Țigănescu Anastasia

Eseu argumentativ (1 pagină)

Care este impactul schimbărilor introduse de autoritățile țariste asupra societății din Basarabia la mijlocul
secolului la XIX-lea?

SURSA A. „E cu neputință și nici nu este necesar de a înfăptui toate lucrările doar în limba moldovenească, dar
pentru a-i înlesni pe locuitorii care nu știu limba rusă, eu voi interveni chiar acum pe lângă autoritățile
superioare în privința învoirii de a primi în instituțiile de stat explicații verbale și oricare acte în limba
moldovenească, în care să fie permisă întocmirea contractelor și a oricărei afaceri, cu condiția ca în fiecare
instituție de stat să fie traducători, cărora, pentru traducerea acestor hârtii, reclamanții le vor plăti pe lângă
salariu sau în locul acestuia o anumită sumă de bani.” (Din răspunsul contelui Voronțov, guvernatorul
Basarabiei, la doleanțele boierilor, 1830)

SURSA B. „În urma lui Bodoni [Gavriil Bănulescu-Bodoni – n.n.] (care moare în 1821), cinul de mitropolit al
Chișinăului [...] a fost încredințat în exclusivitate unor ierarhi ruși. Gândul acestora a fost evident coincident cu
intențiile stăpânitorilor – deznaționalizarea românilor, rusificarea lor. Zelos cu deosebire între acești mitropoliți
s-a arătat un anume Pavel Lebedev (1871-1882), care i-a prigonit pe preoții români, a închis 340 de biserici
unde se oficia în românește, a strâns toate cărțile de cult în limba română și și-a încălzit cu ele, câteva ierni la
rând, reședința mitropolitană. Probabil că ar fi atins performanțe și mai spectaculoase, dacă n-ar fi fost
transferat, în 1882, în Gruzia.” (Dan Horia Mazilu, Românii și creștinismul (de la începuturi până la
sfârșitul secolului al XVIII-lea) în „O istorie a românilor”, 1998)

SURSA C. „Încă în 1830 în Chișinău a fost înființată o bibliotecă publică. Deschiderea oficială a acesteia a
avut loc însă în 1832. Către sfârșitul secolului, această instituție avea o zestre de aproape 15 000 volume.
Trebuie reținut însă faptul că biblioteca nu poseda nici măcar o carte în limba română. Aceasta este, printre
altele, și explicația impactului redus pe care l-a avut asupra populației, decenii de-a rândul, biblioteca suferind
din lipsă de cititori. [...] [...] În ciuda pretențiilor autorităților țariste de a se utiliza limba rusă în administrație,
acest lucru s-a dovedit imposibil. Actele bisericești se vor redacta în mare parte în limba română până la
mijlocul veacului trecut. Slujbele se țineau în românește. Manifestele țarului și ale autorităților către populație
se traduceau și tipăreau, de asemenea, în limba română. În primăvara anului 1854, cunoscutul scriitor rus
Tolstoi, pe atunci ofițer, în condițiile izbucnirii războiului Crimeii a trecut prin Basarabia, mergând spre
București. Neștiind românește, nu s-a descurcat de fel prin Chișinău, unde se plângea că nu găsește pe nimeni
„care să înțeleagă rusește”.” (Armand Goșu, Basarabia sub ocupație țaristă în „Istoria Basarabiei de la
începuturi până în 1998”)

În textul tău:
 formulează argumente relevante (cel puțin trei), corecte din punct de vedere științific, pentru a-ți susține
opinia referitoare la tema propusă; L 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
 formulează relații de cauză- efect (cel puțin două); L 0 1 2 3 4 5 6
 integrează critic informațiile din sursele propuse; L 0 1 2 3 4
 amplasează în timp și spațiu evenimente/ procese/fenomene istorice L 0 1 2 3 4
 încadrează o personalitate istorică L 0 2
 expune ideile în baza unui plan logic care să includă introducere, cuprins, concluzie; L 0 1 2 3 4 5 6 7
 utilizează corect limbajul istoric. L 0 1 2
 Odată cu anexarea Basarabiei de către Imperiul Rus, în 1812, conform Tratatului de Pace semnat la București
în urma războiului ruso-turc din 1806-1812, Imperiul a întreprins variate reforme și a luat măsuri, în decurs de
decenii, având ca scop principal rusificarea Basarabiei și integrarea ei definitivă în cadrul Imperiului Rus. E
adevărat, din unele puncte de vedere, că s-au înregistrat anumite progrese și un mare număr de basarabeni nu s-
au lăsat rusificați, dar, în același timp, Imperiul și-a atins ținta, rusificând intens poporul.

