corpul meu. Nu stiu de ce, dar m-a strabatut un fior rece, ce m-a
facut sa ma cutremur. Acele imagini mi-au revenit in minte si
am scuturat din cap alungandu-le. A functionat, dar inca eram
in fata familiei, pe jumatate goala.
 -Barbie, nu stiam ca esti asa
salbatica, spune Jacob ganditor. Din vastele mele
cunostiinte, papusile sunt delicate, dar vad ca tu esti o
pisica rea, rade el. Emmett s-a intunecat la fata, iar Jacob a
tacat, dar si-a pastrat ranjetul pe fata.

-Vrei sa vezi de ce e in stare pisica asta?Am facut un pas

spre el, cu dintii inclestati.

-Mor de frica. Jacob imita tremuratul si se tranteste pe

canapea langa Nessie punandusi mana dupa umerii ei.

Am strans din ochi incercand sa ma calmez. Nu functiona asa

ca m-am intors sa plec. Alice a vrut sa ma tina acolo, dar
privirea pe care i-am aruncat-o a tinut-o pe loc. Am trantit usa
cu putere, cand am intrat in dormitor. Emmett a venit si el,
razand. Ne-am luat niste haine normale pe noi, dar am refuzat
sa mai cobor. Ray, Nikki si Nessie au venit dupa mine. Ray a
renuntat repede, cand a vazut ca nu cede deloc. Rabdarea lui nu
tinea mult asa ca s-a retrat. Am ramas cu Nikki si Nessie. M-am
bucurat ca niciuna n-a deschis subiectul hainelor rupte, cu toate
ca unele ganduri ale lui Nikki zburau in directia aia.
 -Uite, mami…spune-I si tu ca acele cearcane de sub
ochi o fac sa para mai batrana si mai urata, spune
Nikki. Ea trebuie sa fie frumoasa…

-Nikki! Ness, ar trebui sa te odihnesti mai mult…

-Ma odihnesc, matusa, ofteaza ea. Nu

inteleg de ce nu ma credeti, s-a plans ea.Mai devreme,
mama l-a palmuit pe Jake din cauza asta, dar el n-are
nicio vina.

-Ai vorbit cu Carlisle?

-Da si nu am nimic. Cred ca este din cauza stresului.

-Daca spui tu, spune Nikki ridicand din umeri.

Ce vrei sa spui?

-Cum ai mancat in ultimul timp? Ai

vomitat? Intrebarile lui Nikki m-au facut sa ma intors spre
Nessie cu ochii mari.

-Am mancat la fel ca de obicei si nu am vomitat

niciodata. Am o perioada mai proasta, atata tot.
 -Cine stie…Nikki nu parea convinsa.

-Gata, termina! Nessie se ridica brusc de pe pat si am

vazut-o balancaninduse putin pe picioare. Am prins-o de umeri
privind-o ingrijorata.

-Esti bine?

-D-Da…raspunde in soapta.

-Ness! Edward intra in camera agitat.

-Sunt bine, tati, doar ca m-am ridicat

brusc, ofteaza ea. Eu si Nikki am schimbat o privire.

Toti trei ne-am indreptat privirile spre ea, privind-o sceptici.

A cascat lung.

-Mi-e somn. Tati putem merge acasa? Intreaba ea cu

jumatate de gura.

-Sigur scumpo.

Am coborat cu toii. Edward, Bella, Jake si Nessie au plecat la

casa lor din padure, iar noi am inceput sa pierdem timpul prin
casa. A doua zi incepea o noua saptamana de scoala si cine stie
ce surprize ne-a mai pregatit destinul. Nu aveam niciun chef sa-I
vad pe profi sau sa aud toti copiii din liceu cum susotesc despre
noi. M-am furisat pana in dormitor si m-am trantit pe pat.
Vroiam sa lenevesc si nimic mai mult.

O veste neasteptata (capitolul 54)

 Era o zi plictisitoare de miercuri. Aveam istorie si proful ne
plictisea cu povestile lui. M-am lasat cu scaunul pe spate si am
intrant in mintea lui Nikki, sperand ca la ea sa fie mai amuzant,
dar degeaba. Gandurile ei imi dadeau o durere de cap
ingrozitoare. Inca era bulversata de Rahmi si sentimentele pe
care le are fata de el. Se gandea la tot felul de modalitati,care sa
o ajute sa incheie relatia cu Royce, fara sa-l raneasca, dar
niciuna nu era buna. Trebuia sa vorbesc cu ea si s-o ajut.

-Domnisoara Hale, asta nu este ora de visat cu ochii

deschisi! Vocea profesorului Alexandru m-a scos din capul lui
Nikki.

-Aaa…ma scuzati, am spus pe un ton scazut. L-am vazut cu

coada ochiului pe Emmett privindu-ma ingrijorat.

-Te scuz, dar tot iesi afara! Spune el cu o

voce autoritara.

Mi-am lasat mapa si am iesit din clasa fara a mai spune ceva,
nici macar ―la revedere‖. Cu pasi micuti am iesit in parcare si m-
am indreptat spre masini. Tocmai imi bagasem castile in urechi
cand telefonul a inceput sa-mi vibreze in buzunar.

“Esti bine?” Ma intreaba Emmett prin mesaj.

“Sunt bine, stai linistit. Merg acasa, Alexandru mi-a taiat tot
cheful. Pwp.”

“...bine...pwp.”
 Cu castile in urechi si fara chef am plecat spre casa. Drumul a
fost foarte scurt la viteza cu care mergeam. In 10 minute eram in
garaj. I-am gasit pe Esme si Carlisle in living.

-Hey, am salutat.

-Rose, ce s-a intamplat? De ce

nu esti la liceu?Intreaba Esme.

-Nimic, doar ca m-am plictisit si am plecat. M-am

trantit pe fotoliu, aruncandu-mi geanta pe canapea.

-Rose, macar poti sa te prefaci ca esti atenta la

ora…incepe Carlisle.

-Poftim?! V-a sunat? Am sarit de pe fotoliu.

-Da si nu era deloc fericit. Mi-a spus ca asta n-a fost

prima data cand s-a intamplat asta…Rose, ce se
intampla?

-La naiba! Nimic, doar ca ma plictisesc si mai intru in

capul lui Nikki, atata tot. Le-am spus ridicand din
umeri.Am fost data afara din clasa si am plecat acasa,
deci nu mi se pare nimic spectaculos, asa ca imi pare
rau pentru Alexandru.

-Rose! Ati fost de acord sa mergeti la scoala, acum

comporta-te ca atare! Spune Carlisle, ridicanduse.

-Am fost, dar lucrurile s-au complicat pe parcurs.

-Stiu ca lucrurile s-au

complicat, dar trebuie sa fi mai atenta, mai ales la
scoala, imi spune Carlisle. Am facut ochii mari la el si pun pariu
ca maxilarul meu cazuse pana in podea.

-Pardon?Carlisle cred ca
uiti de Alice. Si ea are momente cand pleaca pe alte
meleaguri si ne aflam la scoala. Ei de ce nu-I spui
nimic?Intreb suparata si pe un ton mai ridicat. Nu-mi venea sa
cred ce tocmai imi auzisera urechile.

-Rose, Alice face asa pentru ca asta e puterea ei. Sti

foarte bine ca unele viziuni apar pur si simplu. Nu le
poate controla, in schimb tu faci asta de plictiseala.

-Poate, dar si asta face

parte din puterea mea! Parca eram egali, Carlisle...Vad
ca si aici s-au schimbat lucrurile. M-am intors pe calcaie si
am iesit din casa trantind usa in urma mea.

Am auzit-o pe Esme strigandu-ma de cateva ori, dar am

ignorat-o si am intrat in padure. Toata viata am urat diferentele
intre frati si pana acum Carlisle si Esme n-au facut chestia asta
pana acum. Nu inteleg de ce trebuie sa incepea acum. Toata
situatia asta este o mare tampenie. Nu eram singura din toata
clasa care nu era atenta...deci Alexander nu trebuia sa faca asa.

Am alergat pana pe malul oceanului. Soarele era inca pe cer si

stralucea puternici, transformandu-ma intr-un glob de cristale.
Zona in care ma aflam era izolata si puteam sta linistita. M-am
asezat pe nisipul fin si m-am descaltat, intinzandu-mi picioarele
pana la apa.

-Oameni prosti! Am spus cu voce tare, azvarlind in apa o

scoica pe care o gasisem langa mine.
 ―Nu trebuie sa fi asa revoltata.‖

―Iarasi, tu!‖ Am spus exasperata.

―Ce se intampla, Rose?Nu erai asa nepoliticoasa inainte...‖

―Asa am fost intotdeauna, doar ca nu ti-ai dat seama. Daca ai

ceva important sa-mi spui, dai drumul si lasa-ma! Chiar n-am
chef de nimeni.‖

―Ma intreb oare cand vei inceta cu aceasta atitudine?‖

―Lasa-ma! Bate pe altcineva la cap!‖

Conversatia cu prietena moarta a fost intrerupta de telefonul

care a inceput sa sune, speriindu-ma. M-am uitat la el, era
Emmett. L-am dat pe silentios si l-am pus langa mine.

―De ce nu raspunzi?Poate e ceva important.‖

―Ca nu vreau si acum dispari!‖

―Rose...Rose...Rose...‖

Dupa o ora m-am intors acasa. Ray si Seth stateau de vorba

pe scarile din fata casei, iar in casa parea sa domneasca linistea.
L-am pupat pe cap, pe Ray si am intrat in casa. Tocmai
inchideam usa in urma mea, cand Emmett apare langa mine.
Avea bratele incrucisate la piept si o privire suparata.
 -Unde-ti ti telefonul ala?

-A fost pe silentios si nu l-am simtit...am mintit.

A ingustat ochii la mine. Normal ca nu ma credea.

-Bine, bine. Ceilalti unde sunt?

-Prin casa, iar Carlisle este acasa la Edward.

-De ce?Intreb curioasa.

-Cand plecam de la liceu, Ness a lesinat si s-a trezit

abia cand au ajuns acasa. Parea foarte slabita...

-Ce?!

-Calmeaza-te, sunt sigur ca este de la oboseala, spune

Emmett bland.

Am urcat in camera si am inceput sa ma plimb de colo pana

colo. O protejasem pe Ness inca de cand era in burta Bellei. O
iubeam la fel ca pe Nikki si acum ii era rau. Vroiam sa stiu cum
se simte, dar Carlisle ne spusese sa ramanem acasa, pentru a nu
o agita si mai mult. Am coborat nerabdatoare in living.
Televizorul era pornit pe un canal de sport, dar nimeni nu era
atent. Toti pareau distrasi de la realitate, de propriile ganduri.
M-am asezat langa Emmett, luandu-l de mana. Priveam ceasul
de pe semineu si mi se parea ca sta in loc. Intr-un final Carlisle
intra in camera.

-Cum se simte Nessie?Am cerut eu.

-Este bine, imi raspunde zambind,

punandu-mi o mana pe umar. Nu m-am ferit de mana lui, dar
inca eram suparata pentru diferentele, pe care incepuse sa le
faca intre noi.

-Ce are?Intreaba Jasper.

 -Ceva ce nu as fi crezut vreodata ca este posibil.

Am schimbat o privire cu Nikki, care a zambit mandra in

directia mea.

-Este insarcinata, nu? Sare Nikki

de langa Royce.

Toti s-au uitat uimiti la ea, mai ales Carlisle. S-a intors spre
mine si a vazut ca nu eram uimita. Nikki avusese dreptate, dar
nu am stiu ca este posibil. Pfffff...este jumatate om, iar varcolacii
masculi se pot reproduce, la fel ca si vampirii masculi.

-Dar ce este?Il intraba mama. Pari ingrijorat.

-La fel cum a fost si cu sarcina lui Rose... nu stim

nimic despre ea. Poate fi periculoasa, atat pentru copil,
cat si pentru Renesmee, spune el, ducand mana la barbie.

-N-o vom lasa sa se chinuie, spune Alice, incruntanduse in

directia mea.

-O luam de la capat, am oftat si mi-am dat ochii peste cap.

 M-am retras pe hol si am sunat-o pe Bella. Renesmee se
odihnea, dar mi-au promis ca ma vor suna cand se va trezi.

-Ummm...mami?

-Da, scumpo...

-As putea vorbi putin cu tine?Intreaba ea rusinata.

-Sigur. Stiam ce vroia sa vorbeasca cu mine si trebuia sa-mi

ascund bucuria.

Am iesit amandoua in gradina si ne-am asezat in leagane. Au

urmat cateva momente de liniste. Nikki incerca sa gaseasca
cuvintele potrivite pentru a-mi spune. Nu vroiam sa se framante
asa pentru unul ca Royce, dar nu-I puteam spune adevarul.

-Mami...stiu ca poate par ciudata sau mai stiu eu

cum, dar de cand a venit Rahmi mi-am dat seama de
anumite lucruri, sopteste ea pentru a nu auzi cei din casa.

-Ce lucruri? Fac eu pe nestiutoarea.

-Nu mai vreau sa ma prefac...spune

ea, oprinduse din leganat. Nu-l iubesc pe Royce si cred ca
nu am facut-o niciodata...cedeaza si isi accepta in sfarsit
adevaratele sentimente.

-Inca il iubesti pe Rahmi, i-am spus zambind. A facut ochii

mari si a lasat capul in jos, rusinata. I-am pus doua degete sub
barbie si i-am ridicat capul privind-o in ochi. Nik, simt ceea ce
simti si tu, i-am spus zambind. Oricum se vede de la o
posta ce sclipire aveati in ochi tu si Rahmi va
priveati. M-a privit socata. Nu prea-mi place sa recunosc,
dar baiatul ala inca te iubeste. Era adevarat. Rahmi facea
parte din garda Volturilor si asta insemna probleme. Nu vroiam
alte probleme...aveam si asa destule.

-V-Vorbesti serios?Avea ochii mari si nu-I venea sa creada

ce-I spusesem.

-Foarte serios, dar Nikki gandestete ca exista o

problema...destul de mare. S-a intunecat la fata si am simtit
furie din partea ei.

-Dupa ce trece perioada asta cu Nessie, il voi cauta pe

Rahmi si voi vorbi cu el. Daca inca ma iubeste atunci
voi lupta pentru el, spune hotarata. Este tatal copilului
meu si barbatul pe care-l iubesc.

-Sunt alaturi de tine, dar vreau sa ai grija...am un

presentiment ciudat in legatura cu asta.

-Stai linistita, Volturii abia acum o vor cunoaste pe

adevarata Nikki Cullen, spune hotarata, facandu-mi cu
ochiul.

M-a imbratisat si am stat asa o perioada. Eram atat de

fericita ca Nikki nu va mai fi o piedica intre mine si cei cinci
prieteni ai mei. Ii voi distruge...incet si dureros.
 Spre seara Edward, Bella, Renesmee si Jacob au venit pe la
noi. Nessie se simtea mai bine, dar tot parea slabita. Pielea ei era
mai palida decat era de obicei si cearcane negre ii conturau ochii
caprui, care pareau obositi, dar aveau o sclipire in ei. Vestea ca
in ea creste un sufletel ii dadea putere sa infrunte orice durere
fizica venita din partea lui.

Dupa ce a consultat-o Carlisle, a hotarat ca cel mai bine

pentru ea era sa ramana acasa. La inceput n-a fost de acord, dar
Bella i-a explicat cde ce trebuie sa faca asta si a cedat. Vroia ca
bebelusul ei sa fie bine. Jacob imi arunca priviri furioase de
fiecare data cand ma apropiam de Nessie.

-Ce nu-ti convine,

caine?Intreb nervoasa.
 -Stai departe de ea,
blondino, maraie el.

-Ce?Nu-i voi face niciun rau, am spus pe un ton mai

ridicat.

-Rose! Spune Esme ferma.

-Inca n-am uitat...continua Jacob, uitanduse spre Bella.

-Se pare ca nu te bucuri ca vei fi tata, javra, am spus

batjocoritor.

-Daca viata ei va fi pusa in pericol, sarcina asta va

disparea, spune hotarat privind-o pe Nessie in ochi.

-Jake...ofteaza ea.
 -Nu! Tuna el. Nu te voi pierde si nu
vreau sa se bage nimeni, maraie in directia mea.

-Jacob, nu uita ca sunt si eu pe aici, ii spune Edward.

-Jake, termina, te rog...Rugamintea lui Ness l-a facut sa

inceteze. S-a asezat langa ea si i-a pupat mainile.

Au trecut doua saptamani din sarcina lui Renesmee. Pana

acum lucrurile mersesera oarecum bine, dar sarcina o slabea si
mai mult cu fiecare zi care trecea. Oricat de mult sange ar fi
baut, starea ei nu se ameliora absolut deloc. Chestia asta incepea
sa ne ingrijoreze.

Intr-un moment de panica, amestecat cu furie –lui Nessie ii se

facuse rau si Jacob incepea sa-si iasa din minti- Edward il
ciufuleste putin...putin mai mult pe Jacob. Bella si Alice l-au
potolit cu greu, dar cainele tot s-a ales cu cateva coaste rupte si
bratul fracturat. Eu doar am stat si am privit scena, amuzata.
 Tocmai ajunsesem acasa, de la
liceu, cand Carlisle ne da o veste care ne-a socat pe toti. Bella a
fugit in camera medicala cand a auzit-o pe Nessie plangand. Am
ramas langa Emmett, privindu-l pe tata cu ochii mari. Ne-a spus
ca sarcina lui Ness devine periculoasa. Incepe s-o distruga din
interios si asta intr-un ritm mult mai accelerat decat se
intamplase cu Bella.

-Nici nu ma gandesc...Carlisle, te rog sa-I faci

avortul, spune Jacob cu pumnii inclestati.

-Ce?Am tipat eu, Alice si Nikki la unison. M-am uitat ciudat la

Alice si ea era de acord ca Nessie sa faca avortul daca situatia se
inrautateste, acum de ce s-a schimbat?

-Jacob, ea nu vrea sa faca

asta. Mi-a spus ca orice s-ar intampla sa salvez
copilul... Nu pot sa omor un copil, atata timp cat mama
lui nu ma lasa sa fac asta.
 -Nu voi permite asta! Jacob si Edward au zburat pe scari
in camera medicala.

-Nu trebuia sa se intample asta, a spus Nikki mai mult

pentru sine, strangandu-l pe Ray la pieptul ei.

O intamplare nefericita (capitolul 55)

Sarcina lui Nessie nu evolua deloc bine. Cu fiecare zi care
trecea devenea tot mai slabita si sangele sau vitaminele pe care
le lua nu o mai ajutau. Statea cineva permanent langa ea, pentru
ca nu mai avea forta nici sa mearga pana la baie, singura. Bella
a refuzat s-o lase singura si l-a rugat pe Carlisle s-o scape sip e
ea de liceu, fiica ei era mai importanta acum. Toti am fi vrut sa
facem asta, dar eram aproape de sfarsitul anului si daca
renuntam acum, oamenii incepeau sa-si puna intrebari si ieseam
prea mult in evidenta.

Eram in parcarea liceului si il asteptam pe Ray, pentru a

putea pleca acasa. Edward si Jacob au luat-o inainte, pentru ca
vroiau sa ajunga cat mai repede la Renesmee.

-Fir-ar! Spune Nikki suparata.

-Ce este?Intreaba Royce, punandu-I mana in jurul taliei.

Mi-a aruncat o privire rapida, plina de subintelesuri si l-a apelat
din nou pe Ray. Va veni, stai linistita, ii spune bland. Imi
venea sa vomit cand il auzeam si mai ales ce vorbe dulci putea
scoate pe gura aia spurcata.

-Uite-l! Ne-a anuntat Bobby.

Ne-am uitat spre usile principale ale liceului si l-am vazut

vorbind cu o fata. Radeau si fata parea sa se simta in largul ei,
in preajma lui.
 Nikki a facut cativa pasi in fata si si-a incrucisat bratele la
piept. Ray si fata s-au oprit in fata ei. Abia acum inima fetei a
inceput sa bata mai repede si respire mai greoi. A vrut sa spuna
ceva, dar cuvintele nu vroiau sa iasa.

-Scuze, mi s-a descarcat

telefonul, zambeste el nevinovat. Luati-o inainte. Eu o
conduc pe Deb acasa.

-Nu, Ray, este in regula, spune fata repede.

-Insist, spune el punandu-I o mana pe umar.

Ne-am aruncat cateva priviri agitate. In minte a inceput sa

mi se deruleze inceputul povestii dintre Edward si Bella. Am
scuturat capul si am intrat in masina, ferindu-mi privirea de cei
doi.
 -Ai grija, Ray...il atentioneaza
Nikki. Cand vi acasa o sa purtam o discutie foarte
serioasa! Ii spune pe un ton autoritar, dar scazut pentru a nu
auzi Deb.

Emmett s-a urcat in dreapta mea, privindu-ma lung. Aveam

palmele inclestate pe volan si priveam inainte, pierduta prin
ganduri. Mana lui Emmett aluneca pe a mea si imi desface
palmele. M-am intors la el si m-a sarutat rapid pe buze.

-Stiu la ce te gandesti si totul va fi bine, spune

manganindu-mi obrazul.

-Sper...am oftat. Nu vreau ca istoria sa se repete...

-Nu se va repeat. Tu si Nikki ar trebui sa stati mai

relaxate. Fata aia parea chiar inofensiva si nu parea
prea desteapta. M-am incruntat la el si a zambit nevinovat.

-Nici Bella nu parea asa? Din contra era

impiedicata rau...
 -Daaaa...spune el
izbucnind in ras.

-De ce razi, tati?Intreaba Nikki urcanduse in spate.

-Nimic, doar ca mi-am amintit cat de impiedicata

era Bella inainte sa devina vampir.

-Nu e deloc amuzant,

Emmett.

Emmett m-a pupat pe obraz, iar Nikki a chicotit. Mi-am dat

ochii peste cap.

Drumul spre casa a fost scurt. Cum am ajuns am observat o

atmosfera schimbata. Era mult mai putina tensiune. Bella ne-a
zambit cand am intrat. Tinea in mana un bol cu supa.

-Ce faci cu aia?Intreb curioasa si putin uimita. Vampirii

nu mancau supa.
 -Lui Renesmee ii este foame. Raspunde zambind.
Sclipirea din ochii ei aparuse din nou.

-A inceput sa manance mancare?Intreaba Nikki. Bella

a clatinat din cap. Yeiiiiiiiii...Sare ea prin camera.

Bella a urcat inapoi la

Nessie, cu Nikki pe urmele ei.Alice a scos un oftat puternic si
dupa un sarut rapid oferit lui Jazz si-a odihnit capul pe pieptul
lui. Emmett ma ridica in aer si face o pirueta, apoi isi apasa
buzele pe ale mele.

-Luati-va o camera! A strigat Jasper amuzat.

Ne-am despartit si am scos limba la el. L-am surprins pe

Royce privindu-ma insistent si m-am lipit mai mult de Emmett.
Esme a coborat din camera lui Ness si a ramas blocata cand ne-a
vazut pe toti patru in hol razand.

-De ce stati aici?

-Am uitat sa mai plecam. Spune Emmett pe un ton

serios. L-am lovit peste mana si s-a uitat nedumerit la mine.

-Pot urca la Ness?Am intrebat-o dup ace am pupat-o pe

obraz.

-Sigur. Spune zambind.

 Am urcat in camera medicala. Nessie statea rezemata de
spatarul scaunului si manca supa, cu Jacob langa ea. Carlisle se
uita pe niste radiografii impreuna cu Edward. Nikki si Bella
stateau langa pat si vorbeau cu Nikki.

-Hei. I-am spus zambind.

Am sarutat-o pe frunte si Jacob a marait. L-am ignorant, la fel si
ceilalti. Te simti mai bine?Intreb punandu-mi palmele pe
umerii lui Nikki.

-Da, mult mai bine decat

zilele trecute. Macar acum nu mai sunt un cadavru
viu. Chicoteste ea.
 -Nu ai fost niciodata un cadavru viu, asa ca sa nu te
mai aud. Spune Jacob pe un ton apasat, mangaindu-I obrazul.

-ADN-ul de vampir incepe sa vindece ranile

provocate de copil. Spune Carlisle.

-Vezi?Spune Nikki uitanduse spre Rensemee, care si-a dat

ochii peste cap. Am avut dreptate! Canta ea. Toti am inceput
sa radem, cu exceptia lui Jacob care ma privea imbufnat.

-Inca nu ar trebuie sa ne bucuram. Spune tata

ganditor. Chiar daca se vindeca, asta nu inseamna ca
pericolul a trecut.

Renesmee si-a pus instinctive mana pe burta.

-Totul va fi bine. Ii spune Bella. Nici eu nu aratam

prea bine cand eram insarcinata. Continua uitanduse spre
mine. I-am zambit.

-Esti puternica si vei putea

invinge aceste zile. Va fi minunat cand iti vei tine
copilul in brate. Vei uita complet de toata durerea pe
care a trebuit s-o induri. Vorbesc din propria
experienta. I-am spus zambind, sarutand-o pe Nikki, pe cap.
 -Stiu, matusa, de asta nu voi renunta la copilul
meu!

-Tu si ideile tale psihopate, blondino. Maraie Jacob in

directia mea.

-Ce nu-ti ajunge javra?Nikki m-a strans de mana ca sa

ma opresc.

-Ma enervezi, barbie! Numai din cauza ta...

-Jacob, inceteaza! Spune tata ferm. Renesmee nu are voie

sa se agite sau supere.

―Scote-l afara si fa in asa fel incat Ness sa nu auda...‖ Am

gandit si Edward a zambit.

-Jacob, adu-I lui Ness un suc de fructe. Spune Edward.

Jacob se ridica si merge spre usa. E al tau. Mi-a soptit Edward
la ureche, incat am auzit doar eu.

Cum a iesit din camera, am vrut sa plec si eu.

-Matusa...ignoral...

-Asta fac, scumpo. Vreau doar sa vorbesc ceva cu

Alice. Nikki, Bella si Carlisle m-au privit seriosi, iar Edward a
zambit.

Am iesit din camera si am dat de Jacob la scari. I-am facut

vant si s-a rostogolit pana la usa. Toti ceilalti au iesit speriati din
living si au dat de Jacob intins pe jos. Am fost langa el si l-am
aruncat afara din casa. Toti ne-au urmat in liniste si n-au
intervenit.
 -Pana aici! Tuna
Jacob. Vrei sa ne batem?Foarte bine. Si-a dat jos tricoul si a
inceput sa maraie violent.

-Unu la mana, nu vreau sa te vad

dezbracat! Doi la mana, iti sunt superioara din toate
punctele de vedere! Trei la mana, ne batem dat tu nu te
transformi si eu nu folosesc focul!

-100 de euro pe Rose. Spune Emmett.

-100 de euro pe Jacob. Continua Jasper.

 Le-am aruncat o privire furioasa si s-au potolit. Am coborat
doua trepte si am simtit o mana prinzandu-ma de umar.M-am
intors si am dat de privirea ingrijorata a mamei.

-Rose...

I-am zambit si m-am eliberat din stramsoarea ei. Jacob

incepuse sa tremure. M-am apropiat incet de el. A facut un salt
spre mine si m-am ferit cu usurinta. Jacob a mai incercat de
cateva ori, dar fara rezultat. L-am ametit un pic si m-am asezat
pe scari, plictisita. Furia lui Jacob a explodat, iar lupul maro si-a
facut aparitia. Am cascat prefacut si m-am asezat mai comod.
Eram mult mai rapida decat Jacob si el stia foarte bine asta,
numai ca nervii il faceau sa nu mai gandeasca coerent. S-a
avantat intr-un atac direct si s-a lovit de scari.

-Javra, nu te inveti minte!

Sti ce?Am obosit. Am vrut sa trec pe langa Jacob si a dat sa
ma muste. Focul a aparut instantaneu si i-a parlit botul lui
Jacob, care a scos un chelalait puternic si s-a indepartat. Ti-am
spus sa pastrezi distanta. I-am spus ridicand din
umeri. Apropo, nu eu am facut asta, ci puterea singura.
 -Ce se intampla?Intreaba Ray aparand in fata casei. Se
uita nedumerit de la mine la Jacob.

-Nimic. Jacob ar trebui sa invete bunele maniere,

altfel il castrez. A marait si mi-am dat ochii peste cap. Ray,
mama ta vrea sa vorbeasca cu tine. I-am spus serioasa. A
oftat si a lasat capul in jos.

Am intrat in casa, in spatele lui Ray, lasandu-I pe ceilalti

afara. Mica joaca cu Jacob ma plictisise. M-am trantit pe
canapea si am inceput sa butonez telecomanda. Emmett s-a
aruncat pe canapea langa mine si m-a tras intr-un sarut
puternic.

-Stiam eu! Spune el zambind.

-Ce stiai?L-am intrebat seducator, jucandu-ma in parul

lui.

-Bravo, Rosie, dar totusi mergeti in dormitor. Rade

Alice.

-Nu-mi mai spune Rosei! M-am incruntat la ea.

-Bine, maiestate!

Am luat perna si am aruncat-o in ea. Perna s-a intors inapoi

la mine, doar ca Emmett a prins-o inaintea mea si a aruncat-o in
fata lui Jasper care era atent la televizor.

Zilele urmatoare au decurs in aceasi armonie si fericire.

Renesmee se daduse jos din pat si putea iesi in gradina. Burta ei
crescuse considerabil in doar doua saptamani. Sarcina parea de
doua luni. Sangele si hrana umana o hraneau si ii ofereau
vitaminele necesare, atat ei cat si copilului.
 Era o zi frumoasa de sambata. Tocmai ma intorsesem de la
vanatoare cu Nikki, Bella, Alice si Ray. Am mers cu Bella si Alice
la Nessie, iar Nikki s-a dus in camera ei. Nessie vroia sa mearga
in gradina. Am acceptat. Cand am ajuns acolo, baietii deja
incepusera un meci de tenis, de picior. Nikki si Royce lipseau.
Emmett mi-a spus ca s-a intalnit cu ei si mergeau sa o plimbare.
Am intrat putin in mintea ei si asa era. Erau la o plimbare.
Speram ca asta sa fie o ocazie perfecta si sa se desparta de el.
Ne-am asezat la masa si am urmarit meciul. Emmett incepuse sa
se oftice si se ciondanea mereu cu Edward. De cateva ori echipa
lui a pierdut si s-a razbunat pe buzele mele.Tocmai fusese din
nou dat afara din joc si venea spre mine. M-am ridicat si am
fugit in spatele mamei si tatei, care se amuzau copios pe seama
noastra.

-Haide, babe...Spune el cu o fata de catelus.

-Emm, nu te juca cu focul.Am amenintat serioasa, cu

degetul atintit spre el.

-Ma iubesti prea mult ca sa ma arzi. Zambeste

mandru. Unul mic, altfel dau afara din joc pe cineva cu
forta.

-Nu!

-Bine! S-a dus la Ray si l-a luat pe sus, scotandu-l din teren.

-Buniculeee! Striga Ray, incercand sa se elibereze.

Jacob se juca cu mingea. Se uita putin la Emmett si la mine,

zambind malefic. Am vazut mingea cum pleaca din mana lui
Jacob si se izbeste de capul lui Emmett, ricosand prin ghivecele
din spatele casei. Am simtit o neliniste in piept, dar m-am gandit
ca nu aveam niciun motiv de ingrijorare, asa ca am ignorat-o.

-Ma duc eu! Spune Nessie.

 -Lasa ca merg eu.I-am spus repede, sperand sa scap si de
Emmett cu ocazia asta.

-Matusa sunt insarcinata, nu handicapata.

Am ridicat din umeri si am lasat-o pe Nessie sa mearga.

Emmett si Jacob s-au luat la trante si toti eram atenti la ei, cand
brusc auzim un tipat inabusit. Ne-am intorscu totii spre locul de
unde s-a auzit si am vazut-o pe Nessie cazand pe scari.Se
ghemuia, cu genunchii si mainile incolacite in jurul burtii si la
fiecare treapa coborata scote un tipat scurt. Edward a fugit si a
prins-o inainte sa mai loveasca si pamantul. Carlisle a mers
imediat la ei.

-Doare! Copilul! Tati, ma

doar...aaahhh. Nessie tipa ca din gura de sarpe si se zvarcolea
in bratele lui Edward,iar Jacob arata de parca l-ar fi calcat
trenul. Era ravasit si se invartea in jurul sotiei lui, nestind ce sa
faca.Bella, daca ar fi putut, sigru ar fi plans. Mi-am dat seama
de asta din vocea ei. Incerca s-o linisteasca pe fiica ei,dar
probabil durerea era prea mare..Renesmee incepuse sa
sangereze. Am ramas socata si nemiscata, la fel ca majoritatea
din gradina. Am fugit cu totii dupa Edward, Carlisle, Jacob si
Bella, doar ca nu ne-au lasat sa intram in camera medicala. M-
am asezat pe o treapta din casa si mi-am pus fata in palme. Ray
a venit langa mine si mi-a pus capul pe umarul lui. L-am luat in
brate si l-am sarutat pe cap.
 -De ce? L-am intrebat, cu o voce stinsa,dar el nu mi-a
raspuns, in schimb continua sa ma tina in brate. Situatia era
atat de neplacuta incat casa era tulburator de tacuta. Nessie nu
mai tipa, iar Carlisle ,Edward si Jacob nu mai scoteau nici un
sunet ,la fel ca noi ceilalti. Inima lui Jacob batea mult mai repede
ca de obicei. Sigr se intampla ceva. Dar ce?

Bine sau rau (capitolul 56)

Nikki POV

Venisem de la vanatoare si ma refugiasem in camera mea.

Mama si matusile au mers la Nessie, care incepuse sa se simta
ceva mai bine. Culoarea ii revenise in obraji si incepuse sa
manance si mancare umana, prinzand puteri.

Stateam lungita in pat cu ochii inchisi si castile in urechi,

cand cineva ma saruta. Am deschis ochii si m-am ridicat,
aproape lovindu-ma de Royce, care avea o fata amuzata.

-Royce…Am spus cu jumatate de gura.

Trecusera cateva zile de cand vorbisem cu mama si imi dadusem
seama ca nu-l iubesc si cel mai bine ar fi sa incheiem relatia,
numai ca n-am apucat sa vorbesc cu el.

-Te simti bine?Intreaba luandu-ma de mana. Primul

instinct a fost sa-mi trag mana, dar m-am gandit ca nu trebuie
sa ma comport ca o nenorocita. Voi mai juca teatru in aceasta
relatie pana Nessie se va simti mai bine. As putea sa renunt
acum si sa ma despart de el, dar asta ar insemna si mai multa
tensiune in casa si nu vreau asta, mai ales ca ii poate dauna lui
Ness. Oricum ceva imi spune ca mama abia asteapta sa ma
despart de el.

-Da. I-am raspuns afisand un zambet fals.

-Este cam multa agitatie in casa…Spune uitanduse

spre usa. Ce zici de o plimbare?Este sambata si Nessie se
simte mai bine.

-S-a intamplat ceva?Intreb curioasa.

-Nu, doar ca in ultima vreme nu am

mai petrecut timp impreuna…

-Imi pare rau, dar este verisoara mea si…

-Stai linistita, inteleg perfect. Spune bland,

manganindu-mi obrazul. La fel ca si cu mana, am vrut sa ma
retrag, dar m-am abtinut.

-Bine…Unde mergem?Il intreb ridicandu-ma din

pat.Era un mod de a sta cat mai departe de eel fara sa-I trezesc
suspiciuni.
 -Nu stiu, ne plimbam. Ridica din umeri.

Am iesit din dormitor tinandu-ne de mana si am dat de

tata, care s-a uitat urat la mainile noastre impreunate si jur ca
mai avea putin si ii rupea capul lui Royce.

-Unde te duci? Intreaba el serios. Stiam ca

vorbeste cu mine pentru ca se vedea de la o posta ca are o
problema cu Royce si prietenii lui, la fel ca mama.

-Sa ne plimbam putin. I-am raspuns zambind.

