PROIECT FILOSOFIE

Studenți: Horațiu Furnică

Eduard Chimac

Alexandru Alina

Eduard: A fost fericită nevasta ta să te vadă ?

Horațiu: Îți dai seama că da. S-a bucurat nespus de mult.

Eduard: O chestie mi-am propus eu. Să primesc și eu o medalie de onoare și n-am primit.
Deci am stat în ră zboiul ă la, am stat în prostia aia atâ ta timp pentru nimic. Ș i în academie l-
am mai și pierdut pe Radu. Cel mai bun prieten al nostru din academie. A stat și a murit.
Asta numai din cauza generalului ă luia. Ne-a trimis pe toți la moarte pe capete.

Horațiu: Misiunea aia a fost îngrozitoare. Nu știu ce o să mai facem. Tu ce o să faci acum?

Eduard: Ce să fac… am acasă nevasta, am doi copii… Nu știu dacă știi… Atunci câ nd am
plecat, soția mea era însă rcinată . Nu am știut nici mă car ce e. Pâ nă la urmă s-a dovedit că
era fetiță . Am vazut-o ieri pentru prima dată . Ș i mai am un bă iat mai mare. O să am grijă de
ei. Vreau să -l fac pe fiul meu bă rbat… o să am grijă .

Horațiu: Vrei să te retragi? Nu vrei să mai lucrezi după ? Poate să mai avansezi un grad?

Eduard: Sincer n-aș mai vrea. N-aș mai vrea pentru că nu vreau să pă țesc la fel ca Radu.

Horațiu: Poate nu o să te mai trimită nică ieri, poate doar o să stai la birou toată viața și
după ajungi să trimiți oameni la moarte. În numele a ce, mă ? În numele a ce?

Eduard: Prefer sincer să -mi cumpă r un teren, să -mi iau familia și să devin fermier. Asta
vreau. Am stat, am muncit, am și omorâ t... Da.

Horațiu: În al doilea te obișnuiești.

Eduard: Nu doresc asta nimă nui. O să am mare grijă ca fiul meu să nu…

Horațiu: Dar știi că noi suntem norocoși, nu?

Eduard: Îți dai seama.

Horațiu: Unii se întorc acasă și nu mai au nimic. Oare face ceva bine ră zboiul ă sta? E ceva
bun la el?
Eduard: Nu știu.

Horațiu: Sau a fost vreodată ? Hai să zici că ă sta a început de că cat, cu politica. Ă sta a fost un
ră zboi pentru nimic.

Eduard: Uite, de câ nd am primit asta… Asta este ultima scrisoare de la soția mea.

Horațiu: Ș i ce scrie?

Eduard: De câ nd am primit-o o țin tot timpul la mine ca să -mi aducă aminte de trecut. Scrie
așa: “Dragă Edi, în primul râ nd, sper că ești bine. Copiilor le este dor de tine, îți duc lipsa.
Toți îți ducem lipsa. Nu-ți face griji pentru noi, suntem bine. Ș i mama ta este bine. De-abia
aștept să te întorci și vino cu bine acasă . Cu dragoste, a ta soție!”

Hrațiu: Frumos!

Eduard: Adică … razboiul ă sta nu numai că ne-a afectat pe noi, dar a afectat și oamenii care
nu erau implicați în mod direct.

Horațiu: Uite, asta este cea mai mare problemă . Problema ră zboiului nu suntem noi. Noi am
ales să fim aici. Știam că o să ne trimită undeva. Dar restul oamenilor ce vină au? Oamenii
care tră iau acolo fericiți și am venit noi peste ei. Oare chiar e vina noastră ? Suntem noi de
vină că a trebuit să ascultă m niște ordine?

Eduard: Nu știu… Nu știu ce să -ți spun. Nu gă sesc neapă rat un motiv, un ră spuns pentru
care noi ar trebui să trecem printr-un ră zboi. Adică ... ce este sigur este faptul că amâ ndoi
am simțit nevoia să ne protejă m persoanele la care ținem, dar si cei la care nu ținem
neapă rat. Să ne protejă m patria, pă mâ ntul, să … să nu pă țească nimic.

