Valorificarea

Superioară a
Resurselor Forestiere
Vegetale
Curs 9

Resursele forestiere -
agenţi terapeutici.
Principii active din
resursele vegetale
 Tipologia terapiilor

Terapii
Medicina alopată Medicina naturopată (naturală)

Chirurgia curativă Terapia de transplant Reanimarea Terapia intensivă psihoterapia Fizioterapia

 Terapii

Medicina
Medicina naturopată (naturală)
alopată

Factori naturali

alimentele
aerul apa soarele plantele mişcarea
naturale

balneofizioterapia homeopatia fitoterapia dietoterapia kinetoterapia

apiterapia
acupunctura energoterapia
 Dietoterapia

 = Terapia prin alimentaţie adecvată unui scop curativ sau

profilactic
 Categorii de alimentaţie:
– Vegetariană
– Ovo-lacto-vegetariană
– Omnivoră “food diet”
 Toate alimentele
 Neprelucrate fizic sau chimic
 Nerafinate (fără dulciuri – zahăr, rahat, bomboane – şi uleiuri
rafinate)
– Omnivoră “western diet”
 Include şi alimentele prelucrate sau rafinate
– Consecinţe în plan medical:
 Carii dentare, colecistite, litiaze biliare, litiaze renale, obezitate,
diabet, scleroză vasculară
 10-15 %
PROTEINE

20-30 % LIPIDE
Dietoterapia
60-70 % GLUCIDE
(90 % glucide naturale)
 Recomandări ale OMS pentru regimul de
APORTUL ZILNIC DE ALIMENTE
alimentaţie al omului modern:
– carne: max 2 ori/săptămână
 Carne “albă”
– dulciuri rafinate:max 2 ori/săptămână
– Cât mai puţine grăsimi, cât mai puţină sare de bucătărie
– Fără aditivi
– Moderaţie în consumul preparatelor pe bază de soia care
conţin inhibitori enzimatici
– Consumarea în stare proaspătă a legumelor şi fructelor
– Consumarea regulată (min 50 g/zi) a alimentelor cu resturi
celulozice
– Evitarea preparatelor prin prăjire, prea arse
Principii de alimentaţie în dietoterapie

 Alimentaţia abuzivă şi necorespunzătoare

calitativ este o cauză a suferinţei fizice
– Consumul alimentelor cât mai aproape de starea
naturală a materiei prime
– Prelucrare minimă, simplă şi rapidă
– Supravegherea reacţiei organismului la cantitatea
şi calitatea alimentelor ingerate
– Adaptarea alimentelor la starea de sănătate,
stadiul dezvoltării fiziologice, starea fizică şi
psihică de moment
Balneofizioterapia

agent terapie
Factori ecologici: aer, apă, Balneară
energia solară
Ape minerale pentru cure Crenoterapie
interne
electricitatea Fizioterapia
Homeopatia

 Doctrină terapeutică:
– Principiul similitudinii
 “similia similibus curantur” (similarele se vindecă prin similare)
 Etimologie: homoio pathis = suferinţă similară
 Remedii: plante, minerale, veninul de şarpe, veninul
de albine, secreţii patologice ale organismului
– Administrate în diluţii foarte mari
– Personalizate
 Terapii alopate: vaccinuri, seruri, secreţii endocrinice
 Percepţii homeopate de-a lungul timpului

Hippocrat:
Samuel Hahnemann
“aceleaşi lucruri
care au provocat (1755-1843)
suferinţa pot să o
şi vindece”

Arborele de chimină
(Chincona officinalis)
remediu pentru tratarea malariei
Efect antipiretic
Mătrăgună
(Atropa belladona)
Măselariţă
(Hyosciamus niger)
MALARIA
Tehnici homeopate
 1. Diluarea materiei prime:
– Puterea D - 1:9
– Puterea C – 1:99
– Puterea Q – 1:50000
 Exemplu: medicament etichetat: C200
– Potenţarea efectelor medicamentului
 2. Agitarea puternică a soluţiilor
 3. Prepararea drajeurilor
– Administrare: medicamentele homeopate nu se ating, pentru a
evita neutralizarea substanţei active
 Producerea medicamentelor este strict controlată
 Contestarea homeopatiei. Replici. Homeopatia ca ştiinţă:
– EFECTUL PLACEBO
– AMPRENTAREA APEI
Asocierea practicilor naturopate la terapiile alopate

