Sunteți pe pagina 1din 4

TACTICA EFECTUĂRII PERCHEZIŢIEI

Declaraţia universală a drepturilor omului – adoptată şi proclamată de Adunarea


Generală a O.N.U. prin rezoluţia 217 din 10 decembrie 1948, consacră, în art. 12
inviolabilitatea persoanei şi domiciliului acesteia, prin sintagma: „Nimeni nu va fi
supus imixtiunilor arbitrare în viaţa sa particulară, în familia sa, la domiciliul său
ori în corespondenţă nici al unor atingeri ale onoarei sau reputaţiei sale. Orice
persoană are dreptul la protecţia legii împotriva unor astfel de imixtiuni sau
atingeri”.
Constituţia României modificată şi completată statuează în art. 23 alin. 1 că
„libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile”, iar în art. 27 alin. 1
inviolabilitatea domiciliului şi reşedinţei persoanei.
Legea fundamentală instituie totuşi şi excepţii ale normelor constituţionale
expuse mai sus, precizând expres în art. 23 alin. 2 că: „Percheziţionarea, reţinerea
sau arestarea unei persoane sunt permise numai în cazurile şi cu procedura
prevăzută de lege”, iar, potrivit art. 27 alin. 3 „Percheziţia se dispune de judecător
şi se efectuează în condiţiile şi formele prevăzute de lege”.
Codul de procedură penală reglementează această instituţie în capitolul II
„Mijloacele de probă” – Secţiunea VIII – art. 100-108 şi respectiv art. 111, fără a
ne oferi o definiţie a acesteia, motiv pentru care sarcina enunţării unei astfel de
definiţii a revenit autorilor de specialitate.
Percheziţia este un act de urmărire penală şi de criminalistică tactică prin
care se caută şi se ridică, din anumite locuri sau asupra unor persoane, obiecte ce
prezintă importanţă pentru descoperirea şi administrarea probelor într-o cauza
penală sau pentru demascarea infractorului.
Un alt specialist, apreciază percheziţia ca fiind un act procedural destinat
căutării şi ridicării unor obiecte care conţin sau poartă urme ale unei infracţiuni, a
corpurilor delicte, a înscrisurilor, fie cunoscute fie necunoscute organului judiciar şi
care pot servi la aflarea adevărului.
Percheziţia este o activitate de urmărire penală şi de tactică criminalistică ce
constă în căutarea, asupra unei persoane, în locuinţa sau locul ei de muncă ori în
locuri deschise publicului a obiectelor, valorilor sau înscrisurilor a căror existenţa
ori deţinere este tăgăduită.
Din economia art. 100 C.p.p., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr.
109/24 oct. 2003, rezultă implicit că scopul efectuării percheziţiei îl constituie
descoperirea şi strângerea probelor (definite în art. 63 C.p.p.) în vederea lămuririi
cauzei sub toate aspectele.
Pentru efectuarea percheziţiei trebuie întrunită una din următoarele condiţii:
„Când persoana căreia i s-a cerut să predea vreun obiect sau vreun înscris
dintre cele arătate în art. 98 tăgăduieşte existenţa sau deţinerea acestora, precum şi
ori de câte ori există indicii temeinice că efectuarea unei percheziţii este necesară
pentru descoperirea şi strângerea probelor, se poate dispune efectuarea acesteia”.
În funcţie de natura cauzei, prin efectuarea percheziţiei se
poate asigura realizarea unuia sau mai multor scopuri:
-descoperirea de obiecte care conţin ori poartă urmele infracţiunii;
-descoperirea de obiecte care au fost folosite sau au fost destinate să servească la
săvârşirea infracţiunii;
-găsirea de obiecte produs al unor infracţiuni;
-descoperirea bunurilor, valorilor proprietate a învinuitului ori inculpatului sau a
părţii responsabile civilmente, care urmează a fi indisponibilizate pentru asigurarea
recuperării pagubelor materiale cauzate prin infracţiune ori garantarea executării
pedepsei complementare a confiscării averi, în condiţiile prevăzute de lege;
-găsirea obiectelor procurate cu sumele însuşite;
-descoperirea de bunuri sau valori deţinute contrar legii;
-găsirea bunurilor ori valorilor primite în vederea săvârşirii unor infracţiuni în
legătură cu serviciul;
-descoperirea persoanelor care se sustrag de la urmărirea penală, judecată sau
executarea pedepsei;
-găsirea persoanelor dispărute de la domiciliu, a cadavrelor sau a părţilor din
cadavre etc.
În literatura de specialitate este învederată importanţa percheziţiei, determinată de
faptul că, în multe împrejurări, ea devine decisivă în soluţionarea cauzei penale,
prin obţinerea de probe absolut necesare stabilirii faptelor sau împrejurărilor în care
a fost săvârşită o infracţiune, precum şi a identificării autorului.
Clasificarea percheziţiilor.
După locul de efectuare:
-percheziţii corporale
-percheziţii domiciliare
-percheziţia la locul de muncă
-percheziţia în locurile deschise publicului
După temeiul legal:
-percheziţii efectuate pe baza autorizaţiei procurorului
-percheziţii efectuate pe baza consimţământului scris al persoanei percheziţionate
-percheziţii efectuate în caz de infracţiune flagrantă
După timpul de efectuare:
-percheziţii efectuate în timpul zilei
-percheziţii efectuate în timpul nopţii. Legea a stabilit că: Percheziţia se dispune de
judecător şi se efectuează în condiţiile şi în formele prevăzute de lege.
Percheziţiile în timpul nopţii sunt interzise, afară de cazul infracţiunilor flagrante.
După persoanele participante:
-percheziţii la care participă numai lucrători ai organului de urmărire penală
-percheziţii la care participă şi specialişti
După numărul persoanelor la care se efectuează:
-percheziţii individuale, efectuate la o singură persoană.
-percheziţii de grup, care sunt de regulă simultane
Pregătirea percheziţiei.
Pentru pregătirea percheziţiei este necesar ca organul de cercetare să aibă
suficiente referinţe despre obiectele, valorile sau actele căutate, despre persoanele
urmărite precum şi despre locul în care acestea s-ar află. Tactic vorbind, trebuie
pregătit şi întocmit anterior un plan de desfăşurare, iar efectuarea ei este indicată a
se face dimineaţa. Pentru ca eficienţa acestei activităţi să fie o reuşită, percheziţia
trebuie ţinută în secret până la momentul efectuării, pentru ca persoanele ce
urmează a fi percheziţionate să nu fie anterior prevenite, în caz contrar fiind posibil
ca ceea ce se caută să dispară şi eficienţa activităţii să fie compromisă.
Desfăşurarea percheziţiei trebuie făcută în aşa fel încât sa fie respectate
drepturile şi respectul dreptul la viaţa intimă, pudoare, efectuarea urmând a se face
de către o persoană de acelaşi sex cu persoana percheziţionată. Organele desemnate
a efectua percheziţia nu au dreptul de a face aprecieri sau consideraţii cu privire la
persoana percheziţionată, la obiectele sale de îmbrăcăminte sau la alte aspecte, iar
ţinuta organelor judiciare trebuie să fie sobră.
Pentru prevenirea unor eventuale violenţe din partea persoanei
percheziţionate aceasta trebuie aşezată în poziţia cu mâinile ridicate sprijinite de un
perete, obiect de mobilier etc., în aşa fel încât poziţia corpului să aibă o înclinaţie
oblică, iar picioarele trebuie depărtate.În situaţia în care percheziţia se efectuează
într-un loc deschis şi în preajma nu sunt obiecte de sprijin se va cere persoanei să
stea în genunchi cu mâinile ridicate.
Pregătirea percheziţiei presupune cinci etape:
-stabilirea scopului perchezitiei;
-cunoaşterea unor date despre cel perchiziţionat;
-cunoaşterea unor date referitoare la locul în care urmează a se efectua percheziţia;
-stabilirea participanţilor la percheziţie, asigurarea mijloacelor tehnice necesare, alegerea
momentului începerii percheziţiei şi a modalităţilor de pătrundere în locuinţa
perchiziţionatului;
-obţinerea autorizaţiei necesare percheziţiei.
Reguli la efectuarea percheziţiei.
Indiferent de natura locului unde se desfăşoară percheziţia există câteva
reguli comune cu caracter tactic. Dintre acestea facem referire în primul rând, la
regulile de baza ale percheziţiei domiciliare, privite în sensul sau larg, reguli care,
într-un mod specific, pot fi adaptate şi percheziţiei corporale:
-percheziţia efectuată cu minuţiozitate;
-percheziţia desfăşurată metodic şi sistematic;
-observarea în permanenţă a comportamentului persoanei perchiziţionate;
-efectuarea percheziţiei în strictă conformitate cu prevederile legii.

