Universitatea “Ovidius” Constanta, Facultatea de Farmacie

Disciplina: Drept farmaceutic

Combaterea traficului si consumului

ilicit de droguri

Studenti: Dermis Mihaela

Stupu Alexandra Lucia

Anul: 4 grupa:1
Cuprins:

I. Consideraţii generale privind drogurile, traficul şi consumul

ilicit de droguri
1.1. Intoducere

1.2.Scurt istoric privind drogurile

1.3. Drogurile-termeni,notiuni

1.4.Clasificarea drogurilor Accepţiunile termenilor de drog, toleranţă,

obişnuinţă, toxicomanie, dependenţă şi sevraj

1.5.Principalele tipuri de droguri si consecintele consumului de droguri

1.6.Abuzul de droguri

1.7.Droguri licite şi droguri ilicite

II. Tratamentul juridico-penal al infracţiunilor privind

combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri
2.1.Caracterizarea politicii penale de lupta impotriva drogurilor

2.2. Tratamentul juridic al infracţiunilor privind combaterea traficului şi

consumului ilicit de droguri

III. Politici de armonizare legislaativa si strategii privind

combaterea consumului de droguri in Uniunea Europeana si
Romania
3.1. Strategia nationala

2
 I. Consideraţii generale privind drogurile, traficul şi
consumul ilicit de droguri

1.1. Introducere

In ultimii ani, flagelul drogurilor reprezintă fenomenul cel mai complex,

profund şi tragic al lumii contemporane, în condiţiile în care, anual, miliarde de
dolari şi sute de mii de oameni sunt angrenaţi în acest mariaj al morţii numit
„Traficul şi consumul ilicit de droguri”. În perspectiva anilor viitori, amploarea
acestui fenomen este deosebit de îngrijorătoare şi datorită faptului că nu există o
statistică clară şi precisă a producţiei, traficului, consumului şi numărului celor
decedaţi din cauza drogurilor.
Criminalitatea creată de droguri, prin consecinţele sale de ordin social,
economic, medical, cultural şi politic cauzează prejudicii considerabile nu
numai intereselor de stat, dar şi celor ale societăţii, ale multor persoane
particulare, atentează la viaţa şi sănătatea cetăţenilor, influenţează în mod
demoralizator asupra conştiinţei şi comportamentului oamenilor.
Îngrijorarea specialiştilor în materie (medici, psihologi, sociologi, profesori,
ziarişti, funcţionari din diferite organisme statale, specialişti cooptaţi în
organizaţii neguvernamentale) este alimentată, în primul rând, de mondializarea
crescândă a acestei problematici şi de ştergerea, tot mai rapidă, a distincţiei,
existente într-o recentă anterioritate, între ţările producătoare, consumatoare şi
de tranzit.Un exemplu elocvent, din acest punct de vedere, îl constituie
escaladarea problematicii în România începând cu anul 1990, când traficul ilicit
şi abuzul de droguri au surclasat toate pronosticurile specialiştilor, astfel că
dintr-o ţară de „tranzit” a devenit una „consumatoare de droguri”. Traficul şi
consumul ilicit de droguri nu ţine seama de frontierele naţionale sau geografice
ale unei ţări, deoarece de multă vreme a căpătat un caracter transfrontalier, în
astfel de activităţi fiind implicate foarte multe persoane, iar veniturile obţinute
sunt de-a dreptul fabuloase. Dacă până în anul 1989 în ţara noastră se vorbea
doar tangenţial despre droguri şi traficul de droguri, în prezent, acest fenomen a

3
luat o amploare deosebită, ţara noastră transformându-se dintr-o zonă de tranzit,
cum era considerată la începutul anilor 1990, într-o zonă de depozitare, dar şi de
consum al acestor substanţe interzise. În anul 2004, Agenţia Naţională Antidrog
a realizat primul studio privind consumul de droguri în cadrul populaţiei
generale din ţara noastră. Potrivit studiului1, realizat pe un eşantion de 3.500 de
persoane, rezultă că drogurile ilegale cunoscute de peste jumătate din populaţia
generală sunt: canabisul, cocaina, Ecstasy şi heroina, că acestea sunt consumate
cel mai frecvent de către tineri, iar cel mai consumat drog este canabisul. De
asemenea, potrivit unui alt studiu2 dat publicităţii în anul 2005, rezultă că 4%
din tinerii chestionaţi cu vârste între 11 şi 22 de ani au consumat droguri ilegale.

În prezent, traficul ilicit de droguri este o activitate criminală foarte

lucrativă, cu caracter supranaţional, care acţionează în conformitate cu legile
economiei de piaţă, având drept scop imediat alimentarea centrelor de consum
şi, ca finalitate, obţinerea unor enorme beneficii, ceea ce presupune,în mod
justificat, interesul statului de a-şi orienta, în mod cât mai eficient, propria
politică în lupta antidrog, pentru apărarea sănătăţii propriilor cetăţeni şi salvarea
valorilor socio-morale.