Terapii convenţionale

Terapii
alopate curativă
preventivă Terapii
Terapii
complementare
alternative
 Fitoterapia
P
 = ansamblul modalităţilor de prevenire şi L
tratament a bolilor prin utilizarea plantelor şi A
preparatelor din plante N
T
 Plante medicinale şi plante aromatice: E
– Plantă medicinală = specie vegetală cu conţinut U
de principii active în oricare din părţile sub sau T
supraterane ale organelor sale I
– Plantă aromatice = specie vegetală cu conţinut de L
I
uleiuri volatile T
A
R
E
Noţiunea “drog”

 = materia primă vegetală, în stare brută

(recoltată, eventual uscată), destinată
preparării medicamentelor
 Etimologie: droag = a usca
 Accepţiune veche:
 = toate materiile prime de natură vegetală, animală sau
minerală, care prin administrare produc efecte asupra
organismului uman:
– Uleiul de peşte, mercurul, derivaţii de arsenic
Varietatea materiei prime pentru fitoterapie:

 În raport cu intervenţia omului în

ciclul de viaţă al vegetalului:
– Plante din flora spontană
– Plante de cultură
 Încadrarea taxonomică:
– Familii
 Genuri
– Specii
 Subspecii

 Varietăţi

 Forme

 Linii

 Soiuri (cultivaruri)
 Principiu activ

 Drog
 Quinta essentia
 Primele principii active izolate:
– Acizii organici: Scheele (sec. XVIII-lea)
– Alcaloizii – sec. XIX
 Morfina
– Glicozidele:
 1830: salicina
 Sinteza în laborator:
– Sinteze totale – pornind de la molecule simple
 Alcaloizii: efedrină, papaverină, atropină
– Sinteze parţiale – pornind de la structuri naturale, care vor fi
transformate
Diversitatea principiilor active

 Principii active simple

– Sophora japonica – o glicozidă
 Principii active complexe
– Derivaţii floroglucinici din rizomii de Dryopteris
filix-mas cu proprietăţi antihelmintice
– Ulei volatil + flavonozide + pigment roşu la
Hypericum
Răspândirea principiilor active

 Principii active universale:

– Clorofilă, glucide, vitamina C
 Principii active specifice:
 Tioglicozidele, morfina, santonina
– Specificitate strictă:
 Alantolactona de la Inula helenium

Chemotaxoni infraspecifici (rase chimice)

Spectrul principiilor active în resursele
vegetale de provenienţă forestieră

Glucide Oligozaharide

Lipide vegetale Polizaharide omogene Substanţele

Glucide eterogene pectice
Acizi organici
Mucilagiile
Taninuri
Gume
Alcaloizi
Glucozide
Antibiotice Saponozide
Vitamine
Uleiuri volatile
Elemente minerale
 Mineralele ca agenți terapeutici
Macrominerale
Oligoelemente (μg/zi)
(mg/zi)

