LUCEAFARUL

Mihai Eminescu

DESPRE AUTOR

Considerat “ultimul mare romantic european” si in acelasi timp unul dintre cei patru “mari clasici” ai
literaturii romane, Mihai Eminescu reprezinta , prin intreaga sa opera literara, apogeul romantismului
romanesc.

DEFINITIE ROMANTISM

Romantismul este un current literar manifestat in Europa Occidentala in secolul al XVIII-lea, caracterizat
prin trasaturi precum abordarea temelor naturii, istoriei, trecerii timpului si omului de geniu, utilizarea
folclorului, istoriei si mitologiei ca surse de inspiratie, valorificarea unor motive precum visul, oglinda,
evadarea in timp si spatiu sau elementele cosmice, cultivarea starilor de nostalgie, regret , suferinta sau,
dimpotriva, de entuziasm si exuberanta, utilizarea categoriilor estetice ale grotescului, macabrului sau
fantasticului, dar si prin folosirea unor procedee artistice specific : metafora, antiteza, epitetul si
hiperbola.

TEMA

Poemul “Luceafarul” este o meditatie de tip romantic asupra conditiei omului de geniu, abordandu-se si
alte teme, precum iubirea imposibila, cunoasterea si cosmogoria.

SURSE DE INSPIRATIE

Principala sursa de inspiratie a poemului o constituie folclorul romanesc, prin doua basme descoperite
de Eminescu in traducerea in germana a lui Richard Kunish “Fata in gradina de aur” si “Miron si
frumoasa fara corp”. Acestor basme li se alatura teorii din mitologia greco-latina (nasterea universului
din elemente primordial e) si oriental ( haosul primordial) precum si filosofie kantiana (nasterea
universului din nimic) si filosofia schopenhaueriana( imaginea omului de geniu)

3 GENURI LITERARE

Un alt element romantic , pe langa tematica si surse de inspiratie, este reprezentat de imbinarea celor
trei genuri literare. Astfel, genul epic este reprezentat de subiectul narativ, inspirit din basmul “Fata in
gradina de aur”, iar elementele dramatice constau in “mastile” eului liric, cu rol de personaje, precum si
de structura in patru tablouri. Toate aceste elemente, insa, sunt doar un pretext pentru transmiterea
mesajului liric al textului, privind ideea de iubire neimplinita si conditia geniului ca simbol al eternitatii.
PLANURI

Cele patru tablouri ale textului sunt construite pe baza alternantei a doua planuri, dispuse simetric :
terestru-uman si cosmic-supranatural. Cele doua planuri se afla in antiteza, procedeu specific
romantismului.

TABLOUL I

In tabloul intai alterneaza planul terestru cu cel cosmic. Intr-un décor tipic romantic se va infiripa
povestea de iubire a celor doua fiinte ce apartin unor lumi opuse. Incipitul contine formula specifica
basmului “A fost odata ca-n povesti si-a fost ca niciodata”, prezentand un timp nedeterminat. Spatiul
actiunii este reprezentat de un caste de la fereastra caruia o fata de imparat il intalneste in fiecare seara
pe Luceafar. Fata este prezentata ca fiind unica, iesita din limitele comunului : “Si era una la parinti/ si
mandra-n toate cele/ Cum e fecioara intre sfinti/ si luna intre stele.” Motivul ferestrei sugereaza spatial
de trecere dintre lumea terestrului si spatial cosmic.

Cei doi se indragostesc, comunicand prin vis cu ajutorul oglinzii. Fata il cheama prin invocatii specific :
“Cobori in jos Luceafar bland/ Alunecand pe-o raza/ Patrunde-n casa si in gand/ Si viata-mi lumineaza.”
Drept raspuns Luceafarul ia forma umana, nascandu-se din mare si din foc, invitand fata de imparat sa I
se alature in universal supranatural. Fata il refuza, cerandu-I sa ia forma umana. Astrul este dispus sa
faca acest sacrificiu si porneste in calatorie catre Demiurg.

TABLOUL AL DOILEA

Tabloul al doilea este dominat de spatial uman-terestru si surprinde idila dintre fata de imparat, acum
purtand numele de Catalina si Catalin, un paj de la curte. Aceste nume simbolizeaza imaginea comuna a
oamenilor obisnuiti lipsiti de unicitate, precum si compatibilitataea dintre cele doua fiinte umane. Cei
doi se indragostesc, fata pastrand Luceafarul doar ca pe un ideal, iar Catalind depasindu-si conditia de
“copil de casa”.

TABLOUL AL TREILEA

Tabloul al treilea este dominat de planul cosmic, tonul solemn prezentand calatoria intergalactica a
Luceafarului, denumit acum Hyperion, nume care inseamna “cel ce zboara deasupra” precum si dialogul
cu Demiurgul.

Fragmentul liric incepe cu un pastel cosmic, in care se descrie drumul lui Hyperion. Calatoria este
realizata in sens invers pe axa timpului, acesta ajungand la inceputul universului, in haosul primordial.
Odata ajuns, Hyperion ii cere Demiurgului sa il dezlege de “greul negrei vesnicii”, dorindu-si sa devina
muritor. Demiurgul il refuza, prezentandu-I diferentele dintre oameni, fiinte neimsemnate ce se
ghideaza dupa noroc si fiintele superioare ce nu cunosc limitari sau sfarsit. In plus, schimbarea destinului
lui Hyperion ar insemna schimbarea intregului univers, existent sa fiind esentiala.

Demiurgul il inseamna sa priveasca spre Pamant, pentru a-l convinge ca sacrificial sau este inutil.
TABLOUL AL PATRULEA

Tabloul al patrulea imbina planul cosmic cu cel terestru. Vocea lirica prezinta un cadru specific
eminescian cu elemente precum luna si lacul, natura ocrotindu-I pe cei doi indragostiti, Catalin si
Catalina. Luceafarul priveste spre Pamant si ii vede.

Catalina il invoaca pentru a treia oara, insa chemarea nu este motivate de o iubire aprinsa. Aceasta ii
cere doar protective si noroc : “Norocu-mi lumineaza”. Eliberat de patima iubirii, atrul se detaseaza de
lumea superficiala, refuzand sa mai coboare.

Finalul ilustreaza conditia geniului, ca erou romantic, dar descifreaza si sensul alegoric – Acela ca geniul
nu cunoaste moartea, insa cunoasterea absoluta dobandita prin iubire, ii este imposibil de atins fara un
sacrificiu supreme : “Caci eu in lumea mea ma simt?Nemuritor si rece” Hyperion isi intelege menirea,
separand cele doua lumi – umana si supranaturala – constientizandu-le incompatibilitatea.

MESAJ

Poemul prezinta imaginea omului de geniu drept un astru atotputernic, atotstiutor, care cauta sa isi
definitiveze cunostintele prin experienta iubirii. Din cauza incompatibilitatii sale cu orice om normal
acesta se resemneaza, sacrificial supreme nefiind o decizie buna.

PROCEDEE ARTISTICE

Procedeele artistice defines imaginile textului, antiteza primand in prezentarea cadrelor lirice si a
mastilor eului liric, ce au rol de personaje in scheletul narativ al operei.

CONCLUZIE

In concluzie, “Luceafarul” de Mihai Eminescu este un poem romantic, o meditatie pe tema conditiei
omului de geniu si a obtinerii cunoasterii absolute prin iubire.