REFERAT

EDUCAŢIA MUZICALĂ – MIJLOC DE SENSIBILIZARE

A COPILULUI DE VÂRSTĂ PREŞCOLARĂ

Oamenii din toate spaţiile, culturile, timpurile, au produs muzică. Muzica este
un mijloc de comunicare universal.
Muzica a fost întotdeauna mijlocul optim de alinare, de mângâiere, de
divertisment şi de uşurare sufleteasca pentru copii, iar copiii au talentul natural de a
compune muzică. Muzica reprezintă o sursă importantă care stimulează dezvoltarea
plenară a copiilor. Rolul său este în primul rând de factură emoţională. Copii cărora li
s-au cântat cântece de leagăn vor cânta păpuşilor lor. În forma ei cea mai simplă,
muzica nici nu trebuie să fie cântec în adevăratul sens al cuvântului. Mamele de
oriunde şi din toate timpurile au cântat de leagăn copiilor într-un ritm constant
cuprinzând două note muzicale. Orice cultură, orice tradiţie are cântece de sărbătoare
sau dragoste pe care copiii le pot învăţa uşor şi pe care ei le pot apoi folosi pentru a-şi
exprima propriile sentimente.
Muzica poate stimula dezvoltarea psihică şi intelectuală a copiilor. Rolul său
este, în primul rând de factură emoţională. De vreme ce muzica este un stimulent al
trăirilor emoţionale pentru adulţi, audiţiile împreună cu copiii şi discuţiile pe
marginea sentimentelor provocate de muzica auzită, pot înlesni comunicarea centrală
pe viaţa emoţională.
Muzica, cea mai profundă şi cea mai complexă dintre arte, este exprimarea
ideilor şi sentimentelor prin mijlocirea sunetelor muzicale.
Mesajele muzicii sunt adresate afectivităţii şi sensibilităţii. Ea dă naştere unei
temeinice sentimente estetice care sprijină dezvoltarea intelectuală şi ridică pe o
treaptă superioară mobilurile activităţii umane.
Muzica este prezentă în nenumărate manifestări ale vieţii noastre. Ea ne
încântă, ne bucură, sau ne întristează, ne dezvăluie un bogat conţinut de idei, ne ajută
să înţelegem mai profund gânduri şi evenimente, ne mobilizează forţele, ne îndeamnă
la realizări nobile. Ea – fiind ştiinţă şi artă – conţine numeroase elemente cognitive,
logice, afective, estetice, care participă efectiv la sensibilizarea copiilor. Muzica este
cea mai productivă decât alte arte în declanşarea stărilor afective, a sensibilizării, a
sentimentelor care îl fac pe om să vibreze în faţa marilor probleme ale vieţii şi a unor
manifestări morale în diferite ocazii, sau cu diferite evenimente din viaţă.
Muzica dezvoltă şi sensibilizează sentimente primare cu rezonanţă biologică
cum ar fi: bucuria, tristeţea, mânia, durerea şi le dă o coloratură raţional-socială. Ea
amplifică emoţiile complexe specifice umane de natură socială: regretul, dorul, mila,
extazul, nostalgia.
 Contribuind la conturarea idealului estetic, imprimând o anumită direcţie
atitudinii estetice, muzica introduce frumosul în viaţa de toate zilele şi are, prin
urmare funcţie estetică, sensibilizând sufletul oricui.
Dacă oamenii maturi se bucură din plin de influenţa binefăcătoare a muzicii,
sensibilizându-le sufletele, formându-se sub aspect afectiv şi intelectual, cu atât mai
mult muzica are o influenţă deosebită asupra copiilor, a fiinţei umane în devenire,
formându-le sentimente, constrângeri şi aptitudini, sensibilizându-i. Cântând, copilul
se bucură de viaţă, devine mai optimist, încrezător în forţele proprii.
În cadrul grădiniţei de copii muzica îşi are locul ei în educaţia estetică a
copiilor.
Noi facem din muzică un instrument de educaţie prin intermediul căruia
transmitem sentimente de dragoste faţă de ţară şi neamul nostru românesc, faţă de
tradiţiile şi obiceiurile neamului nostru, faţă de trecut şi prezent, faţă de străbunii
noştri. Prin conţinutul cântecelor îi sensibilizăm, de aceea trebuie alese creaţiile
muzicale cu reale valenţe educative.
