Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative

Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice

Lucrare de disertaţie

COMUNICARE PUBLICĂ

Masterand: Traian (Bîrgăoanu) Daniela-Camelia

Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. Vasile Tran

Februarie 2011
1
 Verba docent, exempla trahunt.

(Vorbele te învaţă, exemplele te conving)

Studiu de caz

„Comunicarea publică a conţinutului

Programului Operaţional Regional (Regio) 2007-2013”

Anexa 1 la Decizia Nr. 74/28.04.2009

2
 Declaraţie
privind originalitatea şi respectarea drepturilor de autor

Subsemnata Traian (Bîrgăoanu) Daniela-Camelia, studentă la Facultatea de Comunicare și

Relații Publice în cadrul Şcolii Naţionale de Ştiinţe Politice şi Administrative, declar pe proprie
răspundere că lucrarea de disertaţie cu titlul „Comunicare publică” este creaţie proprie şi nu a
mai fost prezentată vreodată la o altă facultate sau instituţie de învăţământ superior din ţară
sau străinătate. De asemenea, declar că toate sursele documentare utilizate, inclusiv cele preluate
de pe Internet, sunt indicate în lucrare, cu respectarea regulilor de evitare a plagiatului:

□ toate fragmentele de text reproduse exact, chiar şi în traducere proprie din altă limbă, sunt scrise
între ghilimele şi deţin referinţa precisă a sursei;

□ reformularea în cuvinte proprii a textelor scrise de către alţi autori deţine referinţa precisă;

□ codul sursă, imagini etc. preluate din proiecte open-source sau alte surse sunt utilizate cu
respectarea drepturilor de autor şi deţin referinţe precise;

□ rezumarea ideilor altor autori precizează referinţa precisă la textul original.

Bucureşti, Absolvent,
3 februarie 2011 Traian (Bîrgăoanu) Daniela Camelia

3
Cuprins

Introducere ..................................................................................................................................... 5

Capitolul I Conţinutul şi trăsăturile comunicării publice ......................................................... 6

I.1. Conceptul de comunicare şi spaţiu public ................................................................................. 6

I.2. Definiţia comunicării publice .................................................................................................. 10

I.3. Trăsăturile comunicării publice ............................................................................................... 10

Capitolul II Modalităţi de comunicare publică ....................................................................... 12

II.1. Formele comunicării publice ................................................................................................. 12

II.2. Comunicarea între instituţia publică şi cetăţeni ..................................................................... 14

II.3 Modalităţile şi tehnicile comunicării publice .......................................................................... 15

Capitolul III Evaluarea eficienţei comunicării publice .......................................................... 19

III.1. Cercetarea ............................................................................................................................. 19

III.2. Măsurarea şi evaluarea rezultatelor ...................................................................................... 21

Capitolul IV Studiu de caz: „Comunicarea publică a conţinutului Programului Operaţional

Regional (Regio) 2007-2013” ...................................................................................................... 24

Concluzii ....................................................................................................................................... 47

Bibliografie ................................................................................................................................... 49

Anexe............................................................................................................................................. 50

4
 Introducere

Modul de gestionare a fondurilor europene de către instituţiile guvernamentale a fost privit

cu mult scepticism şi neîncredere de către opinia publică. Conform studiului „Ce cred românii
despre fondurile Uniunii Europene” efectuat de Delegaţia Comisiei Europene la Bucureşti în august
2004, aproximativ 9 din 10 persoane bănuiesc că în distribuirea fondurilor către instituţii si
persoane se strecoară un anumit nivel de fraudă. Acest lucru este datorat în mare parte şi modului
dezechilibrat de prezentare a cazurilor de succes în implementarea fondurilor europene, comparativ
cu prezentarea cazurilor de fraudă pe acelaşi subiect.
Un aspect pozitiv prezentat de sondajul menţionat anterior este acela că Uniunea Europeană
este percepută de populaţie ca una din principalele organizaţii internaţionale care acordă fonduri
României. Mai puţin clar este însă modul în care operează sistemul instituţional în gestionarea
fondurilor, de exemplu 47% din cei intervievaţi nu ştiu cine verifica modul de utilizare a fondurilor
europene.
În perioada de pre-aderare au mai fost efectuate câteva cercetări sociologice de către diverse
organizaţii, în scopul de a determina gradul de cunoaştere, atitudinea şi aşteptările românilor faţă de
fondurile nerambursabile alocate de UE ţării noastre. Între altele, cercetările relevă că românii sunt
convinşi că distribuirea de fonduri europene este asociată cu frauda şi corupţia. Impresiile lor sunt
formate de informaţiile din presă şi de experienţa personală.
Aceste studii sociologice au stabilit că percepţia asupra utilităţii fondurilor europene este în
general una pozitivă. Dar nivelul de informare al publicului larg în domeniul instrumentelor
structurale este foarte scăzut: mai mult de jumătate din populaţie consideră că fondurile europene nu
sunt distribuite în mod transparent şi că există fraude în gestionarea şi utilizarea fondurilor
europene, mai ales în administraţia publică.
În concluzie, gradul de informare despre fondurile post-aderare este scăzut, opinia
predominantă fiind aceea că accesarea finanţărilor oferite de UE este dificilă datorită birocraţiei şi a
cofinanţării necesare, cât şi din cauza suspiciunilor de corupţie a instituţiilor publice implicate.
Organizaţiile care dezvoltă proiecte reale de regulă sunt tentate să renunţe să aplice pentru finanţări
din cauza birocraţiei şi corupţiei.
În lucrarea de faţă voi prezenta strategia campaniei de comunicare publică a conţinutului
Programului Operaţional Regional 2007-2013 (Regio) în regiunea Sud Muntenia şi modul în care s-
a schimbat percepţia publică după primii doi ani de implementare.

5
 Capitolul I Conţinutul şi trăsăturile comunicării publice

I.1. Conceptul de comunicare şi spaţiu public

Termenul „comunicare” începe să fie utilizat din secolul XIV şi provine la origine din
latinescul „communis” care însemna „a pune în comun”, „a fi în relaţie”, fiind mai apropiat, în
vremea respectivă, de înţelesul „a împărtăşi mai multora”. Din secolul al XVI-lea, termenului i se
mai asociază şi un alt înţeles nou: „ a transmite”, odată cu dezvoltarea poştei, a drumurilor. Din
secolul XIX, sensul „ a transmite” trece pe primul plan ca o consecinţă a dezvoltării unei tehnici
moderne de comunicaţii- trenul, telegraful automobilul, telefonul. În contextul noilor mijloace de
comunicare- cinema, radio, televiziune, termenul cel mai adecvat ar fi cel de comunicare-difuzare.
Un termen combinat ar reţine atât înţelesul originar, atunci când se desemna comunicarea umană,
naturală, între doi sau mai mulţi indivizi, cât şi activităţile mediate de tehnică. Apariţia comunicării
tehnice, pe lângă cea naturală, implică deci o schimbare a sensului termenului: ideea de „împărţire”,
„împărtăşire” (a unor mesaje) va fi dublată de cea de „transmitere” (comunicare instrumentală)1.
Definirea comunicării reprezintă o încercare încă deschisă, îndelung elaborată de o serie
extinsă de teorii, paradigme şi studii provenite din mai multe areale ştiinţifice. Deşi în limbajul
comun, noţiunea de „comunicare” este foarte uşor utilizată, la nivelul demersului ştiinţific
complexitatea procesului în sine ridică anumite dificultăţi în omogenizarea explicării sale teoretice.
La începutul anilor '70, au fost delimitate un număr de 126 de definiţii, acoperind 15 clase distincte
aferente următoarelor structuri conceptuale2:
▪ simboluri, verbalizări, vorbire: comunicarea este un schimb verbal de gânduri sau idei;
▪ înţelegere, receptare: comunicarea este procesul prin care îi înţelegem pe alţii şi în schimb
încercăm să fim înţeleşi de ei;
▪ interacţiune, relaţie: interacţiunea, chiar şi la nivel biologic, este o formă de comunicare, în
absenţa sa activităţile comune fiind imposibile;
▪ reducerea incertitudinii: comunicarea este determinată de nevoia de reducere a
incertitudinii, de a acţiona efectiv pentru a apăra sau întări Eu-ul;

1
Ioan Drăgan, Paradigme ale comunicării de masă, Casă de editură şi presă „Şansa” SRL, Bucureşti, 1996, p. 10
2
Frank Dance, The concept of communication , 1970 în Denis McQuail, Comunicarea, Ed. Institutul European, Iaşi,
1999, p.15-16

6
 ▪ legătură, uniune (conector): comunicarea este o modalitate de a lega părţi discontinue ale
lumii vii;
▪ procesualitate: comunicarea este alocare de informaţii, idei, emoţii şi deprinderi prin
utilizarea simbolurilor;
▪ transfer, transmitere: comunicarea este reprezentantă atât de ceea ce se transmite cât şi de
modalităţile efective de transfer (procesul în ansamblu);
▪ comuniune (amplificarea compatibilităţilor): comunicarea este un proces care transformă
repere din monopolul unei persoane în elemente comune;
▪ canal, transport, mijloc, rută: comunicarea este relativă şi la mijloacele de transmitere a
mesajelor, ca telefonul, telegraful, curierul, radioul, televiziunea;
▪ memorie, stocare: comunicarea este o modalitate de acumulare („depozitare”) a
informaţiilor;
▪ răspuns discriminatoriu: comunicarea este răspunsul discriminatoriu al unui organism la
altul;
▪ stimulare: comunicarea este o transmitere de informaţie ce constă în stimuli discriminatorii
de la o sursă spre un receptor;
▪ intenţionalitate: comunicarea este desfăşurată în situaţiile când o sursă transmite un mesaj
spre receptor cu intenţia conştientă de a afecta comportamentul acestuia;
▪ timp, situaţie: comunicarea este un proces de tranziţie de la o situaţie structurată la alta;
▪ putere: comunicarea este mecanismul prin care se exercită puterea.
J.J.Van Cuilenburg, O. Scholten, G.W. Noomen, definesc comunicarea „un proces prin
care un emiţător transmite informaţii receptorului prin intermediului unui canal, cu scopul de a
produce receptorului anumite efecte” (Ştiinţa comunicării)3. Altfel spus, fiecare proces de
comunicare are o structură specifică reprezentantă de un anume tip de relaţie dezvoltată de trinomul
emiţător – mesaj– receptor.
Cea mai simplă schemă a structurii procesului de comunicare a fost propusă încă din anul
1934 de către Karl Buhler, în lucrarea „Die Sprachtheorie”.

Mesaj
Emiţător Receptor
Feed-back
3
Vasile Tran, Irina Stănciugelu, Teoria comunicării, Ed. SNSPA- Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice,
Bucureşti, 2001, p. 18

7
 Ulterior, Roman Jakobson, urmărind schema lui Karl Buhler, dezvoltă structura procesului
de comunicare, adăugându-i încă trei componente: cod, canal, referent. Relaţia de comunicare se va
realiza astfel: emiţătorul transmite un anumit mesaj într-un anumit cod (limbaj) către receptor, care
va iniţia o acţiune de decodare a mesajului ce i-a fost transmis. Acest mesaj este constituit într-un
anumit cod care trebuie să fie comun celor doi parteneri aflaţi în contact. Între emiţător şi receptor
are loc un transfer de informaţii. Informaţia pleacă de la receptor şi devine informaţie pentru
receptor. Atât emiţătorul cât şi receptorul sunt entităţi orientate către un scop. Emiţătorul are scopul
de a oferi, receptorul are rolul de a primi informaţie.

Referent

Mesaj
Emiţător Receptor
Canal

Cod

J.J.Van Cuilenburg, O. Scholten, G.W. Noomen realizează „un model fundamental al procesului de
comunicare”.

emiţător x codare y canal x+z decodare x, receptor efect

zgomot de fond

Pentru "citirea" acestuia, autorii menţionaţi oferă următoarea explicaţie: "dacă un emiţător
doreşte şi transmite informaţia (x) unui receptor, informaţia trebuie să fie inteligibilă. Emiţătorul
trebuie să-şi găsească cuvintele, să se exprime. Pentru a se face înţeles, oral sau în scris, el trebuie
să-şi codeze mesajul, să folosească coduri. Odată codat, mesajul este transpus în semnale (y) care
pot străbate canalul spre receptor. Receptorul trebuie să decodeze mesajul transpus în semnale şi
să-l interpreteze (x'). În fine, comunicarea poate fi îngreunată de un surplus nerelevant de
informaţie (z) sau de zgomotul de fond (noise)(...). Reuşita în comunicare implică într-o măsură
oarecare izomorfismul dintre (x) si (x'), receptorul acordă mesajului o semnificaţie (x') care e
aceiaşi ca şi pentru emiţător (x-x'). Acelaşi model indică însă obstacolele ce pot interveni astfel
încât izomorfismul să nu se realizeze: pot interveni erori de codare sau de decodare, precum şi
zgomotul de fond 4.

