Stilul managerial al directorului unității școlare

CURSANT: GORAN IZABELA GEORGETA

LICEUL TEORETIC „AUREL VLAICU” BREAZA – JUD. PRAHOVA

Managementul educaţional are în vedere realizarea obiectivelor strategice şi

operaţionale ale instituţiei şcolare, îndeplinirea misiunii şcolii, expresie a viziunii, ethosului şi
culturii organizaţionale.
Funcţia de director al unei unităţi şcolare într-un mediu turbulent, în care schimbările
se succed din ce în ce mai rapid, solicită din partea acestuia un profil de competenţă complex.
Directorii ar trebui să fie promotorii schimbării în educaţie, fapt ce reclamă din partea
acestora un ataşament remarcabil pentru şcoală şi valorile educaţiei.
Deşi mulţi directori au parcurs forme de pregatire specifică, în managementul
educaţiei nu se poate vorbi înca de o profesionalizare a funcţiei de director din motive care
ţin de individ sau de sistem. Este necesară pregătirea managerială pentru directori, nevoia de
formare continuă şi o politică bine articulată în ceea ce priveşte selecţia şi pregătirea
managerilor, având în vedere tendinţa mondială de profesionalizare a managerilor şcolari.
Alături de pregatirea teoretică ar trebui să existe si o pregatire practică ce s-ar putea realiza
prin parcurgerea unor stagii de pregatire în instituţii în care se practică un management
profesionist şi eficient.
Stilul managerial al directorului unitatii școlare în care îmi desfășor activitatea are la
bază două reguli bine definite : 1. Puterea, care trebuie dovedită, nu există!; 2. Cine este
infatuat o face de nevoie (se simte frustrat şi are nevoie de recunoaşterea celor din jur pentru
a-şi consolida sentimentul stimei de sine)
Astfel, dă dovada deținerii unei calități esențiale pe care cineva în poziția de lider
trebuie să o aibă, pe lângă buna comunicare, claritate, umor, flexibilitate, integritate, prezența
captivantă și empatie. Această calitate este puterea de a vedea clar, de a avea o viziune
coerentă.
Stilul său s-a evidențiat prin respectarea unor reguli pe care ar trebui să le respecte toți
managerii organizațiilor școlare. Prima regulă a leadership-ului este: nu poți reuși de unul
singur. Un lider bun se cunoaște pe sine foarte bine; este in stare să-i enumere pe cei care l-au
influențat, și în același timp să puncteze calitățile proprii care l-au ajutat să devină un lider.
Uneori modestia poate sta în calea eficacității. Liderul poate să-și înțeleagă foarte bine
regulile, credințele și tabieturile.
A doua regulă esențială în conducerea unității școlare este: trebuie să știi ce te
motivează. Întotdeauna a distras atenția de la propria sa persoană spre ceea ce se întâmplă, în
acest mod putând vedea lucrurile din punctul de vedere al altora, al nostru, al întregului
personal al unității școlare.
Concepția care stă la baza formării sale ca manager e aceea ca leadership-ul
excepțional necesită o gândire inovativă, abilitatea de a avea un impact pozitiv și de a-i
motiva pe ceilalți, astfel se poate observa o altă capacitate a sa, abilitatea de a gândi “out of
the box”, lăsând la o parte tot ceea ce este acceptat și corect în momentul de față.
A treia regulă a leadership-ului este: nu te poți împotmoli. “Nu pot” este un concept
străin pentru managerul grupului din care fac parte; de aceea, întotdeauna vine cu un mod
creativ de a rezolva problemele.
O altă caracteristică importantă a unui lider este întrunirea câtorva elemente necesare
în funcția deținută: angajament, durabilitate, determinare și elasticitate. În jurul său gravitează
toți și toate, în ciuda faptului că uneori ia decizii care nu sunt pe placul tuturor.

1
 Se întâmplă ca uneori să facă greșeli, însă nu îl deranjează conflictul – chiar îl vede
uneori ca un mod de a rezolva lucrurile, ceea ce îl face să nu fie întotdeauna plăcut, deoarece
se pune pe sine în linia de bătaie. Totuși, nu a existat situație căreia să nu-i găsească o soluție
sau moment în care a reușit să devină antipatic, ca mai apoi să nu ne arate ca toate hotărârile
sale au fost cele corecte și ca pt el toți suntem egali în drepturi, indiferent de rolul pe care îl
avem în unitatea respectivă. De aici s-a format cea de-a patra regulă: nu există reguli!
Stilul său poate fi caracterizat ca fiind unul democrat-participativ, deoarece
dovedește o încredere deplină în subordonați, aceștia participă efectiv la stabilirea obiectivelor
și luarea deciziilor, se folosesc motivatorii intrinseci, liderul e mai mult un mediator-
organizator intervenind când apar conflicte. Stabilirea obiectivelor prin consultarea
subalternilor stimulează motivația și interesul acestora și duce la identificarea lor cu
obiectivele organizației. Chiar dacă face aprecieri obiective şi realiste asupra activităţii
celorlalţi; stilul este eficace, asigură interdependenţa de acţiune a membrilor grupului, precum
şi stabilirea unor relaţii de bună colaborare şi a unui climat socio-afectiv plăcut.
Putem spune că personalitatea managerului, privită cu toate componentele ei
(temperament, caracter și aptitudini) și-a lăsat amprenta asupra stilului de conducere vizibil în
unitatea școlară.
Potrivit opiniei lui E. Ghiselli, cele mai importante trăsături ale personalității
managerilor de succes sunt în ordine următoarele: abilitatea de supraveghere, nevoia de
împlinire ocupațională, inteligența și autoactualizarea (Russu, C., 1996, pag. 323), calități
dovedite de către domnul director în diverse situații, în care acesta și-a orientat
comportamentul spre persoane, spre sprijinirea angajaților în eforturile lor, considerându-l
mai eficace decât un comportament axat pe realizarea sarcinilor, dar de asemenea își
echilibrează preocupările orientate în cele două direcții (pe persoane și pe obiective de
realizat). Totuși se mai poate afirma ca fiecare stil de conducere are eficacitatea sa, însă în
cadrul fiecărui stil există dezavantaje sau neajunsuri.