Ca Mg K P Na Cl Fe Zn Cu Cr Mn Mo V B I Se

Caracterizare fizico-chimică
• Proprietăți:
• Metal alcalin, foarte reactiv
• Combinații în care apare:
• Combinații anorganice:
• Oxizii de K :
• Oxidanți foarte energici
• Potasa caustică (KOH)
• Fabricarea săpunului și
procesarea bumbacului
• Clorura de potasiu,
azotatul de potasiu,
sulfatul de potasiu
• Îngrășăminte agricole
• Bromura de potasiu (KBr)
• Calmant nervos
• Cloratul de potasiu
(KClO3)
• Pirotehnie
• Compuși organo-potasici:
• Nevolatili și foarte reactiviu
• Afinitate pentru apă, CO2,
O2
• Sunt descompuși de
acizihidrocarburi
Principii active : elementele minerale
Potasiul (K)
Rolul K în organismul
Resurse de potasiu uman
• Apa mărilor (clorură și • Al treilea mineral ca
sulfați) pondere în corpul uman
• Controlează transmiterea
• Scoarța terestră impusului nervos și
(sillvina, silvinit, contracția musculară
carnalit, cainit, • Deficitul de potasiu:
bromcarnalit) • Cauze:
• Potasiul biologic: • Deficitul este neobișnuit
• Cationul cel mai • Alcoolismul, întrebuințarea
abundent în plante excesivă a diureticelor,
suprasolicitarea fizică
• Concentrații mai îndelungată (K poate fi
mari în tulpinile de pierdut prin transpirație)
in, cânepă, floarea- • Simptome deficit:
soarelui, sfeclă • Spasme musculare, vomă,
hipotensiune
• Țesuturi animale • Excedentul de potasiu:
• Alimente • Neobișnuit (K se excretă
• Potasiul de sinteză: urinar)
• Cauze: afecțiuni urinare
• Prin electroliză
• Simptome:
• Oboseală cronică, aritmii
cardiace, dezorientare.
• Necesarul de K: 1500-3000
mg/zi
Topul surselor alimentare de potasiu
1 • Alge (Nori) – 2840 mg/100g
2
• Fulgi de soia – 1870 mg/100g

3 • Caise uscate – 1370 mg/100 g

4 • Fasole albă – 1300 mg/100 g
5 • Mazăre galbenă uscată – 910 mg/100 g
6. • Pătrunjel – 880 mg/100 g
7 • Smochine – 840 mg/100 g
Carnea de
8 • Migdale – 830 mg/100 g gâscă:
420 mg/100 g
9 • Linte – 810 mg/100 g
10 • Castane – 710 mg/100 g

Caracterizare fizico-chimică
• Proprietăți:
• Metal ușor oxidabil, reactiv
cu O, H, halogeni, N , S și
acizi diulați
• Combinații în care apare:
• Combinații anorganice:
• Var nestins (CaO):
• Industriile sticlăriei,
tăbăcăriei, în construcții
• Var stins (hidroxidul de
Ca)
• Prepararea mortarului,
sodei, clorurii de var, în
viticultură, industria
zahărului.
• Sulfura de Ca
• Cosmetică – la
prepararea pastelor
epilatoare
• Clorura de Ca
• Ignifugarea lemnului,
aditiv alimentar de
întărire (E509).
Principii active : elementele minerale
Calciul (Ca)
Rolul Ca în organismul uman
Resurse de Calciu
• Cel mai abundent mineral din corpul
• Scoarța terestră sub uman.
uman
formă de carbonat de • Controlează echilibrul electrolitic al
organismului, eliberarea
Ca (calcar), sulfat de neurotransmițătorilor, intervine în
Ca (ghips, alabastru) și
coagularea sângelui. Este un stimulent
minerale. al miocardului.
• Calciul biologic: • Deficitul de calciu:
• Cauze:
• Intră în alcătuirea
lamelei mijlocii din • Alimentație deficitară în Ca și vitamina
D
țesuturile plantelor • Alimente calcifuge - băuturi cu acid
• Alimente fosforic (COLA!), carne cu fosfați
• Calciul de sinteză: • sedentarismul
• Simptome deficit:
• Prin electroliza
• Osteoporoza, rahitism, osteomalachie
clorurii de Ca topite
• Excedentul de calciu:
• Suplimente • Cauze: alimentație hipercalcemică,
alimentare (citrat, contaminarea alimentelor cu metale
lactat și gluconat de grele.
Ca) • Simptome:
• Constipație, calcifierea țesuturilor,
formarea calculilor renali.
• DZR:800 mg/zi – adulți, 1200 mg/zi –
gravide și tineri, 1500 mg/zi – vârstnice
• DZO: 1500 mg/zi
• Limită: 4000 mg/zi (hipercalcemie)
Topul surselor alimentare de calciu