4
Ibidem p. 19 apud: J.J. van Cuilenburg, O. Scholten, G.W. Noomen, Ştiinta comunicării, Ed. Humanitas, 1998,
Bucureşti.

8
 Indiferent de forma pe care o îmbracă, orice proces de comunicare are câteva elemente
structurale caracteristice :
• existenţa a cel puţin doi parteneri (Emiţător şi Receptor) între care se stabileşte o anumită
relaţie;
• capacitatea partenerilor de a emite şi recepta semnale într-un anumit cod, cunoscut de
ambii parteneri (de menţionat faptul că, în general, în orice proces de comunicare partenerii “joacă”
pe rând rolul de emiţător şi receptor);
• existenţa unui canal de transmitere a mesajului.
Spaţiul public a fost iniţial imaginat ca o sferă, „sferă publică burgheză”, înţeleasă de Jürger
Habermas (L'espace public, Paris 1978, 1993) drept „sfera persoanelor private reunite într-un loc
public. El implică noţiunea de participare, de reunire şi pe aceea de spaţiu public5. Noţiunea de
public, în sensul de mulţime a cetăţenilor care se bucură de o binefacere sau participă la o acţiune
comunicaţională, ca şi noţiunea de publicitate, apar în primele decenii ale secolului al XIX-lea,
adică odată cu clasa burgheză. Studiile foarte recente, cuprinse în volumul coordonat de Isabelle
Paillart, Spaţiul public şi comunicarea, Iaşi, 2002, leagă ceea ce numim spaţiul public de
comunicare şi vizibilitate. Este public ceea ce este vizibil, este privat ceea ce nu este vizibil.
Vizibilitatea este conferită de diferitele forme de mass-media, de la carte şi ziar până la televiziune.
Secolul al XIX-lea a fost epoca dezvoltării noţiunii de spaţiu public şi a amenajării unor
astfel de spaţii fizice în oraşe. Grădina publică, biblioteca publică, muzeul şi expoziţia au fost
marile cuceriri ale vieţii comunitare la care aspira o societate încrezătoare în ştiinţă, progres, valori
morale. În afara acestor spaţii publice-în spaţiul public s-a configurat un altul, care nu este fizic, ci
mintal. Vizibilitatea prin mass-media audiovizuale este o condiţie la care aspiră foarte mulţi oameni
frustraţi de diverse neîmpliniri personale şi de clasă. Spre deosebire de spaţiul public televizual,
spaţiul public virtual nu ia pe nimeni în stăpânire împotriva voinţei sale. Oricine poate fi sursă de
amuzament public fiind filmat „cu camera ascunsă” sau poate fi expus într-un „Jurnal de actualităţi”
într-un moment în care i se întâmplă o nenorocire, dar pentru a pătrunde în spaţiul public electronic
este necesar să dorească acest lucru. Comunicarea interpersonală şi de grup în această nouă lume a
creat şi continuă să creeze noi practici, noi convenţii, noi nevoi, implicând noi competenţe. Este o
veritabilă revoluţie, prin care oameni care sunt contemporani şi concetăţeni, sau chiar membri ai
aceleiaşi familii din generaţii succesive, ajung să aparţină unor culturi diferite. 6

5
Sultana Craia, Comunicare şi spaţiu public la români, Ed. Meronia, Bucureşti, 2005, p. 9
6
Ibidem, p. 91
9
 Spaţiul public, prin definiţie deschis tuturor, fără a fi opresorul libertăţilor, este ameninţat
fără neîntrerupere de manipularea făcută de orice actor sau de către mass-media, de îndată ce sunt
pierdute din vedere interesul general sau drepturile omului.

I.2. Definiţia comunicării publice

Comunicarea publică este o comunicare formală care nu are ambiţia să ocupe câmpul total
al comunicării naturale care se realizează pe un teritoriu. Ea se leagă de punerea în acţiune a
regulilor pe care şi le stabileşte „societatea organizată de legile care stabilesc raporturile echitabile
anterioare” 7. Domeniul comunicării publice se defineşte prin legitimitatea interesului general. El
trece cu mult dincolo de domeniul public, luat în sens strict juridic. Atribuţiile puterilor publice şi
misiunile serviciilor publice relevă dispoziţii constituţionale, legale şi regulamentare proprii oricărui
stat de drept.
Comunicarea publică însoţeşte orice aplicare a regulii, desfăşurarea oricărei proceduri, luare
oricărei hotărâri publice. Mesajele sunt, în mod teoretic, emise, primite, tratate de către instituţiile
publice „ în numele poporului”, aşa cum sunt votate legile sau pronunţate hotărârile judecătoreşti.
În consecinţă, acest tip de comunicare se situează în mod necesar în zona publică, sub
privirile cetăţeanului. Informaţiile sale, cu rare excepţii, sunt de domeniul public: interesul general
implică transparenţa. Comunicarea publică ocupă, deci, în comunicarea naturală a societăţii, un loc
privilegiat, legat de rolurile de reglare, de protecţie sau de anticipare ale serviciului public.
Comunicarea publică este comunicarea formală, care tinde către schimbul şi împărţirea de
informaţii de utilitate publică şi spre menţinerea liantului social, a căror responsabilitate revine
instituţiilor publice.
Deşi finalităţile comunicării publice nu sunt în mod real disociate de cele ale instituţiilor
publice, funcţiile acesteia sunt acelea de a informa (a aduce la cunoştinţă, a da seama şi a pune în
valoare), de a asculta (aşteptările, întrebările şi dezbaterea publică), de a contribui la asigurarea
relaţionării sociale (sentimentul de apartenenţă colectivă, luarea în considerare a cetăţeanului în
calitate de actor) şi de a însoţi schimbările comportamentelor şi pe cele ale organizării sociale.

I.3. Trăsăturile comunicării publice

Informaţiile de utilitate publică sunt adesea complexe şi schimburile de informaţie dificile.
Mai întâi, pentru că interesul general rezultă dintr-un compromis al intereselor indivizilor şi
grupurilor societăţii, care consimt existenţa „contractului social” în cadrul căruia e vorba de legi,
7
Pierre Zémor, Comunicarea publică, Ed. Institutul European, Iaşi, 2003, p. 27

10
reglementări, de jurisprudenţă. Un compromis reieşit din dezbatere, din negociere, în general, din
raportul de forţe între interesele în prezenţă, care poate fi la un moment dat consfinţit prin drept,
legi scrise, dar care nu este niciodată definitiv. Interesul general rămâne întotdeauna deschis
controverselor şi recursului făcut de indivizi sau minorităţi frustrate de o decizie publică.
Instituţiile publice reprezintă ansamblul structurilor organizate, create în societate pentru
gestionarea afacerilor publice8. Instituţiile publice, în sensul birocratic pe care îl au astăzi,
reprezintă singurul mod de organizare social-economică a statului care poate face provocărilor
modernităţii (numărul mare al populaţiei, diversitatea şi complexitatea nevoilor umane ce se cer a fi
satisfăcute). Ceea ce face din instituţiile birocratice instrumente eficiente este caracterul lor raţional
manifestat în cele patru dimensiuni principale ale acestora:
• pot manevra un număr mare de sarcini,
• pun accent pe cuantificare,
• operează într-un mode previzibil, standardizat,
• pun accent pe controlul asupra celor angrenaţi în sistemul instituţiilor.
Pentru Bernard Miege (Societatea cucerită de comunicare) comunicarea publică reprezintă
recurgerea din ce în ce mai clară şi mai organizată din partea administraţiilor de stat la mijloacele
publicitate şi la relaţiile publice9. Acest fapt se datorează faptului că, pe de o parte, statul trebuie să
facă faţă unor noi responsabilităţi (care s-au amplificat în interiorul statului de providenţă) iar, pe de
altă parte, recurge la noi procedee de gestionare, inclusiv la procedeele de gestionare a opiniei
publice puse la punct în sfera afacerilor comerciale şi industriale.
Comunicarea publică vizează patru categorii de efecte10:
a) modernizarea funcţionării administraţiilor,
b) producerea unor schimbări de comportament,
c) asigurarea unei imagini moderne,
d) prin interferenţa cu comunicarea politică, caută să obţină adeziunea cetăţenilor.
Comunicarea publică nu înseamnă comunicare politică, pe de altă parte însă, comunicarea
politică (comunicarea electorală, comunicarea partidelor politice şi a personalităţilor politice,
comunicarea în domeniul puterilor publice etc.) este o comunicare publică. Pe plan naţional sau
local, cetăţeanul este receptor în comunicarea publică în calitate de beneficiar al serviciilor şi
interlocutor în dezbaterea publică.

8
Paul Marinescu, Managementul instituţiilor publice, Ed. Universităţii din Bucureşti, 2003, p.
9
Vasile Tran, Irina Stănciugelu, op.cit., p. 140
10
Rosemarie Haineş, Tipuri şi tehnici de comunicare în organizaţii, Ed. Universitară, Bucureşti, 2008, p.174

11
 Capitolul II Modalităţi de comunicare publică

II.1. Formele comunicării publice

Comunicarea în scopul promovării este numai una dintre categoriile de informaţii pe care le
primim, aşadar ea trebuie să fie foarte bine construită pentru a ne atrage atenţia.
O comunicare de calitate şi eficientă poate fi definită după cum urmează:
• are influenţe multiple asupra publicului: transmite informaţia corectă/necesară,
conştientizează publicul despre/atrage atenţia asupra unei idei, a unui aspect important şi
poate chiar amuza;
• este observată de publicul dorit, în momentele favorabile receptării ei;
• mesajul trebuie să fie uşor de observat şi înţeles, atractiv, credibil şi repetat pentru a ajunge
la un număr suficient de indivizi din rândul publicului-ţintă;
• comunicarea trebuie să le spună oamenilor ce să facă în continuare: „îndemnul la acţiune”
sau doar comunicarea informaţiilor de contact sunt parte a oricărui proces bine realizat de
comunicare a unui mesaj.
Modalităţile de comunicare iau diferite forme, de la o simplă apelare telefonică până la
difuzarea unei idei memorabile ce captează esenţa a ceea ce publicul ţintă trebuie să reţină. O bună
comunicare funcţionează deoarece îi face pe oameni să îşi amintească de comunicator şi de
informaţia respectivă, face ca obiectul comunicat să fie relevant şi diferit.
O bună comunicare îşi îndeplineşte obiectivul. O strategie de comunicare eficientă va
convinge un procent semnificativ din audienţa către care este direcţionată că obiectul comunicării
(produs, serviciu, idee) este de valoare şi necesar acesteia.
O bună comunicare schimbă comportamente şi atitudini.
Comunicarea publică îmbracă, în practică, forme diferite, legate de misiunile pe care şi le
precizează deoarece acestea implică în anumite grade nevoia de comunicare. Unele dintre misiuni
au ca obiect informare. Din punct de vedere al modului în care răspund obligaţiei pe care le au
instituţiile publice, sunt cinci categorii de misiuni11:

11
Pierre Zémor, op.cit., p. 45

12
 a) de a pune informaţia la dispoziţia publicului - încă din antichitate fiecare putere publică
civilizată acumulează date pe măsura construcţiei identităţii şi a dezvoltării sale. Serviciului
public îi revine obligaţia de a face cunoscute aceste informaţii, de a furniza în permanenţă
b) regulile jocului social (cadru legislativ şi procedural) şi de a da seama de actele de utilitate
publică;
c) de a stabili relaţii şi de a dialoga pentru a îndeplini rolul ce revine puterilor publice, de a
oferi cu precizie serviciul aşteptat;
d) de a prezenta şi de a promova fiecare dintre serviciile oferite de către administraţiile
colectivităţilor teritoriale şi aşezămintelor publice - serviciile oferite publicului, ca orice
produs sau serviciu, aspiră la notorietate şi o imagine mai bună. Piaţa potenţială a
utilizatorilor interesaţi este adesea foarte largă, ceea ce justifică apelul la mijloacele de
informare în masă;
e) de a face cunoscute instituţiile şi modul în care se realizează comunicarea internă şi cea cu
exteriorul;
f) de a desfăşura campanii, chiar activităţi de informare în sprijinul interesului general -
comunicarea publică are o etică bazată pe respectarea, de fiecare emiţător public, a gradului
de consens social înglobat în mesaj. Informaţia civică, bazată pe un contract tacit încheiat cu
cetăţeanul, trebuie diferenţiată de comunicare apolitică, de publicitatea menită să servească
interese concurente, particulare sau partizane.
Aflată într-un contact permanent şi direct cu mediul social, instituţia publică preia
„şocurile” provenite de la acesta şi încearcă să le răspundă prin iniţierea, la nivel organizaţional, a
unor demersuri orientate spre schimbări, transformări, reechilibrării. Pe de altă parte, orice
transformare sau schimbare este resimţită şi în exterior, administraţia influenţând şi modelând, la
rândul ei, mediul social.
În cadrul proceselor de comunicare externă a administraţiei publice este posibil să apară
bariere comunicaţionale:
• între diferitele instituţii ale administraţiei publice, din cauza gradului ridicat de specializare
a fiecăreia, neacordării importanţei cuvenite colaborării între instituţii;
• între administraţia publică şi cetăţeni.
Diversitatea cauzelor care determină dificultăţile şi perturbările aferente procesului de
comunicare face obligatorie existenţa în cadrul respectivului sistem a posibilităţilor de reglare, de
adaptare şi de transformare. Elementul central al acestei reglări este reprezentat de feed-back, care îi

13
permite receptorului (de exemplu, cetăţeanul) să-şi emită reacţiile, iar emiţătorul (de exemplu,
funcţionarul public, purtătorul de cuvânt al instituţiei etc.) să le înregistreze12.
Abilitatea comunicatorului de a răspunde adecvat feed-back-ului este determinantă pentru
eficienţa comunicării.
Funcţiile feed-back-ului sunt următoarele:
• funcţia de control al înţelegerii, al receptării în bune condiţii a mesajului;
• funcţia de adaptare a mesajului la caracteristicile actorilor, la dificultăţile întâmpinate sau
alte evenimente care presupun o modificare a conţinutului sau a formei;
• funcţia de reglare socială prin flexibilitatea rolurilor şi funcţiilor îndeplinite de diverşi actori,
în măsură să faciliteze înţelegerea punctului de vedere al celuilalt;
• funcţia socio-afectivă: feed-back-ul creşte siguranţa internă şi satisfacţia actorilor.

