INSTITUȚIA PUBLICĂ LICEUL TEORETIC CU PROFIL DE ARTE „MIHAIL BEREZOVSCHI”

PORTOFOLIU
Elev : Grițco Roman
Clasa : XI-a „D”
Profesor : Angela Sandu

CHIȘINĂU, 2021
 DEFINITII:
Paralelismul sintactic este reluarea unei structuri sintactice (parțiale
sau totale), în câteva strofe ale unui și aceluiași text poetic.
Metafora este o figură de stil prin care se trece de la sensul obișnuit
al unui cuvânt la alt sens, prin intermediul unei comparații
subînțelese.
Hiperbola este un procedeu stilistic prin care se exagerează
intenționat însușirile unei ființe sau caracteristicile unui obiect,
fenomen, sau ale unei întâmplări, folosit mai ales în opere literare cu
scopul de a-l impresiona mai puternic pe cititor.
Metonimia este o figură de stil ce constă în desemnarea unui obiect
sau a unei noțiuni printr-un alt termen decât cel exact.
Simbol este o persoană, un loc, o acțiune, un cuvânt sau un lucru
care (prin asociere, asemănare sau convenție) reprezintă altceva
decât el însuși.
Motivele textuale sunt elemente componente ale unei opere literare,
definite prin repetabilitate, prin recurență, reprezentând un simbol, o
culoare, o imagine, un personaj, un fenomen, o cifră, o idee
fundamentală care se constituie în tema operei, evidențiindu-i
mesajul și oferind unitate compozițională și ideatică.
 Genurile lirice:

Genul liric cuprinde operele literare în care autorul își exprimă

gândurile, ideile și sentimentele prin intermediul eului liric. Este,
din acest motiv, genul literar al discursului subiectiv, exprimând
sentimentele prin intermediul figurilor de stil și al simbolurilor.

Genul epic cuprinde totalitatea operelor literare, populare și culte, în

proză sau în versuri, în care gândurile, ideile și sentimentele
autorului sunt exprimate în mod indirect, prin intermediul acțiunii
și al personajelor în derularea evenimentelor plasate într-un anumit
timp și spațiu. Genului epic îi corespunde, ca mod de expunere
predominant, narațiunea.

