1.

Îndoirea tablelor - descrierea procedurii

Îndoirea este o operaţia tehnologică de modificare a formei şi dimensiunilor semifabricatelor, fără

îndepărtare de material, adică se modifică forma unui semifabricat prin încovoiere plană în jurul unei
muchii rectilinii.
Îndoirea este procedeul de prelucrare prin deformare prin care o tablă plană este curbată cu o anumită
rază de îndoire „R”. În procesul de îndoire a unui material de grosime „g”, numai fibra neutră îşi
păstrează dimensiunea iniţială (rămâne nedeformată). Fibra exterioară se lungeşte, datorită unor
tensiuni de întindere care apar pe suprafaţa exterioară a tablei în zona îndoită, iar fibra interioară se
scurtează, datorită tensiunilor de compresiune ce apar în zona interoară a curburii.

Fig. 1: Schema procesului de îndoire

Cunoaşterea fibrei nedeformate în zona îndoită „B” (Fig. 1:) este foarte utilă pentru dimensionarea
semifabricatului ce urmează să fie supus îndoirii. Dacă se presupune că fibra neutră (R fn) are raza de
curbură Rfn=R+0,45g, atunci lungimea fibrei neutre în zona îndoită este dată de relaţia:

în care   este unghiul de îndoire, iar g reprezintă grosimea materialului.

În realitate deformaţiile din zona îndoită sunt mult mai complexe, dar dacă raportul dintre lăţimea şi
grosimea tablei este mai mare de 8 se poate considera că au loc numai deformaţiile fibrelor
longitudinale, paralele cu axa neutră.

Deoarece deformaţiile sunt cu mult mai mari cu cât raportul dintre   este mai mare, trebuie avut grijă
să nu apară fisuri pe suprafaţa întinsă a materialului. Din aceste motive, raza de îndoire se exprimă
prin multipli ai grosimii tablei. Pentru prevenirea fisurării tablei şi a deteriorării sculelor de deformare
se recomandă ca această rază de îndoire să fie de minim 0,8 mm, chiar şi în condiţiile deformării
tablelor cu plasticitate ridicată.
Raza minimă de îndoire poate fi determinată, cu destul de mare precizie, luând în
considerare valoarea gâtuirii „Z” obţinută în urma încercării la tracţiune a materialului, cu una din
relaţiile.: 

, când Z < 0.2

, când Z > 0.2
Deformarea plastică a tablelor este însoţită şi de o deformare elastică (datorită legii coexistenţei
deformării elastice cu a deformării plastice). Această deformare elastică face ca materialul, în urma
procesului de îndoire, să se relaxeze şi să revină la o altă rază de îndoire „Rf” diferită de raza de
îndoire „R0” a materialului aflat sub sarcină (Fig. 2).

Fig. 2: Relaxarea elastic a materialului după îndoire (ao - unghiul de îndoire; ax - unghiul de îndoire
după relaxarea materialului)
Există mai multe relaţii de calcul a relaxării elastice, dar nici una dintre ele nu conduce la obţinerea
unor valori exacte. Din aceste motive sunt necesare determinări experimentale ale relaxării. Pentru
reducerea numărului de determinări experimentale se recomandă, totuşi, utilizarea unor asemenea
relaţii de calcul. De exemplu, pentru îndoirea tablelor din aliaje refractare se recomandă relaţia
următoare:
în care:

 σc-limita de curgere a materialului

 E- modulul de elasticitate

Compensarea relaxării elastice se face prin dimensionarea corespunzătoare a sculelor, în sensul că ele
se vor construi la o rază „Ref” care va fi mai mică decât raza „R0” prevăzută piesei în desenul de
execuţie.
Îndoirea la raze mari de îndoire se face în dispozitive cu role sau prin utilizarea anumitor
şabloane.
Îndoirea în dispozitivul cu 3 role (virolare) presupune introducerea tablei 3 între rolele 1, 2 şi 5 (Fig.
3). Deplasarea între aceste role, în ambele sensuri a tablei, se face prin intermediul rolei de antrenare 1
rotită manual sau mecanizat. Forţa necesară procesului de îndoire se realizează prin intermediul rolei
2. Modificarea razei de îndoire se face prin deplasarea rolelor 2 şi 5.
 Fig. 3: Îndoirea în dispozitivul cu 3 role (virolare)
CC – cilindrii de curbare; SF – semifabricat; PC – produs curbat.
Cu acest dispozitiv se pot obţine diferite unghiuri şi raze de îndoire, putându-se ajunge până la
obţinerea unui cilindru, situaţie în care capetele tablei se împreunează. Îndoirea la unghiuri mari sau
raze mai mici de îndoire se realizează treptat.
Îndoirea cu o rolă (Fig. 4) se realizează numai la raza rolei. 

