Titlu:

Efectul fluturelui sau de ce schimbările climei au

impact global chiar dacă sunt locale
Autor :
Alexandru Tătar, doctorand în cadrul Facultății de Geografie a Universității
Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca. Cercetarea curentă a lui Alexandru de focusează pe .

Anul acesta regiunea Sindh din Pakistan al patrulea producător de bumbac la nivel mondial
cu o producție de 2,308 tone (https://ro.ripleybelieves.com/top-cotton-producing-countries), a
inregistrat una din cele mai dificile secete din ultimele decenii. Acest lucru deși pare relativ izolat,
are un impact major asupra industriei textile la nivel global deoarece 6% din producția de bumbac
la nivel mondial. Astfel, ne putem aștepta la o creștere a prețului la articole textile chiar și în
România, cu toate că nici măcar nu știm despre seceta din Pakistan.
Bumbacul este cea mai importantă plantă textilă și asigură peste 70-75% din producția
mondială de fibre vegetale. După ce fibrele de bumbac s-au dezvoltat suficient, acestea sunt culese,
transformate în fire de ață, care sunt mai apoi asamblate sub formă de țesătură. Industria textilă
globală este extrem de dependentă de producția de bumbac. Acesta la rândul său necesită condiții
meteo favorabile pentru a fi cultivat și cantități extrem de mari de apă pentru a putea fi transformat
în produs final. Pentru fabricarea unui singur tricou nou de bumbac, se consumă 2.700 de litri de
apă, la care se adaugă energia consumată pentru transport și comercializare.
(https://bineboutique.ro/drumul-bumbacului-din-camp-pana-in-magazine/ ). În acest context, orice
secetă sau scăderea nivelurilor apei poate afecta în mod serios producția de bumbac.
Nu trebuie să ne așteptăm la un impact localizat doar în Pakistan. Astfel statul Texas (SUA)
care produce 43 % din bumbacul american a fost lovit în ultima perioadă de fenomene meteo
extreme precum Uraganul Harvey din 2017 sau iarna extremă de la începutul lui 2021 care cuplată
cu lipsa pricipitaților din primăvară a dus la o secetă regională și a compromis în mare parte
culturile de bumbac.
India la rândul ei este al doilea cel mare producător de bumbac din lume. Aici se produc
6,423 mii de tone metrice de bumbac în fiecare an. Motivul pentru o astfel de producție uriașă este

1
climatul care este cel mai favorabil în partea de nord a țării. (https://ro.ripleybelieves.com/top-
cotton-producing-countries). Având în vedere ritmul schimbărilor climatice observăm și fenomene
meteo extreme precum Musonul Tauktae care a lovit în acest an puternic India inundațiile afectând
statele Kerala, Karnataka, Tamil Nadu, Gujarat, Maharashtra și Goa. Majoritatea bumbacului din
India este produs în zona care acoperă Maharashtra, Gujarat și Madhya acestea fiind printre zonele
puternic lovite de inundații.
Toate aceste date ne arată că producția globală de bumbac este clar expusă fluctuațiilor
climatice. În contextul în care ultimul raport IPCC indică o posibilă creșterea temperaturilor globale
cu 1,8 până la 4,0ºC și respectiv o creșterea a intensității și periodicității fenomenelor meteo
extreme până în 2100, nu e foarte greu sa ne imaginăm că aceste culturi de bumbac vor fi tot mai
des afectate.

De ce ar conta?
Fiind principala plantă textilă, reducerea recoltei bumbacului înseamnă direct o creștere a
prețului confecțiilor textile pe bază de bumbact. Astfel, conform șefului Federației Naționale de
Vânzare cu amănuntul, Jack Kleinhenz,( https://www.cnbc.com/2021/10/10/cotton-prices-hit-10-
yr-high-what-it-means-for-retailers-and-shoppers.html ), prețul unui tricou din bumbac a crescut în
medie de la 1,50 dolari la 2 dolari în decursul anului 2021.
Creșterea nu vine însă din costuri de producție mai ridicate, ci din creșterea prețului pentru
materia primă după cum o arată graficul prețului pentru Bumbacul din SUA pentru perioada Nov
2020 - Oct 2021