1 • Brânza – 720 mg/100g

2
• Semințele de susan – 670 mg/100g

3 • Alge uscate – până la 900 mg/100 g

4 • Castane – 330 mg/100 g
5 • Coarne – 310 mg/100 g
6 • Anșoa – 300 mg/100 g
7 • Boabe de soia – 240 mg/100 g
8 • Migdale, alune – 230 mg/100 g
9 • Cătina – 210 mg/100 g
10 • Iaurt, lapte degresat – 190 mg/100g
 Principii active : elementele minerale
Magneziul (Mg)

Caracterizare fizico-chimică Resurse de Magneziu Rolul Mg în organismul uman

• Proprietăți: • Scoarța terestră sub

• Metal malebil și ductil, formă de minerale • Este cofactor pentru 300 de enzime
reactiv cu O, halogeni, N (magnezit, dolomit, care intervin în special în reacții
și S. Participă la aliaje cu energetice. Controlează relaxarea
carnalit). musculară. Previne accidentele
alte metale.
• Combinații în care apare: • Săruri de Mg în apele cardiovasculare.„Mineralul antistres”.
• Combinații anorganice: dure, inclusiv în apa • Deficitul de magneziu:
• MgO potabilă. • Anormal.
• Magneziul biologic: • Cauze:
• Fabricarea cărămizilor
refractare • Este parte componentă a • Alimentație neechilibrată.
clorofilei. • Consumul de alcool, diuretice,
• Mg(OH)2 antibiotice.
• Rafinarea zahărului • Alimente
• Magneziul de sinteză: • Simptome deficit:
• MgCl2 • Anxietate, nervozitate, depresie,
• Impregnarea lemnului, • Prin electroliza clorurii de angină pectorală.
fabricarea hârtiei Mg anhidre
• Excedentul de magneziu:
• Suplimente alimentare cu • consumul în exces nu este dăunător
lactat și aspartat de Mg. decât bolnavilor insuficiență renală!
• Simptome:
• Greață, tulburări de respirație.
• DZR: 300-350 mg/zi - adulți, 120-180
Alimente cu conținut ridicat de Mg: mg/zi – copii, 400 mg/zi – gravide și
„stresați”.
Cereale integrale, cacao, melasa, fructele de mare,
• DZO: 500 mg/zi
nucile, migdalele, moluștele, ouă.

