Apis mellifera

VALORIFICAREA
RESURSELOR
FORESTIERE VEGETALE
Curs 5: RESURSE
MELIFERE. Partea 1
Preocupări pentru
valorificarea
resurselor melifere
de-a lungul timpului
 Omul şi albina: două realităţi în interacţiune
 Culesul fagurilor
albinelor sălbatice
 Scorburile arborilor
 Crăpăturile stâncilor

 Dimensiuni faguri

2003: roi de 7.5 kg într-un stejar, la Ciucurova

August 2002: la Sânicolau Mare, un roi masiv
a clădit faguri în ciorchine
 Colaborarea cu albinele. Domesticirea
 Conservatorismul biologic şi comportamental al albinei
 Partener de dialog care impune condiţii

 Intervenţia omului în
activitatea albinei a avut
succes numai în acord cu Hrana
instinctele speciei

Artificializarea adăpostului

Buduroi DOMESTICIREA
Adaptarea
adăpostului
natural
Stupii Adăpostul Înmulţirea
primitivi

Stupii
cu rame mobile
Artificializarea adăpostului: buduroiul
 = Trunchiuri cu faguri, doborâte şi transportate la
proprietar
 La sfârşitul sezonului apicol: albinele erau asfixiate cu fum şi era
extrasă mierea
 Istorie îndelungată
 În RUSIA:
 Arborii sursă erau însemnaţi cu cioplaje
 Identificarea
 Marcau proprietate
 Moştenire, vânzare
 Porţiunile arboretului cu buduroaie erau marcate şi delimitate
 Îndesirea
 Legislaţia: “Adevărul Rus” – sec. XIII
 Impozite pentru buduroaie
 Producţia de miere:
 1146: cneazul Sviatoslav de Kiev: 80 t miere
Etapa II: construirea adăposturilor artificiale
Stupul primitiv

din papură din împletituri de nuiele

Tencuite cu amestec de argilă şi dejecţii taurine

Dezavantaj:
Fagurii sunt fixaţi pe pereţii stupului
şi nu permit intervenţia apicultorului
 Stupul cu rame mobile
 Variante constructive:
 Forma şi dimensiunea ramei
 Rame standardizate pentru stupii româneşti: 435 x
162/202/270 mm
 Modalitatea de constituire a volumului:
 Dezvoltarea familiei se face pe verticală
 Dezvoltarea familiei se face pe orizontală
 Stupul orizontal

Ramă

Corp Podişor

Capac

Scândura de zbor

Afumător
apicol
 Stupii verticali
Stup vertical cu corp şi magazin Stup multietajat

capac

ramă de
ventilaţie

podişor-
hrănitor
MAGAZIN

CORP CORP
 Meridianele apiculturii
 Lucrările istoricilor antici
 Vestigii istorice
 Date lingvistice, etnografice, folclorice
 3000 î.Hr: Valea Indusului
 Egipteni, sumerieni, babilonieni, asirieni, chinezi:
 Vase de lut destinate depozitării mierii şi cerii
 Farmacopeele chineză şi japoneză: posibilităţile de întrebuinţare a
produselor stupului
 Yakusei-Honzo: prin consumul constant de miere se reface sănătatea
tenului
 Europa: cele mai multe referinţe provin din insula Creta
 Creşterea albinelor încă din perioada miceniană (3500 î.Hr)
 Resturi ale unor stupi din pământ datând de acum 5400 de ani
 Homer şi Hesiod: apicultura în Atica
 Aristotel: “Istoria animalelor” – descrierea biologiei albinelor; Xenofon
Aristotel
 Hippocrate recomanda întrebuinţarea mierii în scop terapeutic
 Dioscoride (sec. I d.Hr): efectele consumului sau întrebuinţării
externe a produselor apicole
 Imperiul Roman: Virgiliu (“Georgicele” – 70 Î.Hr) şi Columella (“De
rerustica” – 1 d.Hr): practica apiculturii
Apicultura pe teritoriul României
 Vestigii istorice:
 Faguri pietrificaţi descoperiţi într-un pârâu de
la Silişte (Cluj)
 Tablele cerate descoperite la Roşia Montană
 Amfora cu sigiliu reproducând albine,
descoperită la Calatis
 Menţiuni istorice:
 Herodot: Cartea a V-a (484 î.Hr): popularea
teritoriilor de la nord de Dunăre cu albine
Alte menţiuni istorice
 Strabon: vol. 7 al tratatului “Geografia”
 “luptătorii
traci se impuneau prin voinţa de a nu
mânca carne de vită, […]. Totuşi ei se hrăneau cu
miere, lapte şi brânză şi duceau o viaţă liniştită şi de
aceea erau numiţi teosefi sau capnobiţi, adică acei
care adoră zeii şi se hrănesc numai cu aer”
 Claudiu Aelianus (211-192 î.Hr): “Animalele” –
vol. 2:
 citează o altă lucrare în care se afirma că albinele din
Scitia sunt rezistente la frig, iar sciţii vând miere
numai din producţia lor
Comerţul cu produse apicole de provenienţă
românească în Evul Mediu