Sura: https://capital.com/ro/prognoza-pietei-marfurilor-in-2021
2
 Producția bumbacului nu este unica problemă. Moda de consum – apariția constantă de
stiluri noi la prețuri foarte mici – a dus la o creștere substanțială a cantității de haine cu o perioadă
de viață relativ mică. Astfel de la achiziția unui element vestimentar până la aruncare acestuia
uneori nu trece mai mult de un an de zile. S-a schimbat și modul în care oamenii elimină hainele pe
care nu le mai poartă: acestea nu mai sunt donate, ci aruncate direct la gunoi.
Din 1996 și până în prezent, volumul hainelor achiziționate în medie de o persoană în UE a
crescut cu 40 %, ca urmare a scăderii considerabile a prețurilor, care a redus, la rândul ei, durata de
viață a articolelor vestimentare. Europenii consumă aproape 26 kg de textile și aruncă în jur de 11
kg de textile în fiecare an. Hainele uzate pot fi exportate în afara UE, dar în cea mai mare parte (87
%) sunt incinerate sau aruncate în depozitele de deșeuri. ( https://www.europarl.europa.eu/news/ro )

Ce e de făcut?
La nivel global, mai puțin de 1 % din haine sunt reciclate ca îmbrăcăminte, parțial din cauza
tehnologiei inadecvate. Noua strategie își propune să găsească soluții la fenomenul modei de
consum și să ofere orientări pentru atingerea unor niveluri ridicate de colectare separată a deșeurilor
textile.
În temeiul Directivei privind deșeurile aprobate de Parlamentul European în 2018, țările din
UE vor avea obligația ca până în 2025 să introducă colectarea separată a deșeurilor textile. Noua
strategie a Comisiei conține și măsuri care susțin procesele de producție și materialele circulare,
contribuie la reducerea substanțelor chimice periculoase și îi ajută pe consumatori să aleagă
materiale textile sustenabile.( https://www.europarl.europa.eu/news/ )
Uniunea are o etichetă ecologică a UE, pe care producătorii care respectă criteriile ecologice
o pot aplica pe produsele lor, aceasta fiind garanția pentru uzul limitat de substanțe periculoase și o
poluare redusă a apelor și a aerului.
UE a introdus, de asemenea, o serie de măsuri pentru a atenua impactul deșeurilor textile
asupra mediului. Programul Orizont 2020 finanțează RESYNTEX, un proiect care utilizează
reciclarea chimică și care ar trebui să ofere un model de afaceri pentru viitorul industriei textile.

Evenimente regionale - impact global

Economia deși pare națională, este extrem de conectată la fluxurile de bunuri globale. În
acest sens, circuitele economice globale sunt extrem de mult expuse fenomenelor meteo extreme ce
pot afecta o regiune responsabilă de producerea materiei prime. În cazul industriei textile, cererea
mare dictată de moda rapidă cuplată cu producţia mai mică, datorată recoltei reduse, va însemna
ofertă mai restrânsă în viitor iar piaţa futures încearcă să naționalizeze cererea prin preţ.

3
 Bumbacul și industria textilă, în acest context sunt doar un exemplu al efectelor pe care
fenomenele meteo extreme sau evoluțiile climatice le pot avea asupra lanțurilor comerciale globale.
Deoarece economia mondială este atât de interconectată, nu mai putem vorbi despre o reziliență
strict locală în fața schimbărilor climatice..
Într-o economie globalizată, „efectul fluturelui“ (sintagmă folosită pentru prima dată de
către matematicianul și meteorologul Edward Lorenz), poate exista. Dependența de un furnizor, de
o țară, de o zonă sau de o rută de aprovizionare are efecte asupra piețelor. De aceea, ar trebui să
acționăm local coordonând eforturile pentru un impact global. În același timp, trebuie să creștem
reziliența prin reducerea consumului și menținerea bunurilor în circuitul economic o perioadă cât
mai lungă de timp.