Caracterizare fizico-chimică
• Proprietăți:
• Element de tranziție spre
metale. Este oxidat de
aerul umed.
• Combinații în care apare:
• Numeroase combinații
datorită afinității pentru S ,
O, halogeni, Se, P, As.
• În stare nativă apare
numai în meteoriți
• Combinații anorganice:
• Miniul de fier (Fe2O3):
• Pigment pentru vopsele
• Tetraoxidul de fier
• Material pentru
electrozi
• Calcopirita (CuFeS2)
• Fabricarea H2SO4
• Sulfatul feros (FeSO4)
• Ierbicid, insecticid.
Principii active : elementele minerale
Fierul (Fe)
Resurse de Fier
• Al patrulea element ca
abundență în scoarța
terestră
• În scoarța terestră sub
formă de minereuri
(hematit, magnetit, limonit,
pirită, siderită, ilmenit).
• Fierul biologic:
• Intră în alcătuirea
unor proteine
esențiale pentru
organismele vii.
• Alimente
• Obținerea Fe industrial:
• Prin reducerea
oxizilor de Fe cu
cărbune (
fontaoțel)
• Suplimente
alimentare
Rolul Fe în organismul uman
• Complexe proteine-Fe:
• Hemoglobina – transportă O2
• Mioglobina – stochează O2 în mușchi
• Hemosiderină, feritină - stochează Fe în
măduvă, ficat , rinichi și slină
• Cofactor în enzime – catalizează reacții
energetice.
• Deficitul de fier:
• Cea mai frecventă carență
nutrițională din lume !
• Cauze:
• Alimentația săracă în Fe
• Absorbția redusă
• Consumul exagerat de produse care
împiedică absorbția Fe: ceai (chinezesc),
cafea, antibiotice, suplimente de Ca, și
Mg.
• Hemoragii și menstruații dese/îndelungi.
• Simptome deficit:
• Anemie feriprivă.
• Excesul de fier:
• Intoxicația cu Fe este rară (mucoasa
intestinală – supapă pentru absorbția Fe)
• Cauze: administratrea necontrolată de
suplimente cu fier.
• Nu se administrează Fe copiilor!
• DZO: 10 mg/zi – bărbați, 15 mg/zi –
gravide, 20mg/zi – posthemoragic
Topul surselor alimentare de fier
După origine Fe din
dietă poate fi:
1 • Porumbe– 21 mg/100g
2 • Cătină – 14 mg/100 g
Fe ne
3
• Făină de soia – 12 mg/100g Fe hemic
hemic (din
(din carne)
vegetale)
4 • Coarne – 11 mg/100 g
5 • Dracilă – 8 mg/100 g Absorbție Absorbție
2-20 % 15-35 %

7 • Linte – 7 mg/100 g
Carnea
8 • Pătrunjel – 7 mg/100 g roșie de vită
4 mg/100 g
9 • Fasole albă – 6 mg/100 g
10 • Spanac – 5 mg/100 g

Caracterizare fizico-chimică
• Proprietăți:
• Element nemetalic,
extrem de reactiv. Nu se
găsește în stare liberă în
natură.
• Combinații în care apare:
• Combinații anorganice:
• Compuși cu H:
• Toxici, folosiți ca
insecticide
• Acidul fosforic (H3PO4)
• Îngrășământ chimic,
industria farmeceutică,
ceramică, anticorodant
• Compuși cu halogenii
• Compuși organo-fosforici:
• Fosfoproteide
• Acidul fosforic esterificat cu
hidroxiaminoacizi (ex.
cazeina – conține toți
aminoacizii aminici esențiali)
Principii active : elementele minerale
Fosforul (P)
Rolul Pîn organismul
Resurse de fosfor uman
• Al doilea mineral ca pondere
• Fosfați, apatite și în corpul uman
fosforite în diverse roci
• Participă la formarea oaselor
și minerale și dinților. Intervine în sinteza
• Fosforul biologic: proteică și metabolismul
• Element esențial în glucidelor, grăsimilor și
structura materiei vii proteinelor.
• Deficitul de fosfor:
• Oase, dinți, laptele • Rar
matern, fibre • Cauze: folosirea antiacidelor
musculare, celule • Excedentul de fosfor:
nervoase, acizii • Cauze:
nucleici • Alimente bogate în fosfați
• Bine reprezentat în (mezeluri, brânză topită) sau
acid fosforic (COLA)
alimente
• Efecte:
• Obținerea fosforului: • P este antagonist al Ca
• Extragere prin • Raportul optim P/Ca: 1/4
încălzire din roci, în • Excesul de P interferă
prezența cocsului și absorbția Ca Mg și Zn
oxidului de siliciu. (pierderea osoasă)
• DZR: 800 mg/zi – adulți, 1200
mg/zi – tineri
• DZO: 1000-1200 mg/zi – femei,
1200-1400 mg/zi – bărbați
Topul surselor alimentare de fosfor
1 • Făina de soia – 555 mg/100g
2
• Migdale – 450 mg/100g

3 • Nuci – 430 mg/100 g

4 • Fasole albă boabe – 430mg/100 g
5 • Linte – 410 mg/100 g
6. • Arahide – 410 mg/100 g
7 • Alune – 330 mg/100 g
8 • Varză – 275 mg/100 g
9 • Carnea de vită – 230 mg/100 g
10 • Laptele – 210 mg/100 g