Cea mai mare parte din sarcinile şi obiectivele educaţiei muzicale în grădiniţa
de copii se realizează prin cântec, acesta sensibilizându-i să recepteze muzica în mod
afectiv; să recepteze sunete din realitatea înconjurătoare; să coreleze sunete simple
(complexe) cu anumite imagini din natură sau creativ-imaginativ (exemplu: să
asocieze cântecul, ciripitul unei păsări cu imaginea reală sau picturală a păsării, să-şi
imagineze sunetele, melodiile pe care le-ar produce diferite obiecte); să-şi aleagă sau
imagineze secvenţe muzicale ce ar corespunde diferitelor stări afective ori unor
situaţii (exemplu- ce melodie ar exprima veselia, tristeţea, mirarea, foşnetul pădurii);
să aprecieze cântecul ori interpretarea muzicală a altor copii; să-şi aprecieze propria
interpretare muzicală; să utilizeze creativ mişcările ritmice, de dans, pentru a exprima
stări sufleteşti, sentimente, situaţii, etc.
Datorită conţinutul cântecelor foarte variat, ele dezvoltă şi sensibilizează
dragostea copiilor pentru familie, pentru ţinutul natal şi natură, etc.
În activităţile de cânt, preşcolarii sunt deprinşi de timpuriu să asculte muzică,
să manifeste interes pentru ea: li se formează unele perceperi şi deprinderi elementare
de a cânta în colectiv şi individual; li se dezvoltă vocea şi auzul muzical, simţul
melodic precum şi cel ritmic. Un cântec frumos creează o atmosferă plăcută în
activitate trezind interesul copiilor, exprimând dragostea faţă de fiinţe, dragoste ce-i
emoţionează şi le produce bucurii.
Activităţile muzicale contribuie la crearea premizelor necesare dezvoltărilor,
noţiunilor, emoţiilor şi sentimentelor estetice ale copiilor. Cântecele, jocurile cu
cântec, jocurile muzicale, audiţiile sunt mijloace de bază la vârsta preşcolară. Prin
acestea preşcolarii se deprind să asculte muzica vocală şi datorită capacităţii imitative
li se trezeşte dorinţa de a cânta ei înşişi. De aceea am considerat că nici un fel de
aptitudine, sensibilitate, indiferent de domeniu, nu se poate forma decât prin
activitate, prin acţiune, prin exerciţiu. Pentru sensibilizarea copiilor pentru aceste
activităţi, este potrivit să se desfăşoare într-o atmosferă calmă, vioaie, cu un accentuat
caracter de joc, bună dispoziţie; în al doilea rând să se folosească scurte povestiri în
legătură cu conţinutul literar al cântecului şi jocurilor ce urmează a fi învăţate,
cunoscut fiind gândirea concretă a copiilor şi preferinţa acestora pentru personificarea
elementelor prezentate; şi în al treilea rând textul permite, este bine ca unele cântece
să fie fixate sub formă de jocuri muzicale.
O atenţie deosebită trebuie acordată selecţionării cântecelor ce le învaţă,
deoarece cântecul trebuie să fie educativ şi cognitiv, accesibil vârstei la care se
studiază, cât şi estetic să placă, să se reţină uşor.
Din punct de vedere ritmico-informaţional cântecul trebuie să fie pe măsura
puterii de înţelegere şi execuţie şi execuţie a copiilor. Ritmul să nu fie greoi, iar
intervalele melodice să cuprindă salturi fireşti.
Materialul muzical folosit în grădiniţă trebuie să cuprindă piese muzicale cu un
conţinut foarte variat, cum ar fi întâmplări din viaţa copiilor: „Cum se spală Nicuşor”,
„Cântec de leagăn”, „Eu voi fi mâine şcolar”:; cântece din folclorul copiilor: „La
moară”, „La nuntă”, „La pădure”; cântece despre fenomenele din natură: „Ploaia”,
„Ninge”, „Primăvara a sosit”; sau întâmplări din mediul înconjurător apropiate
înţelegerii copiilor. De asemenea se învaţă cântece despre animale şi păsări: „Glasul
animalelor”, „Ursuleţul Martinel”, „Azi Grivei e mânios”, etc.
