An I, sem 2, sapt 5 Amg 1G- Stanciu Maria Isabela

TEST 5

 Tehnici de evaluare și control: măsurarea funcțiilor vitale și vegetative, notarea și

reprezentarea grafică în foaia de temperatură., interpretarea rezultatelor; observarea și
notarea eliminărilor patologice- expectorația, vărsăturile, transpirația.

1. 0,50p Care sunt functiile vitale?

Includ: respiratia, pulsul, tensiunea arteriala si temperatura
Sunt frecvent utilizate ca indicatori ai starii de sanatate sau de boala
2. 0,50p Cand se masoara functiile vitale?
 Cand intervine o schimbare in starea de sanatate a unei persoane
 Cand este admis intr-o unitate spitaliceasca
 Inainte si dupa proceduri invazive de diagnostic
 Inainte si dupa interventii chirurgicale
 Inainte si dupa administrarea medicamentelor care au efect asupra
sistemuluirespirator si cardiovascular
 Inainte si dupa efectuarea interventiilor de ingrijire care pot influenta
functiilevitale
3. 5p PRECIZATI URMATOARELE TEHNICI:
a) Masurarea si notarea respiratiei
Respiraţia este funcţia care realizează schimbul de gaze (oxigen şi dioxid de
carbon) la nivelul plămânilor şi a celulelor organismului.
Pentru a evalua calitatea respiraţiei, trebuie monitorizate frecvenţa, ritmul şi
profunzimea acesteia. Procesul inspiratiei -aerul pătrunde în plămâni prin căile
respiratorii cu ajutorul contracţiei muschilor cutiei toracice +diafragm -numiţi muşchi
respiratori. Apoi muschii respiratori se relaxaza,drept urmare cea mai mare parte a
aerului din plamani se elimina pasiv-procesul expiratiei. Inspiraţia şi expiraţia se
repetă în ritm de 14-18/minut în funcţie de nevoile organismului.
Variează în funcţie de vârstă şi sex (este mai accelerată la copii şi la femei) Valori
normale ale frecvenţei respiratorii:
o Nou-nascuţi = 40/min
o Copii = 20-30/min
o Adulţi = 14-18/min
Măsurarea frecvenţei respiraţiei se efectuează fără ca bolnavul să ştie, acesta fiind
aşezat în decubit dorsal. Măsurarea se efectuează prin inspecţie cu faţa palmară pe
suprafaţa toracică a bolnavului. Se măsoară inspiraţiile după mişcările de ridicare şi
coborâre a cutiei toracice timp de un minut.
Cresterea frecventei caracterizeaza polipneea(sau tahipneea) iar scaderea acesteia
bradipneea. Respiratia poate fi rapida si superficiala (caracteristica in soc) sau rara
(caracteristica accidentului vascular cerebral sau supradozei de droguri).
Respiratia mai poate fi descrisa ca fiind profunda, suieratoare (wheezing),gafaita
ca un sforait, zgomotoasa sau dificila.
Dificultatea in respiratie se numeste dispnee, iar daca pacientul nu respira se
numeste apnee .
b) Masurarea si notarea pulsului
Poate fi perceput pe orice arteră accesibilă palpării, care poate fi comprimată pe
un plan osos: carotidă, radială, temporală, femurală, brahială, poplitee, tibială
posterioră, pedioasă.
Valori normale:
Adulţi: 60-80 / minut
Copii: 90-100 / minut
Nou-născuţi:130-140 / minut
 Creşterea frecvenţei peste valorile normale se numeşte tahicardie
 Scăderea frecvenţei sub valorile normale poartă numele de bradicardie.
Cel mai frecvent se măsoară pulsul la artera radială, când bolnavul este în repaus
fizic şi psihic. Se reperează şanţul radial pe extremitatea distală a antebraţului, în
continuarea policelui. În apropierea marginii externe a feţei anterioare a antebraţului
este un şanţ mărginit de tendoanele muşchilor flexor radial al carpului şi
brahioradialul, în profunzimea căruia se găseşte artera radială.
Palparea pulsului
Palparea pulsului se face cu vârful degetelor index, mediu. După ce s-a reperat
şanţul, se va exercita o uşoară presiune asupra peretelui arterial, până la perceperea
bătăilor pline ale pulsului. Trebuie avut grijă să nu se exercite o presiune prea mare
asupra arterei pentru a nu obstrua artera complet.
Măsurarea pulsului
Se numără pulsaţiile timp de 30 de secunde şi se înmulţeşte cu 2.
Determinarea ritmului pulsului
Pulsul este regulat dacă intervalul dintre pulsaţii are aceeaşi lungime. Un puls
neregulat are intervale mai lungi sau mai scurte între pulsaţii.
Determinarea forţei pulsaţiei
Forţa pulsaţiei se determină prin magnitudinea acesteia. Pulsul poate fi normal,
puternic, filiform sau absent.
c) Masurarea si notarea temperaturii
Scopul măsurării temperaturii este evaluarea funcţiei de termoreglare şi
termogeneză.
În funcţie de severitatea hipotermiei semnele pot fi: puls filiform, bradicardie, TA