A clatinat din cap si a coborat scarile inaintea noastra. M-

am uitat la Royce, dar n-am putut citi nimic pe fata lui. Uram
chestia asta! La scurt timp dupa ce l-am cunoscut, am aflat ca a
fost logodit cu mama, dar situatia dintre ei este destul de
ciudata. Au un secret si eu nu trebuie sa-l stiu. Desi o lasasem
balta, tot mai voiam sa aflu care este marele secret dintre
familia mea si cei 5.

Dupa ce ne-am indepartat putin de casa, am inceput sa

alergam. Il lasam pe Royce primul pentru ca habar n-aveam
unde vroia sa mergem. Nu a mai durat mult si mi-am dat seama
ca ne indreptat spre iesirea din oras. Brusc, Royce a trecut in
fata mea si s-a oprit. Am intrat in el, dar s-a tinut bine pe
picioare.
 -Inchide ochii! Spune zambind.

-Sa sti ca nu prea-mi plac surprizele. I-am spus

serioasa.

-Asta iti va placea. Sa nu tragi cu ochiul! Avertizeaza

el.

-Promit.

Am inchis ochii si l-am lasat sa ma indrume. Simteam un

gol ciudat in stomac, dar am hotarat sa-l ignor. Am mers ceva,
pana ne-am oprit.

-Am ajuns. Imi sopteste la ureche.

Am deschis ochii si am vazut o poienita, incadrata perfect

de niste copaci foarte stufosi. Iarba imi ajungea pana la glezne si
mult flori colorate rasareau din ea. Soarele lumina puternic,
micuta poienita si mi se parea ca fiind scoasa dintr-un basm.

-Iti place?Intreaba el, punandu-mi bratul in jurul taliei.

-Este…minunata…Am soptit, pentru ca

frumusetea ei ma fermecase.

-Nu la fel de minunata ca tine…Spune dandu-mi parul

intr-o parte si sarutandu-ma pe gat.
 I-am zambit si am pasit in lumina puternica a soarelui.
Royce a venit dupa mine si mi-a pus dupa ureche o micuta floare
violet.

Ne-am asezat pe iarba si am inceput sa vorbim. Am incercat

de cateva ori sa aflu ce ascunde el si mama, dar de fiecare data
schimba subiectul. M-a rugat sa-I povestesc orice vreau despre
Volturi, parea fascinat de ei. Nu prea imi placea asta, dar era un
capitol din viata mea si nu il voi putea sterge sau face sa dispara,
niciodata. In timp ce-I povesteam s-a ridicat si s-a mutat in
spatele meu, tinandu-ma intre picioarele lui. Instinctiv mi-am
pus si eu mainile pe ale lui –care stateau nestingherite pe burta
mea- si mi-am lasat capul pe spate, continuand sa povestesc. A
inceput sa ma sarute pe gat si ceafa. Am incremenit. Stiam ca la
un moment dat urma sa vina si acest moment, dar speram sa nu
fie prea curand si sa apuc sa ma despart de el. Nu facusem sex
niciodata de cand eram impreuna, pentru ca de fiecare data
intervenea ceva. Acum nu mai vroiam eu si vroia el.

-Royce…nu…Am vrut sa ma ridic, dar

bratele lui s-au strans mai tare in jurul meu.

-De ce Nikki?Suntem un cuplu…Spune odihnindu-si

barbia pe umarul meu.
 Am spus repede sperand sa inteleaga.
Situatia incepea sa ma sperie. Nu vroiam sa fac ceva ce nu
vroiam.

-Esti iubita mea si asta inseamna si fizic,

nu numai emotional. Vocea lui suna mai dura acum.

-Royce…te rog…

Am dat sa ma ridic stiind ca sunt mult mai puternica decat

el, dar puterea mea ma parasea incet si ochii incpeau sa-mi
devina mai grei. Peisajul din fata mea a inceput sa se vada in
ceata, apoi a disparut complet.

Royce POV

Am observant ca de cand venise tatal lui Ray, Nikki se

distantase de mine. Vazusem cum se privea si se iubeau chiar
daca nu vroiau sa recunoasca. Nikki ma folosise si se pare ca o
facea in continuare…totusi cred ca acum vroia sa ma arunce la
gunoi, precum o carpa. Inainte sa se desparta de mine, pentru ca
stiu c-o va face, va fi a mea. Pana acum mi-am ascuns anumite
ganduri de Edward si asa voi face in continuare.

Nikki fusese la vanatoare cu Rose, Alice, Bella si Ray. Am

ascultat atent si am auzit usa dormitorului nostrum –al meu si al
lui Nikki- deschizanduse si inchizanduse la loc. M-am ridicat de
langa Nick si m-am indreptat spre dormitory. Toti erau agitati
din cauza lui Renesmee si nu prea mai erau atenti la noi. Am
intrat in camera si am vazut-o pe Nikki lungita in pat, ascultand
muzica. M-am apropiat incet de ea si am sarutat-o. S-a ridicat
speriata.

-Royce…A spus incet.

-Te simti bine?Am intrebat-o luand-o de mana.

-Da. Raspunde zambind.

-Este cam multa agitatie in casa…M-am intors spre

usa, sperand sa nu apara nimeni. Ce zici de o plimbare?Este
sambata si Nessie se simte mai bine.

-S-a intamplat
ceva?Intreaba ea.

-Nu, doar ca ultima vreme nu am mai petrecut timp

impreuna.
 -Imi pare rau, dar este verisoara mea…

―Nu-mi pasa!‖ Am gandit. M-am plesnit mintal pentru asta.

O singura greseala si ajungeam fripturi de vampire.

-Stai linistita, inteleg perfect! Incercam

sa ma comport normal, asa ca i-am mangaiat obrazul. Nu
vroiam sa-I fac rau, dar nici nu ma lasam calcat in picioare…de
nimeni!

-Bine…Unde mergem?Intreaba ridicanduse.

-Nu stiu, ne plimbam. Am ridicat din umeri.

Am iesit din camera tinandu-ne de mana si am dat nas in

nas cu Emmett. Mi-a aruncat o privire furioasa, pe care mi-a
fost imposibil s-o ignor.

-Unde te duci?Intreaba pe un ton apasat. Am incercat sa

ma uit in alta parte, dar nu am putut.

-Sa ne plimbam. Ii raspunde Nikki, aratandu-I zambetul

ei perfect.

A clatinat din cap si a coborat. L-am urmarit cu privirea si

gelozia incepea sa puna stapanire pe mine. O avea pe Rose a
mea si nu suportam asta!
 Am inceput sa alergam cum ne-am indepartat putin de
casa. Vroiam s-o duc pe Nikki in acel loc pe care-l gasisem si mi
se parea magic. Gandurile mi se amestecau prin cap. O priveam
pe Nikki cu coada ochiului. Era foarte frumoasa…dar nu o
intrecea pe mama ei. Ne apropiam de locul unde trebuia sa
ajungem asa ca am trecut in fata ei si m-am oprit. A intrat in
mine si mi-am infasurat bratele in jurul ei, zambindu-i.

-Inchide ochii! I-am spus cu acelasi zambet pe chip.

-Sa sti ca nu prea-mi plac surprizele. Spune serioasa.

-Asta iti va placea. Nici n-ai idee cat de mult…poate mai

mult ca mie. Sa nu tragic cu ochiul! O avertizez.

-Pormit.

Am luat-o de mana si am intrat printre copacii desi,

ajungand la poienita magica, asa o numisem.

-Am ajuns. Ii soptesc la ureche. Am lasat-o putin sa

admire peisajul scos din basme. Era fermecata de el, eram pe
drumul cel bun. Iti place?Intreb punandu-mi bratul in jurul
taliei ei.

-Este…minunata…A soptit.

-Nu la fel de minunata ca tine…Ii spun, dandu-I parul

la o parte si sarutand-o pe gat. Parfumul ei ma himnotiza si
hormonii incepeau sa se agite in mine.

Mi-a artat un zambet dulce si a pasit in lumina sorelui. Era

perfecta, dar nu ma iubea si nici eu n-o mai iubeam. De cand o
vazusem pe Rose, mintea imi statea numai la ea.

Ne-am asezat pe iarba si am inceput sa vorbim. Tot incerca

sa afle ce se intampla intre mine si Rose. Nu o puteam invinovati
pentru asta, dar nu-I puteam spune adevarul, asa ca am hotarat
s-o pun sa-mi povesteasca despre Volturi. Stiam ca sunt foarte
puternici si era interesant sa aud despre ei si despre puterile lor.
M-am ridicat si m-am asezat in spatele ei, apropiind-o si mai
mult de mine. Si-a pus mainile pe ale mele si a lasat capul pe
pieptul meu. Mi-am eliberat o mana si i-am dat parul intr-o
parte incepand s-o sarut pe gat si spate. Nu mai suportam sa
stau departe de ea.

-Royce…nu…A dat sa se
ridice, dar bratele meu au tinut-o pe loc.

-De ce Nikki?Suntem un cuplu…Mi-am pus barbia pe

umarul ei.

-Suntem, dar nu-mi sta mintea acum la asta….A

spus agitata.

-Esti iubita mea si asta inseamna si fizic, nu numai

emotional. Vocea mi-a sunat mai dura pentru ca incepeam sa-
mi pierd rabdarea.
 -Royce…te rog…A spus cu
o voce plansa.

De cand ajunsesem aici imi foloseam puterea, dar o secam

de energie incet, pentru a nu-si da seama. Acum cand am vazut-
o ca se impotriveste am folosit-o pe toata. Nikki a dat din nou sa
se ridice, dar puterea o parasise. Am simtit-o cum se lasa pe
mine. I-am dat parul la o parte si am privit-o. Avea ochii inchisi
sip area sa doarma.

-La naiba, chiar merge! Am spus cu voce

tare. Am lasat-o pe Nikki pe iarba si m-am ridicat, privind-o
lung. Era foarte frumoasa si hormonii deja o luasera razna.
Simteam pantalonii foarte stransi pe mine. Expresia ei era
speriata, chiar daca ―dormea‖. Am facut cativa pasi spre ea si
am privit-o mai de aproape.Brusc imagini cu Rose din acea
noapte mi-au navalit in minte precum un uragan. Mi-am
scuturat violent capul si m-am indepartat putin de ea.NU! Nu
pot sa-I fac asta. Ea nu vrea sa fie cu mine…daca se
intampla acum ceva, asta insemna ca fac aceasi
greseala pe care am facut-o cu Rose.

Am dat un pumn intr-un copac, crapandu-l si am vrut sa

plec, lasand-o pe Nikki acolo pana imi reveneam. M-am
indepartat putin de poienita, numai ca hormonii pusesera
stapanire pe mine si mintea mea nu mai putea sa gandeasca
limpede.

Cu o viteza de care nu stiam ca sunt capabil, m-am intors la

Nikki care statea in aceeasi pozitie, sub razele puternice ale
soarelui. M-am apropiat de ea si am privit-o cateva minute.
Incepuse sa-mi tremure tot corpul.

-Imi pare rau!

M-am asezat in genuchi cuprinzandu-I picioarele intre ei. A

scos un oftat micut si s-a miscat putin. I-am conturat formele cu
degetele. I-am desfacut cu grija nasturii bluzei si am pus-o langa
noi. Am inceput s-o sarut pe burta, urcand spre sani, apoi pe
buze. Era ciudat pentru ca nu mi se raspundea la sarut. Eu
trebuia sa fac toata treaba, dar era vina ei ca se intampla asta.
I-am desfacut sutienul si l-am lasat sa cada pe iarba. Hormonii
mei au inebunit la vederea sanilor ei perfecti si trupul sculptat.
Am scapat de haine rapid si acum amandoi zaceam goi intr-o
poienita.

Am ramas lungit pe spate, langa Nikki, privind cerul.

Gandurile mele erau amestecate. Imagini cu Rose din acea
noapte si doua cuvinte care nu-mi dadeau pace…‖DA‖ si ―NU‖. O
parte din mine nu vroia sa faca asta, dar o parte da, pentru ca-si
batuse joc de mine.

-Oricum mama ta ma va omori. Am soptit.

 M-am rasucit si am ajuns
peste ea. Era atat de inocenta si firava, incat incepea sa ma
doara ca fac asta. Am inceput sa-I sarut gatul si sanii, apoi am
coborat in jos, la burta. I-am departat picioarele si am mai
privit-o o data, inainte de a intra in ea. Am inceput incet, apoi
am marit viteza, lasandu-mi mainile si buzele sa-I exploreze
corpul.

-R-Rahmi…m-ma-mami…A murmurat ea, tresarind sub

atingerile mele.

-Si acum il strigi?I-am spus suparat.

Am ridicat mana s-o lovesc, dar m-am oprit la cativa

centimetri de fata ei. Stiam ca mai mult ca sigur nu-si va aminti
nimic din ce s-a intamplat aici, dar nu vroiam sa las vreo urma.
Nu ca s-ar fi vazut, dar mai bine nu fac asta. Totusi de data asta
animalul din mine a iesit la suprafata. Am inceput sa imping cat
de tare am putut, incat a inceput sa ma doara, iar pielea ei s-a
crapat. A scos un geamat sugrumat si s-a incruntat., Am
continuat, fara sa-mi pese ca ne doare.

Totul a durat trei ore. Dup ace m-am linistit, m-am

imbracat si am imbracat-o si pe ea. M-am asezat langa ea
privind in gol. Urma sa se trezeasca. Nu eram foarte fericit
pentru fapta mea, dar nici nu-mi parea rau. Cand am vazut ca
incepe sa se trezeasca am intrat in rolul iubitului ingrijorat.
 -R-Royce…A murmurat
ea, deschizand incet ochii.

-Slava Domnului ca te-ai trezit. I-am spus pe un ton

fals de iubit ingrijorat. Esti bine?O ajut sa se ridice si se
rezeama de mine.

-C-Ce s-a intamplat?

-Nu stiu…imi povesteai despre Volturi si ai lesinat.

M-ai speriat ingrozitor. I-am spus, strangad-o in brate si
dandu-I un mic pupic pe buze.

-Cat am stat aici?Intreaba agitata.

-In jur de trei ore…

-Ce?A sarit in picioare si s-a dezechilibrat. Am prins-o in

brate.

-Esti bine?

-Da. Vreau sa mergem acasa.

 -Sigur. Inca era ametita, asa ca am luat-
o in brate si am fugit spre casa.

Rose va face ca trenul cand o va vede pe Nikki atat de

slabita si in bratele mele. Sigur voi avea de suferit de pe urma
asta, dar a meritat. Sper ca asta sa nu se afle, cel putin pana
cand nu va fi si ea a mea. Ma intreb daca Rose este si mai buna
in acest domeniu acum ca vampire, decat ca om. Cine stie, poate
voi afla in curand. Am gandit uitandu-ma la Nikki, care se tinea
de tricoul meu si isi odihnea capul pe pieptul meu.

Un adevar greu de crezut (capitolul 57)

Dupa o ora de framantari,santuri in podea si liniste care
ma scotea din sarite, Carlisle a coborat in living.
-Cum se simte Renesmee?Intreb, prinzandu-l de brat. S-a
intors si m-a privit cu niste ochi tristi. Nu! Am spus,punandu-mi
mainile la gura si dandu-ma in spate, cu lacrimi in ochi. Ray si-a
strans bratele in jurul meu.
-Fii tare, bunico , mi-a soptit el. M-am uitat dupa Emmett. In
acest moment, cel care ma tinea in brate voiam sa fie Emmett,
dar el era la fel de distrus ca noi ceilalti si nici macar nu se uita
la mine. M-am multumit si cu Ray.

-Ce se intampla, Carlisle?Spune-ne! Striga Alice.

-Renesmee este bine, dar...- s-a uitat la noi pe rand - a

pierdut copilul,a continuat.

Am simtit cum imi cade cerul in cap.Lacrimile imi siroiau

necontrolat pe obraji.Nessie a pierdut copilul si asta este numai
vina mea. Trebuia sa ma duc dupa nenorocita aia de minge, nu
sa fug de Emmett. Si ce daca ma mai saruta inca o data? Imi
placea cand ma saruta. Trebuia sa ma duc dupa mingea aia! De
ce nu am facut-o?

-Bunico, la ce te gandesti? M-a intrebat Ray,

stergandu-mi lacrimile.Am iesit din imbratisarea lui si am fugit
in camera medicala. Edward si Bella stateau langa patul
lui Renesmee, care dormea, tinand-o de cate o mana iar Jacob
privea absent pe fereastra.

Am mers la Bella si am imbratisat-o - s-a intins spre mine

de parca as fi fost aerul ei, fara a spune ceva. Stiam ca orice as fi
spus in momentul asta nu conta. Cel mai rau lucru pe care l-ai
putea trai este sa-ti pierzi copilul . Nessie are parte de o lovitura
grea din partea destinului si sper sa fie destul de puternica sa o
treaca cu bine.

Dupa lungi rugaminti ale mele si Edward, Bella accepta sa

coboare. Stiu ca-i era greu, dar se distrugea si ea daca mai
statea aici. Corpul ei incepusa se tremure controlat si suspina
incontinuu. Jasper va avea de furca cu noi, zilele astea...cel mai
rau va fi cu Nessie, cand va afla vestea. Sincera sa fiu, nu vreau
sa fiu prin preajma.

Am intrat in living, iar Bella s-a asezat pe canapea,

punandu-si fata in palme. M-am uitat la ceilalti si durerea li se
citea pe chipuri, chiar si celor patru prieteni ai mei. Royce si
Nikki lipseau de ceva timp si incepeam sa ma ingrijorez.

Am iesit din casa si m-am asezat pe prima treapta. Incercam

sa ma concentrez pe Nikki, dar nu puteam. Imaginea cu Nessie
rostogolinduse pe scari nu-mi dadea pace. Trebuia sa merg dupa
mingea aia, nenorocita! Este vina mea... Lacrimile pe care mi le-
am tinut in frau din cauza Bellei, au inceput sa alunece pe obraji.
Aveam fata in genuchi cand mirosul fiicei mele si al lui Royce mi-
a umplut plamanii. Am ridicat privirea si am vazut-o pe Nikki in
bratele lui Royce.

-Ce s-a intamplat?Intreab ajungand imediat langa ei.

-Nimic, mami, doar ca stresul din ultimul timp si-a

cam spus cuvantul. A spus ea coborand din bratele lui Royce.
 M-am uitat urat la Royce si l-am vazut studiindu-ma din cap
pana-n picioare.

-Tu ce ai?De ce plangi?Intreaba Nikki.

-Ness...a...cazut...Ochii ei s-au largit. A pierdut

copilul...am spus cu vocea sparta.

Cu lacrimi in ochi, Nikki a disparut de langa noi, iar eu am

ramas cu Royce in curte. Nu vroiam sa ma vada plangand,
pentru ca paream slaba, dar acum nu ma mai puteam abtine.

-Nu-mi place sa te vad asa...spunel, apropiinduse de

mine. Imi pare rau. A intins mana spre obrazul meu si m-am
retras.

-Royce...termina...am cedat. A dat

sa spuna ceva, dar l-am oprit. Nu te prinde teatrul asta
ieftin. M-am intors spre casa, lasandu-l incremenit in locul ala
cu ochii cat cepele si gura cascata.

Revenind in living am gasit-o pe Nikki plangand langa

Bella. Emmett a venit si m-a imbratisat, sarutandu-ma pe cap.
Mi-am pus capul pe pieptil lui si ma uitam la Bella. Cel mai
dureros pentru o mama este sa-si vada copilul suferind, iar Ness
va suferi mult dupa aceasta intamplare, pentru ca a iubit acel
copil din prima clipa in care a aflat ca este insarcinata.
 Minutele se scurgeau cu incetinitorul si atmosfera era
tensionata. Carlisle si Bella au mers in camera medicala.
Vroiam ca Renesmee sa se trezeasca, dar in acelasi timp imi era
frica de acest moment. Nu este usor sa ti se spuna ca tocmai ti-ai
pierdut copilul.

Brusc, plansul puternic al lui Ness a zguduit intreaga casa.

Am mers si eu in camera medicala, urmata de Esme. Nessie
statea lungita in pat si plangea puternic, tinandu-si palmele
protectoare pe burta.

-Jake, t-te rog, s-spune-

mi ca este o gluma...se roaga ea. S-Spune-mi ca nu e a-
adevarat s-si co-copilul nostru este bine...
 -Ness, iubito, linisteste-te...o roaga
el. Lacrimi mari ii curgeau si lui pe obraji. Este
adevarat...copilul nostru...nu mai este...spune el cu durere
in glas.

-Nu! Nu e adevarat! Mami, tati...s-spuneti-mi c-ca

nu e adevarat...

-Gata, puiule...Bella s-a asezat

langa ea si a imbratisat—o. Ness si-a ascuns capul in pipetul ei si
a inceput sa planga in hohote.
 Jacob si Edward incercau sa para puternici, dar erau la
pamant. Eu, mama si tata stateau tacuti in spatele lor. Mi se
rupea sufletul s-o vad pe nepoata mea asa. Carlisle a imbratisat-
o pe Esme si i-a soptit ceva la ureche.

-Tata, cred ca ar trebui sa-i faci un calmant, i-am

soptit.

-Da, dar nu vreau chiar acum pentru ca ...tocmai

acum –s-a uitat la mine cu subinteles- si i-as putea face rau.
Mergi si adu-l pe Jasper, ca sa-i pot face calmantul.

Jazz a reusit s-o calmeze putin pe Nessie, iar Carlisle i-a

putut face. M-am intors la mama si am vazut-o pierduta in
ganduri.

-Mama?Mi-am pus mana pe

umarul ei si a tresarit. Esti bine? Am pus o intrebare stupida,
dar era singura care mi-a venit. Normal ca nu se simtea bine,
doar a trecut prin ceva asemanator.

-Da, sunt bine, minte ea, afisand un zambet fals. M-am

incruntat la ea si m-a mangaiat pe par, imbratisandu-ma.
 Urmatoarele zile au fost de cosmar. Renesmee refuza
categoric sa manance si nu vroia sa mai vorbeasca cu nimeni.
Spunea ca noi i-am facut avortul intentionat, pentru ca nu
vroiam ca ea sa aiba un copil.

Intr-o zi a reusit a reusit sa ne

pacaleasca si a fugit la casuta din padure.S-a inchis in camera ei
si nu a vrut sa deschida nimanui. A pus sifonierul in fereastra, in
asa fel noi nu puteam vedea ce face. Ne gandeam la ce era mai
rau, in starea ei, mai ales ca moartea copilului ii bloca celelalte
ganduri.Intr-un final Edward a nu a mai suportat si a spart usa.
Rugamintile Bellei au convinso intr-un final pe Ness sa manance
ceva. Singurul pe care nu-l vroia deloc in preajma ei era Jacob.

Era o noapte ploioasa si l-am gasit pe Jacob, stand pe

scarile din spatele casei noastre, cand m-am intors cu Emmett de
la vanatoare. Chiar arata ca un caine plouat.

-De ce nu intri, Jacob?Intreaba Emmett.

- Imi e bine aici si oricum ploaia este

frumoasa...spune el in soapta. Nici el nu mai vanase de ceva
timp, iar de mancat nici nu mai vorbeam. Statea sub geamul lui
Nessie si nu vroia sa plece de acolo, nu stiu cum de a plecat
acum.

-Hai in casa, Jake, i-am spus luandu-l de mana.

-Nu, prefer sa stau aici...oricum trebuie sa ma

intorc...

-Bine, atunci raman si eu cu tine! Si-a ridicat capul si

m-a privit uimit.

-Babe...cum sa stati in ploaie? Emmett se uita cand la

mine, cand la Jacob.

-O sa fim bine, iubitule. Du-te! L-am sarutat rapid pe

buze si l-am impins spre casa.

Ne-a privit pe amandoi ca niste nebuni, dar intr-un final a

intrat in casa.

M-am asezat langa Jacob.

Vantul se intetea, iar ploaia nu parea sa de-a semne ca s-ar opri.
Jacob isi spirijinea capul in palme si privea absent spre padure.
Emmett ne-a aduc cate o umbrela, apoi a intrat in casa fara a
spune nimic. Mai mult ca sigur aratam ca doi nebuni.

-Da-i putin timp...i-am spus bland lui Jake.

 -Ma uraste si are
dreptate. Mingea aia nenorocita a fost aruncata de
mine...Din vina mea a pierdut copilul...Chiar daca afara
ploua cu galeata, i-am putut vedea lacrimile cum aluneca pe
obrajii deja uzi de la ploaie.

-Jake...-i-am pus mana pe umar- nu esti tu de vina!

Nimeni nu este de vina ...a fost un accident nefericit., am
spus cu jumatate de gura. Si eu m-am considerat vinovata, dar
Emmett a avut dreptate. Nimeni nu a fost de vina. Asa a vrut
soarta sa se intample. Nu avem nicio putere in fata destinului.

-Sti, Rose – nu esti chiar asa

rea. Multumesc pentru tot ce ai spus. Se intoarce spre mine
si zambeste. A fost un zambet amar si trist, dar macar a fost un
zambet.
 -Oricand, Jakie, doar
faci parte din familie. I-am facut cu ochiul si i-am zambit.
Mi-a raspuns si el, de data asta cu un zambet mai sincer.

-Ma intorc la Ness...dar i-au umbrela.

-Ia-o.

Ne-am ridicat amandoi si Jacob m-a imbratisat. Am

inghetat putin, pentru ca m-a luat prin surprindere, dar mi-am
revenit repede si l-am imbratisat si eu. A pus umbrela jos si s-a
transformat. Imediat ce a prins umbrela intre dinti, a disparut
prin padure.

Am intrat in casa si m-am ciocnit de Esme, care mi-a zambit

mandra.

-Ce-i? Intreb ridicand o sprancena.

-A fost foarte frumos ce-ai spus si Jacob chiar avea

nevoie de acele cuvinte. Sunt mandra de tine, imi spune
imbratisandu-ma.

-Nu sunt chiar atat de rea cum ma cred unii. Bine cu

mici exceptii. S-a incruntat la mine si am ridicat din umeri.
Am auzit de la etaj vocea lui Nikki si suna destul de suparata. Ce
se intampla?

-Nu stiu ce-a facut Ray.

Am lasat-o pe mama sa mearga in biroul tatei si eu m-am

indreptat spre camera nepotului meu. Cand am intrat i-am gasit
in picioare. Ray avea o pozitie defensiva, iar Nikki arata
suparata.

-Ce se intampla aici?

-Nimic, doar ca Ray a...

-Nu am facut nimic! Striga el.

-Hei, hei, sa ne calmam. Ce se intampla? Am repetat

intrebarea pe un ton mai aspru.

-Este vorba de Deb...incepe Ray, dupa care face o mica

pauza, in care o priveste pe Nikki. I-am facut semn sa
continue. Cred ca m-am indragostit de ea si ea de
mine...Fuck! Am injurat mintal. Daca este asa as vrea sa-i
spun adevarul...

-Ray, nu poti spune tuturor ca esti un vampir. Nu

trebuie sa iesim in evidenta, altfel o luam de la capat cu
Volturi.

-Nu inteleg de ce va e asa frica de ei! Puterile

noastre –a aratat spre toti trei- ii pot invinge pe Volturi, ca
sa nu mai spun ca numai tu singura ai putea s-o faci.

-Ray, nu spui nimic, nimanui! Vocea lui Nikki m-a facut

si pe mine sa tresar. Niciodata nu o vazusem asa. Nu vreau si
alte probleme...Sunt de ajuns cele cu Renesmee...ofteaza
ea.
 -Aici nu este vorba de
Renesmee! Maraie Ray. Este vorba de mine! Daca este
adevarat, Deb va afla adevarul si nu ma veti putea
impiedica. A venit timpul sa ma gandesc si la mine
nu...”nu trebuie sa fac asta pentru ca nu-i convine nu
stiu cui”,”nu trebuie sa face aialalta pentru ca se
supara x”si asa mai departe. De data asta vreau sa fac
ce vreau.

Am iesit din camera fara a

mai spune ceva. Situatia asta incepea sa enerveze si chiar nu mai
vroiam sa-mi fac nervi. Am intrat la mine in dormitor si l-am
gasit pe Emmett in pat, jucanduse cu o minge de tenis. M-am
lungit langa el si l-am luat in brate. Ajungeam sa cred ca suntem
blestemati nu numai cu faptul ca suntem vampiri, ci in tot.
Problemele pareau sa vina pe banda rulanta si nu parea sa iasa
niciun soare si pe strada noastra...foarte curand. Incepeam sa
obosesc psihic din cauza atator ganduri. Vroiam sa fim la fel ca
inainte, dar se pare ca ne indepartam tot mai mult de familia
care fusesem odata. Noul drum pe care am intrat era presarat cu
greutati si multeeeeee lacrimi amare. Am inchis ochii si l-am
lasat pe Emmett sa ma mangaie pe spate si sa se joace in parul
meu.

Descoperiti (capitolul 58)

Dupa doua saptamani de la tragicul accident, Ness a
inceput sa se comporte din nou normal…sau cel putin dadea
impresia asta. Incepuse sa vina din nou la liceu si parea sa
incerce sa depaseasca momentul, dar se prefacea. Juca teatru si
toti ne-am dat seama de asta, dar nu o puteam obliga sa faca
ceva. Lovitura pe care a primit-o nu este una usoara. Iti trebuie
timp sa poti reveni la normal. Si eu am fost aproape ca ea, cand
am primit acele cadouri sinistre din partea Volturilor, dupa ce
mi-o rapisera pe Nikki. Jacob facea eforturi disperate sa fie
alaturi de ea, dar il respingea de fiecare data.

Eram cu totii la cantina, pregatindu-ne sufleteste pentru

ultima ora. Renesmee ciugulise cativa cartofi si statea lipita de
Bella.

-Ray vine cu fata aia, anunta Edward.

M-am incruntat si Emmett m-a strans de mana. Nikki a

trantit pe masa cutia de suc si s-a uitat prin jur. Fata asta se
apropie prea mult de noi.
 -Linisteste-te, Nik, ii spune
Emmett. L-a ignorant total si se uita nervoasa la masa.

-Nu, Nikki! A spus Edward ferm.

M-am uitat nedumerita la el si apoi la privirea fiicei mele,

care m-a speriat. Pradatorul iesea la suprafata si era periculos
cu atatia oameni in jur. Vroiam sa intru in mintea ei, dar era
prea riscant cu ea langa mine. Usa de la cantina s-a deschis si l-
am vazut pe Ray intrand cu Deb, tinanduse de mana. Toate
privirile din cantina s-au intors spre ei si au inceput susotelile.
Doamneeeeeee…este la felllll…Edward se uita urat la mine.

O fata timida –bine, nu la fel de timida cum era Bella, dar

nici zvapaiata cum sunt celelalte fete- forma un cuplu cu unnul
din ciudatii liceului. Unii ne credeau ciudati, altii credeau ca am
iesit din basme, pentru ca eram prea perfecti, asa cam aveau
dreptate, eram oarecum scosi din legendele de mult apuse. In
orice caz, toti erau fascinate de noi.

-Hei! Ray trage doua scaune pe care le aseaza intre Nikki si

Alice si se tranteste pe cel de langa Alice si fura un cartof de la
Renesmee.

-Buna! Saluta fata cu jumatate de gura. Inima ei incepea sa

bata din ce in ce mai repede. Oricat incerca sa se calmeze nu
reusea. Era inspaimantata, dar nu a plecat. Om prost! Am
gandit. Din nou mi-am primit o uitatutra urata din partea lui
Edward.Fata s-a asezat pe singurul loc liber, adica langa Nikki.
Fiica mea se uita cu niste ochi de criminal cand pe Ray, cand pe
fata. Am lovit-o in picior si s-a uitat la mine.

-Buna! Am salutat si noi.

-Abia astept sa ajung acasa…spune Ray. M-au

plictisit teribil profii azi. Deb, ce zici daca vi la mine? Cu
ocazia asta ii cunosti si pe ei mai bine, ranjeste
el, aratand spre noi. Renesmee s-a inecat cu un cartof si toti l-
am impucat pe Ray din priviri.

-Ray! Maraie Nikki. Inceteaza, acum! Spune pe un ton

scazut, incat am auzit doar noi.

-Multumesc pentru invitatie, dar poate alta data.

Oricum avem o gramada de teme pentru maine.

-Nu-ti face griji pentru teme, nu se va intampla

nimic, o asigura Ray, punandu-si bratul dupa umerii ei. Fata a
rosit si a lasat capul in jos, rusinata.

-Ray si tu ai treaba azi, ii spune Nikki.

-Nu am…

Ray a fost interrupt de clopotel. Ne-am ridicat de la masa si

fiecare s-a indreptat spre sala lui. Eu aveam geogragie –ora de
somn- impreuna cu Alice si spre nefericirea mea cu Royce si
John.

Susostelile despre noul cuplu din liceul au incetat imediat ce

Karen Parker a intrat in clasa. Era una dintre cele mai strice
profe din liceu si toti elevii se temeau de ea.

M-am uitat la Alice si s-a strambat. Nu putea s-o inghita pe

aceasta profesoara. Mi-a rugat odata sa-I umblu la masina
pentru a face accident sa scape de ea. Geografia era o materie
relaxanta pentru mine, dar cu o profa preccum Karen, devenea
stresanta si obositoare.

Lectia a inceput si lucrurile pe care le stiam au inceput sa

apara pe tabla.

Pe la jumatatea orei ma plictisisem teribil. Oricat incercam

sa-mi mentin atentia la table nu reuseam. Karen ma ametea si
plictisea. Am inceput sa desenez sub cele cateva randuri pe care
le scrisesem. Nici Alice nu scrisese tot, dar macar ea avea vreo
doua pagini spre deosebire de mine care aveam cinci randuri.
Karen a inceput sa se plimbe printre banci, explicand niste
fenomene cand imi zareste desenul. Imi ridica caietul din fata si
se uita la el.

-Rose…ofteaza Alice langa

mine. Scapa de ea repede ca sa nu-I rup capul. Fa-o sa
plece de langa mine ca mi se face rau cand o vad. Turuie
ea pe un ton scazut. I-am auzit pe John si Royce chicotind in
spatele nostru.

-Domnisoara Hale, nu suntem la ora de desen. Vad ca

nici n-ati binevoit sa scrieti ce-am dictat pana acum. A
trantit caietul pe banca si m-a tintuit cu privirea. Continua
lectia, daca tot te plictisesti! Ordona ea.

M-am ridicat in picioare si i-am continuat putin nenorocita

de lectie. A ramas socata sa vada c-o stiam deja, iar ceilalti
colegi ma priveau cu gurile cascade.

-Fi atenta la ora si lasa desenul. Imi spune inainte de a se

indeparta, infranta. Cred ca nu patise asa ceva in toata cariera
ei de profesoara.

-Sah-mat, babornito! Am spus mandra, pe

un ton scazut.Pe Alice, John si Royce i-au pufnit rasul in acelasi
timp, iar profa s-a intors tafnoasa spre ei.Eu intre timp ma
asezasem la locul meu.

-De ce radeti? Intreaba ea, punandu-si mainile in sold.

Cei 3 n-au raspuns, iar ea s-a intors si si-a continuat lectia

plictisitoare.

Restul orei am stat linistita. Nu am mai desenat, dar nici n-

am scris. Alice mormaia ceva in barba si scria in continuare. Era
asa haioasa cand se enerva. Am simtit niste priviri atintite
asupra mea si nu trebuia sa ma gandesc mult ca sa stiu cine este.
M-am intors in spate si Royce mi-a zambit.

-Sterge-
ti zambetul ala tampit de pe fata si uita-te in alta
parte! M-am rastit la el.

-Dar nu ma uitam la tine, Rose, se apara el.

-Si eu sunt scufita rosie…A ranjit din nou la mine si s-a

uitat si la John. Acum amandoi se uitau zambid la mine.

-Vom vorbi acasa! I-am amenintat si ranjetul le-a disparut

imediat de pe chip.

M-am intors inapoi cu fata spre tabla si i-am lasat cu

imaginatia lor bogata. Nici nu vroiam sa ma gandesc la ce-si
puteam imagina, ma scarbea gandul asta.

