Pisica de casă, 

pisica domestică sau mâța (Felis catus[3] sau Felis silvestris catus[1]) este

un mamifer din ordinul carnivorelor, familia Felidae, subfamilia Felinae. Este alături de oameni de
peste 9500 ani[4] și în prezent este cel mai cunoscut animal domestic în toată lumea.[5] Pisica
domestică este foarte apropiată de pisica sălbatică europeană (Felis silvestris silvestris), ca și de
pisica sălbatică africană (Felis silvestris libyca), împreună formând o specie unică: Felis silvestris.

Cuprins

 1Rase de pisici
 2Domesticirea pisicii
 3Comportamentul pisicii
o 3.1Sociabilitate
o 3.2Luptele între pisici
o 3.3Zgâriatul
 4Anatomie
o 4.1Scheletul și mușchii
 5Părul
 6Simțurile
o 6.1Auzul
o 6.2Văzul
o 6.3Mirosul
o 6.4Gustul
o 6.5Simțul tactil
o 6.6Alte simțuri
 7Comportamentul
o 7.1Mieunatul
o 7.2Torsul
o 7.3Spălatul
o 7.4Somnul
o 7.5Reproducerea, gestația, nașterea
o 7.6Întreținerea
 8Alergiile de la pisici
 9În istorie
 10Alimentația
 11Boli
 12Pisicile în cultură
 13Note
 14Vezi și
 15Legături externe

Rase de pisici[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Listă de rase de pisici.
Mai jos sunt prezentate principalele rase de pisici:
 Abisiniană  Bobtail japonez  Egyptian Mau
 Albastru de Rusia  Bombay  Europeana
  American Bobtail  British Shorthair  European Burmese
 American curl  Burmeza  Exotic Shorthair
 American Shorthair  Chartreux  Havana Brown
 American Wirehair  Colorpoint Shorthair  Javanese
 Balineză  Cornish Rex
 Birmaneză  Devon Rex

Domesticirea pisicii[modificare | modificare sursă]

Domesticirea pisicii a început cu peste 10,000 de ani în urmă, în regiunea Semilunii Fertile din
Orientul Mijlociu (Irakul, Siria, Libanul, Palestina, Israelul, Iordania și Egiptul din zilele noastre,
împreună cu regiunea nordică a Kuweitului, regiunea sud-estică a Turciei și porțiunea vestică a
Iranului, unele surse includ chiar și Cipru), atunci când s-au format primele așezări agricole umane.
În studiul său, Îmblânzirea pisicii, Dr. Carlos A. Driscoll afirmă: "în timp ce alte animale domestice au
fost recrutate din sălbăticie de către oameni care le-au crescut pentru sarcini specifice, strămoșii
pisicilor domestice au ales cel mai probabil să trăiască printre oameni datorită oportunităților pe care
le-au găsit pentru ei înșiși". În paragraful 'Domesticirea pisicilor' din studiul De la animale sălbatice la
animale domestice, o viziune evoluționistă a domesticirii, Dr. Driscoll și colegii săi David W.
Macdonald și Stephen J o'Brien ne spun că pisica domestică originală a apărut în urma selecției
naturale.[1]
Pisicile sălbatice, F. s. lybica, au fost atrase de resturile de hrană umană din afara satelor și, în
principal, de hambarele de cereale pline de rozătoare. Astfel, pisicile și oamenii au avut o relație
reciproc avantajoasă: pisicile controlau rozătoarele, iar oamenii le permiteau să rămână pe lângă
casele lor și le asigurau hrană suplimentară. [6]
Strămoșul tuturor pisicilor domestice moderne este pisica sălbatică africană, Felis Silvestris
Lybica, dovezile arheologice indicând că a fost domesticită cu mai mult de 10.000 de ani în urmă în
Asia de Sud-Vest.
Cea mai veche dovadă arheologică a domesticirii pisicilor a fost găsită în Cipru în 2001, într-un sit
arheologic din Shillourokambos, care arată o pisică îngropată alături de un om și despre care se
crede că are o vechime de aproximativ 9.500 de ani, precedând civilizația egipteană! [7]
Cea mai veche dovadă științifică a domesticirii pisicilor este oferită de cercetătorii de la Science in
studiul lor 'Originea din Orientul Apropiat a domesticirii pisicilor', aratând că strămoșii pisicilor
domestice datează de peste 100.000 de ani și provine din analizarea genetica a ADN-ului a 979 de
pisici domestice și a progenitorilor lor sălbatici (Felis silvestris silvestris - pisica sălbatică
europeană, Felis silvestris lybica - pisica sălbatică din Orientul Apropiat, Felis silvestris ornata -
pisica sălbatică din Asia Centrală, Felis silvestris cafra - pisica sălbatică din Africa de Sud și Felis
silvestris bieti - pisica chineză de deșert), colectat de la pisici de pe 5 continente.
Cu trecerea timpului, dovezi ale domesticirii pisicilor au fost găsite în sculpturi de pisici și imagini
pictate cu pisici din Orientul Mijlociu, iar pisicile abia își începeau călătoria de la sălbăticie la a
deveni zeițe în Egiptul antic! Pisicile erau venerate ca "zeități oficiale" în urmă cu aproximativ 2.900
de ani, reprezentate în special de zeița Bastet, o femeie cu cap de pisică, care proteja casele
oamenilor de spiritele rele și de boli.
De aici, pisicile au început să fie populare și în Europa, cu peste 2000 de ani în urmă, făcându-și
prezența în literatură și artă. Primele rase de pisici sunt descrise în "Treatise on Cats[8]" manuscripe
ce datează din anul 1350 până în 1767 și descriu 23 de rase indigene de pisici din Sima, Tailanda
Veche, scrise și iulstrate de catre călugării budiști.
Prima expoziție de pisici, de la Crystal Palace în Londra în anul 1871, a prezentat primele pisici de
rasă ale timpurilor noastre și au stabilit primele standarde pentru expozițiile de pisici actuale.
În ciuda domesticirii, pisica nu a pierdut niciodată abilitatea de a trăi în sălbăticie, unde încă
formează colonii.

Conform unui studiu din mai 2012, pisicile au fost domesticite în anul 2200 î.Hr.[9] Potrivit studiului
publicat în Journal of Archaeological Science, egiptenii au fost cei care au transformat pisicile în
animale domestice.[9]
Un studiu genetic din 2007 a arătat însă că pisicile provin din pisica sălbatică africană (Felis
silvestris lybica), divergența producându-se în jurul anului 8000 î.Hr., în Asia de Sud-Est.[10]

Comportamentul pisicii