II.2. Comunicarea între instituţia publică şi cetăţeni

Comunicării publice îi revine rolul de a convinge că, prin politicile instituţionale realizate,
precum şi prin deciziile publice adoptate, se urmăreşte un interes general, obţinându-se astfel
adeziunea cetăţenilor. Cetăţeanul trebuie să fie informat cu privire la existenţa şi modul de
funcţionare a serviciilor publice, trebuie ascultat când îşi exprimă nemulţumirea şi trebuie să-i fie
luate în considerare dorinţele şi nevoile.
În literatura de specialitate întâlnim următoarele categorii de comunicare publică :
• comunicarea instituţiei prezidenţiale;
• comunicarea guvernamentală ( a guvernului, ministerelor şi celorlalte structuri subordonate
guvernului);
• comunicarea parlamentară;
• comunicarea organismelor publice, altele decât cele incluse în cadrul comunicării
guvernamentale, precum şi a întreprinderilor de interes public.
Cetăţenii vin în contact cu instituţiile publice locale şi, ca urmare, au nevoie să ştie cum se
adresează pentru satisfacerea unui interes legitim, ce documente trebuie să completeze, ce proceduri
trebuie să urmeze. Instituţiilor publice locale le revine obligaţia de a pune la dispoziţia publicului

12
Conf.univ.dr. Alexandru Nedelea, Lector univ.drd. Marilena-Oana Nedelea, Comunicarea în instituţiile publice,
Analele Univ. „Ştefan cel Mare” Suceava http://www.seap.usv.ro/annals/ojs/index.php/annals/article/viewFile/74/73,
ianuarie 2011

14
informaţii cu caracter practic, de natură să facă cunoscute cetăţenilor regulile pe care trebuie să le
respecte în demersurile lor, să le înlesnească accesul acestora la serviciile publice locale13.

II.3 Modalităţile şi tehnicile comunicării publice

Fiecare organizaţie, în funcţie de dimensiunea sa, domeniul în care îşi desfăşoară activitatea,
poziţionarea geografică, politicile pe care le promovează, are un anumit public, înţelegând prin
acest termen orice grup uman, format din indivizi aflaţi la distanţă unul faţă de celălalt, care se
caracterizează prin atitudini, opinii comune şi prin continuitatea ideilor, precum şi valorilor sociale.
Chiar dacă acest cuvânt este de multe ori folosit la singular, practica ne arată că organizaţiile nu
comunică cu un singur public, respectiv cu un public general, ci cu mai multe tipuri de public.
Legătura dintre fiecare tip de public în parte şi organizaţie este mediată de o anumită specificitate,
aceasta stând la baza tipologizării publicurilor. În opinia lui John Dewey, coagularea unui anumit
public are loc numai dacă sunt îndeplinite trei condiţii:
1. Indivizii care formează categoria de public se confruntă cu o situaţie similară.
2. Aceşti indivizi recunosc existenţa problemei.
3. Se declanşează procesul de soluţionare a acestei probleme.
În procesul comunicării, relaţia funcţionar public-cetăţeni constituie substanţă a actului de
administraţie publică. Unităţile comunicaţionale, respectiv funcţionarul public (ca emiţător) şi
cetăţeanul (ca receptor de mesaje) au obiective clare: emiţătorul îşi propune să informeze, să
convingă, să îndrume, să capteze interesul, să fie eficient, iar receptorul se va strădui să fie atent, să
înţeleagă, să reţină.
Comunicarea cu cetăţenii se realizează prin: expuneri, activităţi de informare, dezbateri,
sesiuni de comunicări, programe de investigare, activităţi cu caracter cultural-educativ, participare
la concursuri, publicaţii proprii, afişiere, transmiterea prin forme scrise sau orale de informaţii
diverse spre şi dinspre structurile de conducere şi de specialitate ale instituţiilor de administraţie
publică.
Parteneriatul interactiv funcţionar public-cetăţean presupune circulaţia informaţiei în ambele
sensuri. Dincolo de aspectele oficiale, instituţionale, relaţia funcţionar public-cetăţean trebuie să
conţină o anumită doză de informaţii.
Comunicarea este absolut esenţiala pentru organizare. Este evident că fără comunicare nu
poate fi organizare, căci atunci nu există posibilitatea ca grupul să influenţeze comportamentul
individului. Pe lângă aceasta, disponibilitatea anumitor tehnici de comunicare va determina, în mare
parte, modul în care funcţiile de luare a deciziilor pot şi trebuie distribuite în instituţie.

13
Pierre Zémor, op.cit., p. 83

15
 Din punct de vedere al legislaţiei în vigoare, instituţiilor publice le revine responsabilitatea
informării cetăţenilor (informare exactă şi simplă), a primirii lor în audienţă şi a consultării acestora
în problemele care-i privesc.

Comunicare internă

(Informare şi ascultare)
Identitate
• legături ierarhice şi funcţionale
• proceduri, instanţe interne
• decizii, negocieri
• tratament informatic
Legitimaţie • locuri şi suporturi de informare

Serviciul de comunicare al instituţiei

• reuniuni, participări

Punerea la dispoziţie a datelor publice

Relaţie (proximitate) (Acces, consultare, difuzare)

Comunicare relaţiei
Servicii publice
(primire, ascultare, dialog, tratare)

Promovarea serviciilor oferite

Imagine
• Publicitate
• Relaţii publice şi evenimenţiale
Misiune

Comunicarea instituţională

Puteri publice
• Acompanierea politicii instituţiei şi includerea valorilor sale
adăugate
• Campanii publicitare
• Relaţii publice

Coordonare/coerenţă alte comunicări interne/externe

Interes general
• Mecenat
Democraţie
Comunicarea publică

(formularea ofertei politice)

(Acompaniament al exercitării puterii)

Comunicarea civilă şi de interes general

(Ascultarea socială, campanii, relee)

16
 Din momentul în care publicul ţintă a fost identificat, iar mesajele au fost stabilite,
comunicarea se face fie direct (verbal sau în scris), fie indirect, printr-un canal de comunicare.
Conceperea unui mix de comunicare este o sarcină dificilă, în special atunci când este vorba
de un plan complex, cu un buget semnificativ, cu diferite segmente de public ţintă şi un set divers
de obiective de atins.
Există un număr mare de tehnici şi modalităţi de comunicare, printre care:
A. Tehnici de Relaţii Publice:
▪ Gestionarea relaţiei cu mass-media prin: comunicate, conferinţe, evenimente de presă.
▪ Realizarea de publicaţii: broşuri, ghiduri, fluturaşi, newslettere, rapoarte.
▪ Comunicarea directă:
• centre de informare,
• linie telefonică dedicată (Call center),
• comunicare directă prin poştă (Direct mailing),
• liste de e-mail.
▪ Comunicarea prin Internet şi media digitale
• website-uri,
• intranet, interfeţe de comunicare specifice,
• portaluri, baze de date,
• bloguri, forumuri şi alte forme interactive de comunicare, aflate într-o evoluţie
continuă,
• bannere şi pop-up-uri, link-uri plătite, jocuri tematice,
• prezentări multimedia şi alte instrumente.
▪ Organizare de evenimente
• Conferinţe, seminarii, târguri,
• Competiţii (pentru segmentele de public ţintă, tineri etc.),
• „Zile ale Porţilor Deschise”,
• excursii de prezentare,
• vizite,
• stagii de pregătire.
B. Tehnici de publicitate:
▪ Achiziţia de spaţiu publicitar:
• televiziune (spoturi TV, filme promoţionale, emisiuni, dezbateri, teletext, pachete de
sponsorizare, pop-up-uri etc.),
17
 • radio (spoturi radio, dezbateri, sponsorizări, citirea materialelor promoţionale,
emisiuni speciale etc.),
• presa (ziare, reviste, alte materiale tipărite),
• publicitatea stradală şi de interior,
• panouri de dimensiuni mici şi mari, panouri iluminate,
• publicitatea în locuri publice, în sistemul de transport în comun,
• afişe,
• construcţii (standuri) temporare.
▪ Materiale promoţionale (publicitate 3D).

18
 Capitolul III Evaluarea eficienţei comunicării publice
III.1. Cercetarea
Cercetarea are un rol important în relaţiile publice fiind necesară în elaborarea strategiilor
de relaţii publice. Detaliind, putem vorbi de două categorii de cercetări:
Cercetarea aplicată - poate fi strategică, atunci când se foloseşte în realizarea programelor,
identificarea atitudinilor şi a opiniilor unui public ţintă. Elaborarea strategiilor de formulare şi
transmitere a mesajelor, poate fi la rândul ei o cercetare strategică. Mai putem vorbi despre o
cercetare evaluativă prin care se determină eficienta comunicării, a mijloacelor si obiectivelor sale.
Cercetarea teoretică - poate fi abstractă şi conceptuală. Ambele tipuri vin în sprijinul
înţelegerii rezultatelor cercetării aplicate, identificând direcţii noi de investigaţie sau elaborând noi
teorii. Acest tip de cercetare teoretica inventează noi concepte şi le verifica pe cele existente,
pornind de la ipoteze abstracte.
Cercetarea este cheia succesului pentru orice tip de activităţi din domenii precum relaţii
publice, comunicare, marketing, atât în mediul de afaceri cât şi în zona organizaţiilor non-profit şi a
sectorului guvernamental. Fără cercetare, cei care se ocupă de relaţii publice, public affairs şi
programe promoţionale ar fi complet lipsiţi de repere în activitatea lor14.
Aşa cum sugerează denumirea, cercetarea de relaţii publice analizează relaţiile de
comunicare dintre instituţii, pe de o parte, şi dintre instituţii şi grupurile lor ţintă, pe de altă parte.
Prin definiţie, acest tip de cercetare reprezintă un instrument esenţial pentru colectarea opiniilor şi a
faptelor, o preocupare sistematică de a descoperi, de a verifica şi de a înţelege în mod obiectiv
faptele sau opiniile referitoare la o anumită problemă, situaţie, oportunitate.
Paşii necesari într-o cercetare de relaţii publice sunt:
• colectarea de informaţii;
• obţinerea datelor cu privire la punctele de vedere sau concepţiile grupului ţintă;
• planificarea, desfăşurarea şi perfecţionarea programului de relaţii publice, public affairs sau
marketing;
• monitorizarea unor programe sau evenimente care sunt sau pot fi importante pentru
instituţie;

14
Walter K. Lindenmann, articolul Cercetare pentru planificarea şi evaluarea campaniilor de relaţii publice, ,
http://pr-romania.ro/articole/cercetare-si-evaluare/69-cercetare-pentru-planificarea-si-evaluarea-campaniilor-de-relatii-
publice-partea-i.html?showall=1, august 2007

19
 • măsurarea eficacităţii programelor de relaţii publice sau public affairs prin evaluarea
rezultatelor în comparaţie cu obiectivele propuse;
• monitorizarea factorilor de risc şi gestionarea situaţiilor de criză;
• atunci când este posibil, sponsorizarea anumitor anumite programe, activităţi sau
evenimente.
Pentru o cercetare de relaţii publice eficientă este necesară planificarea. Înainte de a începe,
trebuie să ne definim foarte clar obiectivele. Trebuie să ştim ce vrem să obţinem în urma cercetării.
Să înţelegem de ce lucrurile stau aşa cum stau, ori de ce oamenii simt sau procedează într-un anume
fel, e mult mai important pentru planificarea şi evaluarea în relaţii publice, decât să aflăm care sunt
faptele sau cum gândesc oamenii.
În cazul derulării unei campanii de comunicare publică, una dintre cele mai importante părţi
ale cercetării iniţiale este segmentarea audienţei. Scopul acestei practici este identificarea membrilor
audienţei care împărtăşesc aceleaşi cunoştinţe, motivaţii, preocupări. În cadrul campaniilor de
comunicare, segmentarea audienţei trebuie făcută în funcţie de atitudinea promovată în relaţie cu
ideea proiectului de comunicare publică15.
Gary Henry, directorul Centrului de Cercetare Aplicată de la Georgia State University,
propune o abordare neconvenţională a campaniilor de comunicare publică. Acesta vorbeşte despre
strategiile „de aer” şi cele „de pământ” (Coffman, 2003, p. 16) ca făcând parte din mixul de
comunicare publică. Strategiile „de aer” sunt cele care utilizează mass-media (televiziune, radio,
reviste, ziare etc.); strategiile „de pământ” exploatează relaţiile directe cu indivizii din cadrul
comunităţii (reuniuni, sesiuni de conştientizare, linii telefonice speciale etc.). În articolul
Community Partnership Strategies in Health Campaigns („Strategii de parteneriate comunitare în
campaniile de sănătate”), Neil Bracht subliniază importanţa parteneriatelor strategice dintre sursa şi
receptorul final al mesajelor persuasive (Rice, Atkin, 2001, pp. 323-342). „Campania de
comunicare publică de succes promovează teoria organizării comunitare prin stabilirea unei relaţii
interactive cu cetăţenii, liderii şi organizaţiile unei comunităţi” (Kotler, 2004, p. 323). Conceptul de
„participare civică” este fundamental în tradiţia democratică, fiind, prin urmare, esenţial în
derularea campaniilor de comunicare publică. Everett M. Rogers discută despre strategia educaţie-
divertisment (the entertainment education strategy). Strategia educaţie-divertisment sau
„edutainement” (alăturarea termenilor de „education” şi „entertainment”) presupune elaborarea

15
Loredana Călinescu, articolul Managementul campaniilor de promovare a proiectelor finanţate de Uniunea
Europeană, http://www.managementmarketing.ro/pdf/articole/52.pdf, ianuarie 2011

20
unor mesaje care să educe publicul prin utilizarea instrumentelor divertismentului, astfel încât
modificarea comportamentelor să fie făcută subtil şi eficient (Rogers, 1995, p. 343).

