Psalmii 63 : 1

Dumnezeul meu - exprimă o relaţie intimă, personală.

Dumnezeul meu - o comoară nepieritoare, când toate celelalte s-au dus.
Dumnezeul meu - un izvor nesecat de resurse în orice criză.

Sufletul său era însetat după Dumnezeu - ceea ce înseamnă că întreaga sa fiinţă dorea părtăşia
cu Cel Etern.

Psalmii 63 : 2
El rememorează clipele când se închina în lăcaşul de închinăciune de la Ierusalim, când
contempla plin de încântare şi extaz slava Domnului, când îl vedea pe Dumnezeu în toată
puterea şi slava Sa.

Psalmii 63 : 3—4
Fiindcă bunătatea Ta preţuieşte mai mult decât viaţa, buzele mele Te vor lăuda.
Te voi binecuvânta dar toată viaţa mea şi în Numele Tău îmi voi ridica mâinile.

Bunătatea Domnului este mai bună decât orice lucru pe care ni l-ar putea oferi viaţa.
Buzele umane sunt folosite în modul cel mai util când Il laudă pe El. Toată viaţa nu este prea
lungă pentru a o petrece binecuvântându-L pe El.
Mâinile noastre pulsează de încredere când sunt ridicate către El, spre slava Lui, cu
rugăciune.

Psalmii 63 : 5—8
Sufletele noastre sunt hrănite cu cele mai alese bucate, iar buzele noastre răspund cu un potop
de mulţumiri, în timp ce noi răscumpărăm ceasurile de nesomn din timpul nopţii meditând la
slăvitul nostru Domn.

De ce ajutor ne-a fost El nouă - cine va putea măsura vreodată tot ce a făcut El pentru noi?
Adăpostiţi la umbra aripilor Sale, ne putem înălţa glasul în cântece de slavă la adresa Lui.
Apoi, rămânând strâns lipiţi de El, mereu conştienţi că avem nevoie de El, El ne păzeşte de
pericolele văzute şi nevăzute, împuternicindu-ne să mergem înainte spre ţinta premiului
divin.

Psalmii 63 : 9—10
Aţi spus cumva „duşmani"? „O, da, am duşmani, oameni hotărâţi să mă anihileze. Dar ei sunt
sortiţi pierzării. Ei vor muri de moarte năprasnică şi vor suferi ocara de a nu fi îngropaţi cum
se cuvine.
Psalmii 63 : 11
Dar Eu voi continua să mă bucur în Dumnezeu. De fapt, toţi cei care îi jură credinţă vor
avea parte la bucurie deplină, în schimb cei obişnuiţi cu minciuna vor fi reduşi la tăcere."
Psalmii 63 : 1—3
David ştia bine ce înseamnă să suferi de sete.
În aceeaşi măsură şi sufletul lui David înseta după Dumnezeu.
Oare simţim şi noi acelaşi lucru?
Dragul meu, ai tu dragoste pentru El, sau a devenit o povara pentru tine?
O, ar trebui sa însetam după El!

Psalmii 63 : 4—5
David spune ca mai degraba ar avea părtăşie cu Dumnezeu decît sa mănânce un prânz bogat.
Ei bine lucrul acesta nu se prea poate spune despre unii dintre noi.

Psalmii 63 : 6—7
cât de mult loc ocupa Dumnezeu în inima şi mintea lui David. David se gândea la Dumnezeu
– medita la El – în timpul nopţii când nu putea dormi.
Meditând la bunătatea lui Dumnezeu este mult mai bine decât sa stai cu ochii pe tavan şi să
numeri oi, sau să deschizi televizorul

Psalmii 63 : 8—11
David este conştient că numai bizuindu-se pe Dumnezeu, numai întreţinând această legătură
cu el are sorţi de izbândă în această viaţă plină de lupte şi frământări.