“dn, epundser 1-es yeora0ur e “© Paw nu rep Ynur wywnjnu ea sa8ing ajnuwog — oor eued are asiqei3 as ea 2ep uwas ‘arjendsuen ap ariysoo H eued deo up qyadoze B1Y “Ta8INy [NI[aw eayeys Ja Suey jepadar Bul [22 asunle od ng “BIEL B20 o yzne ne “na neg — »G91NJ" YD avin)—Nu crezi cd ce?! Ca pot ajunge rapid la castori? Tu crezi ci eu as fi crezut vreodat ca un pui pricajit si fara aripi, adica TU, poate ajunge in varful celui mai inalt copac din padure? Nu, nu ag fi crezut. Ai ajuns si ne-ai salvat pe toti. Acum e randul meu! Melcul n-a mai asteptat ca Tup sa-i raspunda gi a luat-o la goana. Nu, nu exagerez. Fulger a plecat de pe loc cu viteza unui glont. Atat de rapid, incat frunzele pe care alerga se ridicau in urma lui. Tup si Buhu-Padurii au incremenit de mirare. — Asa ceva n-am mai vazut de cand sunt in padurea asta! a zis Buhu. Melcul asta chiar e rapid ca un fulger. N-a trecut mult gi melcul s-a intors cu intreaga familie de cas- tori. Acestia, in doar cateva minute, au ros crengile stejarului ce-1 tineau prizonier pe Buhu si |-au eliberat. intorsi la scorbura, Buhu, Tup, Tor si melcul Fulger se priveau deznadajduiti. — Padurea e pierduta si animalele la fel... a spus intr-un final Buhu. Daca mor copacii, vor muri si animalele. Stejarul acela care cazuse peste mine era fratele acestui stejar in care am scorbura. Au rasarit din ghindele aceluiasi tata. A fost casa pentru multe veverite, a fost cuib pentru multe pasari, multe insecte au trait pe scoarta lui si multe vulpi si-au fiicut vizuina intre radacinile lui. Copacii vor muri, noi vom ramane fara case si vom disparea... Si a oftat din greu. Ceilalti il priveau neputinciosi, deznadaj- duiti. 51 chiar cd fulger"“10] equiy] ad 1q100 we eaep a8aja}uy re-au ‘ajnyng — jgaimmose au es waaey Tres winp gwounds a] es ung Zeyse eBearafur es wadey 1 wind 1eq “nyng [njdayajuy asnds ‘ayeuue nes 1resed ‘tuaureo — ruauttu ed Sai aqvod reui nu ‘t9edo3 Juns feu nu ede "}eINd Jae ‘UAaSIXO nep qoedop “uaweo ‘fa 1$ ow Isedoo ereg ‘dnj, ‘tou reumnu ny — fou 18 watmun edo ery B9 Zita uns H2edoo 18 BD gHOedoD eIeOUIO BD éa]aseo SnsIp ou ed eseajajur es BAUD ade} We-1 EOep Jeg — “Ja nd eydny] Wand au nu ‘areodo} ne ‘oruzaynd ead ‘nw ead quns nuaueg zo}norur ‘arinjos ap jzarinjos O — ‘dnj, asnds ---arjnyos 0 18n}0} BIsIxa ayeod ‘ainyng — é31LMOs 3) igziniosSOLUTIA A doua zi, dis-de-dimineata, oamenii se pregateau sa taie din nou arbori. Cand s-au apropiat de copaci cu topoarele in maini, un falfait ciudat s-a auzit in umbra padurii. Iar atunci cand pri- mul om a ridicat toporul ca sa loveasca un frasin mare si frumos, 0 voce ragusita a strigat: — Nu mi lovi! Ma omori! Taietorul de lemne a ramas cu gura cascata si cu toporul ridicat in aer. Ochii i s-au facut mari de uimire si de teama. De fapt, toti oamenii incremenisera, niciunul nu mai avea curajul sa se apro- pie de copaci $i priveau nelinistiti spre padure. Seful lor, un bar- bat mare cu o mustata stufoasa, si-a revenit primul sia strigat: — Ce stati aga?! A fost doar un zgomot din padure. Vreo pasare, vreun animal. Hai, la treaba, doar nu va plitesc ca sa stati degeaba! Un al doilea muncitor s-a apropiat atunci cu teama de un alt copac. Falfaitul acela ciudat s-a auzit din nou, chiar inainte ca omul si ridice toporul si sa loveasca. O voce a rsunat de undeva din apropierea lui. Parea ca vorbeste copacul! $i nu in vreo limba acopacilor, ci pe limba oamenilor: —De ce ma tai? Sunt un copil! spuse vocea. Omul s-a albit la fata, a