Cum a sunat clopotelul am iesit din sala, urmata indeaproape

de Alice. Vantul rece mi-a ciufulit parul cand am iesit din liceu.
Mi-am invartit privirea prin parcare si i-am vazut pe ceilalti la
masini.
 Ray era deja in masina lui si a plecat din curtea liceului cu un
scartait de roti.

-Suparat?Intreaba Royce.

-Nu pune intrebari! Maraie Nikki la el. Eu merg cu

mami si tati, spune ea si intra in Bmw.

Royce a ramas socat. I-am zambit mandra si am urcat la

volan.

-Mami, cand ajungem acasa poti sa-I strici masina

lui Ray?

-De ce?Intreb nedumerita.

-Pentru ca nu mai vreau sa mearga cu ea…

-Da, pot…dar crezi ca e bine?Poate lua masina unuia

dintre noi.

-Este bine.

Am ridicat din umeri si m-am uitat la Emmett, care statea

incruntat langa mine.

Ray POV

Uram cand se comportau asa. Deb este de incredere si sunt

sigur ca nu va spune nimanui secretul nostru. Nu inteleg de ce nu
au putina incredere. Am iesit din parcare cu scartait de roti si
fum in urma mea. Nu m-am indreptat spre casa. Am gonit spre
iesirea din Forks, dar pe ultima suta de metrii am intors masina,
aproape rasturnand-o. Vroiam s-o vad pe Debra.
 Cu aceeasi viteza neabuneasca, m-am indreptat spre casa
fetei pe care o iubesc. Am ajuns repede pe strada ei. Am parcat
masina la cateva case distanta de a ei si am pornit pe jos, numai
ca am luat-o prin spatele caselor. Spre norocul meu, geamul
camerei ei era deschis si parintii ei erau la parter. Am urcat pe
geam si am vauzt-o la birou, scriind.

-Hei, am spus zambind.

-R-Ray…ce faci acolo? A strigat ea speriata. O sa cazi...A

venit si m-a tras dupa geam.Cum te-ai urcat acolo?

-Talent inascut, am spus mandru. Ce faci?O intreb

sarutand-o incet pe buze.

-Faceam temele. Nu toti avem norocul sa nu ne

intrebe profii de ele, face ea pe suparata.

Ne-am asezat pe pat si o tineam de mana.

-Ti-am spus ca nu va mai fi o problema de acum

incolo, i-am facut cu ochiul.

-Esti foarte dulce, spune ea rosind.

-Si tu. Am sarutat-o mai apasat de data asta, iar mana mi-a
alunecat pe piciorul ei. M-a prins de ea, dar dupa cateva secunde
s-a relaxat si mi-a dat drumul. Am interupt sarutul chiar inainte
ca lucrurile sa se incinga si mai mult.

-Wow…murmura ea. Era rosie precum sangele.

Pfiu…sangele ei curgea atat de repede in momentul asta, incat
mi se parea ca-l vad, nu numai ca-l aud.Ray vroiam sa te
intreb ceva dar…S-a ridicat de pe pat si se plimba prin
camera.

-Spune, scumpo.
 -Ahhh…e putin mai personal…Am dat din cap sa
continue. Stii…am auzit multe vorbe depsre tine si
familia ta…Ah, rahat! Se vede ca sunteti foarte diferiti de
noi…

-Deb…poti pastra un secret? Acest secret este foarte

important pentru mine si familia mea, deci daca se va
afla cu totii vom fi in pericol. Ii explic eu luand-o de maini. A
clatinat din cap in semn ca da. Gata, Ray, acum e momentul! M-
am imbarbatat. Ce parere ai despre creaturile supra
natural?

-Ha?! Creaturi supranaturale?Ce lagatura au ele?

-Ce parere ai?Repet eu, nerabdator.

-La ce fel de creature de referi?

-Vampiri si varcolaci…am spus cu jumatate de gura.

Tema incepea sa ma cuprinda incet. Acum nu mai puteam da
inapoi.

-Vampiri si
varoclaci…spune ganditoare. Mi se par fascinanti. Adica
sunt niste creaturi mistice foarte interesante si
captivante, intotdeauna mi-au placut. Asta era ceea ce
vroiam sa aud. De ce ma intrebi asta?Intreaba ea
nedumerita.

-Ce parere ai avea, daca ti-as spune ca aceste

creature exista?

-Ce?!A strigat ea.

-Debra, totul este in regula?S-a auzit de la parter.

-Da, mama. A tipat cu o voce putin tremuranda. Ray,

vampirii si varcolacii nu mai exista de mii de ani,a
continuat cu o voce mai scazuta.Sunt legende atata tot, nici
nu se stie sigur daca au existat.

-Vampirii si varcolacii
exista. Eu si familia mea suntem vampiri, iar Jacob este
varcolac. Ochii ei s-au marit si s-a indepartat automat de
langa mine. Deb nu trebuie sa-ti fie frica, nu-ti fac niciun
rau.

-Nu este adevarat! Ray, delirezi.

-Iti arat, dar promite-mi ca nu vei tipa. A clatinat

nesigura din cap. Mi-am dezvelit coltii si a scos un chitait pe care
si l-a inabusit repede cu ambele palme pe gura.
 -C-Cum de e posibil?

-Este o poveste lunga si ti-

o voi spune, dar nu acum. Ti-e frica?

-Daca sunteti asa, am vazut ca nu faceti rau…Nu mi-e

frica, dar nici bine nu mi-e, recunoaste ea.

-Deb, ti-am spus chestia asta pentru ca te iubesc.

Ochii ei deja mari s-au largit si mai mult. In tot acest timp nu
ma mai apropiasem de ea pentru a nu o speria si mai mult. S-a
apropiat de mine cu pasi micuti si mi-a pus palma pe obraz. Era
atat de calda si blanda, incat ma facea sa tremur.
 -Si eu te iubesc Ray, spune cu lacrimi in ochi. Nu am mai
iubit vreodata pe cineva, dar cand te-am vazut totul s-a
schimbat.

I-am sters lacrimile si mi-am lipit fruntea de a ei.

-Deci ma accepti, chiar daca sunt un vampir? Nu mi-a

raspuns, dar si-a infasurat bratele in jurul gatului meu,
apasandu-si buzele pe ale mele.

-Da, Ray. Te accept asa cum esti. Daca

vroiati sa faceti rau, nu veneati intr-o scoala plina de
oameni si nu va comportati ca si cum ati fi unii dintre
noi. Nu ati fost niciodata cu nasul pe sus sau alte
chestii, dar ati pastrat distanta. Te accept si pe tine si iti
accept si familia.

Am ridicat-o in brate si am facut o

pirueta cu ea. Lacrimi de fericire curgeau pe obrajii ei. Incet am
dus-o spre pat si m-am lungit peste ea. Nu m-a oprit, ci din
contra a continuat. Cu fiecare sarut dorinta devenea si mai
puternica. Am inceput s-o sarut mai pasional si cand am ajuns la
gatul ei, pradatorul din mine era pe cale sa iasa la iveala. M-am
ridicat brusc si m-am indepartat.

-Ce este?Intreaba ea, incheindu-si nasturii camasii.

-Nimic, doar ca ar fi mai bine sa merg sa vanez

ceva, i-am spus zambind.

-Ce vanezi?Intreaba privindu-ma putin speriata.

-Caprioare, pume sau ursi, dar nu ma supara niste

iepuri sau vulpi, am ras.

-Nu vanati oameni?Intreaba uimita. Am citit despre

vampiri si mai mult ca sigur se hraneau cu sangele
oamenilor.

-Da, dar noi am ales sa ne hranim cu sangele

animalelor, pentru a nu fii mai monstrii decat
suntem. A facut ochii mari si maxilarul mai avea putin si ii
ajungea in pamant. Daca vrei vin diseara sa te i-au si imi
cunosti si familia cu adevarat…

-Crezi ca se vor supara daca apar asa? Azi nu prea au

fost fericiti ca am stat la masa cu voi…

-Stai linistita. Te sun cand termin vanatoarea si daca

esti gata vin sa te iau.

-Bine.

Am sarutat-o si am disparut pe geam. Ma simteam eliberat de

o presiune foarte mare, ce-mi apasa pe piept. Am intrat in
masina si m-am indreptat spre casa. Am lasat masina in fata
casei si am disparut in padure, inainte ca Edward sa-mi auda
gandurile. Eram atat de fericit incat imi venea sa tip in gura
mare. Fata pe care o iubesc stia despre mine si ma aceepta asa
cum sunt. Este ce-a mai fericita zi din viata mea.

Tensiune in familie (capitolul 59)

Am gasit masina lui Ray in fata casei, dar nu era nici urma
de el. Edward ne spusese ca plecase la vanatoare, dar ca isi
ascundea unele ganduri de el.

-Mami, poti s-o faci, te rog?Nikki a venit dupa mine in

bucatarie cu o fata de catelus.

-Da, scumpo.

-Multumesc, multumesc, multumesc. Imi sare dupa

gat si ma pupa pe obraz.

-Nik, ma strangi de gat…am spus cu greu.

-Scuze… Mi-a dat drumul si a zambet cu zambetul ei

nevinovat.

Am iesit amandoua afara, pentru a ―macelari‖ masina lui

Ray. Prima data am vrut s-o las pe Nikki sa se ocupe de ea, dar
dupa m-am gandit ca ar iesi prea mult in evidenta, tinand cont
ca ea nu stia absolute nimic despre masini. Nu stia sa schimbe
nici roata daca facea pana.

Am pus-o sa fie cu ochii in patru dupa Ray si eu m-am

apucat de masina. I-am scos cateva fire principale si le-am
ascuns capetele printre celelalte piese pentru a nu le putea gasi
prea usor.Am vrut sa pornesc masina fara chei –nu era prima
data cand porneam o masina fara chei si nu era greu, chiar daca
era una moderna- numai ca aceasta nu pornea. Scotea un huruit
puternic, dar inafara de asta, nimic. M-am uitat la Nikki si am
batut palma.

Dupa stricarea masinii am intrat la baie. Tocmai ma

pregateam si eu pentru o baie linistita, cand aud zgomote
puternice prin casa.

―Gata cu relaxarea, Rose…‖ Mi-am spus suparata. Cu parere

de rau am lasat apa si din cada plina de spuma sa dispara si m-
am indreptat spre sursa zgomotului. In living toti erau agitati.
Emmett era cu mana stransa in jurul gatului lui Royce, iar Nikki
parea speriata. Nessie o mangaia pe par.

-Ce se intampla?Am fugit la Nikki si am privit-o speriata.

-N-Nimic, doar ca nu se opresc…S-a uitat spre Emmett

si Royce. Emm parea destul de furios, iar lacrimile lui Nikki imi
spuneau ca se intamplase ceva, altfel tatal ei nu ar fi reactionat
asa.

―Opresc?! Sau nu se oprea?‖ M-am uitat la Edward pentru

raspunsul la aceasta intrebare si a dat afirmativ din cap. Cu un
marait feroce m-am ridicat de langa Nikki.

-Rose…nu este…

-Ce-ai vrut sa faci, nenorocitule? L-am impins din

mana lui Emmett si a zburat pe canapea. Chiar si plin de nervi,
Emmett a tresarit langa mine, cand l-a vazut pe Royce cum
zboara din mana lui.

-Nu este ceea ce crezi tu…Jur!

-Nu este? L-am inconjurat cu foc si toti s-au

incordat. Atunci de ce este asa? Stateam sa explodez si el stia
foarte bine ca daca imi pierdeam controlul il omoram. Se uita cu
ochi mari la Nikki si vedea ca de data asta nu mai sare sa-l apere
si intelesese ca totul se putea termina acum.

-Rose, nu o face, imi spune Carlisle punandu-mi mana pe

umar.

-Ce vroiai sa faci? Vocea

cu care am spus asta, m-a speriat si pe mine. Royce a cazut in
genuchi si ma privea cu niste ochi imploratori. Sti ca la mine
nu merg rahaturile astea! Am tunat. Raspunde-mi!

Simteam cum imi erau transmise valuri de calm si liniste

din partea lui Jazz, dar nu-si puteau face efectul.Puterea mea i-o
bloca pe a lui si chiar daca ajungea la mine nu avea niciun efect.

-Nu am vrut sa-I fac nimic. Nu stiu de

ce a reactionat asa…spune Royce cu vocea tremurata.
 -Rose, eram si noi acolo, chiar nu a facut nimic, a
intervenit John. O palma de foc l-a lovit peste fata, arzandu-l
putin. A scos un tipat puternic si a cazut si el in genuchi.

-Acolo?! Unde acolo? Am marait. Stiam ca Nikki se

dusese in camera ei dupa ce intrasem in casa.

-In camera, continua John.Corpul a inceput sa-mi tremure

de nervi.

- Ati fost toti in camera ei? Am strigat la ei. Au dat

afirmativ din cap.Ce v-am spus? O singura greseala si va
omor! Stiti mai bine decat oricine din aceasta casa ca
nu glumec cand spun ceva, mai ales ceva de genul asta.

-Eram acolo cu Royce cand a

venit ea. Nu inteleg de ce reactiona asa, doar sunt un
cuplu. O alta palma de foc l-a izbit peste fata pe John.

-Ai de gand sa ne omori?Intreaba Bobby, in soapta,

incat abia l-am auzit chiar si cu auzul meu mult mai fin decat al
unui vampir obisnuit.

-Nuu! A tipat Nikki. Mami, te rog, nu…Ma tinea de mana

si lacrimile ii siroiau pe obraji. Te implor…
 -Bine, scumpo, nu fac nimic, dar nu mai plange. Am
strans-o in brate si si-a ascuns fata in pieptul meu. Era speriata
si nu vroiam s-o tulbur si mai mult, asa ca am cedat. M-am uitat
urat spre cei cinci si le-am dat de inteles ca asta nu se termina
aici.

-Hai sa mergem in dormitor, spune Nessie.

Noi fetele, am urcat in dormitorul lui Nikki, iar baietii au

ramas in living. Fiica mea inca tremura cand am intrat in
camera. A fugit din bratele mele si s-a trantit pe pat, luand
perna in brate si plangand infundat in ea.

M-am uitat la fete si fetele

lor erau nedumerite. Am profitat ca fiica mea era cu spatele la
noi si dupa ce m-am asezat langa ea in pat si am luat-o in brate.
Am vrut sa intru in mintea ei, dar s-a intors spre mine cu niste
ochi tristi si am renuntat.

-Gata, puiule, ii spun bland managaind-o pe obraz.

-Nik, ce s-a intamplat?Intreaba Renesmee. Inca nu-si

revenise dupa lovitura primita, dar se prefacea ca se simte mai
bine si ca revine la vechile obiceiuri.Cu toti am vazut de la
inceput acest teatru, dar am ales sa jucam si noi, pentru a nu-I
provoca si mai mult rau. Incet, incet avea sa treaca peste, dar nu
o puteam forta sa vorbeasca cu noi daca nu dorea.
 -Cred ca ar trebui s-o lasam
sa se linisteasca, a propus Alice. Rose, ramai tu cu ea.Am
dat afirmativ din cap.

-Totul va fi bine, scumpo, ii

spune Esme mangaind-o pe obraz.

Bella, Alice, Esme si Renesmee au iesit din camer, langandu-

ma singura cu fiica mea. Ma strangea in brate si suspina in
pieptul meu. I-am dat parul de pe fata si am sarutat-o pe par.
Am lasat-o sa se linisteasca singura si intr-un final a reusit.
 -Scumpo, ce s-a intamplat?O intreb bland. Emotiile ei
erau amestecate, dar predomina frica.

-Sti ca m-am dus in camera, dupa ce am venit de

afara, am dat din cap. In dormitor erau Royce si prietenii
lui…m-am incordat si furia incepea sa iasa din nou la
iveala…M-am dus la sertar sa-mi prind parul si dupa m-
am pus langa Royce in pat, cu o carte in brate.

-Si ce s-a intamplat?Doamne, te rog, nu! Ea nu are nicio

vina!

-Royce a inceput sa ma
sarute si…si…a lasat capul in jos. I-am pus doua degete sub
barbie si i-am ridicat capul, privind-o in ochi si incurajand-o sa
continuie. A vrut mult mai mult de la mine cu prietenii lui
de fata. Nu am putut sa strig pe cineva pentru ca…gura
lui o acoperea pe a mea. Unchiul Edward a venit inainte
sa se intample ceva…A izbucnit intr-un nou val de plans si m-
a imbratisat.
 -Gata, puiule, linisteste-te. Iti
promit ca de acum nu te voi mai lasa singura nici
macar o clipa, am asigurat-o, strangand-o si mai mult la
pieptul meu.

-Multumesc, mami. Te rog…nu-I omora…poate a

fost vina mea…

-Nu a fost vina ta! Si ce se va intampla cu ei este

problema mea si a lor, tu nu trebuie sa-ti faci griji. Te
iubesc! Am sarutat-o pe obraji si i-am sters lacrimile care
alunecau incet pe ei.

-Si eu te iubesc, mami! Sa mergem jos, altfel se va

intampla o nenorocire, spune ea stergandu-si lacrimile.

-Ray, pentru asta promit ca te omor, s-a auzit o voce

de la parter...poate mai tarziu, dupa ce-mi trece
greata…apoi rasul nepotului meu. M-am intors spre Nikki. In
casa bateau de obicei doua inimi, Jake si Nessie, dar acum mai
era una, care batea nebunesc de repede.

Am iesit rapid din camera si am coborat cateva trepte,

pentru ca Nikki care era in fata mea s-a oprit brusc si aproape
am aruncat-o pe scari cand m-am ciocnit de ea.

-Ray, ce-ai facut? A intrebat cu groaza.

Ray POV

Imediat cum am terminat vanatoarea, m-am grabit spre

casa, pentru a-mi lua masina. Urma sa o aduc pe Debra ,ca sa o
prezint familiei si eram atat de emotionat incat nu am vazut pe
unde merg si am intrat din plin intr-un copac.Bradul inalt de 4
metrii a trosnit si s-a prabusit la pamant, lovind inca un pin mai
mic. Mi-am sucturat capul , ca sa imi revin si m-am pus iar pe
alergat.

Si brusc m-am oprit. Trebuia sa-mi sterg zambetul asta de

pe chip si sa-mi ascund gandurile de Edward. Trebuia sa fie o
surpriza pentru toata lumea faptul ca Deb ne-a acceptat asa cum
suntem.

Cand am ajuns in curte, m-am oprit si am ascultat in jur.

Toti erau in living, iar mama era cu Royce in camera ei. M-am
furisat pana la masina ,apoi m-am strecurat in ea. Am rasucit
cheia,dar masina nu pornea, ci doar scotea un huruit ciudat. Ce
se intamplase? Mergea perfect cand am plecat la vanatoare…O
masina nu se strica asa fara motiv, decat daca…bunica. Ea
trebuie sa-mi fi umblat la masina pentru a nu ma mai duce dupa
Deb.

-Haideeeee,m-am rugam,dand cu palma in volan. De ce

nu pornesti? Am mai incercat de cateva ori, apoi am renuntat.
Am iesit tafnos si m-am rezemat de portiera. Si acum ce fac? I-
am promis lui Deb ca o voi prezenta azi familiei, dar daca
masina nu merge…poate o pot lua pe a bunicului?

-Nici sa nu te gandesti sa iei vreo masina inafara de

a ta, mi-a spus Edward, iesind din casa.

―Ah, la naiba, a aflat!‖

 -Da, am aflat si voi tine secret. Acum du-te, mi-a spus
zambind, batandu-ma prieteneste pe spate.

-Pai cu ce? Masina mea nu

porneste, am spus confuz.

-Ia-o in spate, doar esti vampir,

Ray. Imi face cu ochiul.Eu asa am procedat cu Bella mea si
crede-ma, i-a placut.

-Se va speria, am protestat.

 -Daca a acceptat intr-adevar ce esti, nu se
va speria.

N-am mai spus nimic, in schimb am luat-o la goana, inapoi

spre casa lui Debra. Eram atat de nerabdator s-o vad. Dar stai,
cum o voi lua? Pe geam sau pe usa? Sa ma prezint familiei ,apoi
sa le spun ca o scot in oras, sau pur si simplu s-o ―rapesc‖ si sa
sper ca parintii ei nu o vor verifica cat ea este plecata? Hmm,
mai bine ii cer si ei parerea.

Cand am ajuns in spatele casei, am vazut ca Deb statea pe

geam si privea in gol.

-Deb, am strigat-o.

-Ray? Ah, am crezut ca nu mai vii. Haide, intra , mi-a

spus si s-a dat laoparte. Am sarit pe zid, apoi m-am apucat cu
mainile de pervaz si am intrat in casa. Am vazut-o stand in
picioare si privindu-ma fascinata. Am inaintat repede spre ea, i-
am cuprins fata in maini si am sarutat-o lung pe buze. Deb si-a
inabusit un chitait.

-Ti-e frica? Am intrebat-o, lasandu-mi mainile in jos, dar

nedepartandu-ma de ea.

-Nu, nu mi-e frica.

-Esti gata sa-mi cunosti familia? Am intrebat-o

zambind, iar pe fata ei a apaurt groaza.
 -De asta imi este frica…a
recunoscut. Am vazut cum au reactionat la cantina.

-Au reactionat asa pentru ca nu voiau ca tu sa aflii

secretul. Credeau ca te vei speria intr-atat de rau incat
sa ne dai in vileag lumii intregi. Intelegi? Am intrebat-o,
lipindu-mi furntea de a ei. Nu este nici un pericol. Este
familia mea, ei ma iubesc si in curand te vor iubi si pe
tine.

-Oh, bine, a zis. S-o fac si pe asta, a continuat in soapta,

dar am auzit-o.

-Inca un mic amanunt despre vampiri, i-am zis

zambind, iar inima ei incepuse sa bata mai repede. Noi avem
auzul foatre fin, deci si o soapta, pe care tu nu o auzi,
noi o auzim. Deci te-am auzit ce-ai zis.

Fata ei perplexa m-a facut sa izbucnesc in ras.

-Debra, totul e in regula?

-Da, mama! Ray, cum vom pleca? Daca parintii mei

ma vor verifica…
 -Nu-ti face griji, i-am spus si am zbughit-o pe geam dupa ce
i-am dat un micut sarut pe buze. Am ocolit casa si am urcat pe
veranda. Am batut la usa, iar 5 secunde mai tarziu, un barbat
inalt ,cu pielea maslinie si o mustata uriasa a deschis usa.

-Da?

-Um, buna seara, sunt Ray Cullen , colegul Debrei.

-Si ce vrei? A zis fixandu-ma cu privirea. S-o rapesc pe fiica

ta! Nu prea se cuvine sa fac asa, dar o sa fiu direct.

-Vreau s-o scot in oras pe fiica dumneavoastra.

-Asta nu se poate. Este prea tarziu, poate maine. A dat

sa inchida usa, dar o femeie plinuta si la fel de inalta ca domnul-
irascibil s-a ivit in prag.

-Oh, buna , m-a salutat, zambitoare, apoi s-a intors spre

sotul ei, Dragule, las-o sa se duca, are 18 ani. Cum te
numesti, fiule?

-Il cheama Ray, a raspuns Deb in locul meu. Buna , m-a

salutat zambind timid.

-Buna, Deb. Deci, doamna Morgan o pot scoate pe

Deb in oras?

-Sigur, sigur, duceti-va.

-Pa mama, i-a spus Deb si a sarutat-o pe obraz, apoi a

adaugat in soapta. Mersi. Pa tata. L-a sarutat si pe el in fuga,
apoi si-a impletit degetele cu ale mele.

Cand ne-am indepartat de casa , m-am oprit.

-Um, Deb…masina mea s-a stricat.

 -Oh,si cu ce vom merge?

I-am zambit malefic, iar ea s-a dat in spate.

-Ray, ma sperii…

Nu i-am spus ce voi face, in schimb am luat-o in carca si am

tasnit spre padure. Deb isi incolacise picioarele in jurul taliei
mele iar cu mainile ma strangea de gat. Daca as fi fost om si as fi
avut nevoie de aer, cu siguranta m-ar fi sufocat. Avea fata
ingropata in umarul meu si ma implora sa incetinim, dar nu am
ascultat-o. Am marit viteza, iar ea s-a apropiat si mai mult de
coprul meu. Imi placea s-o simt atat de lipita de mine. In catvea
minute am ajuns in fata casei, dar nu m-am oprit din fugit decat
cand am navalit in living. Am lasat-o pe Deb jos, iar ea s-a
clatinat sub privirile uimite ale celor din camera. Era verde la
fata si inca strangea din ochi.

-Ray, pentru asta promit ca te omor, a marait ea si s-a

prins de gatul meu…poate mai tarziu, dupa ce-mi trece
greata…

Am inceput sa rad si i-am cuprins talia.

-Ray, ce-ai facut? M-a intrebat mama speriata, coborand

scarile.
Viata alaturi de un vampir (capitolul 60)
Am ramas socata s-o vad pe fata aia in casa noastra. A zambit, dar s-a
apropiat mai mult de Ray.

-Ce-ai facut, Ray? Repeta Nikki, pe un ton mai apasat.

-Nimic, mami, raspunde el, afisand un zambet nevinovat.

-Mami?! Spune Deb, plimbandu-si privirea de la Nikki la Ray.

-Da, a spus repede, inainte ca cineva s-al poata opri. Nu este verisoara mea,
este mama mea, spune Ray mandru. A facut prezentarile adevarate si ne-am asezat
cu totii pe canapele in living.Cu totii eram incordati.

Tensiunea de mai devreme nu se diminuase deloc din casa, iar acum cu fata asta
printre noi era si mai rau. La un moment dat Jasper nu a mai suporat si a iesit afara.
Alice l-a urmat repede.

Dupa ce Ray ne-a spus ca Debra ne-a acceptat natura, parca atmosfera se mai
limpezise putin. Putin de tot .Fata statea linistita langa Ray, ascultandu-l cu atentie pe
tata. Nu-I era frica de noi sau nu-I mai era, pentru ca in momentul asta inima ei batea
normal si era relaxata, chiar daca se afla intr-o casa plina de vampiri. Se descurca
mai mult bine decat o facuse Bella. Carlisle i-a explicat de ce este important sa pastreze
secretul si era totuld e acord cu toate conditiile. Privirea ei se plimba pe fiecare dintre
noi si era fascinata de ce vede.
 -Da, creaturile din legende traiesc printre oameni, spune Edward zambind.

-Aaa?

-Edward poate citi gandurile, spune Bella, mangaindu-si sotul pe brat.

-Poftim? Sare Debra. S-a uitat cu ochii mari la Edward care

a ridicat din umeri si a pupat-o pe Bella, pe cap. Scuze…continua ea rusinata.

-Este normal sa ai multe intrebari. Tocmai ai aflat ca lumea pe care o

stiai tu nu este chiar asa, spune Edward.

-Ray nu mi-a spus ca aveti si puteri…

-Doar nu vroiai sa te arunc cu totul in lumea asta din primele cinci

minute, nu? S-a aparat el razand si a primit o privire mustratoare de la Nikki.

-Nu, dar totusi ma puteai atentiona…

-Pai, uite iti spun acum. Deb si-a indreptat toata atentia asupra
lui Ray, Era curioasa sa afle ce mai ascunde lumea asta pe care tocmai a descoperit-
o. Edward-cititul gandurilor, Bella-scut, Jasper-influentarea
sentimentelor, Alice-prezicerea viitorului, bunicul…-a aratat spre Emmett si
ochii Debrei s-au largit si mai mult-putere fizica iesita din comun, bunica-foc,
mama-un fel de putere psihica, iar eu ceva asemanator cu puterea mamei.
 Toti asteptam o reactie din partea fetei, dar ramasese socata.
Ochii ei erau atat de mari incat am crezut ca-I vor iesi din orbite. Respiratia ei era
neregulata, iar inima incepuse sa se agite.

-Esti bine?O intreaba Carlisle, dar ea nu a raspuns ci a continuat sa-l priveasca pe

Carlsile sau mai exact spus sa priveasca prin el deoarece era adancita in ganduri.

-Este bine, doar ca socul a fost mare

si brusc, adauga Jasper. Emotiile ei ma coplesesc total si crede-ma ca
situatia nu era tocmai roz nici inainte…Emotiile ei sunt mult mai mari
decat emotiile vostre la un loc, explica el. Debra a rosit si mai mult, auzind
cuvintele lui Jazz.

-Bine si acum ce vom face?M-am ridicat in picioare si am facut cativa

pasi spre semineu. Cred ca Bella ii poate explica cel mai bine cum este cu
treaba asta “omul in casa plina de vampiri si adaptandu-se la stilul
lor”, am spus rece. Nu vroiam ca vocea sa-mi sune asa, dar situatia de mai devreme
m-a dat peste cap. Le promisesem prietenilor mei ca daca fiica mea va varsa o singura
lacrima din cauza lor ii voi omori, indiferent ce se va intampla si asta voi face!

-Rose! Spune Esme autoritara. Vino cu mine! Ordona ea.

Inima Debrei a inceput sa bata mai tare si se lipise de Ray,care o cuprinsese cu

bratele si o lipise de pieptul lui.Am urmat-o pe Esme in bucatarie, fara a mai comenta
ceva.

-Rose, nu trebuie sa fi asa rea cu

iubita nepotului tau, ma cearta ea.

-Nu ma comport urat, doar ca a picat intr-un moment nepotrivit…Mi-am

plimbat privirea prin bucatarie evitand contactul vizual cu mama. Imi pune mana sub
barbie si ma forteaza sa ma uit in ochii ei.

-Vroiai sa faci ceva?Intreaba tintuindu-ma cu privirea.

-Nu. Am vrut ca tonul meu sa fie nepasator, dar a sunat mai mult acuzator. Bravo,
Rosalie, te acuzi singura! M-am certat mintal.Nu, Esme, vorbesc serios…M-am
intors sa plec, dar mama ma trage inapoi.

-Nu pleci nicaieri, domnisoara. N-am terminat de vorbit, a spus apasat si

ferm.

M-am asezat pe un scaun de langa bar si m-am incruntat.

-Rose, ce-ai de gand sa faci?

 -Nimic interesant…ma gandeam sa mai mesteresc ceva la masini, am
mintit.

-Rosalie…ma avertizeaza ea.

-Nu, Esme. Nu te mai comporta cu mine ca si cum as fi un copil mic! M-

am rastit. Intotdeauna mi-am tinut promisiunile si asa voi face si acum!

Am lasat-o pe Esme in bucatarie si am revenit in living. Sigur ca toti vampirii, semi-

vampirul si varcolacul din casa auzisera discutia mea cu Esme, dar n-au spus nimic.
Carlisle mi-a aruncat o privire dezaprobatoare. Ceilalti erau ingrijorati, iar prietenii
mei erau speriati.

-Imi pare rau pentru iesirea de mai devreme, am spus uitandu-ma la Debra.
Nu am avut o zi tocmai buna.

-Este in regula, spune zambind. Nu trebuie sa va scuzati pentru nimic.

 -Ti se pare ca
sunt vreo baba de 800 de ani? Jacob a dat sa spuna ceva, dar a fost oprit de mana
Bellei care a mers imediat la el si i-a astupat gura. Debra a clatinat din cap in semn ca
nu. Atunci nu mai vorbi cu dumneavoastra. Inafara de Esme, Carlisle si ei
–am aratat spre Royce si amicii lui- toti avem intre 17-20 de ani, deci ne
poti tutui.

-Multumesc, spune zambind. Niciodata nu am crezut ca voi intalni un

vampir…

-Viata e plina de mistere, spune Bella ganditoare.

-In fine veti mai vorbi si maine, spune Ray ridicanduse. Deb trebuie sa
ajunga acasa la o ora cat de cat normala, altfel tatal ei ma va omori, rade
el.

-Ray…roseste ea.

-Sa mergem! Spune el si o i-a de mana.

-Luati masina mea, le spune Edward si ii arunca cheile lui Ray.

-Merci.

-Ma bucur ca mergem cu masina, spune Debra incet.

 -Este o senzatie minunata dupa ce te obisnuiesti, dar la inceput te simti
ametita, chicoteste Bella.

-Pe mine ma apuca greata…

-In fineeee…Paaaa!Striga Ray, iesind din casa si tarand-o pe Debra dupa el.

-Paa! A strigat ea.

Dupa ce Ray si Deb au plecat mi-am indreptat toata atentia asupra celor cinci.
Emmett isi plimba degetele delicat pe bratul meu incercand sa ma linisteasca, dar se
vedea pe fata lui ca vroia sa-I omoare inaintea mea.

-Nikki, as putea vorbi putin cu tine…intre patru ochi?Intreaba Royce.

-Da, raspunde ea.

-Nu! Am strigat in acelasi timp cu Emmett.

-Voi fi bine, promit, ma asigura Nikki. Sa mergem Royce, oricum si eu

vroiam sa vorbesc cu tine, continua ea pe un ton rece.

M-am uitat la Edward si mi-a facut semn sa ma calmez. Am cedat, dar nu mi-a
convenit.

Mi-am privit fiica cum iese din casa impreuna cu lipitoarea aia –cred ca pana la
urma Jacob avea dreptate cu acest cuvant - si nu vroiam deloc s-o las singura. Stiam
ca Royce este marsav si nenorocit, iar Nikki putea fii uneori foarte naiva. Gandul asta
m-a ingrozit. M-am indreptat spre fereastra si priveam padurea fantomatica si
ciudatele umbre facut de razele slabe ale lunii. Ceilalti au inceput sa vorbeasca despre
Debra si relatia ei cu Ray.

-Ce-ai de gand sa faci cu noi?Intreaba Nick cu o voce plangacioasa.

-Rose….incepe John.

-Ai de gand sa ne omori?Intreaba Bobby speriat.

-Babe?Emmett imi pune mana pe talie si tresar. Esti bine?Sopteste la ureche.

 -Da, doar ca ma gandeam…

-Ne vei omori?Insista Bobby.

-Bai, dar terminati! Spune Alice

exasperata. Vedeti ca nu v-a raspuns de ce naibi mai insistati?

-Linisteste-te scumpo, ii sopteste Jasper.

-Scuze, dar ma enerveaza. Rose, daca te decizi sa-I omori sunt de partea
ta si te voi ajuta daca ai nevoie, spune Alice hotarata. Vreau sa scap de ei
la fel de repede ca si tine.

Am izbucnit in ras si toti s-au uitat nedumeriti la mine si uimiti la Alice.

-Multumesc, surioara, dar nu va fi

nevoie de ajutor, am zambit malefic si cei patru au inghitit in sec. Cat despre
voi…amintiti-va ce v-am spus in Rochester. O singura lacrima sa verse din
cauza unuia dintre voi si sunteti terminati, la urma urmei sunt un vampir
si spre nefericirea voastra unul al naibi de puternic si periculos.Iar spre
nefericirea voastra, Nikki a varsat azi mai multe lacrimi, nu doar una.

-Si atunci de ce nu o faci odata?Recunoaste ca ti-e frica sa ne

omori, spune John ranjind. Nu mai esti Rosalie de atunci, doar infatisarea
este acceasi, spune el privindu-ma cu niste ochi lacomi. Imagini cu el in acea noapte
mi-au revenit instantaneu si am scuturat capul pentru a le alunga.

-John, termina, ii spune Mark.

-Nu! Cand ai venit sa ma omori aveai o privire de asasin, iar acum ai

aceeasi privire ca atunci cand erai om. Te-ai inmuiat Rose, spune el pe un ton
mai seducator.

-Neno…incepe Emmett.

Instantaneu am fost in fata lui John. Oricat de batos ar fi vrut sa para, in clipa aia a
tresarit si frica i-a traversat chipul.

-Crezi ca m-am inmuiat?Am intrebat pe un ton amuzat.

-Rosalie, nu…spune Carlisle.

-Lasati-o! A strigat Alice.

-Alice, are dreptate, spune Edward. Toti au ramas uimiti pentru ca nu se

asteptau sa fie de partea mea, dar ei nu stiau ce am in minte, in schimb Edward
stia. Asta vrei, Rose, deci…da-I drumul surioara, spune zambind.

-Ce-ai zice sa te mai gandesti putin?Spune Nick cu o voce de copil.

