CANDELA Cursul 1

Cel care a făcut totul din nimic, Cel care cheamă la viață prin Cuvânt, te cheama şi pe tine de la
moarte spirituală la împlinire prin Scriptură. Cuvantul este întotdeauna instrumentul creator. Biblia nu
ne schimbǎ, Dumnezeu o face prin ea. El nu ne îmbunătățește spre a fi versiuni mai bune ale noastre,
ci ne transformă radical. Ne dă o naturǎ nouă. 

Nu putem vorbi despre citirea și studierea Scripturii fără a vorbi despre Duhul Sfant. Un creștin
înțelege diferit Biblia față de un necreştin. Prin intermediul Duhului Sfant, pe masurǎ ce citim:
 Ne este descoperit propriul păcat
 Se produce creşterea spiritualǎ
 Ne sunt revelate adevăratele noastre motivaṭii 
 Suntem transformați ca sǎ semanǎm din ce în ce mai bine cu Hristos

Scopul Bibliei:
 Sa ne reveleze natura lui Dumnezeu (cine este El?)
 Sa ne reveleze caracterul lui dumnezeu (cum este El?)
 Sa ne reveleze voia lui Dumnezeu pentru creație

Fiecare sesiune de studiu biblic se începe cu rugăciune. Nu ca un obicei mecanic, ci ca o conversație

plină de reverență în care ne mărturisim starea (lipsa de chef, motivaṭia, entuziasmul etc.) și cerem
înțelepciune de sus pentru a înțelege mesajul pe care suntem pe cale sa îl citim. 

Paşi în studiul biblic:

(materiale de studiu: Trăirea după Biblie, Howard si William Hendricks; Cercetați Scripturile, Charles
Swindoll)

I. OBSERVARE/ÎNȚELEGERE
La acest prim pas suntem preocupați să aflăm ce ne spune textul. Pentru acest lucru urmăm o serie
de pași:
1. Citim textul (cu atentie, in mod repetat, cu rǎbdare, cu scop, curiozitate)
2. Punem întrebări textului  
o Cine vorbește?
o Despre cine se vorbește?
o Care este subiectul discutat?
o Despre ce se vorbește înainte și după acest subiect?
o Unde are loc activitatea/discutia?
o Când are loc?
o Carea esre scopul activitatii / disctiei?
o Cum reacționează persoanele implicate?
3. Cautǎm cuvinte sau expresii cheie (care se repeta sau din aceeași familie lexicalǎ) ținând
cont de structura și frazarea specială a textului (mai ales atunci cand avea de-a face cu
poezie)
4. Identificăm forma literarǎ a textului
o Naraṭiune (Geneza, Exodul, Fapte etc.)
o Expoziṭie - idei, concepte, doctrine, fapte într-un stil logic cu argumente adesea sub
forma de predici sau discurs (Romani, Evrei, predica de pe munte etc.)
o Poezie - exprimarea emoțiilor și ideilor ca mijloc de revelare a adevărului (Psalmii,
cântarea Mariei etc.)
o Profeṭia - limbaj simbolic pentru a revela lucruri care erau pânǎ la acel moment
necunoscute (Ezechia, Daniel Apocalipsa etc.)
Înțelegerea textului nu are nimic de-a face cu tine! Nu este despre tine și în studiu nu am ajuns încă la
partea care este PENTRU tine. Deocamdata, la acest prim pas, vrei doar sa știi ce spune textul, ce
se  întâmplă  în text.

II. INTERPRETAREA
Nici acest pas nu are nimic de-a face cu tine. Prin interpretare determinăm înțelesul pasajului:
 Pentru perioada în care a fost scris
 Pentru destinatarii imediaṭi pentru care a fost scris

