Două loturi

de I.L.Caragiale
demonstraţie nuvelă

Nuvela este specia genului epic, în proza, cu un singur plan narativ, conflicte puternice, acţiune
riguros construită, accentul fiind pus pe realizarea personajului, nu pe povestirea propriu-zisa. O astfel de
operă este şi ,,Doua loturi” de Ion Luca Caragiale, tema acesteia reprezentând dorinţa de îmbogăţire, dar şi
drama omului obişnuit al cărui destin este situat la limita dintre tragic şi comic.
Titlul este simbolic pentru ca reprezinta sansa pe care omul o poate avea in viata si speranta ca soarta
i s-ar putea schimba printr-un noroc.
Fiind o opera epica, principalele moduri de expunere sunt naratiunea si dialogul, acţiunea fiind
construită pe un singur fir epic, ca în orice nuvelă, cu momentele subiectului bine delimitate. Opera
debutează cu intriga, cautarea disperata a celor doua bilete de loterie, cumparate cu ceva timp in urma de
către dl. Lefter Popescu. Datele expozitiunii le aflăm după aceea: Lefter Popescu cumparase doua bilete de
loterie cu bani imprumutati de la capitanul Pandele. Acesta il anunta pe Lefter ca biletele au iesit
castigatoare, dar se pare ca ele nu sunt de gasit. Desfasurarea actiunii incepe in momentul in care Lefter isi
aduce aminte ca biletele s-ar putea sa fie in ,,jacheta a cenusie” de vara pe care insa sotia o vanduse unor
tiganci in schimbul a 10 farfurii. Dupa ce, furios, sparge toate farfuriile, pleaca sa le ceara socoteala
chivutelor care erau in Mahalaua Farfurigiilor, insotit de capitanul Pandele si comisarul Turtureanu. Lefter
isi recupereaza jacheta dar nu si biletele,iar tigancile sunt duse la sectie pentru investigatii. In tot acest timp
Lefter lipseste de la serviciu si este somat de seful sau sa se intoarca la minister pentru ca avea unele acte
importante nerezolvate; ajuns aici, in timp ce scotocea printre acte, da peste biletele mult cautate. Crezandu-
se castigator, el isi da demisia si merge sa incaseze castigul, dar afla spre stupoarea lui ca numerele biletelor
erau de fapt viceversa; acest pasaj reprezinta punctul culminant. In deznodamant naratorul propune o
varianta de final in care Elefteria, sotia lui Lefter, traieste la manastirea Tiganesti si aduna cioburi de
strachini, iar Lefter se plimba pe strazile Bucurestiului si repeta obsesiv ,,viceversa”,insa cititorului i se
acorda ocazia de a-si imagina un alt final pentru aceasta nuvela.
De asemenea, o altă caracteristică a nuvelei este prezenţa unor conflicte puternice, cu desfăşurare
rapidă. Conflictul principal este cel interior, desfăşurat permanent în sufletul protagonistului, între speranţă
şi deznădejde, care îl va duce la nebunie. Conflictul exterior este între Lefter Popescu şi propriul destin, între
el şi chivuţe, între el şi şeful său.
Ca în orice nuvelă, personajele nu sunt prea numeroase şi se impart in principale (Lefter Popescu),
secundare (nevasta lui Lefter) si episodice (capitanul Pandele,comisarul Turtureanu si chivutele). Trăsătura
de bază a nuvelei este accentul pus pe acţiunile personajului principal, Lefter Popescu, Eleutheriu Poppescu
pe numele sau adevarat, ce simbolizeaza omul obisnuit, din clasa mijlocie, care isi doreste sa fie cunoscut.
Considerandu-se un om ghinionist si pesimist, este prezentat pe cale sa devina un om bogat prin castigarea
unei sume impresionante la loterie, dar norocul nu ii surade nici de data asta, ceea ce declanşează o criza de
personalitate. Acesta devine mai agresiv, impulsiv, osciland intre speranta si deziluzie, fiind inca o victima a
destinului. De asemenea, numele sau este unul chiar banal ,,Popescu” si ,,Lefter” predestinat unui om fara
nici un castig.
În concluzie, opera ,,Doua loturi” de I.L.Caragiale este o nuvelă, deoarece prezintă toate trăsăturile
specifice acestei specii epice.
 Lefter Popescu
Caracterizare

Lefter Popescu este personajul principal al nuvelei „Două loturi”, scrisă de I.L.Caragiale, în care se
prezintă drama unui mic funcţionar de la minister ce trăieşte iluzia că îşi poate schimba destinul. El este
implicat în toate episoadele acţiunii şi intră în relaţie cu toate personajele.
Personajul este caracterizat direct de către narator, de către celelalte personaje şi prin
autocaracterizare, iar indirect prin gânduri, fapte, atitudini, comportament, relaţiile cu celelalte personaje şi
prin nume. Portretul fizic este sumar, dar se înţelege că are o înfăţişare modestă, iar la final suie treptele
ministerului „spălat şi primenit”.
Accentul cade pe portretul moral al acestuia, realizat atât direct, cât şi indirect. În mod direct, în
expoziţiune el se autocaracterizează ca fiind pesimist, aceeaşi trăsătură fiind observată şi de căpitanul
Pandele. Ulterior, Ţâca îl consideră smintit, iar şeful său îl numeşte in mod ironic şi compătimindu-l,
„prăpădit”.
Indirect, faptele demonstrează că Lefter este agitat şi nestăpânit la gândul că şi-ar putea schimba
destinul. Este impulsiv, având numeroase ieşiri, faţă de soţia sa, faţă de ţigănci, la bancă. Răstoarnă totul şi
este într-o alegătură continuă. În accesele sale de furie, pare a deveni agresiv şi exagerează, ameninţându-i
pe ceilalţi cu moarteasau cu bătaia. Totuşi, în esenţă, este un om liniştit, modest şi supus şi numai teama de
a nu rata câştigul cel mare îl face impulsiv şi violent. Trece de la deznădejde la speranţă şi de la furie la
bucurie nelimitată. Aceeaşi trecere de la o stare la alta se manifestă şi în relaţia cu şeful său. Seara, la
berărie, este umil şi supus. Revenit la minister, găseşte biletele într-un sertar. După o perioadă de chin,
trăieşte câteva clipe de bucurie. Îşi depune demisia, pe un ton ironic şi dispreţuitor. Merge să ridice
câştigul, dar destinul este potrivnic: numerele erau viceversa. Se comportă ca un om lipsit de judecată,
fiind scos afară cu forţa. Ghinionul este de nedepăşit, visul său s-a năruit, iar Lefter se prăbuşeşte pe plan
emoţional, pierzându-şi minţile.
Semnificativ pentru destinul eroului este şi numele său: Lefter sugerează lipsa perpetuă a banilor, iar
Popescu, nume comun, trimite la lipsa de personalitate a acestuia.
În concluzie, personajul ilustrează imposibilitatea omului de a-şi schimba destinul, ceea ce duce, de
la o viaţă modestă, tihnită, la o tragedie, devenind astfel o victimă a hazardului şi stârnind compasiunea
cititorului.