Castel

Detalii tehnice
Lungime totală . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . aprox. 43,0 cm
Lăţime totală: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .aprox. 27,0 cm
Lăţime de acoperire: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . aprox. 21,5 cm
Distanţa fixă dintre șipci: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . aprox. 35,5 cm
Necesar la metru pătrat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. aprox. 13,1 buc/m2
Unghi de înclinare minim cu astereală . . . . . . . . . . . aprox. 12°
Greutate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . aprox. 3,0 kg
Modalităţi de așezare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . în reţea

Vizualizare detalii 3D
Click aici pentru a descărca animația 3D. Înainte de a lansa animația, trebuie să aveți instalată aplicația
Cult 3D Viewer.

Elementele ceramice ale familiei de ţiglă

Elementele familiei de ţiglă
Accesorii ceramice
Principii de bază la proiectare
Ţigla tip CASTEL poate fi utilizată avantajos pentru executarea unor acoperişuri cu două versante, având o
suprafaţă mare, nesecţionată.

Poate fii utilizată la acoperişuri înalte:

• construcţii civile (locuinţe) şi obiective turistice;

• clădiri publice;
• instituţii, obiective sportive;
• construcţii industriale şi agricole.

Condiţii de utilizare:

• panta acoperişului se va încadra între limitele acceptate;

 • şarpanta, distanţa dintre şipci şi secţiunea şipcilor trebuie să corespundă cerinţelor impuse;
• montajul învelitorii se va face de personal calificat.

Caracteristicile principale ale învelitorii:

• Panta acoperişului poate să fie între 12° – 60°(90°)

• Ţiglele având falţuri duble pe ambele laturi, distanţa dintre şipci este constantă.

La realizarea învelitorii sunt satisfăcute condiţiile de hidroizolaţie, precipitaţiile care pot pătrunde, datorită
presiunii vântului, sunt minime şi se elimină natural prin evaporare fără a afecta calitativ caracteristicile
învelitorii. Distanţa dintre căpriori, în cazul unor şipci de susţinere de 24 /48 mm, este de maxim 90 cm. În
cazul mansardării, pentru eliminarea pătrunderii prafului şi a pulberii de zăpadă se va executa în mod
obligatoriu astereală continuă.

În funcţie de zona climaterică, în zone cu furtuni repetate, ţiglele se vor fixa şi sub o pantă de 40°. Ţiglele de
margine, cele de la streaşină şi dolie, cele tăiate şi ţiglele de coamă se vor fixa în mod obligatoriu în toate
cazurile. Fixarea se va face prin orificiul special prevăzut cu un cui de 2,4/50.

Determinarea lungimii căpriorului şi a distanţei dintre șipci

la un acoperiş cu două versante
 Lungimea căpriorului poate fi determinată cu ajutorul tabelului de mai jos.

Lungimile totale din tabel includ şi distanţa de 32 cm până la prima şipcă şi valoarea lui x.
Determinarea lăţimii de acoperire şi a lăţimii structurii de
acoperiş
 Dimensiunile acoperişului pe orizontală, în cazul folosirii ţiglelor de margine:

Sisteme de parazăpezi
Iarna, la temperaturi sub 0°C, precipitaţiile cad sub formă de zăpadă, la temperaturi mici învelitoarea
îngheaţă şi se lipeşte zăpada de suprafaţa ei. Dacă temperaturile joase persistă, pe acoperiş se formează
un strat de zăpadă. Datorită temperaturilor scăzute la nivelul podului şi a proprietăţii de izolare termică a
stratului de zăpadă se formează un strat de gheaţă de circa 10 – 20 mm pe suprafaţa de contact cu
învelitoarea. Când temperaturile cresc, creşte temperatura şi în pod, astfel se topeşte acest strat de gheaţă
devenind o peliculă de apă. Această peliculă de apă este suprafaţa de alunecare a zăpezii de pe învelitoare,
care va aluneca de pe acoperiş sub forma unei lavine. Ţiglele parazăpadă nu pot opri cantităţile mari de
zăpadă, în aceste cazuri este recomandată folosirea sistemelor auxiliare de parazăpezi (grilaje
parazăpadă).
Dispunerea acestor ţigle parazăpadă va fi determinată obligatoriu de către proiectant. În continuare vă
recomandăm necesarul minim de ţiglă parazăpadă.

Ţiglele parazăpadă se vor aşeza în al doilea/treilea rând, calculat de la streaşină (conform schiţelor).