Caracterizare fizico-chimică
• Proprietăți:
• Metaloid similar S, foarte
reactiv cu sulful (SH)
• Combinații în care apare:
• Combinații anorganice:
• Utilizate la fabricarea
redresoarelor și în ind.
farmaceutică
• Sărurile (seleniați)
• Acidul selenic (H2SeO4) este
oxidant mai energic decât
ac.sulfuric
• Compuși organo-selenici
Alimente bogate în Se:
Nuci de Brazilia, brânza
proaspătă de vaci și capră,
peștele oceanic (sardine),
tărâțe, icre, fructe de mare,
ciuperci, usturoi
Principii active : elementele minerale
Seleniul (Se)
Resurse de seleniu
• Puțin răspândiți în natură
(scoarța terestră, meteoriți)
• Însoțește S în minereuri
(pirite, blende)
• Selenuri
• Seleniu elementar
• Seleniul biologic:
• Alimentație
• Disponibilitatea seleniului
în alimente depinde de
prezența lui în soluri
• Seleniul de sinteză:
• Forme de Se pentru
administrare în scop
terapeutic:
• Se organic (seleno-
metionină)
• Se anorganic (selenit de
sodiu)
• Obținerea industrială a
Se:
• Extracție din nămolul
rezultat la prelucrarea
minereurilor
Rolul Se în organismul uman
• Rol fiziologic
• Intră în alcătuirea enzimei glutation-
peroxidazei cu rol antioxidant
(protejarea membranei celulare și
ADN)
• Cofactor al unor proteine care:
• Intervin în funcționarea tiroidei
(T3, T4)
• Protecție împotriva efectelor
toxice ale metalelor grele (Hg,
Cu, As), pesticidelor, fumului de
țigară
• Deficitul de Se:
• Simptome: slăbiciune musculară
• Excedentul de SE:
• Simptome: căderea părului, unghiilor,
transpirație cu miros de usturoi
• DZR: 60-80 mg/zi – numai adulți
• DZO prevenirea cancerului: 200
mg/zi
• DZO tratarea cancerului: 400 mg/zi
• Forme de cancer care se pot tratata
cu Se:
• Colon, pulonar, de sân, tract urinar,
gastrointestinal
 Vitaminele

Hidrosolubile Liposolubile
B C A D E K

B1 B2 B3 B5 B6 B12 biotina Ac.folic

Ac.
paraminobenzoic
 Principii active : vitaminele
Vitamina C
Rolul vitaminei C în
Caracterizare fizico-chimică Resurse de vitamină C organismul uman
• Rol fiziologic:
• Proprietăți: • Agent oxido-reducător
• Acidul L-ascorbic ►. • Vitamina C în structura • Participă la respiraţia celulară
• Pulbere incoloră, viului: • Acţiune:
cristalină, solubilă în • Plante: în țesuturile • Creşte capacitatea de apărare
apă externe asimilatoare. împotriva infecţiilor
• Foarte ușor oxidabilă în • Omul, primatele și • Stimulează formarea
cortisteroizilor
mediu bazic. Stabilă în cobaiul nu au
• Favorizează depunerea Ca în
mediu acid capacitatea de sinteză oase (consolidarea fracturilor)
• Fotolabilă și termolabilă a vitaminei C (dietă) • Stimulează absorbţia digestivă a
• Biosinteza: • Obținerea vitaminei C Fe (hematopoeza)
• Din glucoză, prin • Extracție prin macerare • Întăreşte pereţii vaselor de
intermediul acidului cu apă sânge
uronic • Extracție cu solvenți • Antialergic
• Sediul sintezei: la organici în aparatul • Carenţa:
plante – în Soxhlet • SCORBUT
cloroplaste • Piele zbârcită, musculatură
obosită, gingii moi şi umflate,
întârzierea ritmului de
cicatrizare, hemoragii,
osteoporoză, anemie
• DZR: 85 mg/zi
• DZO: 1000-1500 mg/zi
Topul surselor alimentare de vitamină C
1 • Măceșe – 150...9000 mg/100g
2
• Nucile necoapte – 500...2500 mg/100g