III.2. Măsurarea şi evaluarea rezultatelor

Punctul terminus al oricărui program de relaţii publice este evaluarea eficacităţii acestuia,
adică a adecvării dintre obiective şi rezultate. Acesta reprezintă cel mai complex obiectiv al
cercetării, menit a determina în timp, imaginea şi identitatea organizaţiei în spaţiul public.
Evaluarea se referă la măsurarea rezultatelor în raport cu obiectivele propuse în etapa de planificare
şi trebuie înţeleasă ca o examinare sistematică a procesului de comunicare public şi a rezultatelor
lui.
Oricare ar fi obiectivele unei strategii de comunicare publică, există un set de întrebări la
care trebuie să se răspundă prin evaluare:
Planul de comunicare cu activităţile sale specifice a fost aplicată corect?
Au fost atinse publicurile vizate?
A fost mesajul înţeles de receptorii lui?
Ce împrejurări neprevăzute au influenţat reuşita planului?
Scopul pe care şi l-a propus organizaţia a fost atins?
Care au fost principalele insuccese?
Ce paşi ar trebui făcuţi pentru a îmbunătăţii programele viitoare?
Orice cercetare pentru măsurarea şi evaluarea rezultatelor are nevoie de patru paşi
elementari16:
1. Stabilirea unor obiective specifice cuantificabile
Eficacitatea unui program de comunicare poate fi apreciată numai dacă se stabileşte cu exactitate ce
anume va fi măsurat. Astfel, specialistul de relaţii publice sau public affairs trebuie să pună mai
întâi problema scopurilor şi obiectivelor de la care s-a pornit în programul de comunicare, de
marketing sau de dezvoltare. Întrebarea care se pune este: Ce se aşteaptă să se realizeze prin cutare
sau cutare program?

2. Măsurarea rezultatelor campaniei de comunicare

16
Walter K. Lindenmann, op.cit., p. 8

21
 De regulă, când vorbim despre rezultate avem în vedere rezultatele imediate sau pe termen
scurt ale unui program de comunicare. Ele reprezintă, de obicei, elementele observabile şi reflectă
măsura în care o organizaţie ajunge în atenţia publicului. Aceste rezultate imediate sunt, de pildă,
numărul articolelor sau apariţiilor în presă, totalitatea reacţiilor şi, de asemenea, conţinutul general
al articolelor. În ce priveşte presa, analiza de conţinut este una din principalele metode utilizate
pentru aceste evaluări.
Pentru alte domenii ale comunicării, aceste rezultate măsurabile pot fi date de rapoartele
oficiale care preiau anumite teme, de numărul intervenţiilor orale, de frecvenţa cu care un purtător
de cuvânt este citat, de importanţa dată de presă subiectelor comunicate, în general, de orice
element cuantificabil generat comunicare.
De asemenea, la rezultatele unei campanii contibuie evenimentele speciale create de
comunicator, campaniile de comunicare prin corespondenţă, numărul persoanelor participante la o
anumită acţiune, modul în care directorii organizaţiilor răspund unor evenimente precum
conferinţele de presă sau modul de prezentare a informaţiilor în materialele tipărite, broşuri ori
newsletters.
Oricare ar fi tipul de comunicare, rezultatele trebuie să fie măsurabile atât calitativ cât şi
cantitativ. Mediatizarea poate fi evaluată în funcţie de conţinutul mesajului comunicat.
Evenimentele sunt evaluate din perspectiva participării la ele a publicului vizat. În sfărşit,
materialele tipărite sunt apreciate din punctul de vedere al aspectului sau al conţinutului.
3. Măsurarea efectelor comunicării
Acest tip de cercetare determină măsura în care grupurile ţintă au receptat mesajul care li se
adresează, au acordat atenţie acestuia, l-au înţeles şi l-au reţinut într-o formă sau alta şi, de
asemenea, măsura în care mesajele diseminate au dus la modificări de opinii, atitudini sau
comportament în rândul publicului vizat.
Măsurarea efectelor comunicării este, în general mult mai dificilă şi mai costisitoare decât
evaluarea rezultatelor imediate, deoarece necesită instrumente de colectare a datelor mult mai
sofisticate.
Măsurarea efectelor se face cu ajutorul metodelor de cercetare cantitativă, precum
chestionarele directe, cele prin telefon, poştă, fax, e-mail, Internet şi cele realizate în magazine de
tip mall; prin metode de cercetare calitativă, precum interviurile în profunzime aplicate liderilor de
opinie, sondajele de opinie sau poll-urile înainte şi după eveniment, prin programe de cercetare
experimentală sau cvasi-experimentală şi analize bazate pe metode statistice avansate, cum sunt
corelaţiile şi analizele regresive.

22
 4. Măsurarea efectelor la nivel instituţional
Pe lângă măsurarea eficacităţii programelor de comunicare sau marketing pe care le
întreprind specialiştii de relaţii publice şi public affairs, este necesar ca aceştia să ţină seamă de
scopurile, obiectivele şi realizările instituţie pe care o reprezintă. Efectele trebuie raportate la
rezultatele pe care instituţia le urmăreşte, cum ar fi creşterea cotei de piaţă, îndeplinirea obiectivelor
de recrutare, realizarea cu succes a unei campanii de strângere de fonduri etc.
Desigur, acest lucru nu este uşor de îndeplinit. Este necesar ca obiectivele campaniei de
comunicare să fie puse în acord cu obiectivele de ansamblu ale instituţiei. În acest scop, trebuie să
se înţeleagă modul în care cele două tipuri de obiective se completează reciproc.
Dacă se înţelege clar ce obiective se aşteaptă de la un program de comunicare şi felul în care
trebuie să se deruleze procesul de comunicare, instrumentele de cercetare amintite mai sus se vor
dovedi utile pentru o evaluare corectă a efectelor comunicării.

23
 Capitolul IV Studiu de caz: „Comunicarea publică a conţinutului Programului
Operaţional Regional (Regio) 2007-2013”

Context general
Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud Muntenia (ADRSM) este o instituţie
neguvernamentală, non profit, de utilitate publica, cu personalitate juridică, care funcţionează în
domeniul dezvoltării regionale.
Viziunea ADR Sud Muntenia „Vom fi vârful de lance al Regiunii Sud Muntenia, o zonă
prosperă, cu o puternica identitate în România şi în Europa, in care vor trai demn cei peste 3,5
milioane de locuitori ai săi".
Viziunea ADR Sud Muntenia în domeniul comunicării: „Vom comunica transparent,
echidistant şi profesionist cu toate categoriile de publicuri ţintă astfel încât să asigurăm o rata cât
mai mare de absorbţie a fondurilor din Programul Operaţional Regional în Regiunea Sud
Muntenia”.
Mandatul de comunicare al Agenţiei constă în:
▪ implementarea măsurile de informare şi publicitate, la nivelul regiunii Sud Muntenia, care
pot asigura o bună cunoaştere, în rândul grupurilor ţintă, a sprijinului oferit de Programul
Operaţional Regional (Regio) precum şi despre contribuţia Uniunii Europene la dezvoltarea
regiunii noastre,
▪ asigurarea transparenţei utilizării fondurilor alocate din Regio,
▪ creşterea nivelului de accesibilitate a serviciilor ADR SM în Regiunea Sud Muntenia.
Principiile potrivit cărora Agenţia îşi desfăşură activitatea de comunicare sunt:
▪ Transparenţă – capacitatea de a furniza, în timp optim, informaţia corectă şi obiectivă
privind activităţile noastre.
▪ Flexibilitate – capacitatea de a ne adapta rapid la semnalele venite din mediul extern.
▪ Eficienţă – utilizarea optimă a resurselor în vederea atingerii impactului maxim.
Cadrul legal şi instituţional
Planul de comunicare regional a fost realizat în concordanţă cu Planul de comunicare
naţional pentru Regio precum şi cu Strategia Naţională de Comunicare pentru Instrumentele
Structurale, elaborată de Autoritatea pentru Coordonarea Instrumentelor Structurale (ACIS),
Direcţia generală din Ministerul Economiei şi Finanţelor care coordonează gestionarea şi
implementarea Instrumentelor Structurale în România, conform Hotărârii de Guvern nr. 497/2004,
amendată de Hotărârea de Guvern nr. 128/2006 şi cu regulamentele europene cu privire la
activităţile de informare şi publicitate în domeniul fondurilor comunitare.
24
 Planul de comunicare a fost conceput în conformitate cu urmatoarele regulamente şi
documente:
a) Regulamentul CE nr. 1083/2006 stabilind prevederile generale privind Fondul European de
Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de Coeziune;
b) Regulamentul CE nr. 1828/2006 privind regulile de implementare a Regulamentului CE nr.
1083/2006, precum şi Regulamentul nr.1080/2006 al Parlamentului şi al Consiliului privind
Fondul European de Dezvoltare Regională;
c) Programul Operaţional Regional 2007-2013;
d) Acordul Cadru de Implementare a Regio semnat de ADR Sud Muntenia în calitate de
Organism Intermediar cu Ministerul Integrarii Europene ( actualul Minister al Dezvoltarii,
Locuintelor si Lucrarilor Publice) in calitate de Autoritate de Management;
e) Legislaţia naţională în vigoare (Legea 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de
interes public şi Legea 52/2005 privind transparenţa decizională în administraţia publică).
În conformitate cu Hotărârea Guvernului României nr. 128/2006, au fost desemnate
următoarele organisme în scopul gestionării Programului Operaţional Regional:
• Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor ca Autoritate de management (AM
POR).
• Cele 8 Agenţii de Dezvoltare Regională ca Organisme intermediare (OI POR).
• Ministerul Comerţului, IMM-urilor, Turismului şi Profesiilor Liberale.
Context actual şi fundamentare
Rolul Agenţiei pentru Dezvoltare Regională Sud Muntenia, ca Organism Intermediar, este
esenţial în comunicarea mesajelor cheie la nivel regional, judeţean şi local. În acest scop AM POR
a delegat o parte din atribuţiile sale legate de informare şi publicitate către OI. În vederea atingerii
obiectivelor înscrise în Planul de comunicare pentru POR 2007-2013, în cadrul ADR Sud Muntenia
a fost înfiinţat un Birou de comunicare ce va gestiona toate activităţile de comunicare. Acest birou
va coordona şi implementa activităţile privind informarea şi publicitatea pentru POR .
Activităţile finanţate în cadrul Planului de Comunicare vor avea drept unic scop promovarea
instrumentelor structurale.
Programul Operaţional Regional este structurat în următoarele axe prioritare:
Axa prioritară 1: Sprijinirea dezvoltării urbane durabile a polilor urbani de crestere
Axa prioritară 2: Îmbunătăţirea infrastructurii de transport regionale şi locale
Axa prioritară 3: Îmbunătăţirea infrastructurii sociale
Axa prioritară 4: Consolidarea mediului de afaceri regional şi local

