Genul epic

●Particularităţi/ Trăsături:
-Orice operă epică are 3 elemente definitorii: narator, acţiune, personaje.
-Modul de expunere predominant al acestor opere este naraţiunea.
●Naratorul este cel care povesteşte (narează, relatează) întâmplările:
-Naratorul poate fi autorul sau unul dintre personaje
a.) Dacă relatarea se face la persoana a III-a naratorul este omniscient, omniprezent, obiectiv şi perspectiva
narativă este obiectivă.
b.) Dacă relatarea se face la persoana I-a naratorul este narator-personaj( narator martor), perspectiva narativă
este subiectivă.
●Momentele subiectului: expoziţiunea, intriga, desfăşurarea acţiunii, punctul culminant, deznodământul.
●Personajul este o persoană fictivă, creată de autor care acţionează într-o operă literară.
-Ele prezintă o mare diversitate, în funcţie de numeroase criterii de clasificare( principal, secundar, episodic,
pozitiv, negativ etc.)
-Diferă şi ca număr, în funcţie de amploarea şi complexitatea acţiunii
●Specii literare în proză: basmul, schiţa, nuvela, povestirea, romanul, jurnalul etc.
●Mijloace şi modalităţi de caracterizare ale personajului literar sunt:
Caracterizare directă: se realizează prin:-caracterizare făcută de către narator/autor
-caracterizare făcută de către alte personaje
-caracterizare făcută de personajul însuşi (autocaracterizare)
Caracterizare indirectă: se realizează prin: -faptele personajului
-modul cum vorbeşte personajul
-comportament şi atitudine
-gesturi şi mimică
-vestimentaţie
-nume
-relaţiile cu celelalte personaje

Genul liric
●Caracteristici: - transmite în mod direct trăirile, sentimentele, ideile eului liric
- favorizează sensurile figurate ale cuvintelor
- sunt folosite imagini artistice, figuri de stil în exprimarea ideilor, sentimentelor, gândurilor
- sunt prezente ritmul, rima, versul, versul liber, strofa
●Autorul/poetul: creatorul versurilor
●Eul liric: este cel care comunică prin textul poetic idei, gânduri, sentimente.
●Mărcile lexico-gramaticale ale prezenţei eului liric în textul poetic pot fi:
-verbe la persoana I.sg.,pronume şi adjective pronominale la persoana I,sg.
-verbe, pronume, adjective pronominale de persoana a II-a, verbe la imperativ,substantive în vocativ, interjecţii
exclamative( dacă sunt prezente vorbim despre un monolog adresat, respectiv o adresare directă către „un
personaj liric”)
-verbe, pronume şi adjective pronominale la persoana I plural
●Trăsăturile limbajului poetic:
a. Reflexivitatea este o caracteristică a limbajului poetic modernist. Textul liric este un monolog interior
sau un monolog adresat cu puternice note meditative, având caracter confesiv, prin care se exprimă trăiri,
emoţii sau idei profunde. Tonul poeziei poate fi elegiac. Din punct de vedere stilistic, limbajul reflexiv
presupune confesiunea directă, prezenţa mărcilor gramaticale ale eului liric,valorificarea sensurilor
figurate ale cuvintelor, prin care poetul îşi mărturiseşte trăirile, emoţiile. (la modernişti, la romantici).
b. Ambiguitatea este o trăsătură specifică a liricii moderniste şi a liricii contemporane, realizată printr-un
limbaj poetic aparent simplu, fără o evidentă încărcătură de figuri de stil. Cu toate că limbajul poetic e
aparent simplu descifrarea ideii poetice, a mesajului este greu. În poezia postmodernă ambiguitatea
discursului liric este sporit de renunţarea la punctuaţie sau de asocierile aparent absurde ale unor termeni.
( la modernişti, la postmodernişti)
c. Sugestia este una dintre caracteristicile limbajului poetic. Mesajul este construit cu ajutorul simbolurilor,
al imaginilor artistice, al asocierilor neobişnuite de termeni sau cu ajutorul alegoriei. ( la simbolişti)
d. Expresivitatea se realizează prin figuri de stil, imagini artistice, sintaxa poetică, topică, punctuaţie şi
prozodie şi prin modul individual al fiecărui poet de a folosi materialul lexical ( sensurile cuvintelor) a
limbii.
●Motiv poetic: unitate minimală care contribuie la conturarea temei într-un text poetic. (ex. visul, ploaia etc.)
●Laitmotiv: o sintagmă, o frază, o idee care se repetă în opera literară, mai ales în creaţiile lirice.( ex. „sunt
singur” în poezia „Lacustră” de George Bacovia).
●Elemente de prozodie:
-versul: este un rând dintr-o poezie. Se mai numeşte stih.
-strofa: monostih- strofă alcătuită dintr-un singur vers
distih –strofă alcătuită din două versuri
terţină - strofă alcătuită din trei vesruri
catren- strofă alcătuită din patru versuri
-versul alb este versul fără rimă
-măsura reprezintă numărul de silabe dintr-un vers.
-rima: -rimă împerecheată ( aabb)
- rimă încrucişată ( abab)
- rimă îmbrăţişată ( abba)
-monorimă (aaaa)
-rimă albă( fără rimă, în poeziile contemporane)
● Trăsăturile liricii moderniste:- strofele şi versurile sunt inegale
- măsura versurilor este variabilă
- versurile nu au rimă
- la începutul versurilor sunt folosite atât iniţiale mari cât şi iniţiale mici

Genul dramatic
Trăsături: - operele dramatice au caracter ficţional
- întâmplările nu sunt relatate ci ele se desfăşoară în faţa cititorului
- modul de expunere specific este dialogul
- numele personajelor apare în faţa fiecărei replici
- acţiunea este bine organizată în acte şi scene
- autorul îşi rezervă rolul de a interveni prin didascalii/indicaţiile scenice/notaţiile autorului
marcate între paranteze
●Speciile genului dramatic
a. comedia- satirizează întâmplări, aspecte sociale, moravuri prin intermediul personajelor ridicole, între
care se nasc conflicte şi are scopul de a îndrepta defectele umane prin râs, avân un rol moralizator.
Modalitatea artistică folosită este comicul, acesta find o categorie estetică care are la bază contrastul
dintre esenţă şi aparenţă.
Tipuri de comic: - comicul de situaţie
- comicul de nume
- comicul de caracter
- comicul de limbaj
b. tragedia- reprezintă personaje puternic angajate în lupta cu destinul, cu ordinea existentă a lumii ori cu
propriile sentimente, acest conflict soluţionându-se cu moartea eroului.
c. drama- ilustrează viaţa reală prin intermediul unui conflict complex şi puternic al personajelor, cu
întâmplări şi cu situaţii tragice. în care eroii au un destin nefericit.

●Modalităţi de caracterizare a personajului dramatic:

Caracterizare directă:
- de către alte personaje din piesă
- personajul însuşi
- prin didascalii de către autor.
Caracterizare indirectă:
- prin acţiunile, gândurile, vorbele, atitudinile personajului;
- numele personajului;
- relaţia cu celelalte personaje.