-Sunt slaba?Am repetat intrebarea. John statea nemiscat. Poate sunt slaba,
dar nu uitati ca in acelasi timp sunt si monstrul pe care voi l-ati creat! Am
marait. Intr-o fractiune de secunda mainile si picioarele lui John stateau langa corpul
lui sau ce era ala.
 Toti au facut ochii mari de groaza, in timp ce ma uitam amuzata la John care abia
acum realiza ce se intamplase. A scos un tipat puternic ce a facut-o pe Nessie sa se
ascunda in pieptul Bellei.

-Fara tipat, dragule, i-am spus seducator. I-am ridicat piciorul si I l-am indesat
in gura.

-Rose…spune Esme ingrozita.

-Bun venit in paradis, am spus

razand. Acum ati vazut cat de slaba sunt, am spus uitandu-ma la cei patru. Am
avut curajul sa fac asta in fata intregii familii si nimeni n-a avut timp sa
intervina. Ati vrut sa ne jucam?Foarte bine, sa-nceapa jocul! Rasul meu a
incetat, iar privirea unui adevarat pradator si-a facut aparitia.

Debra POV

-Ai avut dreptate, chiar sunt de treaba, i-am spus zambind.

-Ar fi fost si mai bine, dar cred ca se intamplase ceva inainte…S-a intors
spre mine si m-a sarutat.

-Fii atent la drum! Am strigat la el.

 -Stai linistita, vampirii nu fac accidente, spune razand.

Ray conducea ca un nebun si am ajuns repede acasa. Cum era de asteptat lumina
era aprinsa in sufragerie si pun pariu ca tata mai avea putin si facea sant prin podea.

M-a inapoiat parintiilor mei si mi-a spus ca vine maine dimineata pentru a ma lua
la liceu. Tata avea mana dupa umerii mei si m-a condus in sufragerie. M-am asezat pe
canapea si am asteptat miile de intrebari pe care avea sa mie le puna tata.

-Unde ati fost?

-Dragule, este destul de mare. A venit la o ora acceptabila acasa si

baiatul pare foarte dragut, spune mama. Ca de obicei era de partea mea, dar in
treaba cu baietii tata i-o cam taia repede.

-Unde ati fost?Repeta tata, ca si cum nu ar fi auzit-o pe mama. Nu-mi placea

cand facea pe conservatorul.

-Am fost la el…i-am raspuns direct. Si-a ingustat ochii la mine si mama a ramas
putin uimita.

-Cum adica ai fost la el acasa?De data asta mama a fost cea care a intrebat.

-Toata familia lui a fost acasa. Sunt foarte de treaba si sa sti ca nu sunt
adevarate zvonurile despre Culleni. Sunt niste personae foarte de treaba.

-Debra Morgan! A tunat tata. De azi incolo nu te mai intalnesti cu acel

baiat. Nu vreau sa stai prin preajma familiei Cullen, sunt niste ciudati.

-Nu sunt niste ciudati! Si il iubesc pe Ray! Tata, te rog, ai incredere in

mine…m-am rugat.

-Debra, tot ceea ce vreau este sa fi in siguranta si Culleni nu sunt…

 -Tata, sunt in regula, crede-ma!
Sunt niste persoane foarte intelegatoare, primitoare si iubitoare. Oamenii
ii critica si fac rau, pentru ca nu ar trebui sa judeci o persoana dupa
aspect. Tu m-ai invatat ca sufletul conteaza, nu cum te imbraci, cum arati
sau cati bani ai in cont. Ray si familia lui au mai mult suflet decat au toti
oamenii din acest oras. Am scos un cascat lung si am vazut-o pe mama cu lacrimi
in ochi. De ce plangea? Mamele sunt prea plangacioase uneori. Eu merg sa ma culc,
pentru ca maine am scoala.

-Noapte buna! Spun amandoi odata. M-am pupat pe obraz si am zbughit-o in

camera.

Dupa un dus rapid m-am strecurat sub cearceafuri pufoase. Ziua de azi fusese una
destul de agitata. Am aflat de existenta vampirilor, iubitul meu este unul dintre ei, la
fel si familia lui. Stiu ca viata alaturi de Ray si familia lui nu va fi usoara, dar nu voi
renunta. Il iubesc prea mult chiar daca unii m-ar putea condamna…ar trebui sa
inteleaga ca inimii nu-I poti coanda. Maine voi afla mai multe despre aceasta lume
magica si sunt sigura ca voi fi fascinate. Imaginea lui Ray m-a ajutat sa adorm
repede. Si am avut unul dintre cele mai frumoase vise pe care le poate avea o fata. Eu
si Ray, impreuna cu familia noastra si familia lui, traind fericiti pentru totdeauna.

Pedeapsa (capitolul 61)

 Totul mi se invalmasea in cap. Nikki ma convinsese sa-i las in pace pe Royce si
prietenii lui si pentru moment era mai bine s-o las balta. As putea sa ma prefac ca am
trecut peste si…este o singura cale de a afla adevarata fata –in fine o stiam, dar
vroiam sa vad daca intuitia mea m-a inselat sau nu- si nu teatrul asta pe care-l fac.
Ma enervau teribil, dar daca am intrat in hora, voi juca pana la capat.

Casa era pustie. Ray, o scosese pe Deb in oras, iar ceilalti erau la vanatoare.
Emmett ramasese cu mine si cei cinci magnifici acasa. Am hotarat sa ma ―baricadez‖
in dormitor si daca se poate si cu Emmett. Cand am intrat in dormitor am ramas
uimita sa-l vad gol. Stiam sigur ca Emmett nu plecase nicaieri, dar unde era?

-Emmett?Am deschis usa de la baie sperand sa-l gasesc acolo, dar m-am inselat.
Nu era nici urma de el acolo.Bine, daca vrei sa te joci, joaca-te singur, am spus
suparata.

M-am trantit in pat si am inchis ochii. Ma asteptam ca Emmett sa se arunce peste

mine, cum facea de obicei, dar nimic. In schimb am simtit o mangaiere delicata pe
obraz si un miros parfumat de trandafir mi-a umuplut plamanii. Am deschis ochii si
am gasit un trandafir rosu pe pieptul meu, dar nimeni prin preajma. Am ridicat
trandafirul si l-am mirosit mai bine. Era atat de delicat si parfumat.

Dupa al 10 lea trandafir incepusem sa ma enervez putin. Am inchis din nou ochii
si l-am asteptat pe Emmett cu un nou trandafir, pentru a-l smotoci putin. De data asta
mi-am luat teapa, pentru ca nu am mai fost mangaiata cu un trandafir, ci cu niste
buze moi si catifelate, pe care le iubeam atat de mult.

M-am rezemat in cot, privindu-l pe Emm stand in genuchi cu coatele pe pat. M-a
pufnit rasul cand i-am vazut fata de catelui, apoi buzele I s-au transformat intr-un
zambet larg si de la spate a scos un nou trandafir.

-Multumesc, i-am spus dand sa-l sarut, dar s-a retras.

M-am uitat nedumerita la el. S-a asezat turceste pe covorul negru si si-a pus
barbie in palme. M-am dus la el si i-am pus mana pe picior. Ma prinde de mana si ma
tranteste pe spate si se aseaza delicat peste mine. Buzele lui le-au periapt pe ale mele,
iar fiecare atingere a lui imi trimitea socuri electrice in tot corpul. M-a scapat de tricou
in cateva secunde si buzele lui au inceput sa-mi studieze trupul.
 -N-ar fi mai comod in pat?L-am intrebat chicotind ca o fetita.

-Ba da, dar de data asta vreau pe

covor, mi-a spus si mi-a facut cu ochiul. Am ras, dar nu m-am impotrivit. M-am lasat
dusa de val si l-am lasat sa ma posede, iar dupa cateva ore, am fost intrerupti.Am
oftat,ne-am luat halaturile pe noi si am deschis usa. Stiam dinainte cine era. Nikki.
Emotiile ei erau foarte puternice si m-au cam alarmat. Cum am deschis usa mi-a sarit
dupa gat, plangand infundat. Emmett se uita nedumerit cand la mine, cand la Nikki.

-Ce s-a intamplat, puiule?O intreb bland, dandu-i parul de pe fata intr-o parte.
Ochii ei precum caramelul erau tristi.

-Nik?Emmett o mangaie pe cap.

-M-Mi se i-in-intampla c-ce-ceva... spune printre suspine.

-Ce, scumpo?Vocea imi era tremurata si

starea ei incepea sa ma ingrijoreze. Nu a raspuns, in schimb si-a infasurat bratele in
jurul meu, strangandu-ma atat de puternic incat credeam ca ma va
sfarama. Emmett...Eram imbracat si nu a trebuit sa mai spun ceva pentru ca
intelesese din priviri. O saruta pe par , pe Nikki si iese din camera pentru a afla ce se
intamplase.

Dupa un timp in bratele mele, Nikki s-a linistit.

-Ce s-a intamplat?O intreb bland.

-Vanam si brusc am cazut la

pamant. Bunicul si unchiul Edward au spus ca am facut la fel ca atunci in
Rochester –numele orasului meu natal m-a facut sa tresar- numai ca de data
asta criza a fost mai puternica. Am simtit cum cineva umbla prin mine –
am facut ochii mari la ea- la propriu. Ceva ma rupea in interior. Aici, isi duce
palma in dreptul inimi.

Atunci Carlisle a spus ca ar semana cu puterea lui Jane, dar era imposibil pentru
ca nu era prin preajma...decat daca... Rahmi?!

-Nikki, Rahmi are vreo putere?O intreb direct. Era singura persoana la care
ma ducea gandul.

-Nu.

-Esti sigura?S-a incruntat la mine. Stiu ca Volturii vor decat vampiri cu

puteri pe langa ei de asta intreb...am spus repede pentru a nu ma putea
intrerupe.
 -Sunt sigura. Unii vampiri din garda lor nu au puteri speciale, in
schimb sunt foarte inteligenti.

Amandoua stateam pe pat. Auzeam murmurile celorlalti la parter si simteam

nelinistea lui Nikki precum o avalansa. In momentul asta emotiile si sentimentele ei
erau si ale mele atat de puternice erau.

Tocmai vroiam s-o intreb inca ceva despre Rahmi cand o vad facand ochii mari la
mine si am simtit o durere ingrozitoare venind din partea ei. Piciorul drept si mana
stanga i-au fost smulse si aruncate langa noi. Nikki a scos un tipat care mi-a transmis
fiori pe sira spinarii. M-am prins cu palmele de pat si am ramas asa, nefiind in stare
sa ma mai misc. Nu stiam ce sa fac si socul de a-mi vede propriul copil rupt in bucati
m-a coplesit. Cum? Cine?Cum se putea intampla asta? Corpul meu refuza sa se miste.

Pe usa au navalit ceilalti si au ramas socati si ei. Nu stiu cine a mers la Nikki si
cine a venit la mine pentru ca singura persoana pe care o vedeam acum era fiica mea
cu o mana si un picior lipsa. Groaza de pe fata ei mi se intiparise in minte.

-Scoate-o afara! A tipat cineva.

Cineva m-a ridicat de pe pat si am vazut cu coada ochiului cele doua membre
zacand pe jos si luand foc. Luand foc?! Ce dracu!

-Opriti-l! A strigat Nessie, speriata. Vocea ei ascutita mi-a rasunat in ureche si

m-a trezit la realitate. Am oprit focul, dar a reaparut dupa cateva secunde.

-Ce se intampla?Intreb speriata.

-Carlisle! A tunat Emmett. Ce dracu se intampla?

-Nu stiu...

-Nikki! Royce intervine si el.

L-am impins afara din camera dintr-o simpla lovitura in piept. Am ridicat
membrele fiicei mele la piept –inca arzand- si am incercat sa fortez focul sa se
opreasca. La mine avea un efect mult mai intarziat asa ca nu-mi faceam probleme din
cauza lui, in schimb halatul meu deja incepuse sa ma paraseasca. Am fugit in baie si
mi-am luat niste haine pe mine. Cand am revenit Emmett disparuse din camera si
Nikki scotea niste sunete neomenesti. Frica si panica pusesera stapanire pe ea si pe
mine. M-am uitat la bratele mele si focul de pe membrele lui Nikki disparuse. I le-am
dat lui Carlisle care le-a asezat langa Nikki. Dupa cateva secunde acestea au inceput
sa se lipeasca la loc. Durerea lui Nikki incetase si la fel ca prima data isi revenise,
numai ca de data asta avea nevoie de sange, urgent. Puterile ei slabisera enorm de
mult.

-Poti sa le misti?Intreaba tata. Nikki ridica mana si piciorul si rasuflam usurati.

-C-Ce s-s-a in-intamplaT?Intreaba

speriata.

-Nu stiu...N-am mai vazut niciodata asa ceva...spune tata pierdut prin
ganduri.

-Carlisle, are nevoie de sange, spune Bella.

-Emmett va veni repede, spune Jasper.

-Rose, tu esti bine?Intreaba Alice.

-Da, ii raspund incet.

Dupa ce Nikki a baut doua sticle de sange aduse de Emmett, se simtea putin mai
bine, dar inca nu era total refacuta. Avea impresia ca o loveste cineva.
 Spre seara Ray a venit acasa si gura mare, Jacob i-a spus tot ce s-a intamplat. Ca
si cum nu era de ajuns agitatia lui Nikki, acum il mai aveam si pe Ray. Esme si Nessie
au reusit sa-l linisteasca, dar a refuzat categoric sa mai plece de langa mama lui si asa
m-am pricopsit si cu el pe cap. Nikki statea cu capul in poala mea, iar Ray statea lipit
de pieptul meu. Ziua de azi mi se derula incontinuu in minte si la fel si fiicei mele. Se
intampla ceva rau aici si nu-mi puteam da seama ce. Alice i-a verificat pe Volturi si
totul parea in regula, dar tot era ceva ca ma sacaia si nu-mi dadea pace. Ceva rau se
abatea asupra fiicei mele si eu nu stiam ce pentru a o putea ajuta. Halal mama mai
sunt si eu...

Rahmi POV

Eram in camera mea, jucandu-ma pe telefon, cand Felix si Demetri intra si ma

prind de brate.

-Ce dracu faceti?Tip la ei.

-Esti chemat de stapani! Spune Demetri cu un aer mandru.

-Pot merge si singur, m-am smucit din stramsoarea lor, dar nu am reusit decat
sa ma eliberez din mainile lui Demetri. Felix era prea puternic.

In ciuda tuturor protestelor mele cei doi

m-au scos fortat din camera si m-au tarat pana in sala regala, prin fata vampirilor ce
erau in clipa aia pe holuri. Toti ma priveau socati. Sincer sa fiu nu stiam de ce eram
chemat si in niciun caz nu stiam de ce. Brusc in minte mi-a venit ultima data cand Aro
m-a atins. Imi tinusem gandurile de Ray si Nikki departe de el, dar poate si-a dat
seama ca ascund ceva. NU! Nu pot sa-mi faca nimic! Nikki va pati la fel! Doamne, te
rog nu permite ca ea sa plateasca, te implor. Usile imense de lemn s-au deschis chiar
cand am ajuns in dreptul lor. Cei trei regi stateau pe tronurile lor, cu Jane, Alec, Heidi
si chiar sotiile lor in spate. De-o parte si alta a camerei erau vampirii din garda, cu
care nu prea interactionasem prea mult. Demetri si Felix m-au trantit in genuchi, in
fata celor trei conducatori. Un zambet mandru a aparut pe fata lui Caius –ce-as mai
vrea sa-l pocnesc-, fata lui Aro era impenetrabila, iar Marcus ma privea
dezaprobator. Whoa, fata lui Marcus nu mai era plictisita, deci inseamna ca ma
descoperisera.

-Rahmi, Rahmi, Rahmi...spune Aro

apropiinduse cu pasi mici spre mine. Ai ceva sa ne spui, dragule meu
Rahmi?Intreaba el, punandu-mi palmele pe fata. Rahat! Fusesem prins cu garda jos
si imaginile cu fiul meu era mai vi ca niciodata in mintea mea.

-Stapane...am inceput, dar dosul palmei lui Aro s-a lipit de fata mea si am
zburat in usa de lemn. Jane si Alec ma priveau ingrijorati, dar nu puteau interveni.

M-am ridicat cu greu si am privit prin camera. Ma gandeam la optiuni sa fug, dar
as fi fost prins imediat cu intreaga garda a Volturilor pe urmele mele. Nu. Fuga nu era
o optiune in momentul asta. Trebuia sa-i infrunt si sa sper ca nu voi pati nimic pentru
a nu pati ceva si femeia pe care o iubesc.

-Ce este, Rahmi? Intreaba Caius. Esti un tradator si sti ce patesc

tradatorii! Tuna el.
 -Deci copilul pe care l-ai vazut acum ceva timp este fiul tau, spune Aro
putin uimit. Puterea mamei ei a ajuns si la ea, dar totusi nu este toata. Nu a
mostenit si focul. Rahmi, sti ce patesc persoanele care ma tradeaza...se
apropie din nou de mine si am ramas pe loc, infruntandu-l lucru ce i-a uimit pe toti,
chiar si pe el.

-Da, acel copil este al meu, am spus sigur pe mine.

-Si de ce ai ascuns lucrul asta atat de

important de noi?Intreaba Marcus pe un ton autoritar. El era tot timpul plictisit si
pasiv in multe chestii, de fapt eu nu-l vazusem niciodata serios pe ceva, nici cand i-am
atacat pe Culleni, dar acum regele din el iesea la iveala la fel si puterea ce zacea in el,
chiar daca avea multi ani in spate.

-Ummm...pentru ca nu mi s-a
parut important...Prost, Rahmi! Prost! M-am certat mintal. Copilul nu este un
pericol pentru noi si nici pentru secretul nostru. Cullenii au avut grija si i-
au explicat regulile noastre. Secretul nostru este in siguranta. De data asta
nu mai eram atat de sigur de mine, pentru ca cei doi regi au venit langa Aro. I-am
vazut cu coada ochiului pe Felix si Demetri apropiinduse incet.

-Felix, Demetri! A spus Caius.

Cei doi s-au napustit asupra mea si am fost tintuit la pamant de Felix si corpul lui
ce mi se parea ca are o tona. Se pare ca cei doi primisera dinainte instructiunile. M-au
lovit de cateva ori incat am crezut ca ma va rupe in bucati. Tocmai dadeam sa ma
ridic de langa Jane si Alec, cand un vampir nou din garda ma arunca din nou spre
Felix, care ma prinde intr-o stramsoare la fel ca o menghina. Demetri se apropie de
mine cu ranjetul lui tampit si imi smulge mana stanga si piciorul drept. Am strans din
dinti atat de tare incat ii auzeam cu scartaie, dar spre nemultumirea lor nu am scos
niciun tipat. Vampirul nou ce se bagase si el putin in lupta se apropie de noi tinand in
mana o torta. Ochii mei s-au marit si am fost cuprins de panica. Cand mi-am vazut
membrele arzand, singurul gand a fost ca si Nikki simte asta. Nu vroiam ca ea sa
sufere, dar nu puteam face nimic in momentul asta. Vampirul nu lasa focul sa-mi arda
in totalitate piciorul si mana, in schimb se juca cu el. Cei trei regi se uitau amuzati la
scena in timp ce sotiile lor si mai mult din garda priveau ingroziti. Jane si Alec stateau
incremeniti langa tronuri cu privirile fixate pe mine. Ura cu care i-am privit pe regi
cred ca au simtit-o pana in maduva oaselor. Spre bucuria mea, vampirul a incetat cu
focul la un mic semn venit din partea lui Aro si membrele mele s-au regenerat repede.

-Se pare ca nu mai putem astepta,

fratilor, spune Aro, spre fratii lui.
 -Trebuie sa ne recuperam ce-am
pierdut, plus un premiu, ranjeste Caius spre mine. Membrele mele se lipisera la
loc, dar Felix ma prinsese din nou in stramsoarea lui.

-Lasati copilul in pace, el nu are nicio vina! Am strigat la ei.

-Rahmi, taci! Imi spune Jane, care venise langa mine.

-Nu tac! Este copilul meu, dar el nu

are nicio vina...si nici noi! Am spus mai mult maraind. Niciunul dintre noi nu
a incalcat vreuna din legi.

Susotelile din sala au inceput sa fie mai intense. Toti vampirii ce fusesera chemati
pentru a vedea cu sunt chinuit sau chiar omorat au stiut ca am dreptate si niciuna din
legile noastre nu fusesera incalcata.

-Liniste! Tuna Aro. Intreaga camera a fost cuprinsa de liniste. Ai dreptate,

dragul meu Rahmi, dar ne-ai mintit si meriti o pedeapsa.
 -Si cred ca mi-am primit-o. Imi
pare rau ca v-am mintit, dar nu vroiam sa-mi pun fiul in pericol...Stie
foarte bine ca trebuie sa ramanem in umbra chiar daca traim printre
oameni.

-Frumoase cuvinte, murmura Marcus.

-Felix, Demetri, de acum incolo Rahmi v-a fi pazit non-stop si nu va

parasi niciodata camera lui fara a sti vreunul din noi, spune Aro.

-Frate, dar...incepe Cius.

-Stiu ce fac, frate. Ai incredere in mine, il linisteste Aro, punandu-i o mana

pe umar.

Felix si Demetri m-au excortat in camera, unde am ramas singur cu gandurile

mele. Ma rugam ca Nikki sa fie bine. Acum mi-am dat seama care era planul lui Aro.
Ma folosea ca sa ajunga la Nikki si prin ea la mama ei si tot asa pana obtinea ce isi
doreste. Eram doar un pion pentru el. Cat de prost! Cat de prost! M-am lovit peste fata
si am regretat asta. Trebuie sa fac cumva sa-i anunt pe Culleni. Volturii vor vrea sa-i
viziteze cat de curand si ar trebui sa fie pusi in tema. Am luat o foaie si un pix si am
inceput sa-i scriu lui Nikki totul. Tot adevarul despre puterea mea si ce se intampla la
castel. Blex, era cel mai bun prieten al meu si sunt sigur ca ar duce scrisoarea asta la
Culleni, fara a sti marii regi, pentru ca era foarte inteligent si se fofila peste tot fara a
fi vazut sau auzit.

Soc (capitolul 62)

 Zilele noastre linistite si fericirea pareau sa fuga incontinuu de noi. Parca eram
blestemati si nu ne mai ajungea blestemul de a fi un mort viu ce bantuia pamantul
pentru eternitate.

Despartirea lui Renesmee de Jacob si crizele foarte ciudate ale lui Nikki nu ne mai
dadeau pace. Cand nu era una, era cealalta si tot asa.

In ultimul timp am observat in mintea fiicei mele portiuni de amintiri pierdute.

Parea ca ceva le tine departe de ea si automat de mine si Edward. Incercasem sa
vorbesc cu ea mai pe departe si am aflat ca simte cum anumite amintiri I se sterg din
minte, fara voia ei. Situaita ei ne depasea pe toi si cartile lui Carlisle nu ne erau de
niciun folos.

Era o zi racoroasa de viner. Am iesit din casa sa i-au putin aer si sa scap de
tensiunea ce apasa intreaga casa. Vantul a adus cu el si voci pe care le cunosteam
foarte bine. Mi-am ciulit mai bine urechile si am auzit:

-Lasa-ne frate si pe noi, nu mai fi egoisti…i-am auzit vocea lui John.

M-am apropiat pentru a auzi mai bine, dar vantul si-a schimbat directia si
mirosul meu s-a indreptat spre ei, dandu-ma de gol. Merci! Se pare ca nici Dumnezeu
nu mai tine cu mine! Am gandit. Imi parea rau ca Edward nu era aici, pentru ca as fi
aflat imediat la ce se gandea John cand spusese asta. Oricum tonul pe care-l avusese
nu-mi placea deloc.

-Rose! Spune Royce speriat.

-De ce esti egoist?Il intreb direct. L-am vazut cum s-a albit mai mult la fata.

-Aaaa…pentru ca nu vreau sa le dau masina…spune repede.

 -Aha si eu m-am nascut ieri, le-am spus apasat. In fine, vroiam sa
vorbesc cu tine! M-am uitat cu ura la Royce.

-Sigur. S-a intamplat ceva?

-Royce, ai ceva sa-mi spui?A inghetat si i-am vazut pe Bobby si Nick lasand
capul in jos. Bun, deci mergeam pe drumul cel bun.

-Nu si nu inteleg de ce ma tot intrebi asta…

-Nu te juca cu nervii mei! Bobby, Nick, spuneti-mi ce

ascunde Royce si va iert. Cei doi s-au luminat la fata cand au auzit cuvintele mele.

-Ii ierti pe dracu, spune John, apropiinduse de

mine cu mainile in buzunare. Nu ne vei ierta niciodata si oricum ne vei omori,
dar inainte de asta, fiica si nepotul tau vor afla micutul tau secret, ranjeste
la mine. L-am tintuit cu privirea si simteam cum focul imi scapa de sub control. Sti
foarte bine ce parere au despre persoanele asta…se uita la mine cu niste ochi
lacomi.
 Ochii mei s-au schimbat si oricat de dur vroia sa para, toti au facut instinctiv un
pas in spate.

-Tu, nu ma ameninti pe mine! Am marait. Incercam sa tin focul sub control,

pentru a nu crea si mai multa agitatie in casa, dar nu cred ca mai puteam mult.

-Calmeaza-te, Rosie! A dat sa puna mana pe umarul meu,

dar focul a intrat in actiune si de data asta nu l-am controlat eu, ci a aparut
singur. Awww, a chitait John retragandusi repede mana. Nu e frumos, imi spune el
aratand cu degetul spre mine.

-Daca va atingeti de familia mea va distrug! Am marait.

-Rose, Rose, Rose, lumea e plina de mister si chiar daca crezi ca ne

cunosti, nu ne cunosti aboslut deloc. La fel cum te-ai schimbat tu, am
facut-o si noi. Aici nu ma refer numai la faptul ca suntem vampiri, ci la tot
ceea ce este legat de aceasta lume, spune John intinzand bratele.

-Mami? S-a intamplat ceva?Intreaba Nikki venind langa noi.

-Nu, scumpo, ii spun bland. S-a uitat sceptica la mine, dar n-a mai pus
intrebari. Ma tinea de mana, dar ochii ii avea atintiti spre Royce si brusc a cuprins-o
o neliniste neobisnuita. S-a dat inapoi, ascuzanduse in spatele meu. M-am uitat la ea,
apoi la Royce care n-a schitat nimic. Ce este?O intreb prinzandu-I fata in palme.
 -Nimic, doar ca…nu stiu…mergi
in casa?Oricum matusa Alice spune ca va ploua si trebuie sa ne pregatim
si de vanatoare, spune ea agitata.

M-am mai uitat inca o data spre cei cinci si de data asta, John avea un ranjet larg
pe fata. Vroiam sa ma intorc sa il sterg de pe bot, dar agitatia lui Nikki nu m-a lasat sa
fac asta. Nu contau ei momentan.

Mi-am urmat fiica in casa si ne-am oprit in living, unde erau Esme si Carlisle. Se
uitau la televizor, dar cand ne-au vazut privirile lor au fost ciudate.

-Ce este, puiule?O intreb bland pe Nikki, cand ne-am asezat pe canapea. Tata a
inchis televizorul si ne privea ingandurat, iar mama ne privea bland.

-Nu stiu, doar ca prezenta lui Royce ma nelinisteste, spune ea. Am

imbratisat-o si i-am privit pe mama si tata, care pareau si mai nedumeriti decat mine.

-Nik…ce s-a intamplat ultima data cand ai fost plecata cu Royce?Nu

vroiam s-o intreb atat de direct, dar ceea ce se intamplase in acea zi ma nelinistea, mai
ales ca nu-si amintea nimic. S-a albit la fata si mai mult, iar mama si tata ne priveau
atenti.
 -Nu stiu ce s-a intamplat. Am iesit
sa ne plimbam si m-a dus intr-un loc foarte dragut, parea scos din basm. A
facut o mica pauza in care ne-a privit pe toti. I-am facut semn sa continue. S-a ridicat
si s-a indreptat spre fereastra, frecandu-si palmele. A inceput sa ma sarute, am
inghetat, iar mama si tata mi-au vazut imediat reactia, dar nu au intervenit, i-am
spus ca nu vreau sa se intample nimic si brusc s-a schimbat…M-a intrebat
ca de ce, doar suntem un cuplu. Vocea lui m-a speriat, nu l-am mai vazut
niciodata asa.

-Nikki si ce s-a intamplat dupa

aceea?De data asta a intrebat tata, pentru ca eu ramasesem blocata. Am simtit cum
imi cade cerul in cap. Dintr-o data nu mai eram in stare de nimic. Priveam in gol si
vedeam imagini cu mine in acea noaptea mi se derulau in fata ochilor, iar apoi mi-am
amintit visul din avion. Daca s-a atins de ea, nimic pe lume nu ma va mai opri. Nu de
fiica mea! Nu! M-am ridicat de pe canapea cu un singur gand in minte. Nikki nu-si
amintea ce se intamplase atunci, dar cineva stia si imi va spune intr-un fel sau altul.
 -Rose, nu…Carlisle ma prinde de mana. Nu lasa furia sa-ti intunece
judecata. Vom afla ce s-a intamplat, iti promit.

-Mami, ce se intampla? Am privit-o

in ochi si rotitele din capul ei incepeau sa se invarta. Stia ca ceva din ce spusese ma
nelinistise mai mult, dar nu era numai asta, ci si altceva. Banuia ceva, dar inca nu stia
ce. Singurul lucru de care era sigura, era faptul ca avea legatura cu Royce si prietenii
lui.

-Nu s-a intamplat nimic, nu s-a intamplat nimic…am spus mangaind-o pe

obraz.

-Abia astept sa vanez ceva, spune Emmett intrand in casa. Ce este?Intreaba

uitanduse cand la mine, cand la Nikki.

-Nimic, i-am spus schitand un zambet fals.

-Carlisle, mergem sa vanam inainte sa ne prinda ploaia?Intreaba Alice.

-Da, mergem acum. Ray vine cu noi?O intreaba mama pe Nikki.

-Nu cred. Este la Debra.

-Bun, pai atunci toti sunteti pregatiti?

-Da, bunicule.

Am iesit cu totii din casa si cei cinci ni s-au alaturat. Grozav, va fi o noapte lunga!
Alice i-a sunat pe Bella si Edward si urma sa ne intalnim cu ei la poalele muntelui.
 Alergam langa Esme si Nikki, iar in spatele nostru erau cei cinci. Nikki privea
uneori in urma si nelinistea de mai inainte aparea din nou.

Edward, Bella si Renesmee ajunsesera deja la poalele muntelui si ne asteptau.

-Jacob, nu e cu voi?Intreaba Nikki.

-Nu, va vana cu haita, raspunde Bella.

Nessie a intors capul intr-o parte. Inca il considera vinovat pe Jacob de moartea
copilului.

-Pai atunci ce mai stam aici? Intreaba Emmett nerabdator. Vreau sa

vanez ceva.

Mi-am dat ochii peste cap si am lasat pradatorul afara. Apropierea ploii ne-a
oferit un avantaj destul de bun. Caprioarele incercau sa se adaposteasca de ploaie,
simtid si ele ca se apropia repede. Spre nefericirea lor s-au indreptat direct spre noi.
Toti ne-am napustit asupra turmei. Eu, Emmett si Nikki ne hraneam dintr-o
caprioara. Nikki se ridica si se indeparteaza putin.

-Ce este?

-Inca mi-e sete. Merg sa mai caut ceva sa vanez, imi spune zambind.

Nu am mai apucat sa spun ceva, pentru ca a disparut in intunericul noptii. M-am

intors la caprioara noastra si am ridicat din umeri la Emmett cand mi-a cerut din
priviri ce se intampla. Ne-am continuat hranirea si dupa am ascuns trupurile
caprioarelor.

-Emmett, vino putin, spune Edward.

Amandoi s-au indepartat destul de mult de noi si oricat de fin ar fi fost auzul meu
nu ii auzeam. Fata lui Edward m-a pus pe ganduri, asa ca am vrut sa-I spionez putin.

-Unde te duci?Intreaba Alice.

-Poti sa-ti ascunzi gandurile? A clatinat din cap in semn ca da. Vreau sa
aflu ceva.
 Am urcat in copacul din fata, indreptandu-ma la inaltime spre locul unde se aflau
Edward si Emmett. Imi tineam gandurile ascunse de Edward, pentur a nu sti ca ma
apropiam. Speram sa mearga. La scurt timp i-am auzit.

-Ce este, Edward?Intreaba Emmett.

-Este vorba de Royce…Am inghetat pe ramura groasa. Ii puteam vedea destul

de bine, dar ei chiar daca se uitau in sus nu ma puteau vedea din cauza frunzelor.

-Cei cu el?

-De cateva zile tot incearca sa ascunda niste ganduri de mine si acum
unul i-a scapat. Emmett isi incruciseaza bratele la piept si asteapta ca Edward sa
vorbeasca din nou. Vrea s-o duca pe Nikki in locul unde au fost in ziua aia cu
accidentUl lui Renesmee si sa…

Cuvintele lui Edward m-au socat si mi-am piedut echilibrul de pe craca. M-am
prabusit pe pamant, iar cand mi-am ridicat privirea Emmett si Edward stateau in
fata mea.

-Tragi cu urechea, Rosalie?Spune Edward apasat.

 -O sa-I omor! Am tunat si m-am
ridicat repede. Aici si acum! Nu se vor atinge de fiica mea! Ei nu I se va
intampla asa ceva! Vorbeam repede si eram agitata. Emmett ma i-a in brate si ma
strange la pieptul lui. Oricat incercam sa ma abtin din plans gandul ca fiica mea ar
putea fi distrusa de acei nenorociti ma ingrozea. Cateva lacrimi mi-au alunecat pe
obraji si mi-am ingropat fata in pieptul lui Emmett.

-Shhh, gata, imi spune bland. Nu se vor atinge de ea, acum ca stim ce are
de gand.

-Deci ai auzit, asa ca nu ma mai ascund.Mi-am ridicat capul din pieptul lui
Emmett si m-am uitat la el. Aici nu vorbim numai de Royce, ci si de ceilalti.
Mark si Nick nu vor asta, dar mai mult ca sigur vor accepta intr-un final.

―Am sa-I omor acum si nu vor apuca sa faca nimic! Doar lasati-ma s-o fac si nu-
mi mai stati in cale…‖

-Nu vei face nimic! Prioritatea ta este Nikki in momentul asta, spune
Edward autoritar.

-Normal ca ea este prioritatea, tocmai… Ce vrei sa spui? m-am incruntat

pentru ca nu intelegeam ce voia sa spuna.

-Edward, ce se intampla cu fiica mea?Intreaba Emmett.

-Nu stiu sigur, dar se comporta ciudat in ultimul timp. S-a ascuns
destul de bine, chiar si de tine Rose. Cred ca cel mai bine ar fi s-o consulte
Carlisle.
 -O va consulta imediat ce vom ajunge acasa, spune Emmett.

-Bun, atunci sa ne intoarcem. Ceilalti incep sa se ingrijoreze, spune

Edward.

Ne-am indreptat toti trei spre locul unde ne asteptau ceilalti. Nikki se intorsese si
ea, iar ochii de un galben stralucitor ma anunta ca se mai hranise. Am mers la ea si
am imbratisat-o. A fost putin uimita, dar si-a infasurat si ea bratele in jurul meu.

-Carlisle, cand ajungem acasa vreau sa vorbesc cu tine, spune Emmett.

-Sigur, Emmett.

M-am uitat la cei cinci si privirile lor erau reci. Incepeam sa simt focul din mine
cum iese la suprafata, dar l-am impins inapoi. Nu acum! Nikki, are prioritate!

Mai aveam putin pana acasa, cand picaturi mari de ploaie au inceput sa cada
repede din cerul negru. Bella, Edward si Nessie veneau la noi. Oricat incercam sa nu
ma gandesc la ce auzisem in seara asta nu reuseam. Ma ingrozea si gandul ca Royce s-
ar fi atins de fiica mea si eu nu stiam nimic, nici macar nu banuisem. Ce fel de mama
sunt? O sa aflu ce se intampla cu fiica mea si dupa ma voi ocupa de ei, chiar daca va fi
ultimul lucru pe care-l fac.