25
Axa prioritară 5: Dezvoltarea durabilă a turismului regional şi local
Axa prioritară 6: Asistenţă tehnică pentru managementul, implementarea şi evaluarea POR.
Obiectivul strategic al POR, stabilit prin documentele de programare, constă în sprijinirea
unei dezvoltări economice, sociale, echilibrate teritorial şi durabile a Regiunilor României,
corespunzător nevoilor lor şi resurselor specifice, prin concentrarea asupra polilor urbani de
creştere, prin îmbunătăţirea condiţiilor infrastructurale şi ale mediului de afaceri, pentru a face din
regiunile României, în special cele rămase în urmă, locuri mai atractive pentru a locui, a fi vizitate,
a investi şi a munci.
Obiective specifice ale Programului Operaţional Regional sunt:
a) creşterea rolului economic şi social al centrelor urbane, prin adoptarea unei abordări
policentrice, în vederea stimulării unei dezvoltări mai echilibrate a Regiunilor;
b) îmbunătăţirea accesibilităţii Regiunilor şi, în particular, a accesibilităţii centrelor urbane şi a
legăturilor cu zonele înconjurătoare;
c) creşterea calităţii infrastructurii sociale a Regiunilor;
d) creşterea competitivităţii Regiunilor ca locaţii pentru afaceri;
e) creşterea contribuţiei turismului la dezvoltarea Regiunilor.
Solicitanţii eligibili ai Programului Operaţional Regional sunt:
▪ Autorităţi ale administraţiei publice locale;
▪ Asociaţii de Dezvoltare Intercomunitară;
▪ Parteneriate între autorităţi ale administraţiei publice locale (şi/sau între autorităţi ale
administraţiei publice locale si ONG-uri/furnizori de servicii sociale);
▪ Furnizori de servicii sociale, acreditaţi în condiţiile legii;
▪ Universităţi de stat;
▪ Instituţii publice furnizoare de servicii de formare profesională continuă;
▪ Întreprinderi mici şi mijlocii;
▪ Microîntreprinderi;
▪ Instituţii de cult;
▪ ONG.
Cea mai mare parte a măsurile de informare şi publicitate prevăzute în cadrul Planului de
Comunicare se vor adresa acestora, în scopul transmiterii tuturor informaţiilor referitoare la
asistenţa financiară oferită prin Programul Operaţional Regional.
Alocarea de fonduri, prin Programul Operaţional Regional, pentru acţiuni care vor duce la
creşterea competitivităţii regiunilor, modernizarea serviciilor sociale, dezvoltarea infrastructurii
economice şi sociale la nivel regional şi local, reabilitarea centrelor urbane şi crearea premiselor
26
mobilităţii forţei de muncă, vor avea o influenţă determinantă asupra dezvoltării echilibrate a
României şi, implicit, a regiunii Sud Muntenia în următorii ani.
Deşi regiunile de dezvoltare au fost înfiinţate în 1998, conceptul de regiune este puţin
cunoscut publicului larg. Conform Eurobarometrul-ui realizat de Comisia Europeană în iulie 2006,
doar 8% din respondenţi se consideră mai legaţi de localitate sau regiune decât de ţară sau
continent/UE. Acest procent este mai mic decât cel de 12% identificat pentru statele membre UE.
În cursul anului 2006, Ministerul Finanţelor Publice a realizat o cercetare cantitativă (sondaj
de opinie) în rândul populaţiei generale şi al patru grupuri majore de potenţiali beneficiari de
finanţări: administraţia publică, organizaţiile non-guvernamentale, mediul de afaceri, mediul de
cercetare/academic. De asemenea, la finele anului 2005, Ministerul Finanţelor Publice a comandat o
cercetare sociologică calitativă (tip focus grup) pentru a evalua nevoile de informare ale aceloraşi
categorii principale de potenţiali beneficiari ai instrumentelor structurale.
Aceste studii sociologice au stabilit că percepţia asupra utilităţii fondurilor europene este în
general una pozitivă. Dar nivelul de informare al publicului larg în domeniul instrumentelor
structurale este foarte scăzut: mai mult de jumătate din populaţie consideră că fondurile europene nu
sunt distribuite în mod transparent şi că există fraude în gestionarea şi utilizarea fondurilor
europene, mai ales în administraţia publică. Priorităţile de finanţare pentru România începând cu
2007 sunt cel mai bine cunoscute de către administraţia publică şi de către ONG-uri, spre deosebire
de mediul de afaceri şi cel de cercetare/academic. Se observă că grupurile de potenţiali beneficiari
nu fac diferenţa între diferite programe, între fondurile de pre şi post-aderare: instrumentele
structurale sunt considerate „fonduri PHARE”. În viziunea celor patru grupuri, accesarea fondurilor
presupune birocraţie, cofinanţare şi aplicare prin proiecte.
Informaţiile enunţate ca necesare sunt:
▪ Cui se adresează aceste fonduri/ care sunt domeniile vizate?
▪ Ce trebuie făcut pentru a accesa Fondurile Structurale?
▪ Care sunt programele adresate fiecărui grup?
Modalităţile de informare utilizate cu preponderenţă sunt internetul, seminariile, media. S-a
mai observat că un potenţial aplicant are nevoie de un minim prealabil de informaţie pentru a deveni
interesat si mai ales pentru a putea structura întrebări utile.
În perioada de pre-aderare au mai fost efectuate câteva cercetări sociologice de către diverse
organizaţii, în scopul de a determina gradul de cunoaştere, atitudinea şi aşteptările românilor faţă de
fondurile nerambursabile alocate de UE ţării noastre. Între altele, cercetările relevă că românii sunt
convinşi că distribuirea de fonduri europene este asociată cu frauda şi corupţia. Impresiile lor sunt
formate de informaţiile din presă şi de experienţa personală.
27
 În cazul comunicării în domeniul fondurilor europene, în afara activităţilor de conştientizare
asupra fondurilor disponibile prin Programul Operaţional Regional, măsurile de informare si
publicitate au drept obiectiv şi creşterea nivelului de transparenţă şi al încrederii publice în
instituţiile care gestionează aceste fonduri, acestea fiind principalele subiecte de îngrijorare pentru
public aşa cum demonstrează cercetările sociologice întreprinse de Autoritatea de Management
pentru Programul Operaţional Regional în ultimii 3 ani17.
Planul de Comunicare pentru POR stabileşte liniile de acţiune strategice pe baza acestor
cercetări calitative şi cantitative, acestea oferind o imagine clară asupra nevoilor de informare ale
publicului larg, dar şi ale grupurilor ţintă specifice.
În ceea ce priveşte principalele surse de informare asupra finanţării europene, cercetările
menţionate au identificat următoarele surse:
▪ Autorităţi locale18;
▪ TV şi presă scrisă;
▪ Internet;
▪ Centrele de informare InfoEuropa.
Aceste studii au arătat că majoritatea oamenilor au auzit de fondurile de preaderare, în mod
special de Phare şi SAPARD, şi, deşi majoritatea asociază fondurile structurale cu dezvoltarea
infrastructurii, investiţii în anumite zone, termenul de „fonduri structurale” este cunoscut destul de
puţin.
De asemenea, în ciuda faptului că Programul Operaţional Regional nu este încă bine
cunoscut, mulţi dintre cei intervievaţi pot să-l asocieze în mod corect cu dezvoltarea regională, slaba
dezvoltare a regiunilor şi oraşelor, investiţii în infrastructură şi dezvoltare urbană. Cu toate acestea,
cercetările relevă anumite lacune informaţionale în ceea ce priveşte implementarea tehnică a
programului:
• Reguli privind eligibilitatea (având în vedere că regulile pentru fondurile de pre-aderare şi
cele pentru fonduri structurale sunt diferite, cetăţenii nu sunt foarte bine informaţi asupra a
ceea ce poate fi finanţat sau cine poate aplica).
• Transparenţa alocărilor (cercetările arată că există încă imaginea că fondurile nu sunt
distribuite după proceduri stricte. Campania media privind cazuri aflate sub suspiciune de
fraudă a contribuit la întărirea imaginii că fondurile europene sunt alocate preferenţial).

17
Aceste cercetări au fost realizate în cadrul a 3 proiecte cu finanţare PHARE: “Sprijin pentru organizarea campaniilor de informare şi
facilitarea pregătirii aplicaţiilor” (RO 0108.03.06.01.04), “Campanie naţională de informare şi publicitate pentru programul PHARE CES”
-RO 2002/000-586.05.02.04.01.03, ” Campanie de informare pentru Programul Operaţional Regional” – RO 2004/016-
772.04.03.01.03.05
18
Conform sondajelor menţionate, principalele surse de informare pentru populaţie cu privire la POR sunt: primăria (57%), mass media
naţională (presa, radioul, televiziunea) şi mass media locală (presa, radioul, televiziunea).
28
 • Transparenţa în utilizare (există opinia conform căreia anumite fonduri aprox. 30%, sunt
cheltuite în alte scopuri decât cele iniţial declarate).
Conform cercetărilor, există încă percepţia că cetăţenii nu au o imagine clară asupra întregului
mecanism de management şi control al fondurilor europene. De aici, nevoia de a:
▪ explica regulile conform cărora se acordă finanţarea din fondurile structurale (trebuie
realizate materiale, dar şi evenimente în cadrul cărora să se explice care sunt criteriile de
eligibilitate, pentru ce activităţi se acordă finanţarea şi care sunt responsabilităţilor
beneficiarilor);
▪ face cunoscute rezultatele proiectelor anterioare (rezultatele proiectelor trebuie făcute
publice, în acest fel făcându-le mai vizibile. De asemenea, acestea trebuie să fie promovate
ca exemple de bună practică, ca exemple de proiecte bune ce au primit sprijin financiar);
▪ creşte încrederea în autorităţile publice, în special în cele care gestionează fonduri (în
conformitate cu cercetările mai sus menţionate, există un grad mare de neîncredere în aceste
instituţii);
▪ facilita o mai bună comunicare între cei implicaţi în gestionarea fondurilor europene (să se
asigure că informaţia circulă rapid, că deciziile sunt luate prompt şi că publicul ţintă
primeşte imediat informaţia corectă).
Ca urmare a cercetării sociologice efectuate au fost identificate informaţiile de interes pentru
cetăţeni:
• Care sunt fondurile disponibile? Sunt fondurile rambursabile sau nu?
• Care este procentul necesar pentru cofinanţare?
• Care sunt beneficiile pentru comunitate?
• Cine poate aplica pentru fonduri. Care sunt condiţiile de finanţare?Cum poate cineva sa
obţină finanţare?
• Care sunt documentele necesare? Cine poate elabora un proiect?
• Există oportunităţi de instruire în domeniu?
Cele mai importante elemente care au fost luate în considerare în programarea şi implementarea
măsurilor strategice de comunicare sunt:
▪ utilizarea unei varietăţi de canale de comunicare, proporţional cu impactul acestora şi
specifice fiecărui grup ţintă,
▪ utilizarea mesajelor cheie,
▪ exprimarea acestor mesaje într-o manieră clară, care să atragă atenţia, astfel încât publicul
ţintă să şi le amintească,

29
 ▪ repetarea constantă a mesajelor pe o anumită perioadă de timp,
▪ transmiterea de mesaje care nu au doar un caracter informativ, dar şi unul motivaţional,
stimulativ,
▪ monitorizarea şi evaluarea permanentă şi sistematică a măsurilor de informare şi publicitate.
Strategia de comunicare porneşte de la premisa că principalele canale de comunicare cu
potenţialii beneficiari sunt: comunicarea electronică, respectiv site-ul www.adrmuntenia.ro, şi
comunicarea directă: conferinţe, regionale, judetene, sesiunile de informare/caravane, birouri de
informare (helpdesk). Comunicarea directă va fi susţinută prin materiale tipărite care vor conţine, pe
lângă informaţii şi explicaţii asupra POR şi a modalităţilor de aplicare, toate datele de contact
necesare pentru obţinerea de informaţii suplimentare.
Pentru publicul general principalele canale de comunicare vizate pentru atingerea
obiectivelor de comunicare sunt: televiziunea, radioul şi presa locală.
Pe lângă măsurile de informare şi publicitate care vor fi implementate direct de AMPOR şi
ADR Sud Muntenia, una dintre priorităţile Planului este înfiinţarea unei reţele de multiplicatori,
care să dezvolte activităţi proprii de comunicare, cu sprijinul ADR Sud Muntenia/OI şi AMPOR .
Rezultatele aşteptate prin implementarea măsurilor de informare şi publicitate sunt în
principal:
▪ un grad ridicat de absorbţie a fondurilor alocate prin Regio,
▪ o imagine pozitivă în rândul publicului larg asupra modului de utilizare a fondurilor
europene alocate prin Regio,
▪ (re)cunoaşterea beneficiilor implementării politicii de dezvoltare regională în România cu
sprijinul Uniunii Europene.
Măsurile de informare şi publicitate implementate vor fi evaluate prin indicatori specifici
(vezi secţiunea Raportarea şi Evaluarea) şi sintetizate în Raportul anual, în secţiunea dedicată
prezentării raportului asupra Planului de Comunicare.
Obiectivele şi temele de comunicare
Activităţile de informare şi publicitate asupra asistenţei financiare oferite prin Programul
Operational Regional au ca scop fundamental creşterea nivelului de informare, conştientizare si
transparenţă în ceea ce priveşte activităţile Uniunii Europene şi crearea unei imagini coerente a
asistenţei financiare oferite în regiunea Sud Muntenia.
Planul de comunicare pentru POR are ca scop, pe de o parte, generarea conştientizării prin
intermediul instrumentelor de publicitate şi informare asupra oportunităţilor de finanţare, iar pe de
altă parte aducerea la cunoştinţa publicului larg a contribuţiei Uniunii Europene la dezvoltarea

