Videoclipul incepe cu protagonistul serialul, care se afla intr-o sala de curs

pentru a sustine un examen. Frica de a vedea cerintele testului este pusa in evidenta
prin acoperirea fetei cu mana stanga, iar in mana dreapta isi tine foaia de examen,
sfios parca sa isi arunce ochii peste ceea ce are de facut. Intr-o fractiune de
secunda, desparte degetele mainii stangi si cu o teama in privire, isi arunca un ochi
peste test. Dilatarea pupilei si acoperirea din nou a fetei cu mana, spun totul:
urmeaza cateva ore dificile in sala de examen.

Starea de agitație este vizibilă în momentul în care întoarce foaia și vede alte
cerințe care îl pun în mare încurcătură. Tresare, după care întoarce foaia pe toate
părțile, incruntandu-și sprâncenele și mormăind nervos de situația în care este pus.
Suflă în coală pentru a nu mai găși și alte “surprize” neplăcute. Această stare de
neliniște este observată de către unul din colegi, ce își întoarce capul cu o privire
confuză către Mr. Bean. Protagonistul își strânge mâna în formă de pumn, o duce
la gură și suflă în ea, urmând apoi să își frece mâinile, dar si corpul pentru a-i da de
înțeles colegului sau că nu este nicio problema în legătură cu foaia de examen, ci
doar îi este frig.

Mr. Bean ridica degetul mare de la mana stanga in semn de OK si ii face cu

ochiul colegului de banca pentru a-i transmite ca totul este bine si ca poate sa isi
vada acum de lucrarea lui. Zis si facut! Dar cum ramane cu protagonistul nostru
care nu are habar de cum o sa promoveze acest examen. Scarpinarea capului din ce
in ce mai des, ducerea mainii la gura ca si cum si-ar roade unghiile cu tot cu
degete, pleoape inferioare cazute, privire care nu este concentrată pe un punct fix,
ci se misca dintr-o parte in alta si colțurile buzelor ce se duc în jos, sunt gesturi
care pun in lumina atat panica, cat si tristetea pe care Mr. Bean le traieste: “Ce ma
fac acum? Nu stiu nimic !” . Este speriat intr-un totul ca va pica examenul.
 Ii tresare totusi o idee prin minte in momentul in care isi vede colegul
scriind cu lejeritate rezolvarile subiectelor. Intinde mana, cu degetul aratator in
fata, ridica sprancele, isi deschide larg ochii si gura pentru a parea cat mai credibil
si inceraca sa-l convinga pe acesta sa priveasca in directia pe care i-o arata. Fata lui
arata de parca a vazut ceva nemaipomenit. Reuseste sa fure cateva informatii pe
care le scrie bucuros pe foaie. Fericirea i se zareste pe chip prin zambetul larg si
prin leganarea capului, in semn de “Am reusit, te-am facut!”

Ramne insa dezamagit si trist in momentul in care, colegul sau isi impatureste
foaia si o arunca, dand de inteles ca ceea ce rezolvase, nu era corect. Mr Bean
ofteaza, isi apleca umerii si capul pierzandu-si parca sperantele ca va reusi sa
promoveze examenul. Planul lui de a copia, daduse gres.

Asadar, limbajul nonverbal, concretizat in gesturi, mimica, postura, poate

sprijini, contrazice sau substitui comunicarea verbala. Chiar daca nu rosteste
cuvinte, Mr. Bean face o multime de gesturi care-l tradeaza si il dau de gol cum ca
nu este pregatit pentru proba de examinare.

Pentru a comunica nonverbal nu ne trebuie prea mult efort, pentru ca, intr-un
fel, e parte din noi. Fiecare are in sine un bagaj de gesturi si miscari semnificative.
In viata de zi cu zi atitudinile influenteaza in mod direct comportamentul
oamenilor. Fiecare dintre noi, am trecut prin starile pe care le-a trait Mr. Bean in
timpul testului, ce-i drept, le-am manifestat diferit. Unii au lasat sa se vada mai
mult, iar altii mai putin.