Surse si resurse de relationare a consilierului cu elevii ciclului gimnazial

Consilierea poate fi definita ca liant al problemelor personale, educative, sociale

si de orientare, are grade diferite de profunzime si intensitate, solicitand coroborarea
eforturilor consilierului cu a altor persoane din viata consiliatului.
Consilierea psihologica este de scurta sau de lunga durata si este realizata in
scopul prevenirii, remiterii sau asistarii rezolutive a unor probleme personale, de ordin
cognitiv si comportamental, cu impact individual, familial si socio-profesional
dezorganizator. Ea acopera o paleta larga de problematici specifice, de la cele
educationale la cele de reabilitare, recuperare si integrare sociala, de la cele de suport
psihoemotionalsi social, la cel de adaptare si integrare comunitara eficienta
Consilierea educationala integreaza perspectiva umnista dezvoltata de Carl
Rogers. Problemele psihice nu mai sunt vazute in termini de tulburare si deficienta, ci in
parametrii nevoii de cunoastere, de invatare a eului, de dezvoltare personala si de
adaptare. Succesul consilierii este asigurat de implicarea activa si responsabila a ambelor
parti ( consilierul si grupul cu care se lucreaza, in realizarea unei aliante autentice si
bazate pe respect si incredere reciproca).
In general, consilierea se realizeaza in raport cu persoanele cu dificultati de
alegere, comportamente deviante, dificultati de integrare familiala, scolara sau sociala.
Relatia de consiliere se configureaza dinamic intre doi poli si anume consilierul si
consiliatul. Consilierul (implicit si cel scolar) are mai multe roluri precum cel de educator
formator; de consultant in probleme de educatie, instruire, sociale, etc; de mediator in
conflicte; de psiholog pentru elevi, familiile acestora si profesori.
Primul pas al consilierii este stabilirea unei relaţii de încredere şi a unei relaţii de
lucru confidenţială în activitatea fie cu grupurile de elevi, fie în activitatea individuală.
Consilierul încearcă apoi să-i ajute pe consiliati să-şi anlizeze şi să înţeleagă propriile
sentimente, gânduri, comportamente relaţionate de învăţare şi propria dezvoltare,
ajutându-i să-şi rezolve problemele, să-şi dezvolte deprinderile constructive de coping, de
alua decizii.
 Consilierea scolară în acest sens, este acţiunea de dirijare a tinarului spre formele
de învăţământ care-i convin şi care sunt conforme disponibilităţilor şi aspiraţiilor sale în
scopul de a-i dezvolta toate posibilităţile la maxim.
Modul în care se realizează consilierea scolara acţionează nu numai la intrarea în
scoală a copilului ci în toate etapele scolarizării, premergând şi asigurând o eficientă
integrare în viaţa social-economică.
La sfârsitul gimnaziului are loc o consiliere scolară mai complexă însoţită de
forme de selecţie în liceu (capacitate, testare naţională, admiterea în liceu). Pentru
admiterea în învăţământul superior exigenţele devin şi mai complexe şi mai diferenţiate
Iata cele mai intalnite cazuri de dificultati de integrare sociala in care este
recomandata consilierea.:
Tulburările de atenţie. Tulburările de atenţie sunt un sindrom care se manifesta
prin încercarea de a prinde totul, întâlnit la elevii care au dificultatea in a acorda atenţie
unor lucruri nesemnificative pentru ei. In alte forme de manifestare, comportamentul
ADD – attention deficit disorder – deficit de tulburare a atenţie (cum este numit in
termeni de specialitate) nu este o boala ci o stare. Este ceva care trebuie acceptat, interes
si modelat cu blândeţe. O abordare optimista asupra acestui sindrom, este foarte
importanta. In termeni pozitivi elevul este tipul de persoana care are nevoie sa-si
folosească toate simţurile si mişcările corpului pentru a invita. Curiozitatea lui aprinsa îl
face sa sară de la un lucru la altul, lăsând in urma proiecte neterminate. Activităţile
obişnuite si instrucţiunile de la şcoala nu-i atrag atenţia. El are nevoie de provocări care
sa-i stimuleze mintea, si in acelasi timp, sa-i tina corpul in mişcar
Automotivarea.Nu exista o fomula magica pentru automotivare. Exista milioane
de părinţi, educatori care ar da orice pentru a afla soluţia pentru cazuri si cazuri, mai ales
pentru elevii nemotivaţi la şcoala.