Horațiu: Dar eram atacați? Le-am fă cut ceva? Ne-au fă cut ceva? Pur și simplu ne-am dus
acolo așa… Și știi că asta la un moment dat în trecut însemna ceva. Veneau invadatorii peste
tine și trebuia să -ți aperi țara, mergeai la ră zboi. Dar acum… Gâ ndește-te că Hitler intra
peste tine în țară și atunci da, trebuia să mergi la ră zboi, chiar aveai ceva de apă rat. Dar
acum?

Eduard: Au ră mas oamenii cu setea de sâ nge. Ș i cu o nevoie de, nu știu… de bani în primul
râ nd.

Horațiu: Ș i câ nd nu mai are o țară bani, ce face? Se duce la ră zboi. Hai să luă m de la alții.
Americanii cum au fă cut în Vietnam? De ce s-au mai dus acolo? S-au dus acolo ca să -și ia
bă taie și ei la fel ca și francezii.

Eduard: Acolo mă bucur că n-am fost. Eu nu știu cum au rezistat frate americanii ă ia să
lupte cu șobolanii ă ia de vietnamezi.
Horațiu: Au rezistat pentru că au fost nevoiți să reziste. Au fost trimiși acolo să omoare.
“Uite ce ră u ne fac vietnamezii..” Ce ră u ne-au fă cut? Ă la ră zboi stupid, să nu vină
comunismul peste lumea liberă , și tot a ajuns comunismul în Vietnam. Știi că acum două mii
de ani, două mii și, nu mai știu, oamenii chiar iubeau ră zboiul? Li se pă rea o chestie
glorioasă , merita să lupți în ră zboi. Știi că cineva a scris o carte despre chestia asta? Un
filozof chinez, Sun Tzu, a scris “ Arta ră zboiului”. Bine, e foarte multă tactică acolo. Este
vorba despre arme și chestii. Are niște principii foarte interesante. Uite, la un moment dat
spune că o tehnică important este să nu-ți înconjori niciodată complet inamicul, pentru că
dacă el va avea cea mai mică portită de scă pare, va alege portița aia în loc să lupte câ t mai
mult. Și atunci tu îți pierzi câ t mai puțin oameni pentru că în loc să lupte, el a încercat să
fugă . Ceea ce este adevă rat.

Eduard: Tehnica asta mi se pare că merge și nu prea. Cred că depinde de omul cu care te
confrunți. Poate omul respectiv tră iește pentru a lupta și nu se gâ ndește la o asemenea
retragere, la binelel lui, ci la binele altora. Cum au pă țit mulți prieteni de-ai noștri. Doar
stă teau și respectau ordinele și au ajuns să moară în luptă .

Horațiu: Acum două mii de ani nici nu aveau aceleași perspective.

Eduard: Da, îți dai seama.

Horațiu: Dar nici mă car acum două mii de ani. În Primul Ră zboi Mondial ce au fă cut? Acolo
oamenii s-au certat… Bine, istoria spune multe chestii. Știi că înainte de Primul Ră zboi
Mondial, oamenii glorificau ră zboiul? Li se pă rea o chestie uau. De la vremea lui Sun Tzu
încoace oamenii spuneau ce bine e să te duci la ră zboi. Să lupți pentru patrie e o onoare, ai
fost ales. Parcă nici nu mi-e foame.

Eduard: Cum arată mâ ncarea asta, bă i frate…

Horațiu: M-am dezobișnuit. Parcă nici nu mai pot să mă nâ nc acum. Și totuși, știi câ nd li s-a
dus ideea de glorie din cap, cum că ce “mișto” e ră zboiul? Câ nd în Primul Ră zboi Mondial au
ajuns in tranșee. Cu asta n-am avut de a face, doamne ajută ! Acolo oamenii au înțeles că
ră zboiul nu e o glumă , nu e o cinste să omori alți oameni pentru nimic.

Eduard: Nu este pentru oricine.

Horațiu: Ș i totuși, există pă rți bune?

Eduard: În ră zboaie?

Horațiu: Da… Sau o cauză plauzibilă … De ce începe un ră zboi?

Eduard: O cauză bună ?

Horațiu: Da. Trebuie să existe ceva bun și în asta. Să aibă un motiv întemeiat.