scăzută sau nemăsurabilă, nivel de conştianţă alterat.
Temperatura se poate determina din axilă, plică inghinală, cavitate bucală,
cavitate vaginală şi rectal.
Măsurarea temperaturii în axilă:
Temperatura axilară indică o temperatură periferică. Aceasta este cu 4-5 zecimi
de grad mai scăzută decât temperatura centrală. Pentru a măsura temperatura în axilă
se şterge bine axila pacientului cu un prosop, se ridică braţul şi se aşează rezervorul
termometrului în vârful axilei apoi se apropie braţul bolnavului de trunchi, iar
antebraţul flectat se plasează pe suprafaţa anterioară a toracelui. Dacă bolnavul este
slăbit, agitat, precum şi la copii, braţul va fi menţinut de asistentă în această poziţie pe
tot tipul măsurării. Termometrul se menţine timp de 10 minute in cazul celui clasic cu
mercur sau pana la semnalul sonor in cazul termometrelor electronice;după citirea
temperaturii termometrul se introduce înapoi în soluţia dezinfectantă.
Măsurarea temperaturii rectale:
Pentru a măsura temperatura rectal, bolnavul va fi aşezat în decubit dorsal sau
lateral cu membrele inferioare în semiflexie. Termometrul va fi îmbrăcat într-o folie
de protecţie şi va fi uns cu o substanţă lubrefiantă pentru o introducere mai uşoară.
Termometrul se introduce uşor în rect la o adâncime de 4-5 cm, fiind menţinut
timp de 5 minute in cazul termometrelor cu mercur sau pana la semnalul sonor in
cazul celor electronice. Dacă este necesară monitorizarea continuă a temperaturii
centrale se foloseşte un temometru automat şi se menţine senzorul acestuia pentru cât
timp este nevoie.
d) Masurarea si notarea diurezei
Pregatirea materialelor:
- Se curata riguros vasele cilindrice, gradate, se clatesc cu apa distilata pentru a nu se
modifica compozitia urinei si se acopera.
- Recipientele vor fi etichetate (numele bolnavului, nr. salon si pat).
Pregatirea bolnavului:
- Se educa bolnavul sa urineze numai in urinar.
 Efectuarea tehnicii:
- Spalarea mainilor
- Colectarea dupa un orar fix, valabil pentru toti bolnavii sectiei.
- Se invita bolnavul sa urineze si se arunca produsul acestei emisii la ora 8 dimineata.
- Se colecteaza in vasele gradate toate urinele emise pana a doua zi la ora 8,
adaugandu-se si urina acestei emisii.
- Se citeste gradatia care indica urina emisa in 24 ore
- Spalarea mainilor.
e) Masurarea greutatii si inaltimii
Masurarea greutatii
- se verifica functionalitatea balantei
- se imobilizeaza acul balantei
- se aseaza greutatile aproximativ la greutatea pacientului
- se solicita pacientului sa se aseze pe cantar
-se deschide bratul balantei si se echilibreaza greutatile
- se citesc valorile obtinute
- se imobilizeaza bratul balantei, se coboara pacientul si se
conduce la salon
- se noteaza greutatea in foaia de temperature
Masurarea inaltimii
-se solicita pacientului sa se descalte
-se aseaza sub cursorul taliometrului cat mai drept
-se coboara cursorul pana la vertex
-se citeste inaltimea pacientului pe tija gradate
-se invita sa coboare
-se ajuta sa se incalte
-este condus la pat
Masurarea se poate face si cu banda metrica,masurand distant de la vertex pana la sol
4. 2p Ce intelegeti prin:
Dispnee = - este senzatia de respiratie neplacuta sau incomoda. Este traita diferit, in
functie de cauza. Dispneea poate fi pulmonara, cardiaca sau de alte cauze. Odata
cauza identificata, in majoritatea situatiilor afectiunea poate fi tratata cu ameliorarea
sau disparitia dispneei.
Tahipnee =  Accelerare a ritmului de respirație datorată unor boli ale aparatului
respirator, cardiac, în nevroze etc
Bradipnee = Rărire anormală a mișcărilor respiratorii.
Dispneea Cheyne –Stokes = Dereglare a ritmului şi a amplitudinii respiratorii . Se
manifesta printr-o serie de cicluri respiratorii de amplitudine crescândă apoi
descrescândă, separate unele de altele printr-o perioadă de apnee (oprire respiratorie).
Dispneea Kussmaul = se caracterizează prin respiraţii profunde, zgomotoase, cu
remanenţa în platou a inspirului, expir zgomotos şi pauze lungi între ciclurile
respiratorii (9-10/respiraţii/min); apare în comele uremice, diabetice, hepatice,
infecţii grave, agonie.
5. 0,50p Cum se masoara temperatura rectala?
Pentru a măsura temperatura rectal, bolnavul va fi aşezat în decubit dorsal sau
lateral cu membrele inferioare în semiflexie. Termometrul va fi îmbrăcat într-o folie
de protecţie şi va fi uns cu o substanţă lubrefiantă pentru o introducere mai uşoară.

