TULBURĂRILE

METABOLISMULUI
GLUCIDIC
■ hormon hipoglicemiant, insulina

■ mai mulţi factori hiperglicemianţi

❑ De origine pancreatică
❑ De origine extrapancreatică
DIABETUL ZAHARAT
■ grup heterogen de tulburări, caracterizate
prin prezenţa hiperglicemiei.
Criteriile de diagnostic în DZ
1. Glicemia plasmatică preprandială ≥ 126 mg/dl la
asimptomatici
sau
2. Glicemie plasmatică ocazională > 200 mg/dl
la simptomatici
sau
3. TTGO (cu 75g glucoză) tip DZ 1
(Glicemia plasmatică Preprandială ≥ 126 mg/dl,
la 2 ore ≥200 mg/dl)
și/sau
HbA1c ≥ 6.5%
Prediabet

■Glicemia plasmatică preprandială 100-125

mg/dl
și/sau
■ TTGO cu Glicemia plasmatică la 2-h 140-199
mg/dl
și/sau
■ HbA1c 5.7 - 6.4%
 Clasificarea etiopatogenetică a DZ
❑ DZ TIP 1 : deficit absolut de insulină prin distrugerea celulelor
beta
❑ DZ TIP 2: deficit relativ de insulină
■ Rezistenţă la insulină (prereceptor, receptor, postreceptor)
■ Tulburări de secreţie insulinică ca răspuns la glucoză
■ Eliberare crescută de glucoză hepatică
❑ ALTE TIPURI DE DZ:
■ Defecte genetice ale celulelor beta
■ Defecte de acţiune a insulinei
■ Defecte ale pancreasului exocrin
■ Endocrinopatii
■ Indus de substanţe chimice/medicamente
■ Infecţii
■ Forme mediate imun
■ alte sindroame genetice asociate cu DZ
❑ DZ GESTAŢIONAL.
DZ1
■ autoanticorpi anti-celulă insulară
(islet cell antibodies = ICA)
■ anticorpi antiinsulină
DZ2
!!!

Obezitate diabet zaharat

■ scade numărul de receptori pentru insulină

■ inducerea rezistenţei la insulină = secundar
suferinţei hipoxice celulare - secreţie crescută
de TNF-alfa şi o eliberare sporită de hormoni
produşi de adipocite (adipokine)
!!!

Alimentaţia cu un conţinut excesiv de

glucide şi acizi graşi

■ scade sensibilitatea celulară la insulină în

muşchi şi ficat.
■ Efectul incretinic = potenţarea secreţiei de
insulină de catre hormonii intestinali
„intestinal secretion of insulin”.
Complicaţiile DZ

■ Acute
❑ Hiperglicemie + cetoacidoză / hiperosmolaritate
❑ Hipoglicemie

■ Cronice
❑ Arteriopatie
❑ Neuropatie
CETOACIDOZA –DZ1
DZ2 - prezenţa unor cantităţi minime de
insulină pot bloca lipoliza și determină lipsa
cetoacidozei
COMPLICAŢII CRONICE

■ microangiopatie
■ macroangiopatie
■ neuropatie
Microangiopatia

1. Creşterea activităţii căii poliol

■ Hiperglicemia oferă în exces substrat pentru

formarea de sorbitol = toxic prin efectul
său osmotic.
■ Transformarea sorbitolului în fructoză =
stres oxidativ.
2

NO 4
Retinopatia diabetică

■ Retinopatia nonproliferativă
❑ capilarele retiniene - microanevrisme
❑ Capilare și arteriole precapilare – Creşte
permeabilitatea vasculară obstrucție
❑ Venulele - dilatare segmentară

■ Retinopatia proliferativă
❑ stimularea factorilor de creştere de către ischemia
retiniană vase de neoformație
Nefropatia diabetică

■ tulburările de filtrare glomerulară

❑ modificări MB vasculară

❑ !!! În DZ1 alterările glomerulare sunt precedate de

o etapă de hiperfiltrare indusă de vasodilataţia
mediată de hormonii de contrareglare (glucagon,
STH) sau de hiperglicemie.
❑ !!! În DZ2 s-a presupus că ateroscleroza nu
permite această vasodilataţie.
Mecanismul leziunilor MB glomerulare
■ tulburările de filtrare glomerulară
secundare modificărilor MB vasculare

■ albuminurie microscopică

■ Proteinurie (sindrom nefrotic)