Aceste cântece trebuie să fie realizate artistic ca să-i emoţioneze şi
sensibilizeze, să constituie un mijloc de a le forma sentimente estetice puternice şi
durabile.
Jocurile muzicale folosite în educaţia muzicală a preşcolarilor ocupă un loc de
frunte deoarece prin structura lor deosebită, îmbină fericit sarcinile didactice cu
plăcerea şi încântarea. Jocul muzical „În pădure” constă în imitarea ciripitului
păsărelelor prin sunete înalte şi mormăitul ursului prin sunete joase, acestea alternând
cu mişcări impuse de text. Educatoarei îi revine sarcina să formeze copiilor
capacitatea de a diferenţia sunetele înalte de cele joase.
Jocurile muzicale în care se imită fenomene ale naturii, se limitează doar la
redarea acestora prin onomatopeele şi mişcările corespunzătoare fără a avea o
desfăşurare organizată şi mai ales fără a stabili raporturi precise de durată. Din aceste
jocuri, copiii pe parcursul a trei ani de grădiniţă vor afla că există sunete scurte,
sunete lungi.
Jocurile muzicale cu text şi cânt, sunt mult mai îndrăgite de copii. Ele execută
mişcare în ritmul plăcut al muzicii, îi satisfac în mare măsură pe copii deoarece ei
îmbină în mod specific elementele de joc cu melodia şi trec de la simpla executare
motorie la o stare afectivă. Aici intervine rolul muzicii care are două laturi – una
senzorială şi una afectivă. Mijlocul cel mai natural de dezvoltare şi sensibilizare la
copii a laturii emoţionale este mişcarea ritmic muzicală, muzica le indică tonul,
activează şi provoacă dorinţa de mişcare. De obicei conţinutul jocului este simplu. El
constă în îndeplinirea mişcărilor cu anumite obiecte sau din executarea anumitor
mişcări ritmice reperate de braţe, de picioare, de palme, mişcări ale capului, de
legănare într-o parte şi alta.
Audiţiile muzicale ocupă şi ele un loc important în sensibilizarea copiilor
deoarece includ un bogat fond emoţional, informaţional, legat de exprimarea unor
sentimente şi cunoştinţe despre diverse genuri de muzică, gânduri despre lume şi
viaţă, dezvoltă memoria voluntară şi asigură totodată o justă între aparatul auditiv şi
cel fonator. Piesele şi cântecele alese pentru audiţii trebuie să fie frumoase,
melodioase, accesibile, cu subiecte din natură, din viaţa animalelor, din viaţa copiilor
etc. Copiii pot audia cântece legate de sărbătorile şi datinile străbune, colinde, jocuri
populare etc.
Pentru reuşita unor astfel de activităţi am folosit mijloace moderne audio
vizuale care contribuie din plin la dezvoltarea interesului pentru muzică şi mişcare.
Bogat şi variat în conţinut şi formă, folclorul oferă posibilitatea de a cunoaşte şi
a privi în trecutul îndepărtat al omenirii deoarece păstrează forma şi elemente ale unei
culturi străvechi: obiceiuri şi credinţe. Prin intermediul folclorului se formează
inteligenţa, spiritul de observaţie, sentimente de solidaritate. Foarte îndrăgit este
folclorul obiceiurilor de iarnă care implică o serie de ceremonii care se succed într-o
ordine.
Muzica, cea mai complexă dintre arte, contribuie din plin la dezvoltarea şi
sensibilizarea unor sentimente ale copiilor de vârstă preşcolară.
O educatoare care vede în copii fiinţe cu care poate interacţiona şi care pune
preţ pe ideea conform căreia copiii învaţă prin acţiune proprie şi prin interacţiunea cu
alţii şi cu mediul înconjurător, pune preţ pe sensibilizarea lui prin intermediul
exprimării concrete, în cazul de faţă pentru şi prin muzică.
Muzica este limba înţeleasă de toţi oamenii, este aceea care ne înnobilează
sentimentele.

Bibliografie:
- Revista Învăţământului Preşcolar nr.1-2/2002
- Programa Activităţilor Instructiv –educative din grădiniţa de copii
- Crearea claselor orientate după necesităţile copilului Step by Step
- Învăţământul Preşcolar Doljean-Craiova 2000