ADHD ( SINDROM DE HIPERACTIVITATE

CU DEFICIT DE ATENTIE)

1. Delimitări conceptuale

2. Caracteristicile majore ale copiilor cu hiperactivitate cu deficit de

atenţie

3. Tabelul simptomatologic

4. Particularităţile şcolare ale copiilor cu hiperactivitate cu deficit de

atenţie

5. În loc de concluzii

6. Bibliografie

Educatoare : Ciobanu Raluca Marilena

Grădiniţa cu Program Prelungit Nr. 19 , Arpechim
Strada Pescarilor , Nr 2., Piteşti , Judeţul Argeş

1
 ADHD ( SINDROM DE HIPERACTIVITATE
CU DEFICIT DE ATENŢIE)

1. Delimitări conceptuale

A devenit aproape o modă să spui : « Copilul meu suferă de ADHD ». E

suficient ca micuţul să fie mai neastâmpărat , mai nervos şi mai poznaş şi diagnosticul e
gata.Diagnosticul nu poate fi pus de oricine , ci numai de medicul specialist după o
amănunţită analiză , în care are nevoie să chestioneze nu doar copilul , ci şi părinţii , cel
puţin un profesor / educator/ învăţător – după caz şi alte persoane cu care copilul vine mai
mult în contact . Un medic care îşi face treaba serios va cerceta istoricul dezvoltării fizice
şi psihice a copilului şi antecedentele medicale ale familiei , va avea nevoie de un control
medical amănunţit al copilului , uneori chiar în colaborare cu un psiholog sau
psihiatru.Un consult de 10-15 minute e superficial şi , dacă medicul îi recomandă
sedative pentru tratarea ADHD , atunci expertiza este chiar suspectă !
Părinţii se pot duce la medic dacă observă că :
 Copilul este neatent ;
 Copilul este impulsiv ;
 Copilul nu are stare ( este hiperactiv ) ;
ADHD este o boală destul de des intalnită , însă nu orice copil neastâmpărat are
ADHD.Statul în casă zile în şir , chiar dacă este întrerupt de scurte ieşiri afară ori de
mersul la şcoală , poate să aibă urmări dintre cele mai neplăcute pentru copilul tău , de la
lipsa poftei de mâncare , tulburări de somn până la depresie şi nevroze . Oricât de greu le
vine uneori părinţilor , trebuie să îşi aducă aminte în permanenţă ca el are nevoie de
joacă, are nevoie să iasă la aer cu mult mai mult decât simt nevoia părinţii.
Există afecţiuni care pot arăta că ADHD , putând induce în eroare :
 Depresia , tulburările obsesiv- compulsive , reacţia copilului la traume şi supărări
mari ;
 Probleme vizuale şi auditive ;
 Tulburări de învăţare ;
 Tulburări de somn ;
 Reacţii adverse sau efecte secundare ale unor medicamente .

2. Caracteristicile majore ale copiilor cu hiperactivitate cu deficit de

atenţie

Hiperactivitatea cu deficit de atenţie este o tulburare de comportament cu o

foarte mare incidenţă ale cărei simptome caracteristice sunt : impulsivitatea , neatenţia şi
hiperactivitatea.Aceasta tulburare debutează în copilărie şi persistă la un număr important

2
de persoane şi la varsta adultă. Tulburarea are efect negativ asupra învăţării şcolare şi are
darul de a deteriora relaţiile sociale ale copilului.Carateristicile majore ale copiilor cu
hiperactivitate cu deficit de atenţie sunt :
 Susţinerea slabă a atenţiei şi persistenţa scăzută a efortului la sarcină , în special la
copiii care sunt relativ dezinteresaţi sau delăsători ;
 Controlul impusurilor înrăutăţit sau întârzierea satisfacţiei . Aceasta se manifestă
în special în inabilitatea individului de a se opri şi gândi înainte de a acţiona , de
a-şi aştepta rândul la joacă sau când se discută cu ceilalţi , de a lucra pentru
recompense mai mari şi pe termen mai lung decât de a opta pentru recompense
mai mici , dar imediate ;
 Activitate excesivă irelevantă pentru sarcină sau slab reglată de cererile
situaţionale. Copiii hiperactivi se miscă excesiv , realizând foarte multe mişcări
suplimentare , care nu sunt neapărat necesare pentru executarea sarcinilor pe care
le au ;
 Respectarea deficitară a regulilor . Copiii hiperactivi au frecvent dificultăţi în a
urma regulile şi intrucţiunile , în special fără supraveghere . Aceasta nu se
datorează unei slabe înţelegeri a limbajului , neascultării sau problemelor de
memorie. Se pare ca nici în cazul lor instruirea nu reglează comportamentul ;
 O varietate mai mare decât normală în timpul executării sarcinii. Nu este incă un
consens în legatură cu includerea acestei caracteristici între celelalte ale tulburării.
Mult mai multe cercetări arată ca indivizii hiperactivi prezintă o foarte mare
instabilitate în privinţa calităţii , acurateţei şi vitezei cu care îşi realizează
sarcinile.Aceasta se oglindeşte în performanţele şcolare fluctunate , unde persoana
nu reuşeşte să menţină un nivel de acurateţe în timpul unor sarcini repetitive ,
lungi , obositoare , neinteresante.