3 • Fructele de cătină – 100-1000 mg/100 g

4 • Pătrunjel – 220 mg/100 g
5 • Coacăze negre – 200 mg/100 g
6 • Cetina de brad și pin – 150...250 mg/100 g
7 • Ardei verde – 140 mg/100 g
8 • Mărar – 130...150 mg/100 g
Lămâile: 50
9 • Scorușe – 40...120 mg/100 g mg/100 g
Portocalele:
50...90 mg/100 g
10 • Afine – 100...120mg/100 g
 Complexul vitaminic B
Tiamina
Riboflavina (B1)
Acidul paraminobenzoic
(B2)

Niacina
(B3, PP) Acidul folic
Vitaminele B

Acidul pantotenic Cianocobalamina

(B5) (B12)
Piridoxina Biotina
(B6) (H)

De ce formează un complex ?
 Principii active : vitaminele
Complexul B
Resurse de vitamine B
Caracterizare fizico-chimică
• Au fost descoperite în
• Proprietăți: tărâțele de orez, drojdia
de bere, gălbenușul de
• Substanțe solide,
insolubile în solvenți ou și frunzele de spanac.
organici. • Vitaminele B în structura
• Pot fi distruse de viului:
lumină și temperaturi • Sintetizate de plante și
ridicate. microorganisme
• Omul și animalele și le
• Componenți ai
coenzimelor procură din dietă
• Structura chimică • Bine reprezentate în
pornește de la fructele și frunzele
nucleele unor baze plantelor superioare, în
azotate algele brune, algele
• Biosinteza: roșii și în polen.
• Formele active iau
naștere în ficat și 1. Factori de creștere  nu se
creier recomandă la terapia bolilor
infecțioase și a cancerului
2. Creșterea concentrației de
glucoză și a ac.uric în sânge
( diabet, gută)
Rolul vitamineior B în
organismul uman
• Acţiuni:
• Esențiale în funcționarea normală
a sistemului nervos (coenzime care
intervin în transmiterea impulsului
nervos)
• Participă la metabolismul lipidelor,
glucidelor, aminoacizilor și
proteinelor (ADN)
• Mobilizarea acizilor grași din
țesutul adipos (reducerea
colesterolului)
• Antioxidanți ai ac.grași esențiali,
adrenalinei, vitaminelor A și E.
• Carenţele:
• Simptome:
• Furnicături ale degetelor,
întârzierea creșterii, umflarea
limbii, fotofobie, pierderea
coordonării, confuzie, depresie,
neuropatii.
• Cronică:
• Boala BERI-BERI, pelagra,
anemia pernicioasă, anemia
megaloblastică.
• DZO: 1.5-20 mg/zi (B1-B6), 30-600
μg (B12, H, ac.folic)
 Topul surselor alimentare de vitamină B
1 • Arahide – 900 μg/100g (B1), 500 μg/100 g (B2)
Cele mai bogate
cereale
• Cereale: grâu – 480 μg/100g (B1), 240 μg/100g (B2), 5100 μg/100g (B3), 440 în vit.B
μg/100g (B6), sunt
90
2 μg/100g (acid folic) ► ovăzul și secara !