Genul dramatic cuprinde totalitatea operelor scrise pentru a fi

reprezentate pe scena unui teatru. De aceea, operele dramatice
presupun o limitare în timp și spațiu a acțiunii reprezentate. În
operele dramatice apare un conflict dramatic, care este axa în jurul
căreia se dezvoltă acțiunea. Personajele textului dramatic comunică
prin intermediul dialogului și al monologului, autorul intervenind
doar în indicațiile scenice. Personajele iau cu totul locul autorului, a
cărui intervenție este indirectă.
 Algoritmul de comentare a unui text:
1.CONCEPŢII GENERALE DESPRE AUTOR: DATE BIOGRAFICE, OPERA
COMPLETĂ, ATITUDINI CRITICE ETC.
2.COMENTAREA TITLULUI OPEREI (TIPOLOGIA TITLULUI)
INFORMATIV, SUGESTIV, SIMBOLIC, SPECIAL ETC.)
3.GENUL OPEREI, SPECIA, SUBSPECIA
4.RELAŢIA AUTOR – NARATOR - NARATAR
5.FIRUL NARATIV (SUBIECTUL)
6.STRUCTURA ŞI COMPOZIŢIA (PĂRŢI,CAPITOLE,SUBCAPITOLE,SCENE)
7.PERSONAJE: DESCRIEREA –DIRECTĂ
-INDIRECTĂ
-DE CĂTRE AUTOR
-DE ALTE PERONAJE
-AUTODESCRIERE
-PRIN ALTE MIJLOACE ŞI PROCEDEE
8.FIGURI DE STIL,PROCEDEE RETORICE ŞI STILISTICE
9.TEMA, IDEEA, MOTIVUL, LAITMOTIVUL (PICIORUL DE VERS, RIMA,
RITMUL, MUZICALITATEA, RITMICITATEA, TONALITATEA)
10.PROCEDEE INEDITE.
11.PROPRIA VIZIUNE ASUPRA OPEREI ŞI AUTORULUI
 Rezumatul
Rezumatul (rezumarea unui text literar) este o compunere pe baza unui text literar,
constând în prezentarea concisă a conţinutului operei literare sau a unui fragment al
acesteia, prin care se reţine esenţialul, eliminându-se aspectele secundare şi amănuntele. Se
pot rezuma numai operele epice şi dramatice pentru că au acţiune, prezintă evenimente
înfăptuite de personaje. Creaţiile lirice exprimă stări sufleteşti, sentimente, creează o
anumită atmosferă şi o anumită stare spirituală (ele nu pot fi rezumate).
Redactarea rezumatului este precedată de etapele următoare:
a. citirea atentă a textului literar;
b. identificarea momentelor acţiunii şi delimitarea fragmentelor;
c. întocmirea palnului simplu de idei, care conţine ideile principale în ordinea lor din textul
literar.
În redactarea rezumatului:
a. se respectă structura compunerii;
b. se relatează, pe scurt, întâmplările esenţiale în succesiunea lor din textul literar, fără
comentarii sau aprecieri;
c. legătura dintre evenimente se realizează prin cuvinte şi expresii precum: apoi, la început,
după aceea, deoarece, pentru + verb la infinitiv;
d. nu se foloseşte dialogul;
e. nu se rezumă fragmente descriptive sau portrete ale personajelor;
f. nu se folosesc citate;
g. nu se utilizează excesiv verbele la gerunziu;
h. se recomandă folosirea verbelor la timpul prezent, perfect compus şi viitor;
i. nu se folosesc cuvinte şi expresii regionale şi din limbajul curent;
j. se foloseşte persoana a III a pentru pronume şi verbe;
k. se pot evita repetiţiile prin sinonimie.
Redactarea rezumatului presupune dezvoltarea planului de idei principale. În rezumat
trebuie să se răspundă la următoarele întrebări: cine? ce face? când? unde?
 STILURILE FUNCTIONALE ALE LIMBII
I Stilul beletristic
- functie poetica (expresiva, sugestiva) – subliniaza insusirile expresive ale limbii
- se adreseaza, in primul rand, imaginatiei
- prefera intelesurile secundare, indeseobi figurate
- varietatea lexicala prin nuantare sinonimica si prin inovarea combinarii de
sensuri si de cuvinte
- reactivarea vocabularului pasiv al limbii (arhaisme, regionalisme, cuvinte
invechite)
- bogatia sinonimica
- cultiva polisemia
- limbaj conotativ, avand ca scop crearea imaginii artistice
- caracter individual (originalitate); naturalete
- unicitate si inovare a expresiei
- isi propune atragerea lectorului in spatiul comunicarii (segestivitatea si
verosimilui)

II Stilul tehnico-stiintific
- functie cognitiva (de cunoastere) ce asigura transmiterea de informatii stiintifice,
tehnice si utilitare, pe baza unor rationamente logice, deductive, argumentate
- se adreseaza ratiunii
- evita sensurile figurate, apreciate drept o sursa de ambiguitate
- proprietatea termenilor
- exactitatea informatiilor
- precizia formularilor
- obiectivitatea formularilor
- prezenta neologismelor
- concentrare maxima a vocabularului
III Stilui oficial-administrativ
- in texte de legi, in acte si documente oficiale
- functia conativa si referentiala, de stricta informare
- precizia limbajului
- utilizarea unor sintagme fixe de adresare si de formulare a continuturilor =
sabloane
(clisee)
- stereotipii de limbaj
- stil impersonal
- exprimare clara, precisa, dar rigida si neatractiva
- tipuri de acte specifice: cerere, proces-verbal, decizie, caracterizare, adeverinta,
adreasa,
paragraf, certificate, ordonanta de urgenta, mandat , litigiu, etc.
- concizie
- articole, alineate
IV Stilul publicistic
- in presa
- combina caracteristici ale tuturor stilurilor
- se adreseaza cititorilor cu un nivel mediu de studii, cunoastere

CALITATI GENERALE ALE STILURILOR FUNCTIONALE

CLARITATEA (formularea limpede, logica, coerenta a ideilor, gandurilor,
sentimentelor)
PROPRIETATEA (utilizarea celor mai potrivite mijloce lingvistice in exprimarea
ideatica, afectiva)
CORECTITUDINEA (respectarea normelor de exprimare)
PRECIZIA (utilizarea riguroasa a mijloacelor lingvistice pentru exprimarea clara,
logica si concisa a continutului de idei si de sentimente)