30
echilibrată a regiunilor României, inclusiv contribuţia la implementarea politicii de dezvoltare
regională.
Obiective generale:
• Asigurarea transparenţei utilizării fondurilor alocate din Programul Operaţional Regional;
• Creşterea nivelului de conştientizare a grupurilor ţintă din regiunea Sud Muntenia asupra
oportunităţilor de finanţare de care pot să beneficieze prin Programul Operaţional Regional;
• Sprijinirea absorbţiei fondurilor alocate prin Regio în regiunea Sud Muntenia;
• Crearea şi menţinerea unei relaţii strânse cu mass-media în ceea ce priveşte transparenţa
implementării Regio în regiunea Sud Muntenia;
• Informarea comunităţii regionale asupra contribuţiei Uniunii Europene şi a rolului avut în
dezvoltarea regională din regiunea Sud Muntenia;
• Promovarea informării, conştientizării şi conformităţii cu temele orizontale: egalitatea de
şanse şi dezvoltarea durabilă.
Obiective specifice:
▪ Furnizarea de informaţii relevante, în legătură cu cerinţele, condiţiile de eligibilitate,
procedurile şi bunele practici pe care un potenţial beneficiar de fonduri alocate prin Regio ar
trebui să le cunoască;
▪ Creşterea nivelului de conştientizare privind disponibilitatea asistenţei financiare alocate
prin Regio în regiunea Sud Muntenia;
▪ Difuzarea planificata şi continuă de informaţii privind implementarea Regio şi aplicarea
principiului transparenţei în rândul potenţialilor beneficiari şi a publicului larg din regiunea
Sud Muntenia;
▪ Promovarea proiectelor de succes din regiunea Sud Muntenia în vederea diseminării bunelor
practici;
▪ Promovarea impactului social şi economic al asistenţei financiare în regiunea Sud Muntenia;
▪ Dezvoltarea unui sistem intern de comunicare eficient .
Public ţintă

Ca urmare a analizei nevoilor de informare identificate prin cercetările calitative şi

cantitative, coroborate cu prevederile Programului Operaţional Regional, au fost identificate cinci
grupuri ţintă principale pentru Planul de Comunicare. Fiecare dintre aceste grupuri ţintă are nevoi
specifice de informare şi canale preferate de primire a informaţiei.
Publicurile ţintă ale Planului de comunicare pentru POR 2007-2013 sunt:
➢ potenţialii beneficiari :

31
  consiliile judeţene din regiunea Sud Muntenia: Argeş, Călăraşi,
Dâmboviţa, Giurgiu, Ialomiţa, Prahova şi Teleorman;
 consiliile locale ale municipiilor şi oraşelor din regiunea Sud Muntenia;
 consiliile locale ale comunelor din regiunea Sud Muntenia;
 ONG-uri din regiunea Sud Muntenia;
 instituţii academice/de învăţământ din regiunea Sud Muntenia;
 IMM-uri din regiunea Sud Muntenia.
Nevoi de comunicare: promovarea oportunităţilor de finanţare, transparenţa alocărilor şi a
criteriilor de evaluare şi selecţie, pregătirea unui proiect matur, modelele de succes în dezvoltarea şi
implementarea proiectelor.
Mijloace de informare: pagina web www.adrmuntenia.ro şi pagina web a Regio, help-desk la nivel
regional şi judeţean, conferinţe regionale şi locale, sesiuni de informare, publicaţii, reţeaua de
informare, mass-media.
 beneficiarii POR
 orice entitate din regiunea Sud Muntenia care beneficiază de finanţare
ca urmare a selectării cererii de finanţare prin Programul Operaţional
Regional din regiunea Sud Muntenia.
Nevoi de comunicare: drepturile şi obligaţiile beneficiarilor, contribuţia asistenţei comunitare.
Mijloace de informare: secţiune dedicată pe pagina web www.adrmuntenia.ro, e-mail, telefon, fax,
sesiuni de informare.
 publicul general:
 Populaţia adultă din mediul urban din regiunea Sud Muntenia;
 Populaţia adultă din mediul rural din regiunea Sud Muntenia;
 Tineri (elevi, studenţi) din regiunea Sud Muntenia.
Nevoi de comunicare: POR sprijină dezvoltarea regiunii şi reducerea inegalităţilor, importanţa
asistenţei financiare comunitare pentru dezvoltarea regiunii noastre, rezultatele obţinute prin
proiecte finanţate de POR, transparenţa alocării fondurilor.
Mijloace de informare: campanie media, pliante, afişe, plăci permanente,
 mass media:
 de la nivel local;
 de la nivel judeţean;
 de la nivel regional;

32
Mass media, inclusiv presa naţională, regională şi locală, este un important grup ţintă al Planului de
Comunicare, fiind, de asemenea, unul din cele mai importante mijloace pentru livrarea mesajelor
către publicul general.
De aceea, abordarea în ceea ce priveşte mass media se va concentra asupra sesiunilor de informare,
sesiunilor de pregătire şi asupra vizitelor pe teren astfel încât jurnaliştii să aibă atât informaţia
necesară, cât şi să cunoască şi să înţeleagă aceste informaţii.
Teme de comunicare: POR sprijină dezvoltarea regiunii noastre şi reducerea disparităţilor de
dezvoltare, importanţa asistenţei comunitare pentru dezvoltarea României, rezultatele proiectelor
finanţate prin POR, transparenţa alocării fondurilor, criterii de evaluare şi selecţie, proiecte de
succes.
Mijloace de informare: conferinţe de presă, sesiuni de informare, sesiuni de pregătire, comunicate
de presă, secţiune dedicată pe site, vizite la proiecte.
 publicul intern
 angajaţii ADR Sud Muntenia, respectiv OI;
 membrii Consiliului pentru Dezvoltare Regională Sud Muntenia;
 membrii Comitetul Regional de Evaluare Strategică şi Corelare .
Nevoi de comunicare: brandul POR, comunicarea rezultatelor obţinute de proiectele finanţate prin
POR, comunicarea cu potenţiali beneficiari /beneficiari /mass-media, criterii de evaluare si selecţie.
Mijloace de informare: sesiuni de instruire
Pe lângă publicurile ţintă menţionate, mai sunt identificate două categorii:
 grupuri de sprijin
 Reprezentanţa Comisiei Europene în România;
 Reţeaua multiplicatorilor de informaţie europeană;
 Birouri de Consultanţă pentru Cetăţeni;
 Instituţii academice/de cercetare academică, altele decât cele din
regiunea Sud Muntenia;
 Parlamentarii din regiunea Sud Muntenia;
 Reţeaua comunicatorilor REGIO.
 părţi interesate
 AM POR şi Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor;
 Celelalte ADR/OI-uri pentru POR;
 Comisia Europeană;
 Parlamentul European;
33
  Guvernul României;
 Celelalte Autorităţi de Management pentru PO;
 Celelalte OI-uri pentru PO;
 Instituţii regionale din regiunea Sud Muntenia.

Teme de comunicare şi mesaje

Mesaje Teme de comunicare

I. Uniunea Europeană şi Guvernul României  I.1. Prezentarea conceptului de

sprijină dezvoltarea regiunilor în scopul
reducerii decalajelor de dezvoltare. Prin
Programul Operaţional Regional regiunea
noastră va beneficia de reale oportunităţi de
dezvoltarea rapidă.
dezvoltare regională şi a priorităţilor politicii de
dezvoltare regională la nivel european şi
naţional
 I.2. Misiunea POR în contextul
politicii de dezvoltare regională; axe prioritare;
impactul estimat.

II. Programul Operaţional Regional are o  II.1 Promovarea egalităţii de şanse

importantă componentă socio-economică.
/dezvoltarea durabilă ca teme orizontale ale
POR;
 II.2 Un important rol în creşterea
numărului locurilor de muncă; solidaritate –
oamenii sunt beneficiarii finali ai investiţiilor
finanţate de POR;
 II.3 Promovarea unor cazuri de
succes prin care comunităţile au reuşit să se
dezvolte în urma investiţiilor prin POR.

III. Programul Operaţional Regional este  III.1 Explicarea mecanismului de

gestionat eficient şi transparent acordare a finanţărilor şi a structurilor care
gestionează programul.

Măsuri şi acţiuni
Dezvoltarea unei strategii de comunicare eficiente este o oportunitate în promovarea
Programului Operaţional Regional la nivelul regiunii Sud Muntenia. Consolidarea unei comunicări
sistematice între ADR Sud Muntenia şi grupurile ţintă de la nivel regional are scopul de a stimula
ocontribuţie conştientă la implementarea angajamentelor privind aderarea la UE.
Scopul acestui plan este de a îmbunătăţi atât comunicarea internă cât şi pe cea externă şi de
a pune la dispoziţia angajaţilor ADR Sud Muntenia metode şi tehnici de comunicare eficiente şi
adecvate, respectiv:
Îmbunătăţirea fluxului intern de comunicare în cadrul Agenţiei.
34
 Dezvoltarea unui canal de comunicare eficient cu membrii Consiliului pentru Dezvoltare
Regională Sud Muntenia şi membrii Comitetului Regional de Evaluare Strategica si
Corelare.
Dezvoltarea comunicării parteneriale, prin intermediul grupurilor de lucru, în scopul
armonizării informaţiilor şi asigurării corelării documentelor şi sarcinilor realizate la nivel
regional.
Dezvoltarea canalelor de comunicare pentru un flux informaţionale eficient între ADR Sud
Muntenia/OI şi nivelul central.
Promovarea regiunii Sud Muntenia ca zonă cu potenţial turistic şi în vederea atragerii de
investiţii.
Pentru transmiterea mesajelor către grupurile ţintă, vor fi utilizate următoarele mijloace:

Potenţialii beneficiari : Site-ul www.adrmuntenia .ro , secţiunea Regio;

Helpdesk;
Conferinţe regionale şi judeţene;
Sesiune de informare/Caravane ;
Newsletter;
Broşuri, manuale;
Reţeaua de informare;
Obiecte promoţionale.
Beneficiarii Regio: Secţiune dedicată pe site-ul www.adrmuntenia.ro;
Seminarii de instruire;
Consultanţă oferită de personal specializat;
E-mail, telefon, fax.

Publicul general: Site-ul www.adrmuntenia.ro;

Campanie de informare derulată în mass-media;
Publicaţii ( fluturaşi, broşuri, afişe) ;
Buletin informativ;
Panotaj;
Evenimente.
Mass-media: Conferinţe de presă.
Participări evenimente.

35
 Sesiuni de informare.
Comunicate de presă.
Vizite la proiecte.

Toate materialele produse în cadrul acestor măsuri şi acţiuni vor purta elementele de
identitate vizuală/brand Regio (logo şi slogan), Uniunea Europeană şi sigla ADR Sud Muntenia.
Implementarea măsurilor de informare şi publicitate pentru Programul Operaţional Regional
are în vedere faptul că este pentru prima oară când publicul român intră în contact cu acest tip de
fonduri europene, precum şi cu Programul Operaţional Regional, dar, în acelaşi timp, dezvoltarea
regională este un concept utilizat şi în cazul fondurilor de pre-aderare. Având în vedere aceste
premise, anii 2007 şi 2008 sunt dedicati familiarizării tuturor grupurilor ţinta cu existenţa
Programului Operaţional Regional şi a priorităţilor de finanţare susţinute prin program. Acţiunile de
informare şi publicitate au fost susţinute, în anul 2007, prin proiectul „Campanie de conştientizare
pentru Programul Operaţional Regional”, finanţat prin programul PHARE 2004.
Programul Operaţional Regional a fost lansat pe data de 13 iulie 2007, la Sibiu, printr-o
conferinţă naţională la care au fost invitaţi reprezentanţii mass-media pentru informarea publicului
general de existenţa programului, precum şi despre obiectivele acestuia, şi reprezentanţi ai
diverselor organizaţii şi grupuri de suport, astfel încât toate categoriile de potenţiali beneficiari să
fie informaţi asupra posibilităţii de depunere a proiectelor şi de a obţine toate informaţiile de care au
nevoie pentru aceasta. Lansarea la nivel regional a Programului Operaţional Regional a avut loc la
Călăraşi pe data de 31 octombrie 2007. La aceste eveniment au participat aproximativ 80 de
persoane.
Acest tip de evenimente, care să reunească atât reprezentanţi ai mass-media, cât şi
reprezentanţi ai diferitelor organizaţii şi grupuri de sprijin, direct interesate de Programul
Operaţional Regional, va fi organizat periodic, cel puţin o dată pe an, pentru a face publice atât
stadiul implementării POR şi rezultatele deja obţinute, cât şi pentru a prezenta priorităţile politicii
de dezvoltare regională în Sud Muntenia în perioada următoare şi suportul asistenţei comunitare în
atingerea acestor obiective. Conferinţele naţionale care să reunească jurnalişti, beneficiari, potenţiali
beneficiari şi grupuri de sprijin beneficiază de avantajul că permit o maximizare a vizibilităţii
mesajelor transmise, prin efectul multiplicator generat de participanţi.
Pentru anul 2008, precum şi pentru anul 2009, acţiunile de informare şi publicitate se vor
axa, în principal, pe promovarea oportunităţilor de finanţare prin Programul Operaţional Regional şi
a modului în care pot fi accesate fondurile europene, încurajând, astfel, o rată de absorbţie cât mai
ridicată.
36
 Începând cu anul 2009, având în vedere că este anul în care vor fi vizibile rezultatele
proiectelor demarate în 2007, măsurile de informare şi publicitate vor fi axate pe promovarea
impactului finanţărilor din POR şi încurajarea depunerii de noi proiecte.
Perioada 2012-2013 prezintă o importanţă deosebită din punct de vedere al măsurilor de
informare şi publicitate, întrucât este perioada în care rolul acestor măsuri este stimularea depunerii
de proiecte, fiind ultimii ani de contractare pentru exerciţiul bugetar 2007-2013. În acelaşi timp, în
anii 2013-2015, accentul va cădea asupra popularizării rezultatelor proiectelor implementate, ca
modele de succes, menite să impulsioneze accesarea fondurilor de către potenţialii aplicanţi. De
asemenea, acţiunile de informare şi publicitate vor avea drept scop promovarea noilor priorităţi şi
oportunităţi de finanţare pentru viitoarea perioadă de implementare financiară.
Activităţi de comunicare
Acţiunile prevăzute în acest plan sunt împărţite în trei categorii principale, în funcţie de
grupurile ţintă cărora li se adresează, nevoile de informare identificate şi temele de comunicare
prevăzute:
A. Informarea.  Include activităţi al căror scop principal este să furnizeze informaţii asupra a
ceea ce este POR, cum poţi obţine finanţare prin POR, care sunt rezultatele etc.
Cele mai importante grupuri ţintă pentru aceste activităţi sunt potenţialii beneficiari
şi beneficiarii.
B. Promovarea.  Activităţile din această categorie sunt menite să prezinte doar cele mai
importante informaţii despre POR şi rezultatele sale care să arate impactul economic
şi social al asistenţei financiare oferite de UE. Principalul grup ţintă pentru aceste
activităţi este publicul general.
C. Evaluarea  Va fi un proces continuu, pe toată durata implementării acestui plan. Atât publicul
intern cât şi actorii implicaţi vor fi beneficiarii acestor rezultate.