• Lapte – 40 μg/100g (B1), 700 μg/100g (B2), 20...120 μg/100g (B3), 5000 μg/100g (B5) 300
3 μg/100g (B6), 70 μg/100g (H), 100 μg/100g (ac. folic)

• Miezul nucilor – 550 μg/100g (B2), 400 μg/100g (B2), 250 μg/100g (B6)
4

• Mazărea verde – 300 μg/100g (B1), 250 μg/100g (B2), 0.25 μg/100g (B6)
3

• Drojdia de bere – 29...100 μg/100g (B1), 30...62 μg/100g (B2), 190...590 μg/100g (B3),118-200
4 μg/100g (B5), 25...100 μg/100g (B6), 0.5...1.8 μg/100g (H), 8-95 μg/100g (paraaminobenzoic)

• Spanac – 150 μg/100g (B1), 220 μg/100g (B2), 0.3 μg/100g (B6)
5

• Carne – 500 μg/100g (B6), 0.7 μg/100g (B12)

6

• Fasole verde – 150 μg/100g (B1), 200 μg/100g (B2), 0.15 μg/100g (B6)
7
Vitaminele liposolubile
 Vitamina A
neasimilabilă asimilabilă

Provitamina A Vitamina A

β-caroten Depozitează
în ficat

Intestin
ficat
 Principii active : vitaminele liposolubile
Vitamina A
Rolul vitaminei A în
Caracterizare fizico-chimică Resurse de vitamină A organismul uman
• Proprietăți: • Rol fiziologic:
• Provitamina A (unele • Vitamina sănătății ochilor
carotenoide) • Aport de vitamină A prin • Precursorul rodopsinei
• Compuși terpenoizi dietă: • Creșterea și diferențierea
• Cu structură lineară sau ciclică • Provitamina A celulară
• 20-50 atomi C (neasimilabilă) este • Hormon steroid
• Grupări cromatofore larg reprezentată • Sănătatea epiteliului
• Culoarea roșie: licopen, printre vegetale. • Keratinizarea țesuturilor
capsorubina • În tubul digestiv și • Antioxidant (reduce riscul
• Culoarea portocalie: β- ficat: cancerului)
caroten • Imunomodulator (anticorpi)
• provitamina→retinal
• Culoarea violetă: violaxantina • Carenţa:
• Lipofilă, solubilă în eter, benzen, →retinol
• Ocazională (depozite în ficat)
cloroform, dicloretan, sulfură de C • Obținerea • Sistematice :
• Metabolismul provitaminei A: carotenoizilor:
• Provitamina A (nu este direct • Cecitate nocturnă,
• Extracție din vegetalele hiperkeratoză, xeroftalmie,
asimilabilă) puternic pigmentate orbire
• Formele asimilabile: • Biotehnologii • Excedent:
• Retinolul, retinalul și acidul (reproducerea pigmenților)
retinoic • Vedere încețoșată, cefalee,
• Culturi de alge, depilare naturală
• Identificare: drojdii, ciuperci
• Cu clorură de stibiu, H2SO4 concentrt, • Dozele mari → avort spontan
cromatografie, spectometrie în UV sau
• Tehnici: recombinarea • DZR: 8-10 mg/zi
IR, RMN ADN
• DZO: 1 mg vitamină A/zi + 6-15
mg carotenoizi/zi
 Utilizarea produselor vegetale cu
conținut ridicat de provitamină A

Fitoterapie Alimentație Cosmetică

Cecității Pilule pentru

nocturne bronzat
Coloranți
naturali/sinteză –
E160
Degenerescen
ței maculare

Cataractei

Afecțiuni
dermice
 1.5 mg de provitamină A
sunt convertite în 2500
unități internnaționale
de vitamină A

Topul surselor alimentare de provitamină A

(mg β-caroten/100 g produs)
1 • Uleiul de palmier
2
• Ardeiul kapia – 25...35 mg/100g

3 • Gogoșar – 21..23 mg/100 g

4 • Spanac, sfecla roșie – 21 mg/100 g
5 • Morcov, lobodă – 7...18 mg/100 g
6 • Frunze de pătrunjel – 16 mg/100 g
7 • Varza roșie – 12 mg/100 g
8 • cătina – 8...9 mg/100g
9 • Scorușele – 7.5 mg/100 g Carnea: 2 μg
vitamină A/100 g

10 • Măceșe – 5...15 mg/100 g Laptele: 0.1-0.5 mg

vitamină A/100 g