Eduard: Depinde… Adică , dacă țara este în pericol, un lucru bun pe care l-ar putea face ar fi
să înceapă un ră zboi ca să se protejeze. Să nu se lase că lcată în picioare. Eu cred că soldații
simt mâ ndrie că își pot proteja țara și familia și cș după ei oamenii vor fi fericiți și fă ră
probleme și nu o să trebuiască să treacă prin ce au trecut ei.

Horațiu: Probabil așa îi pă că lesc pe oameni. Tot în Vietnam luau puști de 18 ani. Tu îți dai
seama? Să ai vâ rsta asta și să mergi să lupți cu niște să lbatici. Dar oare? Stai puțin. Putem
să -i condamnă m? Pâ nă la urmă și-au apă rat și ei țara. Că nu ei au mers peste americani,
americanii au venit peste ei. Și atunci oamenii au luptat cum au știut ei mai bine. Au fă cut
gropi cu țepi, se ascundeau în frunze, nu știai nici cine ți-e inamic sau nu. Ce e ă la un
inamic? Ce face un om să devină inamicul tă u? Cu ce te atacă ? Sau…? Trebuie să te atace?

Eduard: În primul ră nd, un om ți-e inamic atunci câ nd îți vrea ră ul.

Horațiu: Ș i atunci, putem să -i înțelegem și pe ei… Poți să -i înțelegi pe irakieni. Pe ei nu-i

interesează că l-au omorâ t pe Radu. Ei au omorâ t un româ n, un inamic. Pentru ei n-a contat,
cum nici pentru noi n-a contat. Ș tii că mi s-a spus din totdeauna că ei sunt inamicii noștri?
Tot ce e mai închis la culoare, e inamicul tă u. Ș i noi suntem să lbatici pâ nă la urmă . Oare noi
suntem ă ia să lbatici?

Eduard: Eu cred că toți suntem… Toate ră zboaiele despre care am vorbit noi acum sunt
rezultatul unei dorințe a unor să lbatici de a se lupta, de a câ știga teritoriu, de a demonstra
cine sunt. Sau poate nici mă car n-aveau un scop, doar voiau să facă ră u.

Horațiu: Crezi că oamenii sunt ră i în sine? Că de asta vor să se omoare unii pe alții? Sunt ră i,
sau poate vă d ceva bun?

Eduard: În ră zboi sunt tot felul de oameni. Oameni care o fac pentru bani, persoane care
omoară din placere…

Horațiu: Toți luă m parte la ră zboi, dar din diferite motive.

Eduard: Asta spun. Fiecare are motivul lui.

Horațiu: Noi am fost trimiși acolo ca să ce? Să ne apă ră m patria? Da, mergem. Dar oamenii
care ne-au trimis, ce voiau de fapt? Ei nici mă car nu s-au dus acolo. Ei ce au avut de câ știgat
din asta?

Eduard: Ș i-au fă cut un nume. Au ajuns cineva. La final, oamenii care stau și dau ordine sunt
renumiți.. Restul, doar niște pioni insignifianți.

Horațiu: Deci oamenii declanșează ră zboaie pentru ce, pentru putere?

Eduard: Da.

Horațiu: Pentru titlu, renume… Nu știu dacă se aplică asta și în istorie, greu de spus. Uite…
pâ nă la urmă noi, româ nii, suntem o combinație de romani, daci și slavi.. Dar noi am învă țat
că romanii i-au civilizat pe daci prin ră zboi. Uite, a dus la ceva bun. Ne-am format noi ca
popor. Avem o identitate datorită romanilor care ne-au cucerit prin prisma unui ră zboi.
Cred că ei chiar aveau un scop. Să devină din ce în ce mai puternici. Gloria imperiului
roman. Si acum, gloria că rui impreiu aparține?

Eduard: American? Rus? Chinez?

Horațiu: Indian? Pakistanez? Britanic? Ș i acum, e interesant că in Ră zboiul Rece nu a fost un

ră zboi propriu zis, ă la a fost un altfel de ră zboi, oamenii au lupat diferit. Americanii s-au
spionat cu rușii, fiecare aveau arme atomice,au furat unii de la alții câ t au putut, vrâ nd să -și
facă cunoscute ideologiile. Ei chiar credeau în ceva. Ș i atunci poti să spui, merită ? E corect
să -ți faci cunoscută ideologia în mod corect sau ca în Ră zboiul Rece?