A. INFORMAREA
I. Organizarea de conferinţe/ sesiuni de informare.
Conferinţele şi sesiunile de informare sunt un mijloc eficace pentru contactul direct cu
audienţa şi furnizarea mesajelor destinate grupurilor ţintă.
Astfel, au fost identificate trei acţiuni care sunt exclusiv în responsabilitatea ADR Sud
Muntenia şi care se implementează la nivel regional.
Conferinţa regionala de lansare a Regio, pentru a sublinia priorităţile programului şi
disponibilitatea fondurilor.

37
 Conferinţa regionala de prezentare a raportului anual de implementare a Regio în regiunea
Sud Muntenia.
Conferinţa regionala pentru închiderea programului, care va prezenta rezultatele din această
perioadă de programare.
De asemenea, va fi organizat un număr de evenimente la nivel naţional, regional şi local,
implementat de ADR Sud Muntenia :
▪ începând cu anul 2008 vor fi organizate sesiunile de informare şi pregătire pentru potenţialii
beneficiari având la bază analiza nevoilor de informare. În cadrul acestor sesiuni se va pune
accentul pe promovarea surselor din finanţare prin Regio şi întocmirea cererii de finanţare,
achiziţiile publice şi implementarea proiectelor precum şi procedurile de implementare a
proiectelor finanţate.
▪ briefinguri de presa şi sesiuni de informare şi pregătire pentru jurnalişti, care au scopul să
ofere acestora informaţiile necesare pentru a înţelege asistenţa comunitară şi programul şi să
informeze publicul în consecinţă.
▪ sesiuni de informare pentru publicul intern, care trebuie să deţină cât mai multe informaţii
despre Regio, fiind direct implicat în gestionarea programelor cu finanţare europeană.
Aceste sesiuni vor fi organizate de Agenţie si AMPOR şi se vor adresa angajaţilor În
implementarea activităţilor de mai sus, ADR Sud Muntenia va corela planul de acţiuni
anual pentru implementarea Planului de Comunicare cu planul de acţiuni al AMPOR.
II. Secţiunea de site dedicata Regio, www.adrmuntenia.ro
Acesta este deja funcţional şi va fi principalul furnizor de informaţii pentru toate grupurile
ţintă identificate. Conţinutul site-ului este structurat după cum urmează:
▪ informaţii asupra oportunităţilor de finanţare, formatul şi conţinutul aplicaţiei, criterii de
selecţie, proceduri de urmat (inclusiv Manualul de Identitate vizuală POR);
▪ lista beneficiarilor, denumirea proiectelor şi suma finanţării publice acordate acestor
proiecte;
▪ activitatea Comitetului de Monitorizare POR, Comitetului Regional de Evaluare Strategică
şi Corelare (minute, decizii, rapoarte etc.);
▪ arhive documentare şi exemple de bună practică, precum şi informaţii despre modul de
accesare şi utilizare a fondurilor.
Pentru a asigura transparenţa utilizării fondurilor, Agenţia va furmiza periodic informaţii
privind proiectele finanţate din Regio. De asemenea, informaţiile privind implementarea
programului conţinute de site-ul web dedicat programului se vor reflecta, în mod corespunzător, pe
pagina web a ADR Sud Muntenia.
38
III. Asistenţă acordată potenţialilor beneficiari HELPDESK
La nivelul ADR Sud Muntenia a fost constituit Serviciul Dezvoltare Proiecte, Monitorizare
şi Evaluare POR, structură ce constituie principala sursă de informare în Regiune, prin oferirea
informaţiei în diferite forme: materiale tipărite (fluturaşi, broşuri, ghiduri), acces la internet,
evenimente. Acest Serviciu facilitează accesul potenţialilor beneficiari şi a beneficiarilor la sursele
de informare despre accesarea finanţării prin POR, acordă îndrumare şi consiliere potenţialilor
beneficiari pentru pregătirea cererii de finanţare şi monitorizează domeniile de interes ale
potenţialilor beneficiari, cu privire la acordarea finanţării prin POR. Serviciul Dezvoltare Proiecte,
Monitorizare şi Evaluare POR va raporta AMPOR trimestrial sinteza solicitărilor de informaţii
primite, necesarii structurării acţiunilor de comunicare ulterioare, pentru a veni în întâmpinarea
nevoilor de informare identificate prin acest instrument.
Un birou de informare la nivel de AMPOR va fi principalul punct de informare pentru ADR
Sud Muntenia. Acesta va îndeplini funcţiile de informare a potenţialilor beneficiari şi de
monitorizare a domeniilor de interes ale acestora, dar nu va asigura funcţia de îndrumare şi
consiliere pentru pregătirea cererii de finanţare, aceasta revenind doar ADR Sud Muntenia/OI.
IV. Publicaţiile
ADR Sud Muntenia va produce diverse tipuri de publicaţii pentru diferite grupuri ţintă.
Astfel, pentru beneficiarii şi potenţialii beneficiari vor fi editate ghidurile aplicantului, glosare de
termeni, broşuri pe diferite teme de interes. O parte dintre aceste publicaţii vor fi periodice, iar
altele vor fi realizate ca urmare a unor cerinţe specifice sau identificate ca urmare a interacţiunii cu
grupurile ţintă.
În funcţie de nevoile de informare identificate prin intermediul studiilor realizate la sfârşitul
fiecărui an, vor fi dezvoltate şi alte publicaţii, stabilite, de comun acord, de către AM POR şi ADR
Sud Muntenia/ OI.
V. Relaţii mass-media
Pentru menţinere unei bune relaţii cu presa şi informarea acesteia într-un mod constant se
vor organiza conferinţe de presă şi vizite la diferite proiecte. Reprezentanţii mass-media vor fi ţinuţi
la curent prin intermediul comunicatelor de presă.
Website-ul www.adrmuntenia.ro va conţine o secţiune dedicată jurnaliştilor, unde vor fi
disponibile fapte şi evenimente sintetizate într-o formă publicabilă. Această secţiune va dispune de
o bază de date de ştiri, cele mai recente evenimente desfăşurate, un calendar al evenimentelor
pentru perioada următoare, agenda publică a Comitetului Regional de Evaluare Strategică şi
Corelare Sud Muntenia precum şi date de contact pentru jurnalişti. Comunicatele de presă vor fi
emise de ADR Sud Muntenia ori de câte ori este necesar.
39
VI. Reţeaua de informare Regio
Pentru a transmite mesajul unei audienţe cât mai largi, măsurile de informare şi publicitate
trebuie să aibă un efect multiplicator. De aceea, eforturile de comunicare vor fi sprijinite atât de
Autoritatea de Management cat şi de ADR Sud Muntenia, cât şi de alte instituţii şi persoane care au
expertiza şi instrumentele pentru a atinge grupurile ţintă.
Reţeaua de informare pentru dezvoltare regională va include instituţii publice (regionale şi
locale), organizaţii non-guvernamentale, instituţii academice, asociaţii profesionale şi mass-media.
ADR Sud Muntenia va invita aceste instituţii/organizaţii să se alăture reţelei şi le vor sprijini,
împreună cu AM POR, în activităţile lor de comunicare. Acest sprijin se va materializa în întâlniri
naţionale şi regionale, traininguri, publicaţii, intranet, experţi care să participe la activităţile
multiplicatorilor. În acest fel, vor fi sprijiniţi membrii reţelei să dezvolte activităţi de comunicare în
comunităţile lor locale şi regionale.
Lansarea oficială a reţelei va avea loc în al doilea semestru al anului 2008.

B. PROMOVAREA
Campanie publicitară radio şi TV
AMPOR şi ADR Sud Muntenia vor realiza anual campanii media pentru creşterea gradului
de conştientizare asupra oportunităţilor de finanţare prin POR şi asupra rezultatelor produse de
proiectele finanţare prin acest program.
Spoturile TV şi radio vor avea ca scop conştientizarea audienţei generale cu privire la
existenţa şi rolul POR, şi ulterior, după implementarea proiectelor, mediatizarea celor mai de succes
dintre acestea.
Spoturile produse, împreună cu filmele de mici dimensiuni care vor prezenta mai multe
detalii despre proiectele de succes vor fi puse pe CD, DVD şi distribuite administraţiei publice,
birourilor de informare şi altor centre de informare locale şi regionale. De asemenea, toate materiale
multimedia vor fi postate pe site-ul www.adrmuntenia.ro. .
AMPOR va avea responsabilitatea organizării campaniilor în mass-media centrale, în timp
ce ADR Sud Muntenia/OI se va adresa mass-media reprezentativa pentru regiunea Sud Muntenia.
Campania în presa scrisă va include:
inserturi publicitare,
anunţuri,
publicare de articole.
Deoarece gradul de interes la nivel local în comunicarea cu potenţialii beneficiari este mai
ridicat, majoritatea materialelor în presa scrisă vor fi realizare şi publicate în ziarele locale. AMPOR
40
va colabora cu publicaţii de specialitate (cu profil de economic) cu acoperire naţională pentru
inserarea de informaţii în vederea promovării regio iar ADR Sud Muntenia va derula această
activitate la nivelul regiunii de dezvoltare.
Campanii stradale - acestea includ afişe, panouri, bannere şi vor scoate în evidenţă, la nivel regional
şi local, rezultatele atinse prin implementarea Regio.
AMPOR va elabora şi posta panouri de promovare a Regio în oraşele reşedinţă de judeţ,
pentru a creşte nivelul de conştientizare a populaţiei în privinţa acestei surse de finanţare. ADR Sud
Muntenia va derula campanii similare în oraşele care nu sunt incluse în campania AMPOR, dar care
constituie potenţiali beneficiari de finanţare prin Regio.
Materiale promoţionale - o gamă largă de materiale promoţionale vor fi produse şi/sau
inscripţionate, pentru a veni în sprijinul acţiunilor menţionate (ex. obiecte cu sigla regio).
Notă: „Toate materialele produse în cadrul acestor măsuri şi acţiuni vor purta elementele
de identitate vizuală / brand pentru POR (logo, slogan) şi sigla Instrumentelor structurale în
România cu respectarea prevederilor Regulamentului CE Nr.1828/2006 privind regulile de
implementare a Regulamentului CE Nr.1083/2006 şi Regulamentul Nr.1080/2006 al Parlamentului
şi al Consiliului privind Fondul European de Dezvoltare Regională şi în conformitate cu
prevederile aceluiaşi Regulament menţiona”.
Instrucţiunile de utilizare sunt specificate în Manualul de identitate vizuală pentru Regio.