In data de 04-05-2011 intre orele 9:00-12:00 participand in calitate de martor


la efecturarea unei perchezitii efectuate de catre politie la domiciliul persoanei
x am constatat anumite reguli tactice:
In primul rand modul cum s-a patruns in imobilul respectiv a fost pasnic,chiar
daca persoana respectiva nu a raspuns inca de la inceput,s-au mai asteptat
cateva minute si nu s-a incercat intrarea fortata inainte ca proprietarul sa
deschida poarta.
In al doilea rand felul in care a fost pusa problema in momentul patrunderii in
locuinta de catre organele de politie a fost de asa natura incat persoana
abordata sa inteleaga pentru ce se afla in situatia respectiva fara mari
dificultati si indemnand-o la cooperare.Un alt aspect important il reprezinta
modul de exprimare si calmul politistilor de care au dat dovada in acele
momente chiar daca uneori situatia era destul de energica.
Consider ca acesta a fost momentul cheie si datorita calmului si modului de
abordare pe care l-au afisat politistii in momentele de nervozitate ale
cetateanului respectiv a dus la rezolvarea mai rapida si fara incidente majore a
cazului.Pot spune ca un rol important il constituie si felul cum a fost facuta
perchezitia deoarce reprezentatii politiei si-au facut datoria in mod
profesionist incercand pe tot parcursul perchezitiei sa evite orice fel de
incidente,ducand astfel cu bine misiunea pana la capat.
Probabil ca daca reprezentantii politiei ar fi incercat sa raspunda cu aceeasi
moneda persoanei in cauza,lucrurile ar fi putut degenera,ingreunand astfel
misiunea si continuarea ei cu bine pana la capat.