 Pe litoral: registrele comercianţilor

genovezi
 1360: mierea şi ceara ocupau, valoric, locurile
2 şi 3 după grâu
 Ţările române: acte ale cancelarilor
domneşti
 danii,înzestrări, scutiri de vămi şi dări pentru
unele stupine
Apicultura în Banat, în zorii epocii moderne
 Cauze istorice:
 Trecerea Banatului sub stăpânire habsburgică
 Patentele imperiale: scutirea de bir pentru stupari
 1774: recensământ:
 145000 familii de albine la 58000 gospodării familiale (275000 locuitori)
 1 stup la 2 locuitori
 1785: dr.Ioan Piuariu-Molnar tipăreşte la Timişoara: “Economia stupilor” –
prima carte românească de apicultură şi agricultură
 Blocada napoleoniană asupra comerţului britanic
 ► Efect negativ asupra importului de zahăr din America Centrală
 ►Creşte cererea de alte produse dulci
 1823: pr.prof. Ioan Tomici: “Cultura albinelor”, Univ.Pesta, în limba română,
cu litere chirilice
 Fondatorul primei şcoli de apicultură de la noi (Caransebeş)
 1873: Buziaş: REUNIUNEA APICULORILOR BĂNĂŢENI – prima asociaţie
apicolă de la noi
 1889: Sânnicolau Mare: Apicultorul şi economul român
 Prima revistă apicolă în limba română, sub redacţia pr.Svetoniu Petrovici
 În Moldova şi Ţara Românescă: apicultura în declin:
 Cauze: sărăcirea ţăranilor + introducerea zahărului în alimentaţie
Dinamica exploataţiilor şi producţiei apicole
româneşti înaintea primului război mondial
 1900: 310162 familii de albine
 7141 (2.3 %) erau adăpostite în stupi
sistematici
 1906: primul număr al revistei
ROMÂNIA APICOLĂ
 obiectiv: “reînvirea Apiculturii căzute în
părăsire în ţara noastră”:
 Îmbunătăţirea nivelului profesional al
crescătorilor de albine
 Impunerea ramurii în peisajul economic
 Nr.5/1926: întrebuinţarea exagerată a
zahărului provoacă cancer
Înlocuirea zahărului cu mierea
 Dinamica exploataţiilor şi producţiei apicole
româneşti după primul război mondial
Lipsa de atractivitate
 Situaţia se înrăutăţeşte a apiculturii
 1931: 618000 familii de albine
 77 % adăpostite în coşniţe Lipsa de debuşeu
 1945: 460000 familii de albine pentru produsele apicole
 Producţie medie: 3-5 kg miere/familie
 1957: ASOCIAŢIEI CRESCĂTORILOR DE Export
ALBINE (A.C.A.)
 la iniţiativa prof.dr.ing. Veaceslav Harnaj (1917-
1988)
 25 de ani a fost preşedintele APIMONDIA (Federaţiei
Internaţionale a Asociaţiilor de Apicultură)
 1957: înfiinţarea Staţiunii Centrale de Cercetări
pentru Apicultură şi Sericicultură
 Rezultatele cercetărilor sunt transpuse în producţie
prin COMBINATUL APICOL
 1989: 1418000 familii de albine
 Dinamica exploataţiilor şi producţiei
apicole româneşti după 1990
 Efectivele de albine au scăzut drastic:
 1998: 626000 familii ---- 10543 t miere
 2001: 614000 familii
 2004: 839000 familii
 2006: 964850 familii ---- 20000 t miere
 Cauze:
 Desfiinţarea sau, mai ales, falimentarea dirijată a stupinelor din
sectorul de stat
 Reorientarea profesională (meserii mai sigure şi atractive material)
 Scumpirea utilajului apicol
 Rezultate îmbucurătoare:
 A crescut producţia de miere pe familie
 8.5 kg (1989) …. 18.3 kg (2001)
 De ce ?
 Valoarea produselor apicole
autohtone pe piaţa internaţională
 România în topul ţărilor cu apicultură performantă
 prin diversitatea şi calitatea produselor obţinute
 Distincţii obţinute la manifestările şi târgurile apicole
internaţionale:
 1957…1997: 226 de medalii – 100 de Au
 Septembrie 2009: Congresul mondial apicol – Montpellier:
produsele RO au obţinut 5 medalii:
 1 aur + 1 argint pentru mierea de salcâm 2009
 1 argint + 1 bronz pentru mierea de tei 2009
 1 bronz pentru mierea polifloră
 După 1989 NICI O UNITATE ECONOMICĂ CU PROFIL
APICOL NU A FOST SUBVENŢIONATĂ !
 Produsele apicole româneşti pe piaţa
europeană, după aderarea la U.E.
 Potenţialul apicol al  Coordonatele performanţei
României: apicole:
 Numărul familiilor de albine
 1500000…1700000 familii de
albine  Gestionarea şi structura
stupinei
 Judeţele cu efectivele cele mai  Consumul de miere / locuitor
mari: VL, MS, CS, AR, SJ, VS
 Preţul mierii şi tendinţele
 Producţia medie de miere: acestuia
12000-13000 t/an
 16-20 kg/familie de albine
 > ½ producţia de miere a
fost exportată
 2004: 12 mil. euro
Mierea U.E. în contextul producţiei mondiale