Cand am ajuns in fata casei, l-am gasit pe Jacob stand pe scari. Am intrat cu totii
in casa si ne-am indreptat spre camerele noastre pentru a scapa de hainele ude.

-Ce vroiai sa vorbesti cu mine, Emmett?Intreaba tata, intrand in dormitor.

-Vreau s-o consulti pe Nikki. Cred ca se intampla ceva cu ea, spune el,
privindu-ma lung.

-Ce s-a intamplat?

 -Va iesi urat, foarte urat! Am
marait, aruncand hainele ude in baie.

-Ce vrei sa spui?

-Nimic de care sa-ti faci griji. Tu doar consult-o pe Nikki si de restul

ma ocup eu.

-Rosalie, ce ai de gand?

-Rose…incepe Emmett.

-Te rog, tata…Te rog, nu mai pune intrebari…am ridicat mainnile si am

facut un semn sa ma lase in pace.

Am intrat in baie pentru a scapa de intrebarile tatei. M-am prins cu palmele de

chiuveta si imi priveam reflectia din oglinda. Persoana care ma privea vroia sa le rupa
capul celor cinci, chiar in momentul asta. Stiam ca nu eram eu, ci pradatorul din mine
care tanjea dupa sange si moarte. Nu ma gandisem niciodata ca voi avea o astfel de
gandire, dar vremurile se schimba si la fel si oamenii sau vampirii. Am ascultat prin
camera si era liniste. Emmett si Carlisle iesisera. Am iesit si eu din baie si m-am
indreptat spre camera de zi. Nikki si tata nu erau acolo.

-Unde sunt Carlisle si Nikki?Intreb putin absenta.

 -In camera medicala, raspunde Esme prinvindu-ma atenta. S-a intamplat
ceva?

-Momentan nu, spun uitandu-ma cu ura spre cei cinci. Mark si Nick au tresarit
si m-am simtit bine.

Am urcat in camera medicala si tata o

examina pe Nikki, care statea intinsa pe masa. M-am apropiat de ea si am mangaiat-o
pe frunte. Brusc, tata se uita cu ochii mari spre Nikki si ramane blocat cu mana pe
burta ei.

-Ce este, bunicule?Intreaba speriata.Ce am?

-Carlisle, ce se intampla? Am itnrebat speriata si am luat-o pe Nikki de mana.

Ea m-a strans.

-Nikki…cred ca…

-Ce?! Vorbeste odata! Am strigat la el.

-Cred ca Nikki este insarcinata…

-CE?! Am spus odata cu Nikki, care se ridicase jumate de pe masa. M-am intors
incet spre ea care ma privea cu ochi mari.
 -Nu, nu inteleg…Rahmi a fost
singurul…

Mi-am luat mana dupa ea si am ramas cu privirea blocata in gol. Avea dreptate,
o vedeam in mintea ei si o simteam. Rahmi fusese singurul barbat din viata ei, atunci
cum era posibil sa ramana insarcinata. Cu cine?Oh. Nu! Asta e imposibil! Il distrug! Il
toc! Nenorocitul!

-Rose…bratul tatei m-a facut sa tresar.Tremuri, m-a instiintat el. Ce se

intampla? Stii ceva ce ar trebui sa stim si noi?

-Vin repede!

Am iesit ca un uragan din casa si m-am indreptat spre garaj, ignorand vocile din
spatele meu. M-am urcat in masina si am pornit spre oras. Era o singura cale de a afla
adevarul. Depasisem de mult viteza legala si ma asteptam ca in orice clipa sa vad o
masina de politie in urmele mele, dar spre fericirea mea nu am intampinat niciun
obstacol. Am oprit in fata primei farmacii care mi-a iesit in cale si era deschisa la ora
aia –era ora 4:25 dimineata- matinala.

-Buna dimineata. Cu ce va putem ajuta?Intreaba o asistenta micuta.

-As dori doua teste de sarcina, am spus apasat.

Asistenta a plecat intr-o cameruta din spate si s-a intors cu doua cutiute micute.

-56 de ron, spune ea.

 -Multumesc.

Am luat cutiutele si am pornit din nou spre casa.Bine ca nu traficul nu era

aglomerat, ca nu stiu daca ma mai tineau nervii. Daca Nikki era insarcinata, atunci
singurul care… Trezeste-te, Rosalie, nu te mai gandi la ce e mai rau!

―Calmeaza-te, Rose!‖

-Nu, tu din nou!Am spus, oftand nervos. Pleaca acum! Am marait.

―Vreau sa te calmezi!‖

-Dispari! Ai vrut sa opresc un razboi, care vad ca nu mai incepe odata.

O sa-l opresc deci lasa-ma in pace pana atunci!

Vocea aceea a disparut si mi-am continuat in liniste goana spre casa.

Odata ajunsa, am pus-o pe Nikki sa faca testele de sarcina. Prima data n-a vrut,
dar privirea mea a convins-o repede.

-Ce se intampla aici?Intreaba Ray,

intrand in casa.

-Nimic, vere, spune Nessie zambind.

-Mami unde este?

-Are putina treaba… ii raspunde Edward.

 Stateam cu palmele pe spatarul canapelei, uitandu-ma la cei cinci. Daca era
adevarat, voi termina totul acum!

O stare de frica mi-a strabatut tot corpul, apoi am auzit-o pe Nikki plangand. Am
fugit in camera ei si am gasit-o in baie. Statea pe jos, rezemata de cada si plangea.

-Ce este?O intreb agitata.

Nu putea vorbi din cauza lacrimilor, dar mi-a inmanat cele doua teste. Ambele
erau pozitive. M-am uitat la ea socata, fara a mai fi in stare sa spun ceva.

-C-Cum e p-posibil?N-Nu m-m-am m-mai c-culcat cu n-nimeni…

-Totul va fi bine…totul va fi bine…i-am

spus incet, luand-o in brate, incercand s-o linistesc, dar si eu eram speriata.

Emmett a venit dupa noi si a aflat si el. Ochii lui cautau raspunsul in ai mei, dar
eram prea socata ca sa spun ceva. Bratele mari ale lui Emmett ne-a inconjurat pe
amandoua si am ramas asa.

Un capitol incheiat (capitolul 63)

 Vestea ca Nikki este insarcinata a fost un soc pentru toti. Nimeni nu intelegea
cum este posibil, stiind ca ea nu mai avusese o relatie cu nimeni inafara de Royce, cu
care nu se culcase niciodata. Cei mai socati dintre toti erau cei cinci magnifici.

-E-Esti insarcinata?Intreaba Royce apropiinduse de noi.

-Se pare ca da si nu inteleg cum. Tu sti ceva?Intreaba Nikki apasat.

-Nu, sti foarte bine ca nu am avut…

-Gata! Am tunat si toti au tresarit.

-Mami?

-Nikki, nu te baga, ii spune Edward prinzand-o de umeri si indepartand-o de

mine.

-Rose, ce se intampla?Intreaba mama speriata. Aveam privirea atintita spre

cei cinci si simteam cum ma enervez si mai tare stiind la ce se gandeau.

-Ne spuneti si noua ce se petrece

aici?A strigat Alice suparata.
 -Inchei un capitol din viata mea si
un teatru ieftin! Voi cinci, afara! Acum! Am marait.

-Nu! Spune John ferm.

-Rose, calmeaza-te…se roaga Mark cu o voce tremurata.

Fara a mai sta la discutii m-am apropiat de ei si rand pe rand i-am aruncat
afara, in ploaia torentiala.

-Mami, nu! Tipa Nikki speriata, in spatele meu.

-Edward, tinei departe! Am strigat la el.

Chiar daca ploua cu galeata, soarele ce iesea din spatele padurii parea sa
insenineze ziua. Dar facea asta pentru altcineva, nu pentru mine. I-am indepartat
fortat pe cei cinci de casa. John a opus rezistenta, dar intr-un final a inteles ca nu are
nicio sansa impotriva mea. Cand am stiut ca suntem destul de departe de casa si nu
mai putem fi auzti ne-am oprit.

-Du-ma la acel loc special unde ai dus-o pe Nikki, atunci! Am poruncit.

-Rose, nu am facut nimic…incepe Royce.

-Acum, Royce! Acum!

-Opreste-te,Rose, te implor…
 Focul a erupt din mine si bratele de foc si-au facut aparitia inconjurandu-ne pe
toti sase. Dansau periculos de aproape de cei cinci, care se bagasera unii in altii pentru
a nu atinge focul.

-Rosalie…se roaga Nick.

-Acum! Am mai repetat inca o data, iar focul s-a strans si mai mult in jurul
nostru.

-Bine, dar opreste focul, cedeaza Royce.

Am oprit focul si l-am urmat pana in acel loc…special. Ploaia se oprise, iar razele
portocali-galbene ale soarelui cadeau pe trupurile noastre de marmura aruncand
miile de cristale, in care paream sa fim scufundati, pe picaturile de iarba.

Ajunsi in locul magic ne-am oprit. Era un loc destul de dragut, dar ma lua cu fiori
cand ma gandeam ce se petrecuse aici. Nu mai aveam nevoie de confirmarea nimanui
pentru ca stiam deja. Copilul pe care-l astepta fiica mea era al nenorocitului astuia.

-Ce s-a intamplat aici, Royce?

-Nu s-a intamplat nimic. Ti-am spus atunci…

-Nu mi-ai spus adevarul! Am spus pe un ton ridicat si furios.

-Royce, oricum o va face macar sa murim fericiti, spune John pasind in

fata.

-Ce vrei sa spui?Intreb, tintuindu-I cu privirea.

 -Oi avea tu puterea focului si ura fata de noi, dar in
momentul asta esti la fel de fragile in fata noastra, cum ai fost in acea
noapte, spune John zambind malefic.

-Nu este ceva personal, Rose, dar corpul tau perfect este
irezistibil, spune Royce. Orice s-ar intampla de acum incolo vreau sa sti ca te
iubesc, continua el.

Ii priveam trasnita si nu-mi venea sa cred ce aud. Ii puteam omori in orice clipa si
ei continuau sa abereze.

-Royce, nu o face, se roaga Mark.

Focul a izbucnit brusc si am simtit cum incepe sa ma inconjoare fara ca eu sa fac

ceva. Era agitat si parea sa caute ceva. Nu mi se mai intamplase ca puterea mea s-o i-
a razna de cand aflasem ca Nikki era moarta. Focul ma proteja cand eram in pericol,
dar acum nu eram in niciun pericol. Ii puteam omori pe cei cinci si fara ajutorul
puterii.Fizic eram mult mai puternica decat ei, deci nu aveau nicio sansa, dar totusi
focul nu vroia sa dispara. Breu devine moale si intensitatea focului a scazut destul de
mult, pana s-a oprit. Picioarele nu mi-au mai sustinut greutatea si am cazut in
genuchi.
 -Tu ai fost in tot timpul asta, am
spus cu greu, privindu-l pe Royce. O parte din mine tipa sa fug, dar picioarele nu ma
ajutau deloc si oricum nu vroiam sa fug. Totul se va termina aici!

-Da, eu am fost. Pe Nikki am adormit-o total, dar pe tine nu vreau. Tot

ceea ce trebuie sa fac este sa te sec de energie pentru a nu-ti mai putea
folosi puterea, dar in acelasi timp sa ramai constienta, explica el, ca si cum as
fi fost proasta si nu pricepusem si singura.

Royce s-a apropiat incet de mine si m-am dat inapoi. Nu-mi venea sa cred ce se
intampla. Royce o violase pe Nikki si acum ma vroia sip e mine…inca o data si era cu
aceeasi prieteni nenorociti. Oricat incercam sa folosesc focul sau sa ma opun puterii lui
nu reuseam. Puterile mele scadeau cu fiecare secunda care se scurgea. Asta
era…istoria se va repeta inca o data…
 puteam face nimic. Prin iarba uda si
noroi, am ajuns cu spatele de un copac. Mark si Nick stateau cu privirile pe ceilalti trei
prieteni ai lor. John se amuza teribil de fata mea, iar Royce si Booby stateau tacuti.

-Esti perfecta, imi spune Royce, mangaindu-ma pe obraz, coborand usor spre
sani si picioare. M-am cutremurat sub atingerea lui, pentru ca-mi reaminteam acea
noapte nenorocita.

Incercam sa vorbesc, dar pur si simplu nu mai eram in stare. Daca nu era
copacul as fi cazut pe spate, pentru ca nu mai aveam pic de energie. Imi simteam si
ochii grei.

-Royce, n-o adormi frate, vreau sa vada, spune John venind langa noi.

―Edward!‖Am tipat mintal.

 Oricat vroiam s-o fac pe dura, de data asta nu ma
mai descurcam singura, chiar daca spusesem ca o pot face. Royce avusese un as in
maneca si il folosise la momentul potrivit. Trecutul meu devenea prezent si lucrurile se
intamplau la fel ca prima data. Eram lipsita de putere in fata lor. Exact cum spusese si
Edward. Mark si Nick chiar daca nu vroiau la inceput li s-au alaturat celor trei
prieteni, care deja se ocupau de hanoracul meu. Buzele lui Royce se plimbau incet pe
gatul meu si incet in jos, iar John se ocupa de buzele mele. Imi venea sa vomit, dar
eram atat de slabita incat nici asta nu puteam face. Tot ce-am putut a fost sa ichid
ochii,dar John mi i-a deschis cu degetele.

-Nu inchide ochii, trebuie sa te bucuri si tu de acest

moment, ranjeste la mine, sarutandu-ma fortat pe buze.

Nikki POV

Ma plimbam de colo pana colo prin camera, negasindu-mi linistea de cand mama
si cei cinci plecasera. N-o mai vazusem pe mama atat de nervoasa niciodata si ma
speria. Ma nelinistea situatia asta, pentru ca nu vroiam ca mama sa omoare pe cineva
din cauza mea.
 -Nu este vina ta, Nikki, imi spune unchiul Edward.

-Nu vreau sa…

-Nikki, nu este vina ta, imi repeta el de data asta mai

ferm.

Am schitat un zambet micut si m-am uitat din nou pe fereastra. Chiar daca vroia
sa ma faca sa ma simt mai bine, nu prea reusea. Inca eram nelinistita ca nu stiam
nimic de mama.

-Alice?L-am auzit pe unchiul Jasper.

M-am intors automat spre matusa Alice care era pierduta printr-o viziune.
Agitatia mea a crescut cand i-am vazut fata socata.

-Alice, ce s-a intamplat?Intreaba Jasper ingrijorat.

 -Rose…are
probleme…mari…spune ea in soapta.

-Unde e? Am intrebat-o prinzand-o de umeri.Nelinistea mea ma facea sa

reactionez mai violent. Umerii ei micuti au inceput sa trosneasca sub palmele
mele. Unde e?

-In acelasi loc unde ai fost tu cu Royce…

Nu am mai avut nevoie de alte cuvinte. Am iesit din casa, gonind spre locul unde
fusesem in ziua aia. Mii de scenari mi se derulau prin fata ochilor si niciunul nu avea
un deznodamant ok. Am marit viteza si parea ca zbor. In cateva minute ce mi s-au
parut o eternitate am ajuns la acel loc care mi se paruse scos din basm. Rasetele lui
John mi-au rasunat in urechi. Am pornit intr-acolo si am dat de o scena scoasa din
filmele de groaza. Mama era rezemata de un copac, iar cei cinci erau pe langa ea.
Bluzele ei erau pe jos, ea fiind decat in sutien.

-Mami! Am tipat ingrozita.

 Nu-mi raspunde, dar privirea ei era mai ingrozita decat a mea. Nu se putea
misca si nici vorbi, lucru ce m-a speriat si mai tare. Ce dracu se intampla aici?

-Frumos, acum ne putem bucura si noi de tine, nu numai Royce, spune

John.

Royce s-a atins de mine?! Copilul! Este copilul lui!Nu pot sa cred! Pana la urma mama
a avut dreptate : Royce nu era bun pentru mine. In fine, ma gandesc la asta mai
incolo. Am crapat pamantul in jurul mamei, izoland-o de Royce si prietenii lui.
Simteam cum sunt gata sa explodez de furie. Dintr-un salt, am ajuns langa mama si
am acoperit-o cu hanoracul meu, apoi am marait spre Royce cand am simtit ca
energia imi scade.

-Nenorocitule! Cum ai putut?E mama mea! Si

inceteaza sa ma mai faci sa lesin! Opreste-ti idioata aia de putere! Am
crapat pamantul langa Royce, ca sa-l dezechilibrez si sa-mi pot recupera puterile.

-Nikki, pentru asta vei plati! A marait el, iesind din groapa.
 -Nu te atinge de fetita mea! M-am
uitat in dreapta si mi-am vazut familia aparand de printre copaci. Tata s-a avantat
spre Royce, dar a cazut la pamant, inconstient.

-Tati!!! Am tipat si m-am dus la el, lasand-o pe mama cu bunicul si bunica.

Royce inca isi exercita puterea pe tata, in timp ce-mi ranjea.

-Scutul nu-i face fata, a soptit Bella, iar cu auzul meu

mai fin ca al vampirilor transformati, am putut-o auzi. Puterea lui Royce este una
fizica, nu psihica, ca cea a lui Jane. Trebuie sa-i distrugem prin lupta corp
la corp, dar asta va fi foarte greu, tinand cont de puterea lui
Royce, continua ea pe acelasi ton scazut.
 Unchiul Edward a venit langa mine si tata. A incercat sa-l trezeasca, dar nu
reactiona. Royce il secase total de energie. Am privit spre locul unde fusese mama si n-
am mai vazut-o.

-Carlisle si Esme sunt cu ea, imi spune Edward.

Am rasuflat usurata ca ea era bine, dar inca nu ma puteam relaxa. Cei cinci inca
erau in picioare si de fiecare data cand vreun membru al familiei se apropia de ei,
puterile le scadeau vizibil.

-Ce se intampla?Am auzit-o pe Renesmee.

Mi-am luat privirea de la tata si i-am vazut pe cei cinci zburand prin aer si
lovinduse de pamant.

Ray isi face si el aparitia pe campul de lupta si privirea pe care o avea nu mai era
a copilului bland si iubitor, ci al unui pradator furios, insetat de sange.

-Ray, pleaca! Am strigat speriata la el. Nu vroiam sa pateasca ceva.

-Nu! Spune cu o voce rece ce-ti ridica

parul pe tine. Astia s-au luat de familia mea si nu trec cu vederea asa ceva!

-Nu-l poti omori pe tatal fratelui sau surorii tale, spune Royce.

-Te-ai atins de mama?Tuna Ray.Fusese de fata cand spusesem ca sunt

insarcinata, dar nu stia ca Royce profitase de mine, la fel cum nu stiusem nici eu pana
acum. Royce se izbeste de pamant si din cauza fortei cu care a fost izbit, crapaturi
destul de adanci i-au aparut pe tot corpul –bine pe portiunile unde i se vedea pielea- si
a scos un tipat asurzitor.

Cat timp Ray l-a tinut ocupat pe Royce, Bella, Alice, Jasper, Nessie, Jacob si
Edward i-au atacat pe ceilalti patru. Trebuie sa recunosc ca cei patru prieteni ai
fostului meu iubit psihopat erau destul de buni in lupta. Le puteau tine piept
membriilor familiei mele.

Nessie avea probleme in lupta cu Bobby si Jacob ii sare in ajutor, dar vampirul
era mai siret ca el si ii cam scapa printre gheare.

-Tati, trezeste-te, ma rugam eu. L-am plesnit de cateva ori peste fata, dar
degeaba. Incepea sa ma ingrijoreze starea lui.

Un chelalait puternic m-a speriat ingrozitor. M-am uitat la Jacob si l-am vazut
schipatand. L-am tarat pe tata la loc sigur si am intrat in lupta.

-Ray, lasa-l jos, i-am spus fiului meu.

-Nu!

-Ray, nu e momentul! I-am spus mai autoritar.

Chiar daca nu i-a convenit s-a conformat. Royce a fost trantit la picioarele
noastre. Mi-am infipt mainile prin bratele lui si-l tineam in aer. Furia imi clocotea prin
vene.
 -Trebuie sa recunosc Nikki ca este foarte frumoasa si
oarecum buna la pat, tinand cont ca eu a trebuit sa fac toata treaba.
Totusi...mai ai de lucrat ca s-o intreci pe mama ta, rade el la mine.

-Nenorocitule! Maraie Ray.

-Ray, nu!

Prea tarziu. Pumnul lui Ray s-a izbit de obrazul lui Royce si a zburat intr-un
copac rupandul. Cum eu aveam ambele maini trecute prin umerii lui, am zburat si eu,
aterizand peste el.

-Nu vrei sa sti ce ne leaga de Rose?

-O sa-ti doresti sa nu te fi nascut! Fiu de catea!

-Bine, bine, cum spui tu.

Puterea mea incepea sa-mi scada din nou. Cu coada ochiului i-am vazut pe
ceilalti obositi. Royce isi folosea din nou puterea, pe noi toti.

-Termina! Veti muri, oricum! Am marait.

 -Rosalie a ajuns vampir din cauza noastra, a
spus el privindu-ma in ochi. Cuvintele lui mi-au captat atentia. Vazand ca nu spun
nimic, a continuat. In ultima noapte a lui Rose ca om, toti am fost cu ea, spune
el mandru.

-Ati violat-o?! Am spus socata.

-Violata plus batuta, pentru ca se impotrivea, spune nepasator. Felul in

care vorbea despre ce-i facuse mamei ma soca. Mama avusese dreptate in tot acest
timp, dar am fost prea oarba sa vad adevarul. Suferise atat de mult de pe urma
acestor nenorociti si eu i-am adus in casa. Nu a spus nimic pentru a nu suferi eu. Le-a
tolerat prezenta pentru mine si eu am criticat-o tot timpul ca nu-l accepta pe Royce.
Am fost o idioata!

-Esti nebun! Esti un psihopat, descreierat, handicapat...

-Gata! Maraie el.

Ma loveste cu piciorul in burta si ma arunca pe spate. S-a repezit la mine si m-a

muscat de umar, pentru ca mi-am ferit gatul in ultima secunda. Pamantul se
cutremura sub noi si niciunul nu mai avea stabilitate. Am prins o bresa buna si i-am
prins mana, smulgandu-i-o. Jacob a venit la mine si am fost oarecum uimita, pentru
ca el se lupta cu Bobby. M-am uitat putin in spate si l-am vazut pe tata in lupta.
 -Jake, ia-o pe Nessie si mergeti
dupa mama, bunicul si bunica, i-am spus repede. A dat din cap ca nu –normal ca
vroia sa lupte in continuare. Firea lui competitiva il forta sa faca asta- dar se vedea
ca-l doare destul de rau laba rupta. Te implor, du-te...

-Nu mai vorbi atat, draga mea! Spune Royce vrand sa se napusteasca din
nou asupra noastra, dar a fost azvarlit peste cei patru prieteni ai lui.

Lupta s-a reluat din nou si cu ajutorul lui Ray, il puteam tine ocupat pe Royce.

-Ray, lasami-l mie pe Royce, i-am spus incet fiului meu.

-Dar, eu...

Privirea mea l-a facut sa cedeze. A ajuns langa Royce fara a fi vazut de acesta si
dintr-un pumn l-a aruncat la mine. Privirea amuzata si zambetul cretin de pe chip ma
enervau si mai tare. Nu-mi venea sa cred ca ma certasem cu mama de atatea ori din
cauza lui. Era un nenorocit si nu merita nimic.
 -La ce te gandesti,
scumpo?Intreaba el.

-Esti o javra! Am marait.

-Nu ma mai jigni, puisor, doar ti-a placut sa fiu iubitul tau. Cred ca
marea greseala pe care ai facut-o a fost sa lasi asa „micuta” problema pe
care ai vazut-o intre noi si mama ta. Daca aflai, poate ca situatia ar fi fost
alta. Acum si mama si fiica sunt la fel. Am fost cu amandoua, spune mandru,
facandu-mi cu ochiul.

-Imi provoci scarba!

-Bine, hai sa terminam cu vorbaria si sa terminam asta!

S-a repezit la mine si ma prinsese nepregatita. Am fost aruncata la pamant cu el

peste mine. Am cazut amandoi in groapa pe care o facusem sa-i separ de mama. Lupta
noastra s-a desfasurat in acel spatiu ingust. Auzeam zgomotele de afara si nu-mi
venea sa cred ca cei patru inca nu erau morti. Nenorocitii se descurcau destul de bine.
Chiar daca Royce era ocupat cu mine, isi exercita puterea pe ceilalti din familie.
Incepeam sa ma enervez si mai tare. Am facut groapa mai adanca si am cazut in ea,
lovindu-l de dedesubt pe Royce, care a cazut undeva la suprafata gropii. Am sarit si eu
imediat dupa el, dar am cazut in genuchi.
 -Crezi ca ma poti bate?Rade el.

M-am uitat speriata prin jur si i-am vazut pe ceilalti tot mai slabiti, in timp ce
prietenii lui Royce erau bine mersi. Mi-am oprit privirea pe Ray, care rasufla
zgomotos si picaturi de transpiratie ii curgeau pe fata. Vroia sa-si foloseasca puterea,
dar era prea slabit.

-Bine, Royce asta vrei, asta ai. Ai uitat un lucru foarte important
despre mine, m-am ridicat incet, privindu-l in ochi cu o privire de pradator.

-Ce am uitat?

-Am fost in garda Volturilor. Nu din cauza

puterii sau ca sunt fiica lui Rosalie Cullen, ci pentru ca pot ucide fara mila.
Ai vrut sa fi pradator, nu prea ti-a iesit. Pradatorul a devenit prada acum,
dragule, am spus cu scarba.
 A facut ochii mari si i-am dat cel mai dulce zambet pe care-l aveam in acel
moment. Toata forta mea.

„Unchiule, imi voi folosi toata puterea sa sa-l tin ocupat pe Royce sau chiar sa-l
omor, in timp ce voi va ocupati de paduchii aia patru.‖

Nu am mai asteptat raspunsul. Pamantul a inceput sa se crape si sa se ridice. Toti

priveau nedumeriti prin jur. Royce era total buimacit ca tot era fortat sa sara dintr-o
parte in alta. Puterea mea si-a revenit imediat ce Royce a fost ocupat. Ceilalti au
intrat in actiune si cei patru paduchi au fost decapitati pe rand. Mai ramasese unul,
asa ca oprisem puterea. Acum Royce ne avea in fata pe toti. Tata a vrut sa mearga la
el, dar i-am luat-o inainte. Tocmai il prinsesem cu o mana de gat si cu alta de mana cu
care vroia sa ma opreasca, cand a fost inconjurat de un zid de foc imens. I-am dat
imediat drumul si m-am indepartat. Royce nu se mai vedea din cazua flacarilor ce
dansau in jurul lui. Am privit in fata noastra si am vazut-o pe mama.

-Ma ocup eu acum. Multumesc, spune ea

aratandu-ne un zambet micut.

A intrat in cercul de foc pe care-l crease, fiind din nou singura cu Royce.

-Va fi bine. De data asta va fi bine, spune Edward.

Ray a venit la mine si m-a imbratisat, iar eu l-am strans puternic la pieptul meu,
sarutandu-l pe cap. Totul se terminase. Cei patru prieteni ai lui Royce erau facuti
gramada, dar nu inteleg de ce nu le dadusera foc inca. M-am uitat la zidul de foc din
fata mea si am inteles.

Un tipat asurzitor a spart linistea ce se asternuse peste padure si cativa dintre noi
au tresarit. Bunicul si bunica venisera si ei, impreuna cu Jake si Nessie. Nessie era
langa Jacob si se uita ingrijorata la piciorul lui drept.

-Emmett! Spune unchiul Edward pe un ton ferm.

Fara niciun fel de avertisment l-am vazut pe tata intrand prin cercul de foc si am
ramas blocata.

-Tati! Am strigat dupa el.

-Emmett, ce-ai facut?! Am auzit-o pe mama.

Zidul de foc a disparut si am putut vedea ce se intamplase. Capul lui Royce zacea
langa corpul lui de marmura.

Spune tata cu ura.

 -Era lupta mea, Emmett! Eu vroiam sa-l omor! A
protestat mama. O priveam si se vedea ca inca era obosita. Zidul de foc pe care-l
folosise cerea destul de multa putere si ea nu era in cea mai buna forma.

-Nu era lupta ta! Era lupta mea, pentru ca acest nenorocit s-a luat de
cele mai importante persoane din viata mea.

-Mami! Am fugit in bratele ei, lasand

lacrimile sa-mi curga pe obraji.

-Gata, scumpo. Totul s-a terminat, sopteste ea in parul meu.

-A-Am a-aflat...am soptt.

 Ochii ei au fost cuprinsi de groaza si a oftat, strangandu-ma la pieptul ei. Bucatile
lui Royce au aruncate peste prietenii lui si mama le-a dat foc.

-Esti bine, iubito?O intreaba tata, dand s-o i-a in brate.

S-a dat putin inapoi, privindu-ne pe

toti, pe rand. Lacrimile i-au aparut in ochii si s-a aruncat in bratele tatei, plangand
infundat in pieptul lui. Nu vroiam sa sufere si mai ales nu din cauza mea. Oboseala
mamei si-a spus cuvantul si a cazut ca secerata in bratele tatei.

A ridicat-o in brate si ne-am indreptat cu totii spre

casa. Am mai aruncat o ultima privire spre locul asta nenorocit si arata ca dupa al
treilea razboi mondial. Mai mult ca sigur oamenii vor investiga, dar nu vor gasi nimic.
Gramada de vampirii disparuse, in urma ei ramanand cenusa ce a cazut intr-o
gropita facuta de mine. In lume se intampla si lucrui inexplicabile, iar asta va fi unul
dintre ele pentru oameni.
Nedorit (capitolul 64)
Nikki POV

Au trecut doua zile de cand Royce si prietenii lui disparusera din vietile noastre.
Lucrurile pareau acum sa se aseze la locul lor. Am vorbit cu mama si am inteles de ce
ascunsese motivul prin care a devenit vampir. Nu era usor si am spus uneori niste
lucruri urate despre persoanele care patesc asa ceva. M-a iertat si asta m-a bucurat
foarte mult. Acum insa exista o alta problema destul de grava, care avea viata –
oarecum- si respira.

Stateam in camera mea si priveam absenta tavanul.

Punandu-mi accidental man ape burta, am simtit o umflatura. Mi-am ridicat tricoul si
mi-am vazut burta umflata. Abia acum socul sarcinii ma lovea din plin. Pana acum
parca mi se stersese chestia asta din minte. M-am ridicat din pat indreptandu-ma spre
oglinda de pe usa sifonierului. Cu bluza ridicata mi-am vazut foarte clar burta.
Privind spre ea sis pre imaginea din oglinda incepea sa ma scarbeasca. Copilul asta
era al unui psihopat, care mi-a distrus viata, dar si mamei. Lasandu-mi bluza jos, am
luat o hotarare. Am iesit din dormitory cu un singur gand in minte.

Toata lumea era in living, fiecare avant cate o activitate. Cum am intrat in
camera, unchiul Edward si mama si-au ridicat privirea spre mine.

-Bunicule, vreau sa ma ajuti cu o problema.

-Ce problema?Intreaba el, aruncand o privire fulgeratoare spre unchiul

Edward si mama.
 -Vreau sa-mi faci avort. Jacob tocmai sorbea putin suc din pahar, dar nu a
mai apucat sa se bucure de el, pentru ca la scuipat pe tot, pe covor.Toate privirile au
fost atintite spre mine si ma simtem intimidata.

-Nikki…incepe bunicul.

-Nikki, copilul nu are nicio vina…spune Nessie, punandu-si mana pe burta.

-Poate, dar eu nu-l voi naste! Am spus hotarata si pe un ton mai

ridicat. Daca nu vrei sa-mi faci tu avortul, atunci il voi face singura.

-Esti constienta ca vrei sa iei viata unei finite nevinovate?Intreaba

matusa Alice.

-Nu este o fiinta! Am protestat. Este o…o chestier care va disparea!

-Nikki…spune mama socata.

-Poate ma considerati un monstru,

dar acest copil imi va aminti intotdeauna de tatal lui. Chiar daca am fost
adormita, stiu cum a fost conceput si este deajuns penrtu mine. Nu pot iubi
sau accepta un copil rezultat dintr-un viol! Oricat as incerca sa ma impact
cu situatia nu reusesc.
 -Mami, dar nu-l poti omori. La urma urmei
este fratele sau sora mea…spune Ray, cu vocea tremurata.

-Ray, trebuie sa intelegi…nu-l pot iubi. Mi-e sila numai cand ma

priveasc, am spus dezgustata aratand spre corpul meu. Mama a scos un oftat lung.

Toata lumea a ramas tacuta, dar privirile lor spuneau multe. Jacob, Renesmee si
Ray ma privea acuzatori, in timp ce restul intelegeau.

-Deci, bunicule, ma ajuti?Il intreb nerabdatoare.

-Esti foarte pornita sa omori un sufletel, spune Renesmee ridicanduse de pe

canapea si venind langa mine. Durerea din ochii ei s-a amestecat cu furie.
 -Ness, inteleg ca simti asta, dar ar trebui sa
ma intelegi si tu pe mine. Chestia asta –am aratat spre burta- nu este rodul
unei iubiri, ci rodul unui viol. VIOL! Am repetat mai apasat si am observant-o pe
mama tresarind.

Palma lui Renesmee se lipeste pe obrazul meu, intorcandu-mi capul intr-o parte.

-Esti o egoista! Chiar daca acest copil s-a creat intr-

un astfel de mod nu ar trebui omorat. Nu este o chestie sau un obiect! Este
o fiinta care respira si are viata! Are dreptul sa traiasca si el nu are nici o
vinaca a aparut asa, striga Ness la mine. Lacrimile curgeau siroaie pe obrajii ei. A
mai vrut sa sa spuna ceva, dar lacrimile si suspinele o impiedicau. A fugit afara, cu
Bella, Edward si Jacob dupa ea. Ray mi-a aruncat o privire dezaprobatoare si a iesit
din casa, numai ca el a folosit geamul.

-Nikki, gandeste-te bine inainte sa iei o astfel de decizie, spune tata.

-M-am gandit. Mi-e scarab de mine! Nu-mi mai vine sa fac nici baie
pentru ca-mi vad corpul si-mi imaginez cum a fost. Mami, tu cum ai trecut
peste?Abia acum am vazut ca-si tinea fata in palme.
 -Nik, iti voi spune adevarul. Nu am trecut
peste si nu o voi faceniciodata. Tu ai fost adormita, dar eu am vazut, simtit
si auzit tot. Cu timpul te vei obisnui…sopteste ea. Cat despre copil…orice
decizie ai lua sunt alaturi de tine. Se ridica si ma imbratiseaza. Am pupat-o pe
obraz si mi-am pus din nou capul pe pieptul ei.

-Multumesc, am murmurat.

-Oricand, puiule, spune ea incet.

-Nikki, gandeste-te bine inainte de a lua o decizie. Gandeste cu inima,

nu cu mintea, imi spune tata, punandu-mi o man ape umar.

Am oftat si am ramas la pieptul mamei.

Unchiul Edward a sunat sa ne anunte ca se intorc acasa, pentru ca Ness nu se

simtea bine. Ray isi inchisese telefonul si nu se mai intorsese acasa.

Am iesit in gradina si m-am asezat pe leagan, balansandu-ma incet. Ma tot

gandeam la copilul din pantecul meu si singurul lucru pe care-l voiam era sa scap cat
mai repede de el. De fiecare data cand imi imaginam copilul, vedeam chipul lui Royce.
Daca voi pastra acest copil, tatal lui va trai vesnic prin el, daca-l omor voi ramane
doar cu o amintirie urata si ea vesnica, dar macar este o amintire.

Leaganul de langa mine s-a miscat si m-am speriat cand am vazut-o pe mama
langa mine.
 -Scuze. Nu vroiam sa te sperii, spune ea.