Ventilarea
În cazul utilizării spaţiului de sub acoperiş ca spaţiu de locuit, se impune realizarea unei termoizolaţii
corespunzătoare, cu secţiuni de ventilare.

Aceste secţiuni de ventilare se formează:

• între materialul termoizolant şi folie;

• între folie şi învelitoarea de ţiglă şi asigură ventilarea structurii acoperişului între streaşină şi
coamă.

Rolul ventilării prin aceste două secţiuni de ventilare este:

• scăderea temperaturilor înalte, cauzate de razele solare, din spaţiul de sub acoperiş;
• eliminarea condensului pătruns din spaţiul interior;
• egalizarea temperaturii din interiorul acoperişului cu temperatura din exterior;
• evacuarea eventualei umidităţi care a pătruns din exterior.

Evacuarea condensului din interiorul clădirii prin secţiunea de ventilare dintre

termoizolaţie şi folia de bază

Condensul format în interiorul spaţiului de locuit (baie, bucătărie, spălătorie) are tendinţa să ajungă în
exterior, unde temperatura este mai mică. Dacă temperatura scade sau condensul din aer ajunge la
saturaţie, umiditatea excesivă poate cauza următoarele deteriorări:

• micşorarea capacităţii de termoizolare a materialului termoizolant umed;

• formarea unui strat de mucegai pe suprafaţa interioară;
• deteriorarea materialului lemnos din şarpantă (în cazul umidităţii îndelungate).

Cauzele formării condensului la nivelul suprafeţei interioare:

• secţiunea de ventilare dintre folia de bază şi materialul termoizolant este prea mică sau nu există;
• secţiunea de ventilare dintre folia de bază şi materialul termoizolant nu este în contact cu exteriorul
şi astfel nu este ventilată;
• rezistenţa de difuzie a vaporilor structurilor de limită este prea mică.
 Pentru evitarea pagubelor produse de condensul de sub acoperiş, în cazul mansardărilor,
stratul de aer din partea exterioară a materialului termoizolant trebuie foarte bine ventilat.
La proiectare se calculează înălţimea secţiunii de ventilare, ea rezultând din dimensiunile
contraşipcilor, căpriorilor, benzii de ventilare.

Evacuarea condensului rezultat din factori externi:

În cazul acoperişurilor tip şarpantă se execută o învelitoare hidrofugă, care nu permite pătrunderea umidităţii
numai în măsura în care aceasta poate fi evacuată natural, şi în timp nu produce deteriorarea structurii
învelitorii. Din acest motiv spaţiul format între ţigla ceramică şi folia de bază trebuie să fie bine ventilat.

Folosirea foliei de bază este obligatorie în cazul mansardărilor, acoperişurilor cu o pantă mică, folie care
preia umiditatea care se poate produce şi o canalizează la nivelul streaşinei. Secţiunea de ventilare de sub
învelitoare evacuează restul de umiditate. Grosimea acestei secţiuni de ventilare se poate modifica cu
mărirea sau micşorarea grosimii contraşipcilor. În continuare vă recomandăm valorile minime pentru
grosimea contraşipcilor în cm:

La punerea în practică a valorilor din tabelul din dreapta vă recomandăm să aveţi în vedere panta minimă la
care poate fi folosit modelul de ţiglă utilizat.

Determinarea secţiunilor de ventilare la un acoperiş cu două

ape (exemplu de calcul)
Determinarea secţiunilor de ventilare la un acoperiş cu patru
ape
Detalii montaj
Utilizarea foliei anticondens
La acoperişurile cu termoizolaţie este foarte importantă protecţia termoizolaţiei împotriva pătrunderii
condensului din interior sau a umidităţii din exterior. Totodată trebuie asigurată şi ventilarea termoizolaţiei.
Aceste cerinţe pot fi satisfăcute prin utilizarea foliei anticondens.

Avantajele utilizării şi modul de aşezare a foliei anticondens:

• se montează direct pe termoizolaţie, astereală;

• nu este necesară existenţa secţiunii de aerisire între folie şi termoizolaţie;
• este posibilă mărirea grosimii termoizolaţiei;
• la coame orizontale sau oblice, la dolii poate fi trecută fără întrerupere pe un alt plan al
acoperişului;
• realizarea structurii este simplă, posibilitatea erorii fiind foarte redusă;
• va fi aşezată cu inscripţionarea pe partea superioară.