 FAO 2005: producţia

globală de miere:
1,381 mil.t
↑ 25 % faţă de 1996
 45 % este consumată
în U.E.
 Dimensiunea exploataţiilor apicole în U.E.
 2007: 539000
apicultori U.E.
 17986 (3 %) –
apicultori profesionişti
 39000 în RO
 2.3 % sunt
profesionişti
 Nr.total de familii în
U.E.: 11631300
 4321901 (40%)
deţinute de apicultorii
profesionişti
 Dimensiunea exploataţiilor apicole în U.E.
Structura stupinelor:
 Apicultorul profesionist european mediu = 240 familii
 Spania, Franţa, Grecia
 RO: apicultorul mediu = 22 stupi
 RO: apicultorul profesionist = 164 stupi / stupină
 Concluzie: stupina profesionistă de la noi este subdimensionată
Consumul de miere: 0.5 kg/locuitor U.E.
 Grecia: 1.7 kg/locuitor
 Preţul mierii pe piaţa U.E.
Produs Preţul la consumatorul Preţul la consumatorul
direct U.E. (euro/kg) direct din România (lei/kg)
Mierea de salcâm 18-20 16-30
Mierea de tei 14-16 16-20
Mierea de lavandă 11-14 -
Mierea polifloră 9-14 10-16
Mierea de rozmarin 22-23 -
Mierea de floarea 12-16 12-16
soarelui
Polen 16-30 12-50
 Preţul mierii pe piaţa U.E.

 Mierea RO este exportată la un preţ inferior celui

practicat pe piaţa internă. De ce ?
 Procesatorii autorizaţi de miere o cumpără de la
producători la jumătate de preţ
 Presiunea preţului mierii chinezeşti şi argentiniene
 Importatorii de miere RO plătesc anticipat până la
70% din costul mărfii
 Mierea europeană: 3.6 euro/kg
 Cele mai apreciate: sorturile monoflore