-Nu-I nimic, doar ca nu te-am auzit.

-Am vazut ca erai pierduta prin ganduri si nu te-am deranjat.

-Mda…ma gandeam…

-Si?La ce concluzie ai ajuns?

-La aceasi. Nu pot, oricat as vrea, nu pot. Vreau sa fac avortul. Nu-l
pot accepta, i-am spus evitandu-I privirea. Niciodata nu ucisesem un copil si acum
incepeam cu al meu. Mama se ridica din leaga si se aseaza pe vina in fata mea,
punandu-mi palmele pe genuchi.

-Inca nu esti 100% sigura ca asta vrei. M-am uitat nedumerita la ea. O
parte din tine vrea acest copil. Scumpo, trebuie sa te gandesti ca daca o
faci, nu numai amintirea lui Royce te va bantui, ci si aceasta decizie pe
care o iei acum. Acest copil nu este raspunzator de faptele tatalui sau si nu
trebuie sa plateasca pentru ele.

-Stiu, mami, dar cum il pot iubi,

cand eu nici nu-l pot accepta? Il voi detesta toata viata chiar daca eu ii dau
nastere.Si ,desi il urasc, nu vreau sa traiasca o asa viata, in care toata
lumea il uraste.

-Vezi? Asta este o parte din tine care se gandeste le binele copilului.
Nikki,cand il vei vedea, iti vei schimba parerea, asta daca te hotarasti sa-l
pastrezi. Stii foarte bine ce simti atunci cand iti vezi copilul pentru prima
data, dupa ce l-ai purtat in pantec o perioada.
 -Nu stiu…nu stiu…am soptit punandu-mi fata in palme.

-Nimeni nu te va mai deranja pe tema asta, dar trebuie sa iei o decizie,

rapid, pana ca nu creste destul de mult si nu se mai poate face nimic. Te
iubesc! Imi spune mama, punandu-ma pe frunte.

Am auzit usa de la intrare inchizanduse si am stiut ca m-au lasat singura. Acum

nu ma puteau ajuta altfel decat lasandu-ma sa i-au singura aceasta decizie. Aveau
incredere in mine ca voi face ceea ce e bine, pentru mine.Poate daca aleg sa fac avortul
ma vor uri la inceput –aici ma refer la Nessie, Jacob si Ray, pentru ca ei au fost cei
mai revoltati- dar vor intelege cu timpul si nu ma vor mai judeca.

Rose POV

-Cum e?Intreaba Emmett cum am intrat in casa.

-Confuza… Ma ia in brate si priveste spre gradina, unde fiica noastra era pusa
in fata unei decizii care ii poate schimba viata.

M-am scuzat si am urcat in dormitor. Trantindu-ma pe pat, am fost asaltata de

sentimentele contradictorii ale fiicei mele. Trebuia sa fac ceva, altfel ma inebuneau
complet. Ridicandu-ma cu greu din pat, am mers la baie si am dat drumul la apa de la
cada. Speram ca o baie lunga sa ma mai relaxeze. Imediat ce cada a fost aproape
plina, am turnat jumatate de sticla, de spuma pentru baie si am intrat in cada. Am
inchis ochii si mintea mea incepea sa se elibereze de stress, iar corpul mi se relaxa. Am
stat asa o perioada, pana cand usa baii a clantanit. Am deschis ochii si l-am vazut pe
Emmett stand pe vine, langa cada.

-S-a intampla ceva?Intreb automat.

-Nu. Vroiam sa vad daca esti bine, spune el. Ai plecat cam ciudat si…

-Sunt bine. Nikki?

-Este tot in leagan si Jazz ne-a spus ca este si mai confuza decat prima
data. Refuza sa ia o decizie, fara sa stie ca face acest lucru.
 -Am incredere in ea si oricum, orice decizie va lua va trebui s-o
respectam.

-Da…se intristeaza el.

A pus mainile pe marginea cazii si si-a rezemat barbia de ele. Semana cu un catel,
care cersea mancare. Intotdeauna se tinea tare in fata problemelor, dar acum incepea
sa renunte la scutul dupa care se ascundea.Iar cand ceda , personalitatea lui Emmett,
de care m-am indragostit iesea la iveala. Mi-am pus palma pe mana lui si l-am pupat
pe frunte,poposing o perioada cu buzele pe pielea lui rece.

-Vom trece si peste asta. Trebuie s-o facem! Suntem impreuna si asta
este tot ce conteaza! I-am spus bland.

-Da, ai dreptate.

Mi-am lipit frunte de a lui si am stat asa cateva secunde. Parul lui cret si moale
aluneca printre degetele mele, in timp ce buzele noastre s-au intalnit. L-am tras
imbracat in cada, sarutandu-l cu si mai multa pasiune. A curs putina apa pe jos, dar
nu i-am dat importanta.Nu prea era momentul pentru asta, dar era un mod de a ne
mai distanta putin de probleme si oricum n-o puteam ajuta pe Nikki acum. Trebuia sa
decida singura ce va face cu copilul, pentru ca mai incolo ar putea regreta decizia sis a
de-a vina pe noi ca am influentat-o. Emmett scapa repede de haine si ma ridica in
poala lui, sarutandu-ma. Coltii lui imi trimiteau socuri electrice prin tot corpul atunci
cand imi atingeau pielea de pe gat si uneori ma mai si ciupeau. Intrerupe sarutul in
care ma angajase si se uita in ochii mei. Dorinta se vedea in acei ochi mari si auri, dar
pareau sa astepte ceva.

-Esti sigura?Intreaba el, mangaindu-ma pe spate.

-Da, i-am spus direct. Te iubesc!

 -Si eu te iubesc!

Mi-a dat parul intr-o parte explorandu-mi corpul cu buzele. Palmele lui au
alunecat pe fundul meu si m-a ridicat putin pentru a putea intra in mine. Corpurile
noastre se unisera intr-unul singur, fiind intr-o armonie perfecta.

Momentul nostru romantic a durat pana cand apa din cada a disparut.

-Esti perfecta, sopteste Emmett, jucanduse in parul meu, apoi plimbandu-si

delicat degetele pe spatele meu.

-Multumesc, maimutoiul meu, i-am spus sarutandu-l pe piept.

-Sti ceva de Nikki?Intreaba el.

-Verific. Am intrat in mintea fiicei noastre si am vazut ca era tot in leaganul ala.
Gandurile ei erau mai limpezi si mult mai clare. Decizia incepea sa prinda contur in
minte ei si asta m-a facut sa zambesc.

-Deci?

-Va fi bine, ii spun zambind,iar Emmett ma trage si ma saruta pasional.

Spre seara Bella, Edward, Nessie si Jacob au venit la noi. Ray, isi deschisese
telefonul, dar nu a vorbit cu Nikki, ci cu Emmett.

Renesmee a iesit in gradina pentru o ultima discutie cu Nikki. Era suparata pe

verisoara ei si intelegeam de ce, dar trebuia sa se gandeasca ca asta era decizia lui
Nikki, nu a noastra.Jacob ma privea insistent si tot vroia sa-mi spuna ceva.

-Jacob, nu fi nesimtit! Spune Edward.

-Nu te mai baga Edward si iesi din capul meu!

 -Ce este?Intreaba Bella, uitanduse cand la Edward, cand la Jacob.

-Jacob cred ca vrea sa moara, raspunde Edward, uitanduse cu o privire

furioasa la Jacob.

-Nu te mai baga! Maraie Jacob. Rose, as vrea sa vorbesc cu tine…

-O sa se lase cu varsare de sange, Jacob. Stiam ca esti nesimtit, dar

acum intreci orice limita! Spune Edward suparat.

-Lasa-l sa vorbeasca, Edward, am intervenit. Spune, Jacob.

-Rose, ai vrea sa fi mama surogat?

-Ha?! Am reusit sa spun. Mana lui Emmett s-a strans mai tare pe piciorul meu.
Toti am ramas cu ochii cat cepele la Jacob. Ce-ai spus?Intreb nesigura. Poate nu
auzisem bine.

-Vrei sa fi
mama surogat?Pentru mine si Ness. Sufera prea mult pentru acel copil
si….Repeta el, de data asta cu o voce tremurata.

-Jacob, mama….ai inebunit?Il intreb socata.

-Nu.
 -Jacob, cum indraznesti?Marie Emmett de langa mine. I-am pus o mana pe
umar si s-a mai relaxat.

-Si cum ai vrea sa fiu eu mama surogat?Stiu si eu metodele, dar as

vrea sa aud pe care a-i alegea-o tu. Jacob incepea sa ma amuze putin. Si sincera
sa fiu cred ca le auzisem pe toate, cel putin zilele astea. Totusi asta ma cam luase prin
surprindere.

-Cum ai vrea tu, raspunde sincer.

Ma uitam la el si nu-mi venea sa cred ca tocmai spusese.

-Sunt doua metode mari si late, i-am spus ridicandu-ma de pe canapea. A

inghitit in sec si s-a facut mic in fotoliu. Vrei sa spui ca oricum as da-o ar trebui
sa fiu cu tine…intr-un fel sau altul…

-Nu mai stiu ce sa fac…spune el.

-Jake, eu stiu ca esti disperat si vrei ca Ness sa se impace cu tine, dar

cred ca de data asta ai fost foarte nesimtit.Oricum trebuie sa-ti admir
curajul. Ai merita o bataie destul de serioasa pentru asta, dar chiar nu
mai are rost inca o problema in casa.

Renesmee si Nikki intra in casa. Nessie radia de fericire, iar Nikki se simtea putin
mai bine. Ochii ei erau inca tristi, dar era multumita sau ceva de genul, pentru ca
sentimentele ei erau foarte confuze. Sincera sa fiu incepeau sa ma ameteasca si pe
mine. Nu mai stiam ce sa cred.

-Ce-I cu fericirea asta?Intreaba Bella.

-Nikki are sa va spuna ceva, spune Nessie fericita.

-Ce?Intreaba Emmett prudent, uitanduse speriat la mine. Am ridicat din umeri.

-Voi pastra copilul…spune ea cu jumatate de gura.

-Bravo, Nikki, tipa Alice sarindu-I dupa gat.

 -Usurel matusa. Voi naste copilul, dar nu-l voi
creste eu. Nu vreau sa am de-a face cu el. Mama lui va fi
Renesmee, continua ea.Avand in vedere ca eu il urasc, iar Nessie ar face
orice sa devina mama, asta mi s-a parut cea mai buna solutie. Si asa ii
impac ep toti. Voi naste copilul, nu voi face avort, dar nu-l voi pastra eu si
o ajut si pe Renesmee.

Am ramas cu gura cascata. Alice s-a indepartat automat de ea si s-a asezat pe

canapea. Nu prea erau multe lucruri care sa-l faca pe micul spiridus al familiei sa se
aseze dupa ce primea o veste. Era bine ca Nikki pastreaza copilul, dar nu stiam cum va
reactiona dupa. Ramane sa vedem ce se va intampla. Am mers la fiica mea si am
imbratisat-o.

-Sper sa fie bine, sopteste ea in parul meu.

-Si eu, i-am spus asezandu-I o suvita dupa ureche.

Nessie radia de fericire si fara sa-si de-a seama Jacob o tinea in brate. Intr-un
final a vazut si ea, dar nu s-a indepartat, ci l-a sarutat pasional. Fericirea incepea sa
reapara din nou in vietile noastre si speram sa ramana pentru totdeauna.

Razboi (capitolul 65)

Nikki POV

Burta mea crestea cu fiecare zi care trecea. Spre bucuria noastra se terminase
scoala si scapam de o grija in plus.

Hotarasem sa pastrez copilul, dar tot nu ma puteam obisnui cu gandul ca-I void a
viata. Intr-o discutie cu mama, mi-a spus lucruri care m-au pus pe ganduri. Cam avea
dreptate si asta ma speria putin, dar imi era si greu. Imi spusese ca la un moment dat
va trebui sa-I spun copilului ca eu sunt mama lui naturala, pentru ca exista riscul sa
auda vreodata prin casa sau isi va da singur seama si va incepe sa puna intrebari. Nu
vroiam sa am vreo legatura cu acest copil. Imi era de ajuns ca trebuie sa-I tolerez
prezenta, ca si copilul verisoarei mele. Nu vroiam sa fiu si mai legata de el, decat atat.

Stateam mai mult timp in camera mea, pentru ca ori eram eu paranoica, ori
chiar asa era, privirile celorlalti erau ciudate. Mi se pareau acuzatoare, chiar daca
pastram copilul. Eram la baie cand am auzit un ciocanit micut in usa.

-Intra, am spus mai tare. Cand am iesit din baie, am dat de Ray, care mi-a
zambit larg. Hei. Ce faci?Il intreb pupandu-l pe obraz.

-Vroiam sa ies cu Deb prin oras, dar intai vroiam sa vad cum te simti.
Esti bine?Intreaba el, analizandu-ma din cap pana‘n picioare.

-Sunt bine, i-am spus ciufulindu-I parul. Ray, ai grija unde mergeti, este
soare…

-Mamiiii….se incrunta la mine si isi aranjeaza din nou coafura. Nu vreau sa

ma indrept din nou, protesteaza el. Si stiu ca este soare afara, stai
linistita…I-am zambit nevinovat si a clatinat din cap. Misca?Intreaba aratand spre
burta.

-Momentan nu. Chhhhh! Sincera sa fiu nici nu vroiam sa-l simt. Dar nu va mai
dura mult, tinand cont ca sarcina la vampiri dureaza foarte putin, i-am spus zambind.
Mi-a pus mana la burta si s-a apropiat de ea, murmurand ceva ce eu nu am putut
intelege. Cand s-a retras avea o privire ciudata. S-a intamplat ceva?Il intreb
studiindu-l antenta.
 -Mai sti ceva de R-tata? Intrebarea
lui a fost ca un cutit infipt direct in inima. Nu vroiam sa mai fiu cu nimeni inafara de
Rahmi si acum sunt insarcinata cu copilul unui dement. Mami?

-Scuze, am spus scuturand capul. Nu mai stiu nimic, dar sper ca e bine,i-
am spus sincer. Daca Volturii ar fi aflat mai mult ca sigur l-ar fi omorat pana acum si
ne-ar fi anuntat numai de dragul, de a ma face sa sufar. Ne spusese ca se va mai
intoarce, oare ce se intamplase? Acum ca stia adevarul despre Ray, sunt sigura ca ar fi
sunat, numai sa vorbeasca cu el. Rahmi era genul de persoana foarte atenta si grijulie
cu persoanele pe care le iubeste.

-As vrea sa-l vad, murmura Ray in barba.

-Ce?! Nu! Nici sa nu te gandesti sa mergi acolo! Ray, te rog promite-mi

ca n-o sa mergi acolo, am spus speriata.

-Volturii nu mi-ar face nimic, doar i-as ruga sa vorbesc cu

Rahmi, spune el.
 -Ray, tu nu-I cunosti. Daca au
aflat cine esti, atunci situatia se complica. A ridicat o spranceana la
mine. Offf! Am spus zgomotos. Aro vrea in garda lui vampiri cu puteri
speciale. In familia noastra sunt destul de multi, care au cate un dar. Cand
vor sa obtina ceva, o vor face intr-un fel sau altul. Ii stiu destul de bine…

-Pai si atunci cum pot da de el? As vrea sa mai vorbim, pentru ca

atunci n-am avut timp.

-Nu stiu, scumpule. Trebuie sa asteptam sa ne de-a el ceva. Dar sa

mergi acolo, iese total din discutie!

-Bine. Voi veni mai tarziu in seara asta, pentru ca mai stau cu Deb.
Parintii ei sunt foarte haiosi, rade el.

-Ray, ai grija cu fata asta. M-am uitat la el cu subinteles si si-a dat ochii peste
cap. Si sa nu-ti treaca vreo nebunie prin cap.

-Voi avea grija, stai linistita, stiu si eu ca exista

riscul sa moara daca ramane insarcinata cu mine sau sa-mi pierd
controlul in timpul…m-am incruntat la el si a izbucnit in ras. Bine, bine, voi
avea grija. Pa. Ma pupa si iese din camera.

Am mers la fereastra, privindu-l cum pleaca. Acum ca Ray adusese vorba de

Rahmi incepeam sa-mi fac griji. Trecuse ceva timp de cand venise la noi si nu daduse
niciun semn. Cu cat ma gandeam mai mult la el, simteam o apasare puternica in piept.
Mi-am pus instinctive man ape inima, oftand zgomotos. Nu-mi placea presimtirea
asta. Ma nelinistea ingrozitor de tare si imi era frica ca nu cumva Ray sa mearga in
Volterra. Privind spre padurea luminata de soarele puternic ce stralucea pe cer, am
simtit cum raman fara aer si mi se parea ca peretii se strang in jurul meu. Am deschis
automat geamul si am iesit jumate afara, lasand razele calde sa cada pe trupul meu de
marmura. Nici asa n-am reusit sa ma linistesc. Am iesit din camera, vrand sa fac o
plimbare, sperand sa ma linistesc.

-Unde te duci?Intreaba matusa Alice aparand dupa colt cu un teanc de reviste

in mana.

-Pe afara, i-am spus zambind.

-Esti bine?Intreaba ea, punandu-mi o palma pe obraj.

-Sunt bine. Te documentezi?Chicotesc eu.

-Da, n-am mai fost de mult la cumparaturi si

aruncam un ochi sa vad ce-mi place. Sti ca mergi cu noi, da?
 -Da, matusa.

-Bun, zambeste ea.

A coborat cu mine pana in living si de acolo eu am pornit singura spre iesire.

Mama, tata si bunicii erau la vanatoare asa ca acasa erau decat matusa Alice si
unchiul Jasper care bantuia prin garaj. Sper sa nu umble pe la masini, pentru ca va
avea de-a face cu mama. Iesind pe veranda, am privint padurea. Nu vroiam sa merg
intr-un loc anume asa ca am pornit pur si simplu inainte si vedeam dupa incotro.
Pasarile zburau imediat cum ma simteau, iar caprioarele se indepartau rapid. Iarba
verde si copacii ce ma inconjurau pareau vii. Am gasit un tufis de trandafiri salbatici
si mi-am luat un boboc ce mi l-am asezat dupa ureche, dupa ce m-am jucat putin cu el.
Scapasem de acea stare de claustrofobie, dar nelinistea din piept inca era acolo. Cred
ca agitatia asta cu copilul m-a facut sa nu mai simt aceasta neliniste in legatura cu
Rahmi. Tot ce-mi doream era ca el sa fie bine.

Macinata de ganduri nu mi-am dat seama

ca ajunsesem pe plaja. Corpul meu s-a transformat intr-un glob de cristal cum am iesit
de la adapostul padurii. Auzeam in departare copii cum se balaceau in apa cristalina
si rasetele lor ma facea sa ma simt vinovata ca nu-mi pot iubi copilul din pantec. Mi-
am pus mana pe burta si am simtit o micuta miscare. Imediat mi-am retras mana si
am privit oceanul. Prima miscare a copilului meu m-a facut sa tresar si sa ma simt si
mai vinovata. Stiind ca sunt ferita de vazul oamenilor, m-am asezat pe nisipul fin si
mi-am bagat piciorele in apa. Uneori imi doream sa am o viata normala la fel ca a
oamenilor, dar ma nascusem vampir si nu puteam schimba asta. Imi place viata de
vampir, dar imi doresc uneori sa ma pot bucura de tot ce-ti poate oferi viata si sa pot
simti tot ce simt si oamenii. Gandurile mi-au fost intrerupte de un miros de vampiri
straini. M-am ridicat automat in picioare, chiar cand vampirii ieseau din ocean.
 -Uite, ce avem noi aici, spune un vampir micut. M-am uitat atent si in spatele
lor si am vazut inca vreo 20 de vampiri. In fata mea se aflau 7, plus cei din spate.

-Stai! Ordona, unul dintre ei, care parea sa fie seful lor. Uita-te la ochii
ei…Esti din clanul Cullen?

-Da, am raspuns rece. Ma gandeam cu groaza la copiii care se aflau peste acel
deal stancos. Daca imi foloseam puterea oamenii ar fi auzit zarva si mai mult ca sigur
ar fi intervenit. Daca lasam situatia asa insemna ca acele persoane sa moara. Ce
vreti?Am spus dur.

-Pfiuuu, sa fiu al naibi ce tupeu are fetita, spune un vampir bruntet, destul
de solid.

-Nu sunt fetita si ai grija cum vorbesti! Am

marait, facand un pas spre el.

-Usurel…Nu am venit sa ne luptam, spune conducatorul lor.

-Si atunci ce cautati aici?Incepea sa nu-mi placa situatia asta.

-Vrem sa vorbim cu Carlisle Cullen si sa ne ajutati.

-In ce sa va ajutam?

-Vei afla odata cu ceilalti pentru ca nu vreau sa vorbesc de 100 de ori.

 -Bine, vom merge acasa, dar vreau sa clarificam un lucru de la bun
inceput. Vampirii n-au spus nimic, asa ca am continuat. Daca pe drum ne
intalnim cu haita nu veti ataca!

-Poftim? Si sa stam sa ne manance cainii aia?Intreaba unul dintre

musafirii nepoftiti.

-Nu va vor ataca nici ei, atata timp cat sunteti cu mine, i-am asigurat.

-Suntem de acord. Acum am vrea sa mergem, pentru ca nu avem mult

timp la dispozitie.

-Bine, stati cat mai aproape de mine.

Am intrat din nou in padure, numai ca de data asta aveam in jur de 30 de

vampire in spatele meu. Eram foarte curioasa sa aflu ce vor, pentru ca fetele lor erau
fruioasa si insetate de sange.

Rose POV

Tocmai ne intorceam acasa de la vanatoare, cand simt o neliniste ciudata venind

din partea lui Nikki. Incercam sa alerg si in acelasi timp sa intru in mintea ei, dar nu
reuseam, asa ca m-am oprit.

-Ce este?Intreaba Esme.

-Sa mergem cat mai repede acasa, le-am spus agitata.

-Ce se intampla?

-O sa va spun pe drum, Carlisle.

Am inceput sa alergam in drum spre casa si cei trei s-au chinuit putin sa tina
pasul cu mine.

Grupul de vampiri, impreuna cu Nikki stateau in fata casei. M-a cam speriat
numarul mare de vampiri adunati in curtea noastre si privirile lor de ucigasi.
 -Ce se intampla?Intreaba Carlisle pe un ton prietenos.

Am mers langa Nikki, ramanand tacuta, dar studiindu-I pe toti vampirii

adunati. Emmett a mers langa Carlisle si cativa vampire au facut un pas inapoi,
intrand automat in garda. Inaltimea lui si muschii ii intimidau pe cei mai multi.
Intotdeauna se intamplase asa cand mergeam undeva. Toti eram incordati si noi nu
pricepeam ce cautau acesti vampire in curtea noastra si ce vor de de la noi. Alice si
Jasper ni se alatura si ei in scurt timp.

-Avem nevoie de ajutorul vostru, pentru a face dreptate in lumea

noastra, spune vampirul conducator.

-Cu ce sa ajutam?Intreaba Carlisle pe acelasi ton prietenos. Uneori ma enerva

bunatatea si bunavointa lui.

-Intai de toate, numele meu este Rehmet. A dat noroc cu tata si a facut un
pas inapoi.Vampirii se aduna pentru a-I da jos pe Volturi.

Am ramas cu gura cascata cand l-am auzit ce-a spus. Edward, Bella, Renesmee si
Jacob ajung si ei. Singurul care intelegea ceva din situatia asta parea sa fie Edward. Si
Carlisle ramasese uimit.

-Cum adica vreti sa-I dati jos pe Volturi?Intreaba Bella, nevenindu-I sa

creada ce auzea.

-Trebuie sa face ceva, altfel vom ajunge scalvii lor. Ne-am saturat de
atata abuz de putere! Timpul lor de domnie s-a terminat.

-Volturii sunt periculosi. Si-au mentinut acest statut mii de ani, spune
Carlisle.

-Stim, dar nu mai suportam sa fim calcati in picioare, spune un vampir

mai micut.

-Zilele trecute au navalit peste un clan, care nu facuse nimic si l-au ras
de pe fata Pamantului. Au spus ca au fost cativa membri ai acelui clan
care s-ar fi aratat oamenilor, dar stim sigur ca n-a fost asa, spune un vampir
saten, venind langa conducatorul lor.
 -De unde esti asa sigur?Intreaba Jasper.

-Pentru ca el facea parte din acel clan, ne lumineaza Edward. M-am uitat
cu ochi mari la acel vampir. A reusit sa scape cand Volturii au venit peste ei.

-Tu de unde sti?Intreaba vampirul.

-Citesc gandurile, raspunde Edward sec. Carlisle?

-Imi pare rau, dar nu va putem ajuta, spune

Carlisle. Vampirii au inceput sa susoteasca si unii dintre ei maraiau. Nu ne vom
baga intr-o lupta care nu-si are rostul. Nu va iesi nimic bun din treaba
asta, continua el, pe un ton mai autoritar.

-Bine, se vede ce vampiri buni sunteti! Spune vampirul blond. Voi aveti
puteri foarte mari in clan si nu va e frica de Volturi, dar sunt clanuri mai
mici care sunt lipsite de putere in fata asa zisilor regi. Sa fiti fericiti ca v-
ati tradat rasa.

-Multumim pentru nimic, raspunde Rehmet. Sper ca nu vom avea

probleme la intoarcere nu, lupisorule?Intreaba el uitanduse spre Jacob, care
tremura de nervi.

-Nu! Raspunde dur.

 I-am privit lung pe vampiri, intorcanduse inca bolborosind si disparand printre
copacii verzi si desi. Nu-mi venea sa cred ca vampirii se aduna pentru a-I da jos pe
Volturi. Va iesi o lupta sangeroasa si foarte, foarte urata. Vor pica multe capete si cele
mai multe dintre ele vor fi nevinovate. Daca Volturii vor scapa din asta, mai mult ca
sigur vor iesi tinand cont la ce garda au in spate, se vor razbuna pe nevinovati.

-Ai dreptate, Rose. Volturii vor ataca orice vampir, pe

care-l vor intalni numai ca sa arate celorlalti ca nu si-au pierdut puterea
si inca sunt conducatorii acestei lumi, adauga Edward, gandului meu.

-Ce? A tipat Renesmee speriata, venind langa Nikki.

-Nu vor avea curaj sa ne atace. Stiu foarte bine ca n-au nicio sansa
impotriva noastra, spune Jacob.

-Inca esti tanar, Jacob, spune Jasper

ganditor. Toti ne-am uitat intrebatori la el. Pentru a distruge un grup puternic,
trebuie sa-I separi, astfel ii poti distruge pe rand. Fiind uniti suntem
puternici, dar singuri nu putem face fata. Hai sa spunem ca Rose, Nikki,
Ray, Edward, Alice si Bella au vreo sansa, dar noi restul n-avem nicio
sansa.

Nikki l-a privit lung pe Jasper. Stia ca are dreptate. Dintre noi toti, ea ii cunostea
cel mai bine. Vazusem multe chestii prin mintea ei, amintiri de cand era in garda lor.
Uneorii Volturii recurgeau la mijloace josnice pentru a-si exercita puterea.

-Ce vom face, Carlisle?Intreaba Esme.

-Nu vom face nimic. Nu vom intra in lupta asta, raspunde tata ferm,
uitanduse pe rand, la fiecare.

Linistea predomina intreaga curte. Inimile lui Renesmee si Jacob erau singurele
care se auzeau si uneori cate o adiere de vant ne vajaia pe langa urechi.

-O sa iasa un macel curat, murmura Nikki langa mine.

-Linisteste-te, Nik…spune Nessie bland.

-Nu ma pot linisti…Voi nu-I

cunoasteti, la fel ca mine. Toti vampirii care au fost aici mai devreme vor
muri in cateva secunde. Volturii au multi vampirii cu puteri speciale in
garda, turuie ea.
 Emmett a traversat distanta dintre noi in cateva secunde. Si-a infasurat bratele
in jurul lui Nikki si a strans-o la piept, sarutand-o pe par. Ea si-a odihnit capul pe
pieptul tatalui ei, oftand zgomotos.

Niste furnicaturi in piept au inceput sa ma sacaie destul de tare. Ce se

intampla?De ce simteam intepaturile astea, dupa venirea acestor vampiri?

-Esti bine?Intreaba Bella, apropiinduse de mine.

-D-Da…am murmurat.

-Nu esti bine, insista ea. Te-ai albit si mai tare la fata si tremuri….

-Sunt bine! Am spus mai apasat. Oricat incercam sa-I mint, nu reuseam. Acum
toti ma priveau insistent. Ma simteam ca naiba si trebuia sa recunosc asta. Nu ma
durea ceva anume, doar ca simteam acele furnicaturi in piept si o neliniste destul de
dubioasa. Parca era stransa tot mai puternic cu niste lanturi de care nu ma puteam
elibera. M-am asezat pe scari, ramanand cu privirea blocata inainte.

-Mami?

-Te prinzi destul de greu si trebuie sa intervin personal, s-a auzit o voce
bine cunoscuta de mine. Misca-ti fundul si opreste razboiul ce e pe cale sa
inceapa.
 -Ce?Cine a vorbit?Intreaba Jacob rotindu-si
privirea prin jur.

-Asta e razboiul ce trebuie sa-l opresc?Intreb cu o voce tremurata. Daaa!

Asta e! Ce intrebare idioata am pus, dar eram prea speriata de ce se poate intampla si
nu mai gandeam limpede.

-Da! Grabeste-te, altfel va porni macelul.

-Cine e?Intreaba Nikki uitanduse la mine.

-Va vor explica ei. Eu trebuie sa fac ceva, am spus repede, ridicandu-ma de
pe scari.

-Nu te duci singura, spune Emmett prinzandu-ma de brat.

-Emmett, este prea periculos si asta e lupta mea! Am spus ferm,

eliberandu-ma din stramsoarea lui.
 -Vom merge toti! Spune Esme. Vocea
ei nu se prea auzise pana acum, dar ceva se schimbase la ea. Rose trebuie sa
opreasca acest razboi, dar nu singura…-toti ne-am uitat nedumeriti la ea-
….este un fel de test , spune privindu-ma intens. Trebuie sa inveti sa ceri
ajutorul, Rose, continua ea.

-Bravo, Esme! Mi-ai ghicit planul. Acum grabiti-va!

M-am uitat la Nikki si ma privea incruntata. De cand cu Royce, ne promisesem sa nu
mai avem secrete, dar ea nu stia ca odata ce incepi cu secretele iti e foarte greu sa te
opresti pentru ca timpul se scurge rapid si aflarea adevarului poate adduce suferinta.

-O sa-ti explic cand ne intoarce, i-am spus repede.

-Bine, raspunde sec.

Am lasat-o asa pentru ca acum aveam o misiune foarte grea. Intreaba lume a
vampirilor statea sa se destrame si viitorul rasei noastre era pe umerii mei.

Opriti (capitolul 66)

Aro POV
 Eram in dormitor cu Suplicia. Dupa o noapte plina de pasiune, acum stateam
imbratisati si ne bucuram de prezenta partenerului de viata.

-Aro…sopteste Suplicia.

-Hmmm?

-Elibereaza-l pe Rahmi si lasa-l sa fie fericit, murmura ea in pieptul meu.

-Nu pot sa-l eliberez. O voi aduce inapoi pe Nikki si el ma va ajuta.

Daca totul merge bine, poate ii pot aduce si pe ceilalti din clanul Cullen.

-Sti foarte bine ca Nikki nu se va mai intoarce aici.

Familia lui Carlisle e puternica si aici nu ma refer la inzestrari. M-am intors
spre ea, proptindu-ma in cot. Se iubesc unul pe altul si asta ii face mult mai
puternici decat am fost noi vreodata. Te rog, elibereaza-l…pentru mine, se
roaga ea.

-Nu pot si hai sa incheiem acest subiect. I-am ridicat capul si am sarutat-o
cam brutal.

Un ciocanit puternic ne-a interrupt. Am injurat. Uram sa fiu interupt in astfel de

moment.

-Intra! Am spus apasat.

-Aro! Striga Suplicia la mine. Nu a mai avut timp sa plece pentru ca Alec
navaleste in camera si ramane blocat cand vede din ce ne-a interupt. Suplicia reusise
sa se infasoare cu cearceaful si se intorsese cu spatele la noi.

-Ce arde, Alec?Intreb suparat.

-Stapane…vampirii vor incepe un razboi daca nu abdicati, spune

repede.
 -Astia vor sa moara? Am spus serios. Nu ne pot forta, pentru ca n-au
nicio putere in fata noastra.

-Sunt mii de vampiri in apropierea

Volterrei si se indreapta spre noi, continua el pe acelasi ton agitat.

-Cheama-I pe Marcus si Caius in sala mare, am poruncit. A dat din cap si a

disparut.

M-am dat jos din pat si am ramas pe marginea lui, cu palmele stranse pe genuchi
si privirea fixata spre inainte. Acum ar fi fost minunata puterea lui Nikki, dar ea nu
este aici. Nu este momentul potrivit sa dezvalui puterea lui Rahmi si ca este legat de
Nikki. Acum trebuia sa dezvalui tuturor vampirilor care vor sa ne atace, puterile
garzii noastre. Sunt destul de multi si cu puteri serioase si periculoase, dar nu trebuie
sa uitam ca si vampirii care au venit sa ne detroneze sunt inzestrati. Era normal ca nu
toti, dar mai mult ca sigur destul de multi.

-O sa trecem si de asta, spune Sulpicia, punandu-si mana pe a mea.

-Vreau sa stau cu Athendora si Sakura. I-am spus evitandu-I

privirea. Daca lucrurile se complica o s-o trimit pe Heidi cu voi si plecati cat
mai departe de locul asta.

-Aro, daca e sa mor, atunci voi muri langa tine, spune hotarata,
prinzandu-mi fata in palme si lipindu-si frunte de a mea.
 -Vei pleca si e ultimul meu cuvant!

M-am ridicat si am mers la sifonier, imbracandu-ma in cateva secunde. Tocmai

ma incaltam cand am vazut o umbra in spatele meu. M-am ridicat si am vazut-o pe
Sulpicia in spate cu cearceaful infasurat in jurul ei.

-Aveti grija, sopteste ea. Te iubesc! S-a apropiat de mine si m-a sarutat
tandru.

Cand am ajuns in sala tronurilor Caius si Marcus erau deja acolo, impreuna cu
alti vampiri din garda, care erau mai sus decat altii.

-Aro, sunt foarte multi. Este posibil ca puterea noastra sa nu

razbeasca impotriva lor, tuna Caius, dand un pumn zdravan in masa. Aceasta s-a
rupt in doua si cateva aschii au sarit spre noi.

-Trebuie sa ne pastram calmul, spune Marcus.

-Sasuke! Aduna vampirii si vom merge sa ne intampinam musafirii

nepoftiti.

-Aro, esti sigur?Intreaba Caius. Din ce-am auzit stiu ca sunt destul de
multi vampirii. Nu stim ce puteri se ascund printre ei…

-Sti daca sunt si Culleni?Intreb privind pe fereastra.

-Nu i-a vazut nimeni, spune Jane, intrand in camera.

-Era de asteptat ca prietenul nostru Carlisle sa nu se bage in asa

ceva, am spus furios.

-Stapane, suntem pregatiti, spune Sasuke bagand capul pe usa.

-Bun, atunci sa mergem! Maraie Caius.

In fruntea armatei noastre, am plecat sa ne intampinam musafirii cum se cuvinte.

Nu stiam peste ce vom da, asa ca am anuntat-o din timp pe Heidi ca la semnalul meu
sa dispara sis a le apere pe sotiile noastre.
 Eram la iesire din oras. Soarele stralucea puternic pe cer si vampirii astia idioti
atacau acum. Spre bucuria mea, eram intr-un loc ferit de privirile curioase ale
oamenilor, dar un numar atat de mare de persoane, nu putea trece neobservat oricat
de mult s-ar fi chinuit ei sa stea ascunsi. Nu a trebuit sa asteptam mult, pentru ca
vizitatorii nostru au aparut dintre copacii si s-au oprit la o distanta considerabila in
fata noastra. Mraieturi feroce s-au auzit din ambele tabere.