Fig. 4: Îndoirea cu o rolă 

Pentru aceasta, tabla 3 este prinsă pe rola 6 prin intermediul sistemului de prindere 4 (bride, şuruburi
etc.) Tabla este îndoită prin rotirea rolei 6, în timp ce tabla este menţinută în contact cu aceasta prin
intermediul forţei de întindere Fj. Raza de îndoire poate fi mică, în limitele tehnologice de prelucrare a
rolei. Unghiul de îndoire poate fi aproape 1800.
Îndoirea cu segment de rolă
 Fig 5.: Îndoirea cu segment de rolă
Este o operaţie asemănătoare îndoirii în dispozitivul cu rolă. În această situaţie, tabla 3 este adusă în
contact cu rola de îndoire prin intermediul rolei secundare 2 apăsată cu o forţă F. Unghiul de îndoire
este limitat de unghiul segmentului de rolă.
Îndoirea la raze mici de îndoire 
Cel mai adesea, pentru îndoirea la raze mici de îndoire a pieselor de dimensiuni mari se
utilizează maşina de îndoit manuală (Fig. 6). În această situaţie, tabla 4 se prinde între fălcile 1 şi 2
care, în acelaşi timp, constituie şi muchiile în jurul cărora se execută îndoirea. O falcă mobilă 3, care
se poate roti în jurul unei axe paralele cu muchiile fălcilor de prindere şi trece prin vârful acestora,
îndoaie materialul la unghiul dorit. Posibilităţile de îndoire sunt limitate, atât sub raportul valorii
unghiurilor, al razei de îndoire, cât şi al combinaţiilor de îndoire.

Fig. 6: Maşina de îndoit manuală

Îndoirea pe maşini de îndoit tablă cu acţionare mecanică (Fig. 7) se face în matriţă, aceasta
asigurând o precizie mai mare de îndoire şi o productivitate ridicată.
Pe masa maşinii de îndoit 4 este montată matriţa 2. Tabla 1 (piesa) este îndoită cu ajutorul poansonului
3 asupra căruia acţionează o forţă de îndoire F. Această forţă se calculează cu relaţia:

în care:

 K - un coeficient stabilit în funcţie de raportul dintre distanţa dintre reazeme (K=1,25÷1,6
pentru l=(15÷5)g);
  L - distanţa dintre reazeme; 
 b - lăţimea semifabricatului; 
 σr - rezistenţa de rupere la tracţiune.

Fig. 7: Maşina de îndoit tablă cu acţionare mecanică (Abcant)

Îndoire prin rotire (rotary bending)
Poansonul este un cilindru care are un canal cu unghiul dorit de îndoire. Tabla e aşezată pe matriţă, cu
zona în care se doreşte îndoirea pe marginea matriţei. Nu se utilizează dispozitive pentru fixarea tablei
Forţa e transmisă poansonului care forţează tabla să se îndoaie. Canalul de pe cilindru are 2 suprafeţe:
una care face contact cu tabla transmitând presiunea şi una ţinând tabla în poziţie pe matriţă 

Fig.8.: îndoire prin rotire

Îndoirea în matriţă
În această situaţie procesul se desfăşoară pe maşini de îndoit cu acţionare mecanică utilizând matriţe
de complexitate mai mare, dar care conduc la o creştere a productivităţii. Prin acest procedeu se obţin
profile de diferite configuraţii, funcţionale sau de rezistenţă, în serie mare şi de calitate superioară.
Pentru obţinerea piesei (Fig. 9), materialul 1, debitat la dimensiunile necesare, este aşezat în matriţa 2
şi poziţionat corespunzător în raport cu cavitatea acesteia. Poansonul 3, acţionat de forţa F, v-a îndoi
tabla conform geometriei cavităţii matriţe. După terminarea îndoirii, datorită relaxării elastice a
materialului tablei, piesa reţinută în matriţă şi este scoasă cu ajutorul extractorului 4 care acţionează
asupra piesei cu forţa de scoatere Fs.

Fig. 9: îndoirea în matriţă