Meditația primăverii

Ne așezăm ghemuiți, cu ochii închiși...

Ne imaginăm că suntem o sămânță ascunsă în pământ, care se odihnește în
așteptarea primăverii. Ne simțim liniștiți, ocrotiți, în siguranță, ca și când am
dormi și am visa un vis frumos.
Apoi, dintr-o dată, ceva magic și misterios se petrece.
Simțim o dorință nouă, începem să ne trezim și vrem să creștem, să descoperim
lumea... Plini de curiozitate, ne deschidem ochii și ne ridicăm încetișor capul,
spatele... Ne imaginăm că suntem o plăntuță curajoasă, puternică, verde, care
tocmai și-a scos căpșorul din pământ.
Privim în jur, observăm și alte plăntuțe fericite și le zâmbim.
Apoi, prinzând din ce în ce mai mult elan și curaj, mai creștem puțin, ne ridicăm în
picioare... Ne întindem...
Ușor, ca și când am simții vântul cum adie peste noi, ne legănăm și ne imaginăm
că avem rădăcini puternice care ne susțin și ne hrănesc.
Încet, ne ridicăm și brațele sus, până deasupra capului, imaginându-ne că
degetele noastre sunt frunze ce se desfac pentru a primi lumina și căldura
soarelui.
Închidem câteva clipe ochișorii și simțim bucuria plăntuței care a crescut mare,
sănătoasă, liberă și frumoasă.