lasat toporul jos si s-a dat speriat trei pasi in spate. $eful echipei facea spume la gura de furie: sotutia 53snes G ur urind yeur sedoo un zeop euueasuy nu ere} 2edoo aesay eo eulas ep e-1§ “esvo Brey “qind grey ‘Fin Te ayeod 110 “nped Urp nd un ese] apeo area dedod aresay vO “1Oja[eUIUe eseo a var ~nped go eureas yep e-18 18 40] jnqina a ese- ‘epedez ap 110 JURA ap ‘2180s ap 110 1o]d ap ray nea mj rind apun ‘aug 18 pred ex apun ‘eseoy “eseoe nejdayse Ip 219 ‘my 1opIdo9 eartayid aq “In| mdoo ap aquywe snpe e-18 nwo ‘OYONTENs 18 Io eIaTe Typo puranig ‘doo un jung — ‘3g28 Teop yep O BUT S1z B-1 Jode 1g iHowOo ey jpdoo un jung — “Wese] e-snu dnj zeq ‘inujsexy easeaao] es nou up yneBaid v-s 1g MUO snds e-1$ ‘amped utp equejd oaza 2] ap Meuronyey we piqeqorg iMaysodw 9 eAad esy* “[Wdo9 ap avon o no 19 “auUUa] ap 1MIO}~Te, ad asetiads fy oreo ey1$n8er ea20a no nu eq ‘JoTJUauIeO equity UL ASIQIOA I] “9SIQIOA TI ‘areordyre vaae nu TeoeUT TOTU aed ‘eaaae Ral ~gsed vo ppeaid vs eauaA I-nN “ereILIOY eaatad [J axeD “In eyeOYs ‘UIP Hays UN IBo~ap oIUT TeuT ejeapfySow o INzeA ev 18 sof ur yeun ®-g ‘Injnded eidnseap yeotpr [nsodoy no WuauasoUT e [njeqieg iFOWO EW j[1doo uN yung jIA0] eu NN — sarliqns 220A 0 no snds e-1 area ‘dj, ques e-1 efey uy rounge sey “uysey [nun [nryouNT easeaAo] es Ina & 1S Injndeo esdnseap rureur sjaquie no [nodoy yeaIpu y iNOUSteueur ‘aoey as und na yee BA {TOA nD 980q ~1OA nu “goupueUT BA NN {903 ad 1snd 9p ung Jere] ap yung 1aedo>, i}oedoa zeop ‘oedos yung jg100 Hizny jgamped up ajowosz aysiu aprads ea jgngaaod uy Haparp jr0piqedeauy jr0pse] —padure. Fiecare copac taiat inseamni o casi distrusa, pui lasati pe drumuri, vieti pierdute. Acel pui mic din fata lui igi apara casa. Era mic, in faa unui om atat de mare, era fara aripioare in fata unui om cu un topor . in maini. Puiul mic si curajos isi risca viata pentru a o apara pe a copacilor si pe a celorlalte vietuitoare ale padu Barbatul a lasat toporul sa-i alunece din mani, s-a aplecat pana deasupra lui Tup si i-a spus: —Micuto, nu stiu cum ai reusit si vorbesti limba noastra, a oamenilor, dar cred c4 esti o faptura foarte curajoasa. Nu stiu cum intr-un trup atat de mic poate sa incapa un suflet atat de mare. S-a intors apoi catre ceilalti taietori de lemne si le-a spus: — Strangeti-va lucrurile! Plecim acasi, la copiii nostri. Siau plecat.eéeun ad neaqeys Ja8jnq UWP 18 10], ‘Npeg-nyng ‘aI[1e9019 vjnoq ‘a29]d es eSuAUOd I-¥s dnJf, asignaz ap und I$ 10] equitt ad JO|UBUIRO asiqioa a[ ated BUISNSeI vaade BaD0A asasny Ind y “We{d ~WEIUT B-s a9 aS BS NRTOA 1S HOEdod aseajes arRDOID efnorU BD Basan erasege Hoy; Tnped [nd0/{w uy "eye euRIod uy yeUNpe ne-s ajapiidar 18 ajaysasur ‘apapeumue ‘ajtiesed ‘aonersor ayrurumny, aounye 18-ps ealesasul eT UT] axeOqod vs Indaoul e ajareos pur? NON Nid “yaandyd dNi LWAIYS ¥ WN)nou wig tomppd dn} wesyes euND BE i[idoa un Jung Z]e} BUI ad aq jLIOWO ey jIAO] BUI NN“ :aUIG TEU 1Wd BBearatuT au Bs HUAUIO IOUT [ay BSE UY ‘eV ALJOd vauTpso ut Wound 9] Bs UND Je}eAUT B-au Ja3[Ny [NU -WOp 10] 1§ ‘snds ap wade ao apadar yejeaut e Joy ‘ayeydarp nae ® Jag[nq |nuWop ‘Teper EU “eee “~“[NIay{ “@IULAND aysaoe BUN -aiduil yejadai we 18 ejeaurump eued Joy, ap Lnjele ye3s Wy "NA “0 Ad ‘LNNS T¥L ‘ON ‘YA ‘THONO ‘TAOT ‘TidOD :@WALNOd ajayutand saye ke 1S 3} ao apadar yoysei e-18 1a8[ny NUWOG “140} Jou ed ‘ased ap afonau Ne Joy wind 1§ “erede 1 area ad 18 dsaqny 1 areo ad ind ne quauteo 1g “Juaweo nyUad ajuR}OdWY Few eAazED IeOp ‘ayNW