În primul rând, ca urmare a pierderilor enorme suferite de ruși în cadrul războiului din Crimeea din 1853-
1856, erau esențiale reforme pentru readucerea Imperiului la nivelul prosper de înainte. În ciuda intenției lui
Voronțov din 1830 de a îmblânzi nițel măsurile de rusificare pentru a înlesni greutățile basarabenilor (,,[…] eu
voi interveni chiar acum pe lângă autoritățile superioare în privința învoirii de a primi în instituțiile de stat
explicații verbale și oricare acte în limba moldovenească, în care să fie permisă întocmirea contractelor și a
oricărei afaceri, cu condiția ca în fiecare instituție de stat să fie traducători.”), în 1869 este introdusă reforma
judiciară care lichidează toate funcțiile de traducere, impune întocmirea tuturor proceselor și actelor în limba
rusă și presupune aducerea unui număr mare de funcționari din guberniile rusești. Astfel, s-a contribuit la
deznaționalizarea Basarabiei și diminuarea drepturilor basarabenilor prin interzicerea limbii române în justiție.

Totodată, reforma bisericească din 1864 este evidențiată printre reformele care, prin prevederile lor, au
contribuit la rusificarea intensă a poporului. Reforma respectivă s-a manifestat prin gonirea și exilarea tuturor
clericilor care nu respectau prevederile reformei, introducerea clericilor ruși în fruntea Mitropoliei Basarabene,
impunerea condiției ca serviciul divin să fie oficializat în limba rusă. Este important de menționat pe Paul
Lebedev care s-a dovedit mai zelos în cadrul respectării cerințelor reformei. Astfel, Dan Horia Mazilu în „O
istorie a românilor”, 1998, constată că Lebedev ,,i-a prigonit pe preoții români, a închis 340 de biserici unde se
oficia în românește, a strâns toate cărțile de cult în limba română și și-a încălzit cu ele, câteva ierni la rând,
reședința mitropolitană.” Aceasta demonstrează caracterul asupritor al acestor reforme – caracter total opus
faptelor lui Gavriil Bănulescu Bodoni, care este un simbol al identității basarabene. Basarabenii prin urmare, au
avut de suferit din urma rusificării și din domeniul bisericesc.

Pe de altă parte, e greșit de spus că eforturile rușilor s-au soldat cu un succes total. În ciuda procesului intens
de rusificare întreprins prin intermediul reformelor menționate mai sus, concomitent cu cea militară, școlară,
etc., mentalitatea și tradițiile basarabenilor nu s-au lăsat în totalitate cotropite de cruda putere țaristă. Întru
susținerea argumentului vine Armand Goșu, care în „Istoria Basarabiei de la începuturi până în 1998”,
menționează că: ,, În ciuda pretențiilor autorităților țariste de a se utiliza limba rusă în administrație, acest lucru
s-a dovedit imposibil. Actele bisericești se vor redacta în mare parte în limba română până la mijlocul veacului
trecut. Slujbele se țineau în românește. Manifestele țarului și ale autorităților către populație se traduceau și
tipăreau, de asemenea, în limba română.”. Prin urmare, putem constata că rușii nu au reușit să integreze
Basarabia total în Imperiu, aceasta păstrând reminiscențe ale culturii ei adânc împlântate în istoria neamului.

În concluzie, în urma procesului îndelungat de rusificare efectuat prin intermediul reformelor militară,
judiciară, bisericească, etc., Basarabia și cultura ei au avut de suferit enorm de pe urma hapsânului Imperiu. În
ciuda faptului că au reușit să își păstreze caracterul românesc în diverse instituții, efectul rusificării a lăsat
amprente groaznice asupra poporului român.