Responsabilităţi şi resurse
Principalii actori care asigură livrarea adecvată şi la timp a activităţilor de comunicare sunt:
▪ Autoritatea de Management,
▪ ADR Sud Muntenia,
▪ Beneficiarii de finanţare Regio din regiunea Sud Muntenia.
Rolurile şi responsabilităţile sunt împărţite pe trei niveluri:
AM POR este responsabilă pentru implementarea măsurilor de informare şi publicitate,
conform planului de comunicare. AM POR implementează o gamă largă de acţiuni în colaborare cu
Agenţia, printre care:
▪ coordonarea campaniei media la nivel naţional,
▪ organizarea conferinţelor de lansare, evaluare şi finalizare a programului,
▪ dezvoltarea şi diseminarea materialelor publicitare (e.g. fluturaşi, broşuri),
▪ actualizarea website-ului dedicat Regio,

41
 ▪ publicarea pe site a listei beneficiarilor, inclusiv denumirea proiectului şi suma alocată
acestuia din fonduri publice,
▪ organizarea sesiunilor de briefing seminariilor şi conferinţelor pentru reprezentanţii media,
solicitanţi şi beneficiari, asigurând conformitatea cu cerinţele UE,
▪ sprijinirea Agenţiei în implementarea acţiunilor proprii de comunicare,
▪ informarea Comitetului de Monitorizare POR asupra progresului înregistrat în
implementarea Planului de comunicare, a măsurilor întreprinse şi a căilor de comunicare
utilizate,
▪ transmiterea informaţiilor de interes general şi specifice către ACIS şi către grupul de
comunicare pentru Instrumentele Structurale,
▪ arborarea steagului Uniunii Europene pe durata unei săptămâni, începând cu data de 9 mai a
fiecărui an, la sediul Autorităţii de Management,
▪ evaluarea anuală a planului de comunicare şi, după caz, propunerea de modificare a acestuia.
ADR Sud Muntenia are rolul de a implementa Planul de Comunicare la nivel regional şi
local. Atribuţiile ADR Sud Muntenia includ:
▪ pregătirea, implementarea şi monitorizarea planului propriu de comunicare,
▪ transmiterea către AM POR a informaţiilor necesare pentru actualizarea website-ului şi
pentru redactarea materialelor informative,
▪ coordonarea campaniei media la nivel regional şi local judeţean şi local,
▪ realizarea publicităţii adecvate a programului prin diseminarea materialelor publicitare şi
informative relevante,
▪ organizarea sesiunilor de informare, seminariilor, conferinţelor la nivel regional şi judeţean.
▪ funcţionarea help-desk-ului regional din cadrul Agenţie.
Beneficiarii Regio din regiunea Sud Muntenia vor fi responsabili de informarea publicului
asupra asistenţei financiare obţinute, în conformitate cu legislaţia europeană în vigoare:
▪ îndeplinirea activităţilor de informare şi publicitate conform prevederilor Regulamentului
CE nr. 1828/2006,
▪ realizarea raportului asupra măsurilor de informare şi publicitate,
▪ realizarea de produse de informare şi publicitate în acord cu Manualul de Identitate Vizuală
pentru POR, pentru proiectele finanţate in cadrul programului,
▪ crearea unei baze de date (tipărite sau în format electronic) cu produsele de informare şi
publicitate realizate,
▪ anunţarea, prin comunicate de presă, a începerii şi finalizării unui proiect,

42
 ▪ publicarea, la finalizarea unui proiect, a unei ample informări asupra proiectului şi a
rezultatelor sale în ziarul local cu cea mai mare audienţă,
▪ respectarea tuturor cerinţelor prevăzute în Regulamentul CE nt. 1828/2006.
Activităţile de comunicare şi promovare a programului vor fi desfăşurate de Biroul de
Comunicare din cadrul ADR Sud Muntenia şi de către help-desk-ul din cadrul Serviciul Dezvoltare
Proiecte, Monitorizare şi Evaluare POR.
Evaluare
Evaluarea activităţilor de informare şi publicitate din cadrul Planului de comunicare va avea
în vedere gradul de conştientizare a publicului ţintă asupra unor probleme ca: acţiuni comune ale
României şi Uniunii Europene, co-finanţarea UE, obiectivele fondurilor, utilizarea fondurilor.
O asemenea evaluare va contribui la definirea mai precisă a viitoarelor activităţi de
comunicare, realizându-se, în principal, prin:
• chestionare,
• sondaje realizate de companii specializate,
• interviuri focus – grup,
• monitorizare articole de presă.
Studiile de mai sus au ca scop aflarea răspunsurilor la următoarele întrebări:
• A primit publicul ţintă informaţiile? În ce cantitate / calitate?
• Prin ce canal media a primit publicul ţintă informaţiile?
• Prin ce canal media ar prefera publicul ţintă să primească informaţiile?
Raportul anual asupra măsurilor de informare şi publicitate va fi prezentat Comitetului de
Monitorizare POR. Raportul anual asupra implementării POR va avea o secţiune specială pentru
implementarea Planului de Comunicare.
Evaluarea finală a Planului de Comunicare pentru POR 2007-2013 va fi realizată la
închiderea programului, în vara anului 2015.

Indicatori de evaluare
A) Indicatori de eficienţă
Vor fi efectuate, în mod regulat, cercetări calitative şi cantitative pentru a măsura
schimbările în ceea ce priveşte nivelul de transparenţă şi cunoaştere (ex. cunoştinţe despre fondurile
alocate prin POR, percepţia despre dezvoltare regională şi fonduri europene). Raportul Anual va
evidenţia aceste modificări şi rezultatele obţinute.

43
 Toate acţiunile întreprinse vor fi evaluate în termeni cantitativi: număr de vizitatori pe site,
număr de publicaţii distribuite, număr de vizitatori la helpdesk-uri, număr de evenimente organizate
etc.
B) Indicatori de calitate
Aceşti indicatori vor evalua fiecare măsură, acţiune şi produs în ceea ce priveşte calitatea şi
consistenţa. Metodologia utilizată pentru obţinerea acestor date va fi intervievarea grupurilor ţintă
prin sondaje sau interviuri focus grupuri.

44
 Indicatori de evaluare
A. INFORMARE
Nr. Acţiuni Grupuri ţintă Evaluare
Indicatori 2007 2010 2015
I. Conferinţe regionale -potenţiali beneficiari indicatori de rezultat
-mass-media
-publicul general -număr de participanţi (la un eveniment) 80 100 100

-număr de articole de presă publicate (urmare 10 15 15

a unui eveniment)
80 100 100
-număr de materiale distribuite (la un
eveniment)
II. Sesiuni de informare -mass media indicatori de rezultat
-potenţiali beneficiari -număr de participanţi 40 6.000 12.000
-beneficiari -număr de sesiuni 2 80 160
-public intern
indicatori de impact
-rezultatele evaluării chestionarelor aplicate - - -
-creşterea gradului de conştientizare privind
3% 10% 15%
oportunităţile de finanţare prin POR
III. Site-ul - mass media indicatori de rezultat
www.adrmuntenia.ro - publicul general
-potenţiali beneficiari -număr de vizitatori 8.700 120.000 500.000
-organismele -număr de abonaţi - 1.000 3.000
intermediare
-publicul intern indicatori de calitate
-accesibilitate, uşurinţa în utilizare, - - -
documentare, claritatea informaţiei
IV. Help-desk -potenţiali beneficiari indicatori de rezultat
-publicul general -număr de vizitatori 100 5.000 10.000
-număr de publicaţii distribuite 100 55.000 60.000

45
V. Publicaţii -potenţiali beneficiari indicatori de rezultat
-publicul general
-beneficiari -număr de publicaţii distribuite 200 10.000 20.000
VI. Campanii mass-media -mass-media indicatori de rezultat
-număr de participanţi
30 150 450
-numar de spoturi radio-tv produse
- 1 1
-numărul de materiale de presă publicate
30 300 900
VII. Reţeaua de informare -potenţiali beneficiari indicatori de rezultat
-publicul general -număr de membri 0 140 280
-evenimente organizate 0 14 28
B. PROMOVARE
VIII. Campania outdoor: afişe, -potenţiali beneficiari indicatori de rezultat
panouri, bannere -publicul general -număr de materiale produse - 7 bannere, 300.000 afişe,
100 afise, 10 42 panouri, 14
panouri bannere
IX. Materiale promoţionale -potenţiali beneficiari indicatori de rezultat
-beneficiari
-mass-media -număr de materiale utilizate 1.000 80.000 110.000
stickere (stickere, (memory stick,
CD-uri, mouse pad, pix,
mape, bloc
brelocuri, -notes, mape, set
calendare pix+stilou,
birou, pixuri) geantă material
textil, calendare
birou, ceasuri
birou
inscriptionate,br
eloc
inscripţionat

46
 Concluzii

Durata de implementare a Planul de Comunicare pentru promovarea Regio este de şapte ani,
acoperind intervalul de timp 2007-2013. În vederea atingerii obiectivelor Planului, periodic se realizează
cercetări ce au ca scop evaluarea activităţilor de informare. La începutul anului 2009, cercetarea
realizată de CSOP România a avut următoarele ţinte:
❑ Măsurarea gradului de informare referitor la POR, la nivelul celor 8 regiuni de dezvoltare.
❑ Identificarea canalelor de informare preferate.
❑ Măsurarea gradului de cunoaştere a instrumentelor de comunicare folosite în campania de
informare din 2008.
❑ Măsurarea gradului de satisfacţie fata de: activităţile de informare desfăşurate, procedura de
aplicare, sprijinul oferit de ADR, MDLPL, alte instituţii implicate în derularea programului şi
identificarea modalităţilor de optimizare a procesului de aplicare.
La nivel naţional au fost intervievate peste 2400 de persoane, marja de eroare fiind de ±2%. În
ceea ce priveşte regiunea Sud Muntenia, au avut loc 304 interviuri realizate la biroul respondentului, în
urma cărora s-au desprins următoarele concluzii:
▪ Aproximativ jumătate dintre respondenţii regiunii Sud se consideră foarte informaţi şi destul de
informaţi despre fondurile Uniunii Europene.
▪ Jumătate dintre respondenţi considera că este foarte important şi destul de important să obţină
finanţări din fonduri europene.
▪ Agenţia pentru Dezvoltare Regionala este cea mai cunoscuta organizaţie (70%), fiind urmată de
Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor (51%). Programul Operaţional Regional
este foarte cunoscut în proporţie de 51% în regiunea Sud.
▪ Principalele programe prin care instituţiile au încercat să obţină fonduri europene sunt Phare şi
Programul Operaţional Regional.
▪ Respondenţii care au solicitat program de finanţare prin Programul Operaţional Regional/ Regio
s-au declarat mulţumiţi de amabilitatea personalului şi timpul de răspuns la solicitările de
informaţii pentru finanţare.

47
▪ Principala sursa de informare de unde s-au obţinut informaţii despre Programul Operaţional
Regional este internetul (27%) fiind urmat de postere, broşuri şi fluturaşi, emisiuni TV de
informare, seminarii şi ziare naţionale.
▪ Aproximativ 43% dintre respondenţi au recomandat deja sau ar recomanda Programul
Operaţional Regional partenerilor de afaceri.

În urma studierii rezultatelor sondajului s-au întreprins următoarele măsuri:

▪ Continuarea acţiunilor de informare a publicului ţintă cu privire la oportunităţile de finanţare din

fonduri europene cu accent deosebit pe sectorul întreprinderilor unde gradul de informare este
mai redus (33%).
▪ Promovarea programului prin intermediul internetului.
▪ Realizarea şi distribuirea de broşuri de informare despre Programul Operaţional Regional
precum şi informarea publicului ţintă prin intermediul televiziunii.
▪ Menţionarea în invitaţiile de participare la seminarii şi punerea accentului pe gratuitatea
participării în cadrul acestor întâlniri de informare.
▪ Folosirea ca vectori comunicaţionali a proiectelor de modernizare a infrastructurii rutiere
judeţene şi dezvoltarea întreprinderilor, acestea fiind necesităţile de finanţare prioritare pentru
instituţiile respondente la sondaj.

48
 Bibliografie

Călinescu Loredana, articolul Managementul campaniilor de promovare a proiectelor finanţate de

Uniunea Europeană, http://www.managementmarketing.ro/pdf/articole/52.pdf, ianuarie 2011,
Craia Sultana, Comunicare şi spaţiu public la români, Ed. Meronia, Bucureşti, 2005,
Dance Frank, The concept of communication, 1970 în Denis McQuail, Comunicarea, Ed. Institutul
European, Iaşi, 1999,
Drăgan Ioan, Paradigme ale comunicării de masă, Casă de editură şi presă „Şansa” SRL, Bucureşti,
1996,
Haineş Rosemarie, Tipuri şi tehnici de comunicare în organizaţii, Ed. Universitară, Bucureşti, 2008,
Lindenmann K. Walter, articolul Cercetare pentru planificarea şi evaluarea campaniilor de relaţii
publice, http://pr-romania.ro/articole/cercetare-si-evaluare/69-cercetare-pentru
planificarea-si-evaluarea-campaniilor-de-relatii-publice-partea-i.html?showall=1, august 2007,
Marinescu Paul, Managementul instituţiilor publice, Ed. Universităţii din Bucureşti, 2003,
McQuail Denis, Comunicarea, Ed. Institutul European, Iaşi, 1999,
Nedelea Alexandru, Nedelea Marilena-Oana Comunicarea în instituţiile publice, Analele Univ.
„Ştefan cel Mare” Suceava,
Pricopie Remus, Promovarea organizaţiilor. Tehnici de Relaţii Publice, curs universitar Ed. SNSPA-
Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice, Bucureşti, 2003,
Rogojinaru Adela (coord.), Comunicare şi cultură organizaţională: idei şi practici în actualitate, Ed.
Tritonic, Bucureşti, 2009,
Tran Vasile, Stănciugelu Irina, Teoria comunicării, Ed. SNSPA- Facultatea de Comunicare şi Relaţii
Publice, Bucureşti, 2001,
Zémor Pierre, Comunicarea publică, Ed. Institutul European, Iaşi, 2003.

49
 Anexe

Raport final Programul Operational Regional, martie 2009

Studiu „Ce cred românii despre fondurile Uniunii Europene şi care este percepţia lor despre
Delegaţia Comisiei Europene din Romania”, august 2004

50