3. Tabelul simptomatologic

Conform criteriilor stabilite de American Psyhiatric Association în 1987 un

copil poate fi diagnosticat ca având hiperactivitate cu deficit de atenţie dacă prezintă cel
puţin 8 din următoarele simptome înainte de vârsta de 7 ani :
a) Adesea dă din mâini sau din picioare sau se foieşte pe scaun ;
b) Are dificultăţi în a rămâne aşezat atunci când i se cere să se facă astfel ;
c) Este uşor de distras de stimuli externi ;
d) Are dificultăţi în a-şi aştepta rândul la jocuri sau în activităţi de grup ;
e) Adesea trânteşte răspunsuri la întrebări înainte ca acestea să fie complet
formulate ;
f) Are dificultăţi în a urma instrucţiunile date de alţii , de exemplu eşuează în a
termina o activitate de rutină ;
g) Are dificultăţi în a-şi menţine atenţia concentrată asupra temelor sau activităţilor
ludice ;
h) Adesea trece de la o activitate neterminată la alta ;
i) Are dificultăţi în a sta liniştit ;
j) Adesea vorbeşte excesiv de mult ;

3
 k) Adesea întrerupe sau deranjează pe ceilalţi ( de exemplu întrerupe jocul celorlaţi
copii ) ;
l) Pare a nu asculta ceea ce i se spune ;
m) Pierde lucruri necesare pentru teme sau activităţi acasă sau la şcoală ( exemplu :
pierde creioane , cărţi , teme , jucării ) ;
n) Adesea se angajează în activităţi periculoase corporal , fără a lua în consideraţie
consecinţele posibile ( nu cu scopul de a da emoţii ). Exemplu : aleargă pe stradă
fără a fi atent .

4. Particularităţile şcolare ale copiilor cu hiperactivitate cu deficit de

atenţie

Educarea unui copil cu deficit de atenţie , cu sau fără hiperactivitate , este o

adevărată piatră de încercare pentru cadrul didactic , aceştia fiind incapabili să îşi menţină
atenţia la sarcină , sunt dezorientaţi şi uita adesea sarcinile şi rutina clasei.Aceşti copii
dau impresia că trăiesc în altă lume şi pot să arate o atitudine pasivă în clasă.Copiii cu
deficit de atenţie au tendinţa de a vorbi excesiv , au dificultăţi de organizare şi uită
procedurile şcolare.În plus , prin comportamentul lor impulsiv şi hiperactiv , tulbură
activitatea normală a întregii clase, au tendinţa de a manifesta o « neatenţie activă »  ,
determinând astfel întreruperea din activitate şi a altor copii. Pot fi descrişi ca sălbatici ,
agresivi , cu tendinţa de a discredita autoritatea educatoarei. Într-un studiu longitudinal
realizat în 1988 , au demonstrat faptul că subiecţii hiperactivi persuasivi , care se
manifestă atât la şcoală cât şi acasă , prezintă semnificativ mai multe dificultăţi în
învăţarea citirii decât copiii normali.De asemenea , alte studii au aratat prezenţa unor
întârzieri în învăţarea scrierii la copiii hiperactivi.Aceste dificultăţi şcolare ale copiilor cu
hiperactivitate cu deficit de atenţie includ repetarea clasei şi achiziţionarea unui număr
mult mai mic de cunostinţe , în ciuda potenţialului intelectual.

5. În loc de concluzii

Copiii care au într-adevăr probleme au nevoie de un tratament special ( uneori şi

medicamentos) , temporar sau permanent . Unii , cum sunt autiştii , de exemplu au nevoie
şi de o educaţie specială. Sunt multe cazuri când dificultăţile de învăţare ale copiilor pot
fi rezolvate doar cu ceva mai mult efort , ajutor şi întelegere din partea părinţilor .

4
 Bibliografie

1. Petrea , Irina , “ Cum să îţi creşti copilul bine” , Editura Trei , Bucureşti , 2007
2. Cucu Ciuhan , Geanina , “Eficienţa psihoterapiei experienţiale la copilul
hiperkinetic” , Editura Sper , Bucureşti , 2006
3. Cucu Ciuhan , Geanina , “Cercetarea calitativă în psihologie” , Editura Sylvi,
Bucureşti