Reguli de interpretare:
1. Interpreteazǎ literar
 Exact asa cum este scris
 figurativ
2. Interpreteazǎ in context (versetul în paragraf, paragraful în capitol, capitolul în carte, cartea în
testament, testamentul în întreaga Scriptură)
3. interpretează în cadrul contextului istoric și cultural (material de studiu: Comentariu Cultural-
Istoric al Vechiului Testament, John H. Walton, Victor H. Matthews, Mark W. Chavalas;
Comentariu Cultural-Istoric al Noului Testament, Craig S. Keener)
 Cine e autorul?
 Când a fost scris textul?
 Unde a fost scris textul?
 De ce a fost scris textul?
 Pentru cine a fost scris textul?
 Cum era climatul politic, economic, religios, social, legal în momentul scrierii textului?
Atenție la contextul cultural care este astăzi folosit de mulți oameni pentru a denatura interpretarea
logicǎ, simplǎ și naturalǎ a textului (exemplu sexualitatea).
Cultura = ce credeau oamenii, ce spuneau oamenii, ce fǎceau, ce purtau, ce lucrau, ce mâncau, ce
obiceiuri aveau.
Întrebări ajutătoare când vine vorba despre acțiuni din text și cultura oamenilor vremii:
 Ar avea practica perspectiva, din acea cultura, aceeași însemnătate astăzi?
 Exista in text un principiu atemporal?
De obicei răspunsul este DA însă exista și cateva excepții:
 Când contextul ne restrictioneaza : sǎ nu-ți faci chip cioplit
 Când o explicație sau o revelatie ulterioară stopeaza aplicabilitatea acelui principiu:
legile legate de dietǎ (curat/necurat)
 Este un obicei evident unic pt cultura respectivǎ (Genesa 47, cand Iacov îl pune pe
Iosif să jure punandu-si mana sub coapsa lui)
4. Interpretează sub umbrela genului literar în care se aflǎ textul (poezia nu se interpretează la
fel ca narațiunea) (material de studiu : Biblia ca literatura, Fee Stuart)
5. Scriptura interpreteazǎ Scriptura
Biblia nu se contrazice. Ce se întamplǎ dacă așa ni se pare? Înseamnă ca avem de studiat
mai în profunzime
 Alege înțelesul mai simplu și mai natural în favoarea celui mai complex
 Noul Testament si Vechiul Testament ne ajuta sǎ le înțelegem reciproc
 Interpretează pasajele ambigue și neclare cu ajutorul celor centrale şi clare pe
același subiect
6. Interpretează în concordanță teologică: Dumnezeu nu se schimbǎ!

Reguli speciale:
1. PILDELE ne învață un adevăr central
2. PROVERBELE sunt principii înțelepte nu sunt promisiuni
3. La POEZIE examineazǎ limbajul figurativ și structura textului pentru a găsi sensul textului
4. SIMBOLISMUL este folosit mult în Sfanta Scripturǎ:
 Isus (miel, leu, vița, ușa, viața, piatra din capul unghiului etc)
 Duhul Sfant (apǎ, undelemn, vânt, porumbel, şoaptǎ)
5. PROFEȚIILE
  Aproape întotdeauna existǎ o aplicație imediată și una îndepărtată
 Au de multe ori o implinire progresivǎ: multe profeții sunt parțial împlinite, dar nu total 
împlinite

III. CORELAREA
Cautǎ în Scriptură textele care au aceeași tematică cu cel pe care îl studiezi. Aceste texte paralele
pot fi din tipuri diferite de literaturǎ. Acest pas este necesar pentru a nu extinde în afara Scripturii
interpretarea (uneori prea generalizatǎ sau universalǎ) pe care o dam unor texte. Tindem sǎ
universalizǎm  acțiunile și circumstanțele pe care le întâlnim. Acestea sunt însa prin definitie
personalizate si diferite de la situație la situație sau de la om la om. Ceea ce avem noi de făcut este
sa extragem principiile dintr-o mulțime de situații particulare care se învârt în jurul unei teme  comune.
Principiul este întotdeauna cel care se pune în practică, în textul pe care îl studiem este posibil sa
avem doar o acțiune caracteristică principiului respectiv. Sa nu facem din acțiunea aceea un principiu
universal. 

IV. APLICATIA
Este o decizie, nu o emotie. Scriptura mǎ îndeamnă într-o direcție și eu (în credință) voi lua acea
decizie implementând (aproape de fiecare dată și) un plan de acțiune. Avem nevoie de un plan, altfel
nu vom acționa sau schimbarea va fi doar temporarǎ. 

Principii pentru o aplicație sănătoasă:

1. Sǎ punem în practicǎ ce am învățat cât de repede putem
2. Ascultarea trebuie sǎ fie completǎ nu parțială
3. Aplicarea Scripturii înseamnă ascultare, iar ascultarea va aduce bucurie și împlinire (adică
viața din belșug promisă de Isus)

Toate standardele și legile lui Dumnezeu sunt lăsate pentru gloria Lui și pentru împlinirea noastră!