MACROANGIOPATIA DIABETICĂ

Atheroscleroza

factori de risc:
DZ
HTA
hipelipidemia
2. Hipertrigliceridemia
3.
NEUROPATIA DIABETICĂ

■ Polineuropatia distală, simetrică, primar

senzorială
■ Neuropatia vegetativă
■ Neuropatii asimetrice, tranzitorii, specifice,
ale unor nervi, rădăcini sau plexuri nervoase.
Polineuropatia distală
■ demielinizare a nervilor periferici.
■ Mecanismul implică:
❑ activarea căii poliolilor în filetele nervoase
❑ microangiopatia
❑ prezenţa autoanticorpilor
❑ deficit de factori de creştere (neural growth factor =
NGF).
Neuropatia vegetativă

■ poate afecta toate funcţiile vegetative

❑ cardiovasculare (ex. tahicardie de repaus,
hipotensiune ortostatică)
❑ genitourinare (ex. impotenţă, incontinenţă)
❑ gastrointestinale (ex. gastropareză, constipaţie,
diaree)
❑ tulburări ale secreţiei sudorale (ex. anhidroză
inferioară, hiperhidroză superioară, transpiraţie
postprandială).
■ mai frecvente la DZ1
Neuropatii asimetrice, tranzitorii,
specifice

■ debutul brusc şi dureros al unei neuropatii

motorii focale.
■ Mecanismul probabil este o ocluzie vasculară
şi ischemia consecutivă, limitate în timp.
■ mai frecvente la DZ2.
PROGRESIVITATEA
HIPERGLICEMII PRIN
HIPERCATABOLISM
■ Hiperglicemia din glucagonoame

■ Excesul de glucagon –

❑ Creşterea glicogenolizei hepatice

❑ Gluconeogeneză
Hiperglicemia din acromegalie, tumori
hipofizare STH-secretante, tratament
îndelungat cu STH

■ Excesul de STH –
❑ hiperlipoliză în ţesutul adipos
❑ hiperglicemie prin hipoutilizare periferică
(efectul Randle).
❑ insulinorezistenţa prin „defect de
postreceptor.
❑ creşterea cetogenezei în ficat
Hiperglicemia din hipercorticism

■ sindromul Cushing – exces de cortizol

❑ crește lipoliza + inhibă intrarea glucozei în
ţesutul adipos
❑ inhibă incorporarea aminoacizilor în proteine,
stimulând proteinoliza
❑ creşterea gluconeogenezei
■ boala Cushing - exces de ACTH
❑ acţionează indirect prin cortizol şi direct via cAMP.
Hiperglicemia din feocromocitom

■ Excesul de catecolamine

❑ mobilizarea catabolică a rezervelor intracelulare

de glucide şi lipide din ţesutul adipos, ficat şi
muşchi

❑ stimulează secreţia de STH, glucagon şi inhibă

secreţia de insulină.
Hiperglicemia din hipertiroidism

■ Excesul de hormoni tiroidieni -

hiperglicemie tranzitorie prin:

❑ stimularea sintezei adenilciclazei

❑ potenţarea acţiunii adrenalinei şi a
glucagonului.
Hiperglicemia din hiperaldosteronism

Excesul de aldosteron
■ reabsorbţie crescută de sodiu

■ Hipopotasemie –
❑ inactivarea piruvatkinazei = scade sinteza
insulinei
❑ scade afinitatea receptorilor pentru insulină.
Hipoglicemiile

Diagnosticul presupune prezenţa triadei lui

Wipple:
1. Glicemie < 45-50 mg/dl
2. Simptome de hipoglicemie
3. Administrarea glucozei remite simptomele
de hipoglicemie.
HIPOGLICEMII ORGANICE

■ Hipoglicemie preprandială
1. Exces de insulină sau substanţe tip insulină
2. Deficitul hormonilor de contrareglare
3. Boli hepatice congenitale
4. Deficit de substrat
5. Boli renale
HIPOGLICEMIILE
FUNCŢIONALE

■ Hipoglicemiile postprandiale din rezecţii

gastrice, gastrojejunotomie, vagotomie

■ Hipoglicemia la leucină

■ Hipoglicemia la fructoză
HIPOGLICEMII INDUSE

■ induse iatrogen
❑ supradozarea insulinei
❑ antidiabeticele orale în exces (sulfonilureice)

■ alcoolul etilic
CONSECINŢELE
HIPOGLICEMIILOR