Elevul in primul rând are nevoie de o buna imagine de sine. Trebuie descoperit in
ce domenii străluceşte pentru ca de multe ori aflarea succesului intr-un anumit domeniu
se perpetuiaza si in alte domenii.
Un alt pas important este si faptul sa-i fie imediat incurajate eforturile prin
cuvinte de apreciere, pentru ca de multe ori nota maxima pe o lucrare de control nu
constituie o răsplata imediata si suficienta pentru elevii nemotivaţi.
 Un alt punct important ar mai fi acela al ambientului şcolar, cu siguranţa ar fi de
folos daca elevului ar găsi un mediu social care sa-l provoace, unul in care sa poate
avansa in propriul sau ritm, in care recompensele (nu notele) fac parte din program si in
care el nu va fi comparat cu alţii. Nemulţumirea multor pubeli nemotivaţi este:
„Întotdeauna este cineva mai bun, de ce sa încerc”
Corectare versus criticare .Elevii au nevoie de a fi corectaţi uneori, dar de multe
ori simtamantul de valoare al elevului este distrus de critica
Corectarea trebuie facuta cu blandete, nu cu severitate. Cu alte cuvinte este foarte
important ca corectarea sa fie făcuta cat se poate de dulce. Trebuie spus hotărât ceea ce
trebuie spus, dar cu un zâmbet, cu voioşie in glas si cu o atingere uşoara. Efectele
cuvintelor si limbajul trupului trebuie sa spună ceva de genul:” Ţin la tine. De-asta iţi
spun aceste lucruri.
Consilierea fiind un proces de intervenţie educaţională, fundamentat pe o
cunoastere de natură predominant tehnologică, dispune de procedee diferite de acţiune
care activează obiective diferite şi conduce la rezolvareamunor probleme diferite.
Aceste procedee ţin de:
 asezarea partenerilor
 limbajul vehiculat
 gradul de directivitate
 definirea, redefinirea problemei
 calibrarea ei
 ancorarea
 clarificarea
Ce mai frecventă aşezare a celor doi parteneri este faţă în faţă.
Limbajul vehiculat în procesul consilierii poate fi: verbal, nonverbal, paraverbal,
cu termeni predominant vizuali, auditivi, kinestezici, olfactivi (am văzut că ..., am auzit
că ..., am simţit că ...). Identificarea tipului de limbaj preferat de subiect oferă o imagine
din ce în ce mai clară asupra „problemei” sale şi a modului său de relaţionare cu aceasta
(programarea neuro-lingvistică).
Consilierea poate avea grade diferite de dirijare: mare, medie, mică în funcţie de
personalitatea pubelului şi tipul problemei.
 Problema nu poate fi rezolvată decât prin formularea şi reformularea ei, calibrarea
sau evaluarea adecvată a acesteia, ancorarea ei în realitatea elevului, clarificarea şi
punerea în practică a soluţiei.
Cu cât elevul este mai activ în toate etapele consilierii cu atât aceasta este mai
eficientă.
Consilieri şcolari devin astfel (Vernon, 1990-1991):
 Facilitatori ai schimbării
 Lideri ai îmbunătăţirii şcolii
 Parteneri ai educaţie de excelenţă
 Coordonatori şi colaboratori ai eforturilor comuniţăţii
 Avocaţi ai echităţii şi excelenţei
 Manageri ai realizării elevilor, ai acţiunilor de formare a competenţelor şcolare,
profesionale şi personal- sociale.
Un program de consiliere şcolară:
 Ajută elevii să-şi dezvolte cunoştinţe şi deprinderi de care au nevoie în lumea de
azi şi de mâine
 Este o componentă integrală a oricărei misiuni academice a şcolii, a oricărui
proces educaţional
 Susţine succesul şcolar şi asistă elevii în dezvoltarea şcolară, profesională şi
personal – socială;
 Vizează dezvoltarea şi prevenţia, dar şi remedierea;
 Este planificat şi urmăreşte dezvoltarea competenţelor elevilor, astfel încât
acesştia să se dezvolte armonios;
 Este pentru toţi elevii
 Nu este fragmentat, nu are o funcţie izolată;
 Implică muncă în echipă ;
 Este eficient şi are rezultate măsurabile
Biografie
Cornelia Tatu Consiliere scolara curs mastereat 2010
Oancea, C., 2002, Tehnici de sfătuire/consiliere, Editura Medicală, Bucureşti
Georgescu M., Introducere în consilierea psihologică, Editura FundaţieiRomânia de
Mâine, Bucureşti, 2004