Groapa Marianelor

Groapa Marianelor este cel mai adânc punct de pe suprafața Pământului,

aflat în Oceanul Pacific, având 11.022 m adâncime. Ea a avut în trecut 10.911
metri. Se află la nord de Ecuator (în apropiere de Insulele Mariane, ce aparțin
de Melanezia), la circa 2000 de km est de Insulele Filipine și la sud de Insula
Guam. La nord de Groapa Marianelor se continuă în groapa Boni, care
continuă, la rândul ei, mai departe în nord în groapa Japoniei.
Groapa Marianelor a fost descoperită de un membru al marinei britanice
de pe nava HMS Challenger, în timpul primei expediții oceanografice din istorie.
Descoperirea a fost publicată în trei volume la 23 de ani după expediție.
Groapa este o uriașă fisură în scoarța Pământului, care se întinde pe o
lungime de 2550 de km și pe o lățime de 69 de km. S-a format în urma coliziunii
între două plăci tectonice: o placă tectonică s-a lovit de alta și s-a scufundat sub
ea. Statele Unite ale Americii au declarat zona monument național și este
protejată prin lege, fiind rezervată exclusiv cercetărilor științifice.
Pe 23 ianuarie 1960, Groapa Marianelor a fost vizitată de Jacques Piccard
și Don Walsh, care, după o coborâre în batiscaf ce a durat 4 ore și 48 de minute,
au atins adâncimea de 10916 metri. Deși în adâncime nu există lumină, iar
temperaturile ajung până la punctul de îngheț, există viață. Pe fundul groapei
au fost descoperite amfipode, castraveți și arici de mare. Conform unei lucrări
din 2013, pe fundul Groapei Marianelor se află 10 milioane de bacterii pe
metrul cub.