-Este timpul sa platiti pentru tot ce-ati facut! Spune un vampir solid care a
iesit in fata armatei care venise sa ne omoare.

-Aveti curaj nu gluma, rade Caius, dar nu era

rasul lui. Va dam o sansa sa plecati, inainte sa va distrugem pe toti.

-Nu plecam pana nu va distrugem! A strigat unul dintre vampiri atacand. A

fost pus imediat la pamant dar nu omorat.

-Plecati de buna voie sau nu? Intreaba Marcus.

-Nu vom pleca de aici pana cand voi nu veti fi distrusi, a marait romanul
Stefan.

-Stefan, vad ca tu chiar nu te inveti minte. Tot la fel de necopt la minte

ai ramas. Trebuie sa incepi sa realizezi ca aceasta lume are nevoie de noi.
Am condus-o atatia ani…nu am mai putut continua pentru ca am fost interupt de
zumzetul din jurul meu.

-Da, omorand si vampiri nevinovati, am auzit din multime.

 -Nu am facut nimic altceva, decat sa-I indepartam pe cei care ne-au
pus in pericol, spune Marcus.

-Sunteti niste criminali si asta se va termina aici, tuna Vladimir.

Ambele tabere au luat pozitiile de atac si noi printre ei. De data asta intram si noi
in lupta. Chiar inainte ca cele doua armate sa ajunga una la alta o crapatura imensa
si un foc urias s-a ridicat intre noi formand o bariera. Am ramas socati cand am vazut
cine era in fata noastra.

Rose POV

Cu cat ne apropiam mai mult de Volterra, dadeam de tot mai mult vampire
furiosi si hotarati. Alergam incontinuu, chiar daca ne intalnisem si cu prieteni pe
drum. Romanii, clanul Denali, Peter si Charlotte ni s-au alaturat cand ne-au vazut.
Carlisle le-a explicat pe scurt ce cautam acolo si roamnii au inceput sa protesteze.

-Volturii, trebuie sa cada! Carlisle, era sa va omoare odata! Spune

Vladimir. Acum este momentul nostru.

-Veti pierde in fata Volturilor, spune Carlisle.

-Liniste! Am tipat la ei si cativa vampiri pe

langa care am trecut, s-au uitat lung la mine. Stefan, Vladimir, va multumesc ca
a-ti vrut sa luptati alaturi de noi atunci, dar acum este in joc viitorul
familiei mele si viitorul vampirilor. Vampirii cu care au venit atunci erau
martori, cei pe care ii veti vedea acum sunt luptatori. Fac parte din garda
si sunt extreme de puternici, am spus apasat. Nikki s-a uitat cu ochi mari la mine.
Nici eu nu aveam de unde sa stiu toate astea, dar le vazusem in mintea fiicei mele.

Mai aveam vreo 10 kilometri pana ajungeam in Volterra. A trebuit sa incetinim

ritmul de alergat pentru ca erau tot mai mult vampirii care ne blocau drumul. Cativa
au vrut sa ne atace din cauza lui Jacob. Le spusesem ca e o idee extreme de proasta sa
aducem un varcolac aici,dar ca de obicei nu ma asculta nimeni si nu mi-am mai batut
capul cu ei. Majoritatea vampirilor adunati au fost uimiti de prezenta noastra, pentru
ca eram cunoscuti drept pasnici. Se pare ca lupta era pe cale sa inceapa pentru ca
vampirii din fata noastra se pregateau de atac. Eu, Bella, Ray, Nikki si Carlisle eram
primi. Am schimbat o privire aproape invizibila cu Bella, Nikki si Ray si am marit
pasul, lasandu-I pe ceilalti putin in urma. Nu mai puteam inainta repede printre
vampirii furioasi, asa ca am luat-o prin copaci, noroc cu ei, ca altfel nu stiu ce faceam.

-Si ce facem cand ajungem acolo?Intreaba Ray.

-Ii vom opri, raspunde Bella.

-Crezi c-au inceput?Intreaba Nikki mai mult pentru sine.

-Nu cred, am raspuns. Daca incepea lupta ar fi fost o nebunie jos. Sper
sa nu ajungem prea tarziu…

-Vom ajunge la timp, spune Ray hotarat. Oricum vroiam sa vizitez

Volterra, acum o pot face, continua el entuziasmat.

-Nu am venit sa vizitam Volterra, Ray, il mustreaza Nikki.

-Bine…se incrunta el.

M-am uitat la Nikki si a clatinat din cap. Ray inca nu constentiza situatia asta.
Rasa noastra era in pericol acum. Putea aparea vreun om aici, in orice clipa si ar fi
vazut o masa de globuri stralucitoare, care se omoara intre ele. Mi-am permis sa
arunc o privire in spate si i-am zarit pe ceilalti croindu-si cu greu drum prin multime.
 -Aproape am ajuns, ne anunta Nikki.

Incordarea a crescut si mai mult, iar un miros puternic de sange amestecat cu

venin si fier plutea prin aer. Nu stiu daca mi se parea sau chiar asa era, dar sincera sa
fiu nici nu vroiam sa aflu. Privind mai atent spre inainte am vazut si armata
Volturilor pregatita de atac.

-Nu mai avem timp, striga Bella. Vor incepe!

-Nikki, fa o crapatura intre cele doua tabere si de restul ma ocup eu, i-

am spus repede.

-Si eu ce fac?Intreaba Ray nerabdator.

-Tu esti atent ca niciun vampir sa nu treaca de acea bariera, am

spus. Bella ii pazesti pe ei daca e nevoie, i-am soptit.

A dat afirmativ din cap, dar nu i-a placut

asta. Padurea se terminase, asa ca a trebuit sa ne croim din nou drum printre
vampiri. Am vazut cele doua tabere luand pozitiile de atac si m-am uitat agitata spre
Nikki. Chiar cand vampirii s-au pus in miscare, pamantul a inceput sa se cutremure si
am vazut un crater imens formanduse intre cele doua
armate. Ma asteptam ca vreun viteaza sa
vrea, sa sara peste crater, asa ca am umplut groapa cu un zid de foc. Maraieturi
nedumerite se auzeau peste tot in jurul nostru. Spre fericirea noastra, familia ni s-a
alaturat repede, inainte ca lucrurile s-o i-a razna. Cu un ultim efort, am ajuns unde ne
propusesem. Am lasat zidul de foc jos si am privit vampirii. Toata familia mea era
aliniata in fata armatei lui Aro. Nu m-as fi gandit niciodata ca voi ajunge sa-I salvez
pe vampirii care au vrut sa-mi distruga familia. Socul si nedumerirea se citea pe
chipurile vampirilor din ambele tabere.

-Incetati aceasta lupta care nu-si are rostul, spune Carlisle pe un ton
destul de ferm.

-Carlisle?! L-am auzit pe Aro in spatele nostru.

M-am uitat in spate, la Aro si l-am

vazut cu ochii scosi din orbite. Am pufnit in ras. Cu siguranta nu se astepta la asta; noi
sa-I salvam….in fine, sa oprim macelul.

-De partea cui esti, Carlisle?A intrebat Caius, curios de-a binelea.
 -Nu suntem de partea nimanui, a
raspuns tata. Nu vrem ca acest razboi sa continue. Noi am venit aici sa
incercam sa va facem sa va rezolvati problemele pe cale pasnica, nu am
venit sa luptam.

-Nici noi nu vrem sa lupta, dar trebuie sa ne aparam si sa-I invatam

pe acesti vampiri sa-si cunoasca locul, spune Marcus.

-Dar daca ar fi sa alegi, pe cine ai alege?A continuat Caius cu intrebarile,

ignorandu-I raspunsul.

Am vazut cu coada ochiului cativa vampiri din tabara cealata ca si-au luat avant
ca sa sara peste craterul facut de Nikki. Am ridicat din nou zidul de foc, facandu-l in
asa fel incat sa putem vedea prin el, dar sa fie in acelasi timp fatal pentru un
vampir…sau singurul varcolac de pe aici. I-am vazut pe cei din familia Denali
inaintand pana langa conducatorul taberei adverse. Tanya si Kate vroiau sa se
razbune pe Volturi pentru moartea Irinei, dar aici fusese doar vina ei. Din cauza ei
puteam muri cu totii.
 -Stati cuminti si nimeni nu se va arde, le-am
spus, mentinand zidul ridicat. Si Caius, daca ar sa alegem, ne vom alege
familia. Suntem neutri in chestia asta, am arata spre cele doua tabere. Daca
acest razboi va continua…

-Va veti lua talpasita, a continuat Jane, iar in tonul ei am simtit ura.

-Da, vom pleca, m-a aprobat tata. Imi pare rau ca nu va puteti intelege
civilizati si vezi face o baie de “sange”. Un singur lucru, inainte de a
pleca…nu uitati ca sunteti aproape de oras si oamenii pot aparea in orice
clipa. Nu puneti toti vampirii in pericol pentru o idiotenie.

Nikki si Ray, scurtau cu privirile armata Volturilor. Nu trbuia sa intru in mintea

ei ca sa stiu pe cine cauta, dar acel cineva nu era aici. Un tipat ascutit m-a facut sa
tresar. M-am intors automat spre zidul de foc si am vazut un vampir trecand prin el.
Am oprit zidul imediat, dar era prea tarziu pentru acel vampir.

―Rahat!‖Am injurat mintal.

-Si voi sunteti de partea Volturilor?Striga Tanya la noi. Erati familia

noastra…

-Suntem, striga Alice.

-Nu sunteti!
 Vampirii din tabara adversa au luat pozitia de atac. Isi dadusera seama care
dintre noi avem puteri si cineva se juca cu noi in momentul asta. Eu, Nikki, Jane si
Alec, ne-am prabusit in genuchi, simtit cum ne explodeaza capul.

-Ce se intampla?Striga Ray speriat.

-Puterile lor. Bella! A strigat Edward.

Durerea a incetat repede si ne-am revenit. Unii dintre vampirii adverse au trecut
peste crater si au inceput lupta. Am schimbat o privire fulgeratoare cu familia si nu
stiam ce face. Cand un vampir solid l-a atac pe Jacob si Jasper atunci am intrat si noi
in lupta.

―Trebuie sa opresti razboiul, nu sa lupti in el!‖ A strigat Moka in capul meu.

―Cum vrei sa fac asta, cand ne ataca?‖

―Aminteste-ti!‖

―Ce dracu sa-mi amintesc?!‖

O lovitura in umar m-a trantit pe jos. Ridicandu-ma repede am dat nas in nas cu
Tanya.

-Tanya! Nu vreau sa luptam…i-am spus ferindu-ma de un alt atac.

 -Nu ii mai protejati! Au facut prea mult rau! A strigat la mine.

Tot ma feream de atacurile ei, dar nu vroiam sa ripostez, pentru ca orice ar spune
Tanya, face parte din familie.Ceilalti intrasera si ei in lupta. Vampirii nu ne puteau
ataca prin puterile lor pentru ca eram protejati de Bella si Heidi. Sa distrugi doua
scuturi era imposibil. Incercam sa ma gandesc ce trebuia sa-mi amintesc, evitand si
atacurile Tanyei.

―Aminteste-ti cine esti!‖ A strigat Moka, in capul meu.

M-am uitat la familia mea si i-am vazut ocupati. Ray si Nikki isi foloseau puterea
din plin, tinand vampirii la distanta de ei, dar nu le faceau fata tuturor. Imi era frica
sa-mi folosesc puterea ca nu cumva sa distrug scuturile ce ne protejau.

―Asta e! Aveti grija!‖ Am gandit si Edward s-a intors spre mine.

I-am dat o palma Tanyei si am azvarlit-o peste crater.

-OPRITI-VA!!!!!!! Am tipat si o
explozie de cozi, de foc a aparut. Vampirii din jurul meu s-au indepartat rapid.

-Esta la fel ca atunci…am auzit-o pe mama.

-Incetati aceasta lupta ACUM! Am marait si cozile de foc au despartit

vampirii din ambele tabere. Luptatorii asa zisei dreptati au trecut din nou dupa crater,
dar au ramas in garda. Noi, ne-am relaxat putin. Bun, incercati sa vorbiti
civilizati! Ziceti ca sunteti superiori oamenilor, dar actionati la fel ca ei!

-Crezi ca daca faci parte din clanul Cullen si ai puterea asta ne e frica
de tine? A strigat un vampir advers.
 -Rose, nu! Mi-a spus Edward, prinzandu-ma de brat.

-Lasa-ma, asta trebuie sa fac!

M-am eliberat din mana lui Edward si am sarit peste crater, chiar in fata
vampirului care comentase mai devreme. A facut un pas in spate, dar statea in pozitie
de atac.

-Nu vreau sa ma lupt si nici ei nu vor. Poate Volturii au facut multe

greseli, dar au mentinut echilibrul in lumea noastra. Eu nu-I cunosc asa
bine. Odata era sa ne omoare, pentru ca am fi incalcat legea, dar totul s-a
clarificat. A doua oara mi-au furat fiica.

-Vampirii n-au copii! A spus baiatul din fata mea.

-Sa spunem ca sunt mai speciala. Mi-am recuperat copilul si am vrut

sa-I omor, dar nu as rezolva nimic cu asta. Raul a fost facut. Credeti ca
prietenii vostri sau familiile care au fost ucisi de ei ar vrea sa muriti
pentru chestia asta sau sa-I omorati pe Volturi? Susoteli au inceput sa
predomine linistea ce se asternuse peste cele doua tabere. Ganditi-va… Am trecut
inapoi la familia mea si i-am privit pe ceilalti.

-Ar fi vrut sa-I razbunam! A strigat conducatorul taberei adverse dupa

cateva minute de liniste.

-Nu, ar fi vrut! Au intervenit Nikki si Carlisle in acelasi timp.

Cei doi au inceput sa vorbeasca pe rand si sa le explice vampirilor cum sta treaba
pe langa Volturi. I-am ascultat si ma soca ce auzeam. Volturii erau ingrozitori si cu cat
ascultam mai multe, vroiam sa schimb tabara. In tot acest timp, cat tata si Nikki au
vorbit, Volturii au stat tacuti.

-Nu vor sa de-a explicatii, sopteste Edward langa mine.

-Nu comentez, pentru ca ma enervez si cred ca-I omor eu

instantaneu, i-am spus pe acelasi ton scazut.
 Dupa ce Nikki si tata au terminat de vorbit, vampirii au hotarat ca n-are niciun
rost sa-I omoare, pentru ca oricum mortii lor nu se vor mai intoarce inapoi. Familia
Denali a ramas pe loc, dar n-au venit peste crater la noi. Tanya si Kate stateau pe jos,
cu Garrett si Nathan langa ele.

-Frumoase cuvinte, Carlisle, spune Aro mergand langa tata.

-Ma bucur ca totul s-a terminat cu bine, spune Carlisle.

-Nikki, nici nu sti ce bine imi pare sa te vad, spune Aro, venind spre Nikki.
M-am pus in fata ei, dezvelindu-mi coltii.

-Pana aici! Am marait.

-Calm, Rosalie, rade el. Tocmai ne-ati salvat, deci nu va vom face
rau, contina el cu acelasi zambet idiot pe chip.

-N-aveti nicio sansa in fata noastra! Striga

Ray. Unde este Rahmi? Intreaba el. Nikki a tresarit langa mine.

-Rahmi? Hmmm…nu stiu…spune Aro ridicand din umeri.

-Rahmi este acolo unde trebuie sa fie.

 -L-ati omorat?! Nikki a iesit din spatele meu si s-a
pozitionat in fata lui Aro. Jane si Heidi erau imediat langa Aro.

-Nu l-am omorat, Doamne fereste, raspunde Aro. Doar ca are cateva
lucruri la care sa se gandeasca si i-am oferit spatiu, continua el pe acelasi ton
nepasator.

-In fine, sa plecam de aici, spune Carlisle.

-Asa repede?Intreaba Aro. Mai stati…

-Plecam! Spune Emmett.

-Nu plec pana nu-mi vad tatal! Tuna Ray.

-Ray! A strigat Nikki la el.

 -Stim ca Ray este fiul lui Rahmi, spune
Marcus. La asta se gandeste Rahmi, in momentele astea.

-Vreau sa-l vad!

-Ray, inceteaza. Nikki il prinde de mana si il strange la pieptul ei.

-Nu poate acum, dar il vei vedea curand…foarte curand…spune Aro,

uitanduse la fiecare.

Dupa cateva rugaminti ale mamei lui, Ray a cedat si am putut pleca. Clanul
Denali au venit cu noi. Inafara de Carlisle si Esme nimeni nu-I baga in seama. Ray se
tot uita inapoi si am putut vedea lacrimi in ochii lui. Nelinistea pe care o simtea Nikki
se transmitea si la mine, iar asta incepea sa ma sperie. Era ceva ciudat in legatura cu
aceasta neliniste. Cred ca era din cauza lui Rahmi, dar nu vroiam sa vorbesc acum cu
ea, pentru ca nu se simtea deloc bine, sentimental vorbind.

―Bravo, Rose!‖

―Multumesc, dar nu am facut singura asta, ci toti meritam multumiri!‖

―Intotdeauna trebuie sa ceri ajutorul atunci cand ai nevoie. Nu trebuie sa incerci,

sa rezolvi singura toate problemele.‖

―Asa voi face.‖

 M-am uitat la familia mea si am zambit. Oprisem un razboi in lumea vampirilor
si toti eram intregi. L-am luat de mana pe Emmett si am primit cel mai frumos si dulce
zambet de care poate avea parte o femeie de la sotul ei.

Nevinovat (capitolul 67)

Nikki POV

Chiar daca ne indepartasem ceva de Volterra mintea mea inca era la cuvintele
Volturilor. La cum ii stiam, Rahmi nu statea sa se gandeasca cum spusesera ei, ci era
inchis pe undeva. Trebuie sa recunosc ca am fost uimita sa aflu ca inca era viu dupa ce
regii aflasera ca-I mintise. Nu se mai intamplase asa ceva niciodata, cel putin nu cat
statusem eu cu ei.

-Nikki! Ma striga cineva. Am scuturat din cap, revenind la cruda realitate.

-Da, unchiule.

-Cineva are sa-ti de-a ceva, spune zambind.

M-am oprit langa el, privindu-l nedumerita. S-a uitat peste umarul meu si l-am
vazut pe Blex apropiinduse.

-Ce faci aici?Il intreb uimita. Nu-l vazusem printre vampirii adunati de
Volturi pentru a distruge armata venita sa-I indeparteze dupa tron.

-Rahmi este cel mai bun prieten al meu,

deci…imi face cu ochiul. Am ridicat o spranceana la el. Uite, imi intinde o foaie
impaturita. Ar fi mai bines a va indepartati cat mai mult, continua el. Volturii
planuiesc ceva…Trebuie sa plec, pa.

-Stai! Rahmi e bine?Il intreb agitata.

 -Da…oarecum, dar nu stiu ce au de gand cu el, este foarte ciudat…

-Multumesc. Blex, te rog… daca se intampla ceva cu Rahmi, anunta-

ma.

A dat din cap, afisand un zambet micut si a disparut printre copaci. L-am privit
cum se indeparteaza si am strans scrisoarea in mana. Imi era fraca s-o citesc. Daca
Rahmi era bine pana acum, nu stiu cum va fi mai incolo. Volturii ticluiesc un plan si
sigur nu este ceva bun.

-Citeste-o, mami, imi spune Ray.

-O voi citi cand ajungem acasa, i-am spus cu o voce tremurata, indesand
scrisoarea in buzunarul gecii.

-Citeste-o acum, poate tata are nevoie de ajutor si noi nu facem

nimic.

-Ray o voi citi acasa. Rahmi va fi bine. Sper ca va fi bine…am continuat in

minte.

-Nikki, ar trebui sa ne grabim spre casa sa nu uitam ca tu nu esti in

cea mai buna conditie, a spus Renesmee ingrijorata.

Jacob a scos un sunet ciudat si a impins-o pe Nessie cu botul, in umar.

-Jacob, nu ne vom odihni, raspunde unchiul Edward lupului maro. Intr-o

zi vom ajunge acasa, daca alergam incontinuu.

-Edward are dreptate, aproba tata.

Ne-am regrupat toti si am pornit din nou la drum. Alergam alaturi de fiul meu
si matusa Alice, dar gandurile imi incetosau privirea. Ma feream de orice obstacol imi
iesea in fata, dar mintea imi era la scrisoarea impaturita in buzunarul meu.

Restul drumul a fost linistit. Familia Denali vorbea decat cu Esme si Carlisle,
restul fiind suparati pe ei. Eu nu-I cunosteam foarte bine, dar stiam ca faceau parte
din familia noastra de mult timp si acum ne atacasera. Nu fusese un gest frumos din
partea lor, dar cred ca n-ar trebui judecati prea aspru, la urma urmei sora lor a fost
omorata de Volturi. Am auzit ca fusese vina ei, dar nu trebuia pedepsita asa. Volturii
sunt niste javre.

Luna era pe cer cand am iesit din Italia, iar vantul incepuse sa bata destul de
puternic. Alergam cu o mana tinandu-mi parul pentru ca altfel imi intra in fata.

-Poftim, imi spune mama intinzandu-mi un elastic de par.

-Mersi, i-am spus zambind. Mai ai vreunu?O intreb razand.

-Nu, pe asta l-am gasit in buzunar, rade ea.

-Aha.

-Inceteaza, Jacob, striga Edward la el.

-Ce este?Intreaba Renesmee, uitanduse la Jacob.

-Jacob a obosit si vrea sa se

odihneasca, spune Edward calcat pe nervi.
 -Parca ai avea 1000 de ani, caine, spune mama de
langa mine. Jacob isi infige labele din spate in pamant si arunca in spate cu putin
pamant. O sa te tund! A strigat ea, tusind din cauza profului ce plutea acum in jurul
nostru. Norocul meu fusese ca-mi tinusem respiratia, dar nu credeam ca mai puteam
mult, pentru ca mama era cam prafuita si arata foarte haios.

-Jacob, ai inebunit?Nikki este insarcinata! A strigat Renesmee la el.

Jacob s-a uitat cu niste ochi de catel nevinovat la mine, dupa ce a primit o palma peste
umarul drept.

-Este in regula, Jake, i-am spus repede. Chiar daca praful ramasese in
urma, mama inca se mai scutura, chiar daca se indepartase de mine inca inhalam acel
praf si oricat de mult nu-mi doream acest copil, nu vroiam sa-I fac rau.
 Am zambit la acest gand si mi-am continuat alergatul. Alaturi de familia mea
uitam de griji si de probleme, dar ele inca existau si acum ce-a mai mare problema era
Rahmi. Nu vroiam sa pateasca ceva…n-as fi suportat sa-l pierd. Speram sa fim in
curand impreuna, dar viitorul nostru impreuna parea sumbru.

Dupa o zi de alergat incontinuu, am ajuns in sfarsit in Forks. M-am simtit

eliberata cand am vazut pancarda ―Bun venit in Forks!‖ Trebuie sa recunosc ca toata
agitatia asta ma slabise destul de mult si fara sa bag de seama pana acum, copilul se
misca destul de mult in pantecul meu. Instinctiv mi-am dus mana la burta si i-am
simtit o alta lovitura. Cu fiecare miscare, simteam ceva ciudat in mine. Incepeam sa
tin la acest copil si nu vroiam asta.

―Trebuie sa-l urasti, Nikki! Trebuie! Nu este un copil normal!‖ Imi tot repetam in
minte.

Am simtit o privire atintita asupra mea si cand mi-am ridicat capul am dat de
unchiul Edward, care ma privea dezaprobator. M-am incruntat si m-am uitat in alta
parte. Nu mai aveam mult pana acasa, cand un miros puternic de puma m-a izbit din
plin. Simturile de pradator, au intrat automat in actiune si m-am oprit, ascultand prin
jur, incercand sa gasesc unde se afla animalul.

-S-a intamplat ceva?Ma intreaba Ray.

-Nu, mergeti acasa, vanez ceva si vin si eu, i-am spus repede, plecand de
langa ei.

A mai spus ceva dupa ce am plecat, dar nu am putut auzi din cauza ca eram
prea concentrata si prea atrasa in vanatoare. Nu a durat mult pana ce am gasit felina.
Era la raul ce despartise candva teritoriul nostru de cel al varcolacilor. Am luat
pozitia de atac si am asteptat sa atac. Era cu spatele la mine, stand cu capul in jos,
pentru a bea apa. O caprioara venita si ea sa se adape, numai ca ea era pe partea
cealalta a raului i-a atras atentia pumei. Chiar cand se pregatea sa sara in apa, m-am
napustit asupra ei si mi-am infipt coltii in gatul ei, lasand sangele cald sa-mi inunde
corpul. M-am bucurat din plin de sangele pumei, iar copilul parea multumit, cel putin
pentru moment.Dupa ce am ascuns trupul pumei, m-am indreptat spre casa. Cum am
ajuns, am mers glont in camera mea si am inchis usa cu cheia. Nu vroiam sa fiu
deranjata cat citeam scrisoarea de la Rahmi. M-am asezat pe jos, sprijinita de pat si
am scos scrisoarea din buzunar, despadurind-o. Inainte de a ma apuca de ea, am
trecut cu degetele peste scrisul lui si am simtit furincaturi in stomac.

Lacrimile curgeau siroaie pe obraji, cand am terminat de citit scrisoarea. Am

strans-o in pumn si am aruncat in usa. M-am trantit pe jos si am inceput sa plang in
hotote. Puteam muri in orice clipa, din cauza lui. De ce trebuie sa se intample asta? De
ce nu-l pot ura chiar daca ma va duce la moarte?De inca il iubesc cand ar trebui sa-l
urasc? Aceste intrebari mi se tot repetau prin minte si nu puteam gasi un raspuns
coerent pentru ele.

Dupa doua saptamani, am reusit sa le spun si celorlalti ce scria in scrisoarea lui

Rahmi. Toti au fost socati si speriati, pentru ce se putea intampla. Am reusit sa-I
linistesc, dar si eu eram agitata. Vroiam sa merg in Volterra si sa inchei odata pentru
totdeauna treaba asta cu Volturi. Familia mea va avea de suferit dupa urma mea si nu
vroiam asta.

Renesmee statea numai cu mine ca si cum as fi fost handicapata si nu ma scapa

din ochi, nici macar o clipa. Era o zi ploioasa de duminica si stateam in camera mea,
impreuna cu Nessie, care se uita pe niste reviste cu accesori pentru bebelusi.Era atat
de entuziasmata incat imi venea sa vomit. Cum putea sa iubeasca o chestie, care venea
pe lume dintr-o greseala?Un traznet puternic, a facut-o pe Nessie sa tresara si eu am
pufnit in ras. Prost! Pentru ca rasul asta mi-a provocat niste dureri groaznice in burta.
Am scos un geamat scurt si m-am trantit pe spate, pe perna.

-Nikki, esti bine?Intreaba Nessie

speriata, punandu-mi mainile pe burta.

-Cred ca….Awwww! Bunicule! Mamiii! Am strigat.

Cei doi au intrat rapid din camera, urmati indeaproape de tata, Jacob si
unchiul Edward.

-Ce se intampla?Intreaba Nessie.

-Naste, ii spune Edward. Jacob, scoate-o afara.

-Nu! A protestat ea.

 -S-o ducem in camera
medicala, spune bunicul. M-a ridicat in brate si a fugit cu mine in camera medicala.
Simteam ca ma rup in doua.

-Emmett, mergi dupa sange, ii

spune mama. Gata, scumpo, totul va trece repede, imi spune ea tinandu-ma de
mana si mangaindu-ma cu cealalta pe frunte.

-Nikki, incearca sa te relaxezi, imi spune bunicul.

-Sa ma ce?! Scoate-l odata din mine! Am tipat la el.

L-am vazut cum clatina din cap, dar nu l-am bagat in seama.

-SCOATE-L!!! Am repetat inca o data, de data asta pe un ton mai ridicat ca

prima data.
 -Gata, puiule, gata, imi sopteste mama. Cred ca o durea groaznic mana,
pentru ca o strangeam cat de tare puteam. Nu vroiam asta, dar nu ma puteam
controla acum.

-Fa ceva, bunicule! A strigat Nessie la el.

-Renesmee, hai sa mergem afara, ei se descurca aici, ii spune unchiul

Edward.

-Nu ies!

-Bine, dar atunci lasa-I.

L-am privit pe bunicul cum se apropie cu bisturiul de burta mea, apoi am simtit
cum ceva ma taie. Am scos un tipat nepamantesc si mama a trebuit sa ma tina pe pat,
pentru ca durerea era ingrijozitoare si am vrut sa ma ridic. Unchiul Edward m-a prins
de picioare, in timp ce mama ma tinea de umeri, iar bunicul umbla prin burta mea, iar
Jacob imi tinea burta, pentru a nu se inchide la loc.

-Ce e Carlisle? Intreaba mama.

-Are cordonul infasurat in jurul lui…Daca il tai acum poate

muri…

-La dracu, e vampir! Am tipat la

ei. Scoate-l din mine si gata! Taie cordonul!

-Tineti-o nemiscata, spune el.

Am simtit mainile bunicului imi umbla prin burta si era foarte ciudat. Ceva a
fost taiat, iar greutatea pe care mi-o oferea copilul a disparut imediat ce acesta a fost
zgomotos. A inceput sa planga puternic. Plansul lui m-a facut sa tresar. Jacob imi
elibereaza burta si ramane fascinate de mica creatura din mainile bunicului.
 -Este un baiat, anunta bunicul. Vrei sa-l vezi Nik?Intreaba el apropiinduse
de mine.

-Nu! I-am spus intorcand capul spre mama, care se asezase pe pat si ma
mangaina pe frunte.

-Renesmee mergi la parter cu el, ii spune bunicul. Jacob si unchiul Edward

au iesit din camera, iar eu m-am putut relaxa in sfarsit.

M-am uitat la mama si am vazut-o plangand. Mi-am apropiat mai mult capul
de ea si m-a sarutat pe frunte. Fara sa-mi dau seama lacrimile au inceput sa-mi
alunece si mie pe obraji.

-Gata, a trecut, imi sopteste mama.

-Nikki, inteleg ca nu vrei sa-l

vezi, dar sa sti ca va trebui sa-l alaptezi putin…Ce ciudat suna asta pentru un
vampir, dar si pe Ray il alaptasem, la fel facuse si mama cu mine.

-O s-o fac si pasta…am spus incet.

Tata a venit la scurt timp cu sangele si l-am baut repede. Cand m-am simtit in
stare sa cobor, am mers in living. O auzeam pe Nessie fericita, jucanduse cu micul
monstru. Intrand in camera, versioara mea si-a intors privirea spre mine. I-am
zambit si privirea mi-a fost captata de ghemotocul din bratele ei. M-am apropiat
involuntar de ea si am vrut sa i-au copilul in brate.
 -Poti, sa-l ti, doar tu esti mama lui, spune Nessie, intinzand copilul spre
mine. Cand l-am vazut ca intinde mainile micute spre mine, m-am retras.

-Nu vreau! Am spus hotarata, dar

am mintit.

As fi vrut sa-l tin, dar nu vroiam sa incep, sa tin la el. M-am asezat pe canapea in fata
noilor parinti si eram putin geloasa. Trezeste-te, Nikki! Tu nu trei acel copil! Mi-am
spus ferm in minte. Daca ar fi fost dupa mine, n-ar fi existat acest copil. Privindu-l mai
atent am vazut ca avea ochii si buzele lui Royce. M-am cutremurat la gandul asta si
mi-am schimbat rapid privirea. Nu vreau sa am vreo relatie cu acest copil!

Decizie (capitolul 68)

Nikki POV

Dupa 3 luni de la incaierarea dintre Volturi si ceilalti vampiri, lucrurile pareau

sau se linisteasca. Lumea noastra nu mai era asa agitata, chiar daca unora nu le
convenea deznodamantul acelei incaierari. Copilul lui Renesmee si Jacob, crestea pe zi
ce trece si semana din ce in ce mai mult cu nenorocitul de taicasu.

O zi insorita si calduroasa de viner m-a scos in gradina. Jacob, baiatul, pe care-l

botezasera Aiden, Debra, Ray si tata erau in piscina. Mama, Nessie si matusa Bella
erau la masunata din gradina.
 -Mami, hai si tu! Striga Ray la mine.

-Poate mai incolo, i-am raspuns zambind.

Mi-am tras un scaun langa mama si m-am asezat. Vorbeau

despre o noua iesire pe care o planuia matusa Alice. Intrasem si eu in discutia lor, dar
nu eram atenta. Privirea imi fugea spre piscina. Ray si Debra se fereau de tata, Jacob
si Aiden. Debra era cam speriata –se tinea de gatul lui Ray de parca ar fi vrut sa-l
sfartece- de cei trei, pentru ca apareau intr-o fractiune de secunda langa ea si Ray si ii
rasturnau. Rasul lor ma facea in continuare sa ma simt vinovata ca nu pot accepta
acest copil, dar chiar nu puteam.

-Nik, cred ca matusa Alice are ceva mai mare in cap, tu ce zici?Ma
intreaba Nessie.

-Aaa…sczue, nu eram atenta, i-am spus zambind nevinovat.

-Nu mai fi cu capul in nori, Nik, ma cearta ea.

Mi-am dat ochii peste cap si mi-am rezemat capul in mana.

De data asta eram atenta la Renesmee cand simt o mana uda pe bratul meu. M-
am intors speriata de socurile atingerii si am dat de ochii aurii ai lui Aiden. Am
inghitit in sec si mi-am tras mana.

-Matusa, hai si tu, se roaga el.

-O sa vin mai incolo, i-am spus repede.

 -Hai, acum. Ma i-a de mana si ma trage spre
piscina. M-am impotrivit si s-a oprit. I-am aruncat o privire ucigatoare lui Nessie,
care a ridicat din umeri. O sa vin mai incolo! Am spus mai apasat.

-Scuze, n-am vrut sa te superi, spune el lasand privirea in pamant.

-Haide, mami. Ray care pana acum statuse la marginea piscinei, se ridica si
ma prinde de picior, tragandu-ma in apa.

-Ray Cullen! Am strigat la el cand am iesit la suprafata.

-Tu esti! Imi spune dupa ce m-a atins pe mana. Deb, stai pe bara de data
asta.

Am lasat-o pe Debra sa se ridice pe marginea piscinie si am pornit jocul. Nu era

tocmai confortabil sa inot imbracata, dar era amuzant.
 Jocul a continuat in jur de o ora. Cei
de pe margine se prapadeau de ras, vazandu-ne cum ne ―luptam‖ prin apa. Tata era
urmatorul care trebuia sa ne prinda, asa ca ne-am imprastiat. Tata a lovit apa cu
putere, iar aceasta s-a transformat in valuri mici ce s-au lovit de noi. Mi-au luat
vederea pentru cateva secunde, moment in care cineva ma i-a in brate. Cand m-am
dezmeticit, l-am vazut pe Aiden cu bratele in jurul meu si fata ascunsa in pieptul meu.
I-am pus mainile pe umeri si l-am indepartat.

-Scuze…

-Eu ies din joc. Am iesit din piscina si am intrat in casa fara a mai vorbi cu
cineva.

Cum am intrat in dormitor am mers in baie pentru a scapa de hainele ude. M-

am bagat sa fac si un dus rapid, iar cand am iesit, mama statea ingandurata pe pat.
Am oftat si mi-am scuturat parul , legandu-mi un prosop in jurul lui. In tot acest timp
a fost tacuta, dar ma privea trista. Am ignorant-o putin, ocupandu-ma de par. Cand
in sfarsit am terminat cu parul m-am asezat langa ea.

-Nikki, cu totii stim ca nu-l suporti, dar incepe sa inteleaga multe

lucruri si sa puna intrebari. Nu intelege de ce te comporti asa cu el…spune
ea.
 -Mami, nu pot sa-l am in
preajma mea. Orice atingere din partea lui imi aminteste de…

-Stiu scumpo, dar copilul nu are nicio vina.

-Exista si este de ajuns pentru mine.

-Ai fost de acord cu asta, imi reaminteste ea.