Termometrul se introduce uşor în rect la o adâncime de 4-5 cm, fiind menţinut

timp de 5 minute in cazul termometrelor cu mercur sau pana la semnalul sonor in
cazul celor electronice. Dacă este necesară monitorizarea continuă a temperaturii
centrale se foloseşte un temometru automat şi se menţine senzorul acestuia pentru cât
timp este nevoie.
6. 0,50p Precizati 5 tipuri de febra
 Temperatură normală 36-37⁰C
 Subfebrilitate 37-38⁰C
 Febră moderată 38-39⁰C
 Febră ridicată 39-41⁰C
 Hiperpirexie peste 41⁰C

7. 0,50p De ce este importanta cunoasterea expresia fetei bolnavului?

Deoarece aceasta ne da informatii despre starea de sanatate a pacientului, si
anume:
 faţă anxioasă, cianotică (bolnavii cu insuficienţă circulatorie gravă);
 faţă acoperită cu sudori reci, ochii înfundaţi şi înconjuraţi de cearcăne
albastre, nasul ascuţit şi privirea anxioasă – faţă peritoneală) – în peritonită,
ileus, alte afecţiuni abdominale grave;
 faţă congestionată, agitată, cu ochii sclipitori (boli infecţioase grave);
 faţa exprimă spaimă (boala Basedow);
 faţă rotundă, asemănătoare cu luna plină (în mixedem);
 trăsăturile feţei din jurul gurii, ochilor şi nărilor simulează un rânjet, cu
fruntea încreţită adânc, întristată (în tetanos).

Total 10 p - nota 10