NN “aTUTAND BAaTeD aJaAUl BS BAIA Je-U BOEP JO], ad JeqayUl We-| IOUMY “ro]fuauteo equuT| 1qz0A 1$ BEAU od 11q109 ‘aynyng ‘11q105 “aut ety adej ajeod o aja arjUTp euN Ie] ‘aavj JOd O ared [esed BAaye JUNS ep “IO] [Nye13 UT eoseaq AIA BS [Iqisodwt a af 1O[9[ouI YD snds eI “JO|UIUTeO equIT] 18 BAUD ans nu Bdep JeqazU! We-T “JOyNLe Neatad aed T9edoD e8eajajur es WSnal e esy “IquIt] ay[nw Teur UIP ayutANd ye}eaul e JeTYp 1§ 1ojarBoYNjaqa Jom) afiquuy] aidsap tre no euryd ery -Ty09 are BO snds kB Ja8[NJ [|NUWOp Bd WUTWE We-T IO] equIT] ad WIqIOA a] BIeP a8ajajuy JOA au Ld WpULS We-w ‘eBeatatuy au es wind ne nu Huaweo eo snds 1e ny pued ‘ajnyng ‘eq — “1umped-nyng o-yefernaut B {UNI Te yuNuIW ued ao Jomyny a-aunds ‘dnj, ‘ey — ‘Ja aysad erasndaq a Tue ap ajains ap yeupIeU 19 ‘TuUaUILO ap jeIe} asasny NU aed Dedod NUN ke BsNININq,Dar trebuia si facem cumva ca taietorii si creada ca arborii spun cuvintele. Asa ca ]-am rugat pe Tor sa zboare ascuns de umbra padurii pe Inga fiecare copac ce era in pericol de taiere sis spuna chiar el cuvintele. Oamenii ar fi crezut cd le vorbesc copacii si s-ar fi oprit. Am avut dreptate, Buhule, dar nu de tot. Seful oamenilor a fost singurul care nu s-a oprit. Poate pentru ca vocea groasi si caraita a lui Tor nu semana cu cea a unui copil. $i atunci... i-am iesit in fata. M-am gandit ca trebuie sa fie bunatate in el, pentru ca tot ei, oamenii, ne dau mancare in iernile grele in care murim de foame in padure. $i m-am mai gandit ci poate are si el un pui acasi si nu mi va lovi. Din fericire am reusit si eu sd invat cuvintele atunci cand le-am repetat cu Tor si am putut sa i le spun omului. Tar el s-a oprit, m-a inteles si nu m-a lovit. Cam atat, Buhule.., Buhu si toate celelalte vietuitoare ale padurii o priveau pe micuta Tup cu iubire si admiratie. — Atat, Tup? Doar atat?! i-a spus bufnita. Nu, Tup, ai facut mult mai mult decat atat. Datorita puterii si vointei tale, si noi, ceilalti, am reusit si dim ce am avut mai bun in noi. L-ai facut pe Tor sa igi invinga teama ce il chinuia de atatia ani si de care eu nu am reusit sa il vindee. Datorita fie, Tor a gasit curajul sa zboare la marginea padurii si apoi pe acela, chiar mai mare, de a zbura de la un copac la altul, cand oameni inarmati cu topoare erau atat de aproape de el. $tiam ca ei, corbii, sunt foarte inteli- genti, dar nu credeam ca un corb poate fi atat de curajos. Pe domnul Fulger I-ai ajutat si dovedeasca tuturor faptul c& un melc poate fi rapid ca un glont. Trebuie doar si cread in el Cum a salvat Tup paidurea. Din nou... 59‘BZbaIASeXa IeIYD Ise TNopaW— reer TM] Ba90A nd asnds Joy ‘pidex ezeayedapur as wn [-npuratig “yead 18 Sua “9 fy PUL UY puyorpl ‘TMped eauSreur ards juoj8 qeoaid & 1g “Tno[aw snds ea] ;JeIZIEIUT we 18 1nped eauy8reur 2] BiueI} o e| sm ad yeoonod ure-] — Tegan ne-] jéIe[dureyuy e-s a9 ‘1-ag — j999990900001!9010UaN jal12010UaNy — tare] ap Baynd v9 ais es andasuy e 18 yonging ne-s 1 Typo qe BS | efey restferquit up sutidsap e-s [najaur eyepo-qUIp 1eq “qunped zojazeoyniaza romym, ajaqein 18 ajazneyde ur ajeiq ur sues ne-s Ja8[ng [nuwop 18 Joy, ‘nyng ‘dnj, tody “JupANd un Jeop a , iqisodury“eaaa [aoe nnuad weydny 18 eaad TEIBAAPE NO WHO au BEP aTeD UL LIS aivod au nu aru > epeaop nga ni ‘dnj, -auiq yereaape nd yeo whpe we-3) Bo yeyee re-Tur 1§ “fers JeAyes 1e-lur aT, ATU Ie] “ra8[NJ [NUWOp {nun kop 19 Tojaur 10} nu ayeod ‘Sou ey “HMAN] ayn ayeoy nn ed 8 Bosvau ys aoeid 9] s0],9[au B yWLadoosap wre ‘snjd uy “1énsuy ‘