-Am fost, dar acum incep sa regret. Ai vazut cat seama cu el?A dat
afirmativ din cap si si-a pus o mana dupa umerii mei. Nu stiu daca voi
rezista…Mai astept putin sa vad ce se va intampla cu Rahmi si cred ca voi
pleca.

-Ce? Cum sa pleci? Asta e casa

ta! Spune repede, tragandu-ma la pieptul ei si strangandu-ma puternic, ca si cum
acum as vrea sa plec. Sa nu mai spui asta niciodata, sopteste ea in parul meu. M-
am afundat mai mult in acea imbratisare, pentru ca aveam nevoie disperata de ea.
 -Nu stiu daca voi reusi. Prezenta lui ma…Mama imi pune un deget pe
buze.

-O sa reusesti, pentru ca el nu este vinovat de faptele tatalui

sau, sopteste ea, ca nu cumva sa auda baiatul.

-Ma enerveaza faptul ca datorita unor persoane fara inima si minte,

trebuie sa plateasca persoane nevinovate, i-am spus revoltata.

-Scumpo…chiar daca nu vrei sa recunosti stiu ca ti la acest copil. Am

dat sa protestez, dar ma oprit. Nu-l iubesti, dar ti la el destul de mult, continua
ea. Tolereaza-l, pentru ca nu este vinovat.

Cu aceste ultime cuvinte, mama ma pupa pe frunte si iese din dormitor,

lasandu-ma cu fraza in aer.

Oricat de mult uram chestia asta, avea dreptate. Ma purtam foarte urat cu
Aiden si imi parea rau. Daca iti pare rau de comportamentul fata de o alta persoana,
inseamna ca ti la acea persoana si nu vrei s-o ranesti, dar o faci. O sa-I dau o sansa
micutului, chiar daca imi va fi greu sa ma obisnuiesc cu prezenta si asemanarea lui
fata de trecut.

Dupa ce mi-am uscat parul am iesit din camera. Nu mi-a fost greu sa-I gasesc
pe ceilalti, din cauza galagiei pe care o faceau. Cand am iesit in gradina mi-am gasit
toata familia imprastiata. Unii stateau la masa, unii pe cateva paturi intinse, pe iarba
si unii in piscina, jucanduse cu o minge uriasa de plaja. Ray, Debra si Aiden stateau pe
paturi asa ca dupa o scurta privire aruncata mamei, care ma privea zambind, am
pers la paturi.
 -Pot sta cu voi?Intreb putin timida.

-Sigur, mama, imi raspunde Ray zambind larg.

-Eu plec, spune repede Aiden.

-Nu e nevoie sa pleci, i-am spus prinzandu-l de mana. Atingerea asta, m-a
facut putin sa ma cutremur, dar mi-am revenit repede.

-V-Vorbesti serios?Se balbaie el.

-Da, vorbesc serios, am ras. Fara niciun advertisement Aiden se arunca in

bratele mele. Cateva secunde am ramas cu bratele in aer, apoi incet le-am infasurat in
jurul lui. Ray ma privea zambind si fericirea I se citea pe chip.

-Multumesc, matusa, spune el cand s-a indepartat, in sfarsit de mine.

-Pentru?Intreb nedumerita.

-Pentru ca nu mai esti asa distanta cu mine, zambeste el, timid.

-Imi pare rau ca m-am purtat asa pana acum.

-Nu e nevoie sa-ti ceri scuze. Eu imi cer scuze daca am facut ceva ce
te-a suparat.

Cuvintele lui m-au facut sa plang. Lacrimi mici, dar dese au inceput sa alunece
pe obraji. Aiden a dat sa mi le stearga, dar l-am tras in brate sarutandu-l pe par.
 -Copilul meu, am soptit atat de incet incat abia m-am auzit.

-Multumesc ca ma consideri copilul

tau, spune el zambind.

Ray se uita cu ochi mari la mine, iar eu am inghetat. Susotelile si rasetele au

incetat in gradina si chiar daca nu ma uitam la ei, simteam privirile tuturor atintite
spre mine.

―Revino-ti, Nikki!‖ Mi-am poruncit mintal.

-Da, esti la fel ca Ray pentru mine. Imediat ce-am terminat de spus
propozitia asta, am vrut sa-mi tai limba. Intrecusem prea mult masura cu asta si nu
din cauza lui Nessie si Jake, ci din cauza ca nu ar fi trebuit niciodata sa-l compar cu
Ray. Nu era asa. Ray era copilul meu, rezultat din dragoste. Aiden era rezultatul unui
viol si nu puteam trece cu vederea peste asta.

Dupa minutele lungi de inghet, tensiunea s-a diminuat si fiecare dintre noi ne-
am continuat activitatile. Ma bucur ca Aiden n-a mai pus si alte intrebari despre
situatia de mai devreme.

Rahmi POV
 Timpul se scurgea cu incetinitorul acum. Aflasem despre rascoala vampirilor si
cum ii impidicasera familia Cullen sa se lupte. Meritau tot respectul pentru asta.
Practic au sarit in apararea Volturilor. Dupa cate le-au facut au oprit razboiul, in care
mai mult ca sigur Volturii ar fi pierdut. Blex ii daduse scrisoarea lui Nikki si asta
incepea sa ma sperie. Cateodata mi-ar placea sa pot citi gandurile, asa as sti ce plan
nenorocit pun la cale cei trei regi.

Stateam intins in patul din micul meu dormitor si mi se parea ca peretii se

strang in jurul meu. Am strans tare din ochi si am incercat sa ma concentrez pe ceva,
numai ca acel ceva era Nikki sau Ray si nu suportam sa ma gandesc la ei, pentru ca
durea prea tare si ii dezamagisem prea mult. Cred ca acum Ray ma ura din cauza ca-I
pusesem mama in pericol. Stiu ca le-am gresit mult, dar n-as suporta dispretul lor.

Gandurile mi-au fost spulberate odata cu intrarea vijelioasa a lui Jane. M-am
ridicat pe marginea patului, iar ea mi-a sarit dupa gat.

-Jane, ce e?O intreb indepartand-o putin.

-Stapanii te cheama la ei. Cred ca au decis ce sa faca cu tine, sopteste

ea, iar frica ii se putea citi in glas.

-Bine, sa mergem. M-am ridicat in picioare si am

facut doi pasi spre usa, dar Jane a ramas in acelasi loc, privindu-ma trista. Sa
mergem, Jane, sti ca nu pot iesi din camera daca nu sunt insotit de
cineva, i-am reamintit.

-Rahmi, pot sa te rog ceva, inainte de a pleca?Intreaba ea cu vocea

tremurata, in timp ce se apropia de mine.
 -Spune, i-am spus rece.

-Saruta-ma…a spus repede, iar eu m-am inecat.Nu stiu ce decizie au luat

stapanii, dar vreau sa raman cu o ultima amintirie frumoasa, sopteste ea.

Am cazut pe ganduri, pentru cateva secunde. Nu-mi venea sa cred ce-mi cerea.
Chiar si daca aveam sa mor, n-o voi mai insela pe Nikki. Ma iubeste si nu merita asta.
Sper doar sa ma ierte pe lumea cealalta, pentru ca mai mult ca sigur acolo vom ajunge
amandoi.

M-am apropiat de Jane si am pupat-o pe obraz. S-a uitat cu ochi mari la mine.

-Asta e tot ce-ti pot oferi, i-am spus sec.

-Inteleg, spune rece.

A iesit din camera furioasa, iar eu am urmat-o incordat. Ma gandeam cu

groaza la verdictul Volturilor. Nu vroiam sa mor, dar nu pentru mine, ci pentru Nikki.
Ea nu era vinovata cu nimic. Eu am fost nenorocitul intotdeauna si am mintit-o de la
inceput.
 Usile mari din lemn masiv au scos un
scartait puternic inainte de a deschide. Cand am intrat in sala, am ramas uimit sa-I
vad pe cei trei regi, stand pe tronurile lor. Stiam ca orice executie era facuta cu multe
persoane in fata, pentru a le demonstra ca nu trec cu vederea tradarile, dar acum nu
era nimeni inafara de ei trei si eu, pentru ca Jane a iesit din camera.

-Dragul meu Rahmi, spune Aro venind in fata mea, luandu-mi mana in a lui.
Mi-am ascuns gandul cu acea scrisoare de Aro si spre bucuria mea nu l-a vazut.

Nu am spus nimic doar i-am studiat atent pe cei trei regi. Aveau un
coportament misterios. Ceva nu miroase a bine, mi-am spus in minte.

-Te-am chemat aici pentru ca am luat o decizie in legatura cu

tine, spune Caius pe tonul lui ingamfat.

-Ce decizie?Am intrebat serios.

Incercam sa-mi pastrez calmul, dar nu mai reuseam mult.
 -Stim ca ai o legatura foarte puternica cu Nikki Cullen si nu este
numai din cauza copilului. Legatura asta se numeste, iubire, spune Marcus.
Parea plictisit ca de obicei, dar si el era pregatit pentru ceva.

-Da, o iubesc foarte mult pe Nikki, am marturisit.

-Atunci ne vei ajuta s-o aducem inapoi si veti fi fericiti impreuna.

-Ce?! Am strigat.

-Ciocul mic! Maraie Caius.

-Vom merge dupa puterile clanului Cullen si tu ne vei ajuta sa le

avem, spune Aro relaxat. Daca nu vor sa ni se alature de buna voie, atunci
vor fi fortati. Te va durea putin, dar va merita ca sa fi impreuna cu femeia
pe care o iubesti si cu copilul tau, continua el zambind malefic.

-Nu, pot face asta, am spus in barba.

-Nu este treaba noastra! O vei face si punct! Tuna Caius.

 -Dar, nu pot…am protestat.

-O vei face, Rahmi, daca nu vrei ca iubitita ta sa moara! Ameninta Aro.

Am inghetat la auzul cuvintelor lui si la seninatatea cu care vorbea de moarte

unei persoane.

―Nu ma voi obisnui niciodata cu acest stil de viata, dar mi-am dat seama cam
tarziu de lucrul asta.‖ Am gandit.

-Stapane, vampirii pe care i-ati cerut sunt pregatiti de drum, anunta

Belx, intrand in camera.

M-am uitat cu groaza la el si mi-a cerut scuze din priviri. Nu-mi venea sa cred
ce vroiau sa faca Volturi. Adica stiam ca sunt nenorociti si fara suflet, dar acum erau
prea de tot.

Caius m-a impins afara din sala. Cu ei

in urma mea am iesit in curtea castelului. I-am vazut pe Jane, Alec, Demetri, Felix si
Belx in garda ce urma sa vina cu noi. Demetri zambea larg la mine, in timp ce Felix
lega niste lanturi groase de minile si trupul meu. Nu m-am impotrivit, pentru ca nu
aveam nicio sansa sa scap viu de aici. Sper ca micuta cititoare a viitorului sa vada
decizia Volturilor si sa fie pregatiti. Cand lacatele au fost inchise si erau siguri ca n-am
de gand sa fug –nici acum nu inteleg de ce mi-au pus lanturile astea, pentru ca era
logic ca nu fugeam. Nu as fi facut nici doi pasi fara ca Jane sau Belx sa ma opreasca-,
am pornit spre micutul orasel Forks. Vin iubito si sper sa se termine cu bine toata
porcaria asta.

Regii invinsi (capitolul 69)

Eram cu Emmett in camera si ne relaxam dupa o noapte plina. Stateam cu
capul pe piepetul lui si ii trasam absenta formele pernutelor cu degetele, iar el se juca
in parul meu cand o auzim pe Alice tipand. Ne-am luat hainele pe noi si in cateva
secunde, toata familia era in living.

-Alice, ce s-a intamplat?Intreaba Jasper

speriat.

-Volturii vin dupa noi si ….a tacut si s-a intors spre Nikki.
 -Rahmi, e bine, anunta ea. Daca el patea ceva, pateam si eu, continua
automat.

-Alice, cand vor ajunge?Intreaba Carlisle.

-Maine la pranz si vor fi in poiana mare, anunta ea.

-Le poti vedea gandurile?Intreaba Bella.

-Ne vor, spune Alice cu o voce tremurata.

-Pe cine?Intreaba Ray.

-Eu, Edward, Bella, Rose, Nikki si tu, spune ea.

-Il vom opri, maraie Emmett langa mine.

-Tati, daca vom face vreo miscare il vor omori pe Rahmi si odata cu
el si pe mine, spune Nikki, iar lacrimile au inceput sa-I curga pe obraji.

-Gata, puiule, o sa trecem si peste asta, i-am spus imbratisand-o.

-Trebuie sa ne pregatim pentru venirea lor, maraie Ray.

-Nu avem cum si de ce sa ne pregatim, Ray. Daca ii vom ataca ii vor

omori pe Rahmi si pe Nikki, spune Esme.

-Merg sa anunt haita, spune Jacob.

-Jake, sa le explici si situatia, sopteste Nessie.

-Matusa Nikki, dar cum de esti legata de acel Rahmi?Intreaba Aiden.

-Rahmi este tatal meu, il informeaza Ray.

-Tata tau?! Si cum de sunt legati asa? Mami si tati nu sunt…spune el

nedumerit.

-Poveste lunga, Aiden, ii spune Emmett.

 Gandurile lui Nikki ma speriau si mai tare. Imi era groaza sa ma gandesc ca ar
putea fi ultima zi in care imi voi putea tine fiica in brate. As fi vrut sa-l strang de gat
pe neispravitul ala de Rahmi. Imi pusese fiica in pericol pentru planurile meschine ale
Volturilor.

Emmett s-a asezat langa noi pe canapea si ne-a imbratisat pe amandoua.

-Va iubesc, ne-a spus el si ne-a sarutat pe fiecare in parte.

-Si noi, am raspuns eu si Nikki.

Tensiunea plutea in aer si toata lumea era cu nervii la pamant. Volturii facusera
un plan destul de bun ca sa ne prinda in capcana si le iesise. Orice miscare am fi facut
ii puteau face rau lui Nikki si asa ceva nu permiteam.

Nikki a urcat in camera ei si singurul pe care l-a lasat sa intre a fost Ray. Totusi
nici el n-a stat mult, pentru ca mama lui era foarte trista si obosita psihic. Stiam
motivul pentru care se izolase complet de noi si nu eram de acord cu ce facea. Nu
suporta sa ne vada tristi si ca ne framantam din cauza ei. Oricat de mult am incercat
sa vorbesc cu ea, m-a refuzat categoric. Vazand ca nu primesc niciun raspuns din
partea fiicei mele, am iesit in gradina si m-am asezat pe scari. Gandurile mi se
invalmaseau in cap si m-am speriat cand cineva mi-a pus o mana pe umar.

-Scuze, scumpo, spune Esme bland.

-Mi-e frica, mama, mi-e foarte frica de ziua de maine, am recunoscut si

m-am aruncat in bratele ei. Nu vreau ca Nikki sa pateasca ceva. Am mai
pierdut-o o data si nu-I placut deloc, iar gandul ca ma va parasi pentru
totdeauna imi da fiori. O iubesc, mami , o iubesc si nu suport s-o stiu in
pericol. Iar acum ea este in peircol de moarte, iar eu sunt neputincioasa…

-Of, fetita mea, vom trece cu bine si de asta, m-a linistit Esme si m-a
strans puternic in brate. Trebuie sa fie vreo portita sa-I oprim pe Volturi
fara a le face rau celor doi. Trebuie doar sa ai incredere in fortele familiei
tale, mi-a spus si m-a privit fix in ochi.Intotdeauna fusese optimista si reusise sa ne
tina moralul ridicat de fiecare data, dar de data asta la mine nu mai functiona.
 -Mi-am mai pierdut odata fiica, nu vreau s-o pierd si a 2 a oara,am
repetat.Am inceput sa plang, iar mama m-a strans din nou la pieptul ei. Am
imbratisat-o si am plans mai puternic. N-Nu v-vreau s-sa v-vina ziua d-de
maine, am spus printre suspine.

-Fi puternica, Rose , mi-a spus Carlisle si ne-a cuprins pe mine si pe Esme cu
bratele.

-Nu pot, pur si simplu nu pot, am soptit, cu fata inca in parul lui Esme.

Restul zilei a trecut execrabil de incet. Tensiunea apasatoare ne agita pe toti, iar
faptul ca Nikki nu vorbea cu nimeni ma inebunea. Am mai incercat de cateva ori sa
vorbesc cu ea, dar de fiecare data ma expedia. Cand am insistat, a ajuns chiar sa tipe
la mine. Nu am certat-o; nu aveam de ce. Isi vedea moartea apropiindu-se cu pasi
repezi si nu avea nici un rost s-o mai cert si eu. Cand a venit timpul sa plecam, Nikki a
coborat si a iesit pe usa, fara sa ne arunce vreo privire sau sa vorbeasca cu cineva.
Chiar si pe Ray incepuse sa-l ignore ,iar fiul ei nu era atat de bun in ascudnerea
sentimentelor, asa ca i-a sarit in brate si a implorat-o sa vorbeasca cu el, dar Nikki
doar l-a sarutat pe frunte. Nu-mi puteam da seama care este motivul acestui
comportament, pentru ca isi ascundea gandurile de mine si de Edward, iar Alice nu
avea nici o viziune cu vreo decizie de-a ei.

Am fost in poiana cu douazeci de minute inainte de ora spusa de Alice. Acum

tensiunea era si mai presanta ,iar Jasper ne facea cu greu fata. Ma uitam la ceas din
minut in minut si mi se parea ca timpul sta pe loc. Cand insfarsit s-a facut ora
stabilita, in aer a venit un miros cunoscut ,iar mai tarziu am putut auzi cum crengile
copacilor cazute pe pamant sunt rupte atunci cand cineva pasea pe ele.

-Au ajuns, am spus cu rasuflarea taiata.

Instinctiv am stras grupul mai mult.Haita statea de-o parte si alta a noastra,
pregatita de incaierare.

Nikki statea protectoare in fata lui Ray, iar eu in fata ei –era putin amuzant
pentru ca ne protejam unii pe altii stand unul in fata celuilalt. Emmett a venit si el
langa mine. Inimile lupilor bateau extreme de puternic si incepeau sa ma cam calce pe
nervi. Cand siluetele negre si-au facut in sfarsit aparitia, Nikki a venit langa mine. Am
impins-o inapoi in spatele meu si i-am aruncat o privire urata si s-a potolit.

Am ramas socata sa-l vad pe Rahmi, inlantuit. Volturii s-au oprit la o distanta
considerabila fata de noi si ne analizau. Felix, tinea de lantul lui Rahmi si la un semn –
pe care eu nu l-am vazut- din partea lui Aro, il forteaza pe Rahmi sa stea in genuchi.
Acesta s-a conformat imediat si se uita spre Nikki.

-Tati! A strigat Ray.

-Rahmi! Ray, nu! Nikki il prinde de mana chiar cand se pregatea s-o
zbugheasca de langa noi. Stai aici! Ordona Nikki.

-De ce vrei sa faci asta, Aro?Intreaba tata pasind in fata noastra.

-Dragul meu Carlisle, vad ca ti-

ai adus potaile la fel ca si prima data, comenteaza Aro. Maraieturi furioase
s-au auzit in jurul nostru.

-Linisiti-va, asta vor si ei, spune Edward. Vor sa-I atacam.

-Perspicace ca intotdeauna, Edward, spune Aro. Carlisle sunteti cu

totii bine veniti in marea noastra familie -continua el deschizand larg
bratele- dar cei cu puteri au prioritate, ranjeste el.

-N-o sa ne parasim niciodata familia! Am marait.

 -Rosalie, tu chiar n-ar trebui sa comentezi. Stai acolo linistita si nu

ne enerva, pentru ca avem ceva ce tu

iubesti, zambeste Caius malefic.

Am inghitit in sec si i-am privit cat de urat am putut. Edward m-a ciupit de
mana.

-Ei nu stiu ca am aflat de puterea lui Rahmi, sopteste el, cat de incet a
putut.

-Aro, pe mine ma vrei…spune Nikki si iese in

fata tuturor spre disperarea mea. Hai sa facem un targ, continua pe un ton ferm.
 -Mami! A strigat Ray, speriat.

-Nikki, nu face vreo prostie! Tipa Rahmi.

-Ce targ, draga mea? Intreaba Aro.

-Il eliberati pe Rahmi, imi lasati familia in pace si eu voi face parte
din garda voastra, spune hotarata.

-Ce?Am strigat in acelasi timp cu Rahmi si majoritatea din familie.

-Bine, accepta Aro repede.

Am dat s-o opresc, dar pamantul s-a cutremurat sub picioarele noastre si ne-a
dezechilibrat. Nikki se apropia tot mai mult de Volturi si asta ma inebunea. Demetri a
mers la ea si a prins-o de maini.

-Da-I drumul! A marait Rahmi.

-Acum elibereaza-l pe Rahmi! A

poruncit Nikki.

-Draga mea, chiar ai crezut ca-l voi elibera?Rade Aro. Credeam ca ne

cunosti mai bine de atat, continua el cu rajetul tampit pe fata.

-Rose, stai potolita! Imi ordona Edward tinandu-ma strans de mana.

 -Fiica mea e acolo si tu imi spui sa ma linistesc? Am strigat la el.Aro,
vin eu numai elibereaza-i pe cei doi, i-am spus hotarata.

-Foarte bine, rade Aro.

-La jumatatea drumului!

-Nu draga mea, Rosalie, vi la noi!

-Aaron, ocupa-te de fata, ii spune Marcus unui vampir ce statea in spatele

lui.

Nikki tocmai vroia sa-si foloseasca puterea, dar cand acel vampir i-a pus mana
pe umar, puterile ei pareau ca s-au evaporat. Se uita ingrozita la el si apoi la noi.

-Bun, deci acum o avem in carne si oase pe Nikki, incepe Caius. Veniti
de buna voie sau trebuie sa va fortam?Intreaba el relaxat.

-Nenorocitilor! A marait Emmett.

-De ce nu ne lasati odata in pace?Intreaba Bella.

-Pentru ca va vrem in garda noastra, raspunde Marcus.

-Sunteti niste nenorociti! Spune Aiden.

-Uite, familia Cullen s-a marit! Spune Aro uimit.

Nessie l-a tras pe Aiden inapoi, iar Jacob s-a pus in fata celor doi.

-Este un vampir pur, anunta Aro.

-Vampir pur?L-am auzit pe Aiden in spate.

Atunci am inteles, Aro o atinsese pe Nikki deci vazuse adevarul depsre Aiden.
M-am aplecat fara sa vreau inainte, dezvelindu-mi coltii. Simteam ca explodez si nu
era bine cu familia atat de aproape.
 Aro isi plimba privirea de la Nikki la Aiden si nu prea intelegea cum de fusese
posibil. Nu aveam niciun vampir nou in familie inafara de acest copil si totusi Nikki
era mama lui.

-Linistiti-va, sopteste Edward.

-Ce vom face?Intreaba Esme.

-Momentan asteptam, raspunde tata. O au pe Nikki.

-Acel vampir Aaron blocheaza puterile, dar trebuie sa te atinga

pentru a putea face asta, explica Edward.

Linistea s-a lasat peste intreaga poiana, singurele zogomote facute erau inimile
zgomotoase ale lupilor. Orice plan imi venea in minte nu functiona. O singura miscare
gresita si mi-as putea lua adio de la fiica mea.

―Daca folosesc focul sa-I atac din prima?‖

M-am uitat spre ei si am vazut-o pe Heidi. Cred ca si ea avea scutul pus asupra
garzii si regilor. Nu-mi era greu sa-I distrug scutul, dar in secundele alea ii puteau
omori pe Nikki si Rahmi.

Fara niciun advertisment, Nikki,

Rahmi, Felix si acel vampir Aaron au fost ridicati in aer. M-am uitat la Ray si l-am
vazut foarte concentrat.
 -Heidi, spune Aro relaxat. Femeia de langa el s-a uitat spre cei patru vampiri
din aer si au cazut la pamant. Ray parea si el epuizat. Era cam ciudat ca obosise de la
atat de putin, dar cand am mers langa el am vazut de ce. Ochii lui erau negrii.

―La naiba Ray, tocmai acum te-ai gasit sa nu vanezi.‖ Am gandit.

Cei patru vampiri s-au prabusit in fata Volturilor, iar Aro a chicotit.

-Micutule, gestul tau o va costa pe mama ta, spune Caius, mergand

langa Nikki.

-Nu! A tipat Rahmi. Lasati-o in pace!

-Taci, Rahmi, esti patetic! Jane! Maraie Caius.

-Da, stapane.

Cu un zambet micut pe fata, Jane s-a uitat la Rahmi, care a inceput sa se

zvarcoleasca. Nikki a inceput si ea. Linistea din poiana a fost spulberata de tipetele
celor doi. Am inghetat cu mana pe spatele lui Ray.

-Opriti-va! A strigat Esme speriata.

-Emmett, nu! A tipat Edward si eu am tresarit.

 L-am vazut pe Emmett cum tasneste de
langa noi, inainte ca cineva sa-l poata opri. A ajuns in cateva secunde la Volturi si a
lovit-o pe Jane care a zburat pe alti vampiri din spate. A inceput o lupta intre Emmett
si Felix, iar baiatul care i-a dat acea scrisoare lui Nikki i-a luat locul. Am privit cu
groaza lupta. Grupul nostru s-a apropiat de Volturi si au luat si ei pozitiile de atac.
Haita statea pregatita si doar astepta semnalul pentru a ataca.

-Trebuie sa facem ceva, a spus Alice in spatele meu.

M-am intors la ea pentru o fractiune de secunda si am auzit-o pe Nikki tipand

de data asta striga ―tati‖. M-am intors si l-am vazut pe Emmett decapitat. Timpul a
inghetat pentru mine in momentul ala. Caius aprinde trupul lui Emmett cu o torta pe
care i-o aprinsese Demetri si ne privea zambind.
 -Emmett…am soptit. NUUUUU!

L-am lasat pe Ray si am fugit langa trupul sotului meu. Volturii s-au indepartat
si au ramas in pozitie de atac. Am oprit focul –nu apucase sa faca multe ravagii pe
Emmett- si i-am apropiat capul de trup. Lacrimile imi curgeau necontrolat pe obraji si
simteam cum focul o i-a razna., De data asta nu mai vroiam nici eu sa-l controlez.
Volturii il omorasera pe Emmett si aveau sa plateasca pentru asta. Capul s-a lipit de
trunchi, dar nu-si revenea, oricate incercari as fi facut.

-Emmett, revinot-I, te rog…am strigat la el, lovindu-l cu pumnul in piept.

Revino-ti!

-Rose…Esme vine langa mine si m-a

prinde de umeri.

-D-De ce n-nu se t-trezeste? O intreb inca in stare de soc.

 -A murit, Rose…imi spune Carlisle.

-NU! Nu a murit!

-Rose…tata imi pune o mana pe umar

Atunci s-a produs explozia si flacarile uriase m-au inconjurat. Toti s-au
indepartat rapid de cozile de foc ce dansau periculoase prin aer. L-am lasat delicat pe
Emmett, jos din bartele mele si mi-am indreptat atentia spre Volturi.

-Pregateste-te s-o faci, Felix, spune Aro. Rosalie daca ne ataci o fiica ta
va muri odata cu noi.

Edward, ma prinde de mana, dar l-am azvarlit inapoi. Singurul meu gand era
s-o scot pe Nikki de acolo si Volturii sa moara. In cateva secunde am ajuns in fata lor,
iar Demetri si Felix au fost primii omorati. Aaron continua sa-si tina mana pe Nikki,
dar era nerabdator sa intre si el in lupta. Familia mi-a sarit in ajutor si Alec, Jane si
restul garzii au fost nimiciti. Acum mai ramasesera, Aro, Caius, Marcus, Aaron, Nikki
si Rahmi.

Volturii inca erau periculosi asa ca ne-am potolit pentru moment.

-Bine, daca asta vreti, spune Caius si ii rupe mana lui Rahmi.

Acesta a tipat de durere si a fost urmat imediat si de Nikki.

 -O miscare gresita, Caius, am spus cu greu. Nu mai aveam forta nici sa
vorbesc.

S-a uitat nedumerit la mine. Un brat de foc l-a izbit pe Aaron in piept si acesta a
inceput sa arda langa Nikki. Aro o prinde de mana si o trage langa el.

-Opreste focul! Ordona Aro.

-Nu! Da-I drumul si dupa mai discutam, am marait.

-Opreste-l, acum! Tipa Caius. Noi suntem regii tai.

-Eu nu am regi! Am marait.

-Bine. A spus Marcus. Fa-o, frate, i-a spus lui Aro.

Nikki s-a uitat la mine, apoi la picioarele mele. I-am urmarit privirea si am
vazut pamantul crapat la picioarele noastre. Bratul lui Nikki se lipise, asa ca l-a lovit
pe Aro in burta, distragandu-le atentia.

M-am lasat pe vine si am prins cu ambele maini pamantul crapat.

-Sper sa mearga! Am spus si am ridicat de pamantul crapat.

Pamantul s-a ridicat pe o fasie destul de lunga prin poiana. Volturii si-au
pierdut echilibrul si s-au imprastiat pe jos. In toata aceasta invalmaseala, Jasper si
Carlisle i-au luat pe Nikki si Rahmi de acolo si i-au adus langa noi. Am dat drumul
bucatii de pamant si s-a asezat la loc, scotand un zgomot puternic.

-I-am impiedicat atunci sa va omoare si voi ce-ati facut?Spun

suparata.

-Tati, trezeste-te! Striga Nikki in spatele meu.

-Mi-ati omorat sotul si mi-ati pus fiica si familia in pericol.

-Asa si ce vei face?Intreaba Caius ingamfat ca de obicei, dar de data asta

frica I se citea in glas.
 -Va omor! Am spus rece.

-Rose…Alice vine langa mine, dar n-am bagat-o in seama. Aveam privirea
fixate pe cei trei regi.

-N-ai avea curajul, rade Aro.

-Au mai spus si altii asta si au murit!

Bratele de foc au aparut pe langa mine, lucru ce a indepartat-o putin pe Alice si

s-au apropiat treptat spre Volturi. Au vrut sa fuga, dar un zid de foc le-a aparut in
fata.

-Abia acum incepe distractia, am marait.

Strigatele fiicei mele m-au dezmeticit putin si am lasat zidul de foc sa coboare
peste Volturi, precum o cascada. Acestia au luat foc instantaneu si au inceput sa se
tavaleasca pe jos, incercand cu disperare sa opreasca focul, dar fara niciun rezultat.
Cu Volturi arzand mai departe de noi, m-am intors la Emmett. Nikki ii tinea capul in
poala si plangea in hohote.
 -M-Ma-Mami n-nu s-se t-tre-
trezeste…spune ea printre suspine.

-Hai, Emmett, trezeste-te, i-am spus ingenuchiand langa el.

-Nik, gata… sopteste Rahmi in parul ei.

-Rahmi, mi-au omorat tatal….A murit protejandu-ma pe mine.

Il tineam de mana pe Emmett si imi priveam fiica cum plange in pieptul lui
Rahmi. M-am aplecat si l-am pupat pe buze, apoi m-am ridicat.

-Bunico, unde te duci?Intreaba

Ray.
 -Va iubesc! Am spus si m-am indepartat destul de mult.

-Edward! A tipat Esme la el.

-Nu stiu ce are de gand….se apara el.

-Rose, ce faci?Intreaba Esme.

-Rose, crezi ca Emmett ar fi vrut ca tu sa mori?Intreaba Edward.

-Ce? Au spus majoritatea.

-Mami! A strigat Nikki.

-Sunteti bine, asa ca…

Am aprins bricheta pe care i-o furasem lui Edward cand am trecut pe langa el
si am aprinso, privind mica flacara. Esme si Carlisle au vrut sa vina la mine, dar m-
am inconjurat cu un zid micut de foc, cat sa nu-I lase pe ei sa ajunga la mine.

-Va iubesc! Am mai repetat o data si mi-am bagat in buzunar bricheta

aprinsa. Aveam sa mor greu in ritmul asta, asa ca cel mai bine era sa-mi rup capul.
Mi-am prins gatul cu ambele maini si am inceput sa trag, numai ca nu functiona.
Totusi intr-un final mi-am auzit gatul cum trosneste si simteam cum se rupe putin cate
putin. Tocmai vroiam sa trag cu toata puterea cand ceva se izbeste de mine si ma
tranteste la pamant. M-am dezmeticit si mi-am intalnit privirea cu Emmett. L-am
atins pe fata si lacrimile au inceput sa-mi curga siroaie pe obraji.

-E-Emmett…m-am balbait.

-Credeai ca am de gand sa te parasesc? Nu scapi asa usor de

mine, spune zambind.

-Nici nu vreau sa scap, i-am sarit dupa gat, sarutandu-l pasional.

 Focul a incetat si toata lumea s-a putut
apropia de noi. Dupa cateva imbratisari, am pornit cu totii spre casa. Privind pentru
ultima data in urma am vazut dezastrul pe care-l provocasem. Le dadusem de furca
oamenilor. Scapasem cu bine si din chestia asta si toti eram teferi.

Epilog
Au trecut cinci ani de cand Volturii au fost omorati. Cu romanii la conducere,
lumea vampirilor s-a stabilizat in sfarsit si nu mai era asa sangeroasa. Defapt, nu mai
era deloc sangeroasa. Aflasem ca unii vampiri incalcau legea pentru a le face in ciuda
Volturilor ,crezand ca pot scapa basma curate, iar cu Romanii ,care ascultau si nu
actionau orbeste,nimeni nu mai voia sa faca in ciuda nimanui.
 Familia mea era fericita si mai unita ca niciodata. Nikki ii spusese lui Rahmi
legatura dintre ea si Aiden.Se tot stresa si ma ruga sa vorbesc eu cu Rahmi, pentru ca
era sigura ca o va judeca, dar stiam ca Rahmi o iubeste enorm de mult pe fiica mea,
asa ca am impins-o pe Nikki de la spate si am lasat-o pe ea sa-I spuna. Si cum am
prezis, Rahmi nu a fost de acord cu decizia care a luat-o, dar i-a respectat-o pana la
urma, dupa sute de argumente de-ale lui Nikki.Aiden a aflat adevarul pana la
urma, tragand cu urechea la usa lui Renesmee si Jacob intr-o seara. A venit la Nikki cu
lacrimi in ochi si i-a cerut socoteala, iar Nikki a fost nevoita sa-I spuna adevarul. I-a
explicat cum stau lucrurile si spre surprinderea tuturor nu a judecat-o. A mai spus ca
se bucura ca stie adevarul si ca a aflat in sfarsit motivul distantierii ―matusii‖ lui de el .
A mai spus si ca el va continua sa-I spuna ―matusa‖ ,iar cand Ray l-a intrebat de ce,
Aiden a spus senin ca pentru el exista numai o singura mama si anume Renesmee, iar
tatal lui este Jacob,nimeni altcineva. Nessie si Jake l-au asaltat cu pupaturi,
multumiri, imbratisari,lacrimi si multe alte dovezi de iubire pana cand Aiden nu a mai
suportat si le-a spus ca-l sufoca.

Ray si Debra se casatorisera –formau un cuplu atat de minunat!- , la fel si

Nikki cu Rahmi –Alice in actiuneee!! - . Parintii Debrei nu au aflat niciodata marele
secret din spatele ciudateniei noastre si nici nu vor afla. Am eu grija de asta. Ray
hotarase sa nu o transforme pe Deb –ce-I drept, Debra era tare fricoasa – si spusese
ca nu se gandeste ce va face in viitor, cand sotia lui nu va mai fi. Momentan, traieste
prezentul.

Dupa cum v-ati dat seama, viata noastra intrase in fagasul ei normal ,iar
noi ne bucuram din plin de ea. Emmett era maimutoiul meu mare si rasfatat,care nu
ma lasa nici o clipa sa respir si nu-mi dadea pace deloc. Ma tinea mai mult prin
dormitor.

Cum toate problemele noastre au disparut, ne puteam continua eternitatea in

liniste , alaturi de cei dragi , iar eu puteam veghea asupra familiei pe care o adoram.

SFARSIT!