Însă, fiecare stat (ba chiar colectivităţile sociale din interiorul unei ţări)
are anumite „particularităţi”, create de aşezarea geografică, de tradiţii, religie,
cultură şi nu în ultimul rând, de diversitatea şi disponibilitatea drogurilor, la un
anumit moment dat. Aceste specificităţi trebuie corelate cu calitatea măsurilor
preventive şi punitive luate de organele statale cu asemenea atribuţiuni. Iată de
ce la orientarea politicii noastre, trebuie să se ia în consideraţie
„profilul”traficului ilicit de droguri existent pe teritoriul României în raport cu
numeroşi alţi factori. Or, acest lucru presupune, în primul rând, o atentă şi
complexă analiză şi concretizare a celor trei vectori care constituie structura
fenomenului aflat în discuţie şi anume: drogul – individul – societatea.

1.2 Scurt istoric privind drogurile

Încă din cele mai vechi timpuri oamenii au cunoscut proprietăţile

drogurilor. Acestea erau folosite în cadrul ceremoniilor religioase, al ritualurilor
mistice, în scopuri terapeutice, dar şi pentru a induce o stare de plăcere, având
în vedere tocmai efectele pe care drogurile le produc asupra organismului uman.

4
Astfel, în urmă cu circa 7.000 de ani, macul, din care se producea opiul şi
derivatele sale, era menţionat în tăbliţele sumerienilor din Mesopotamia.

Prin intermediul babilonienilor, proprietăţile terapeutice ale macului sunt

cunoscute apoi în Persia şi în Egipt. Grecii şi arabii utilizau opiul în scopuri
terapeutice şi ca analgezic pentru a calma durerea, tusea şi diareea.

În Grecia, macul era considerat un simbol al fecundităţii. Theofrastus

(373-287 î.Hr.) menţionează o otravă preparată din cucută şi suc de mac, care
ucide uşor şi fără dureri. Naturalistul grec Teofast, elev al lui Aristotel, în
scrierile sale din secolul al III-lea î.Hr., foloseşte termenul de „meconium”
pentru a desemna opiul.

În secolul al II-lea î.Hr., medicul grec Heraclide din Tarent recomanda,

contra muşcăturilor de şerpi veninoşi, administrarea unor doze masive de opiu,
iar în secolul I î.Hr., farmacologul roman Pendaru Dioscrone din Anazarbe
recomanda un sirop de mac denumit „diacodion”

Despre folosirea opiului se menţionează şi în Odissea lui Homer, care

aminteşte despre o băutură capabilă „să ducă la uitarea durerii şi a necazurilor”.
O legendă din antichitate spune că Elena din Troia punea opiu în vinul pe care îl
dădea apărătorilor cetăţii pentru a le împrăştia tristeţea.

De asemenea, şi romanii cunoşteau macul şi opiul. Virgiliu aminteşte

despre acest lucru în scrierile sale Eneida şi Georgice, iar Pliniu, autorul unei
vaste enciclopedii a timpului, explica cum se poate obţine opiul din mac.

După unele izvoare istorice, opiul a pătruns în famacopeea chinezească în

timpul dinastiei Tang (618-906), însă unii autori apreciază că acest lucru s-a
petrecut chiar cu trei secole în urmă.

Alchimiştii de la sfârşitul dinastiei Han (secolele II–IV) posedau „pudra

celor cinci pietre”, drog ce era în totalitate de origine minerală, însă în
combinaţie cu canabisul s-a răspândit masiv în China. Avântul pe care ştiinţa şi
artele l-au luat în timpul dinastiei Ming (1386-1644) a dus la o puternică
răspândire a opiului, iar odată cu acostarea primului vas portughez la Canton,
viciul savurării opiului s-a răspândit foarte mult.

La răspândirea folosirii opiumului a contribuit în mod deosebit medicul

şi alchimistul elveţian Paracelsus, care denumea opiul „piatra nemuririi” şi care
era împotriva ideii de panaceu şi considera că fiecărei boli îi corespunde un

5
tratament. De altfel, opiul era singurul mod de calmare a durerii şi era folosit şi
considerat un panaceu. La începutul secolului al XVI-lea, Paracelsus a creat
Laudanumul, folosit pentru durerile intestinale şi care reprezenta o poţiune din
opiu pulbere.

Primul preparat opiaceu puternic şi ieftin a fost pulberea Dover care, cu

concentraţia de 10% opiu în conţinutul său, putea fi folosită la calmarea unor
anumite simptome.

Doctorul german Sydenham von Helmont, supranumit şi „doctor

Opiatus” scria în anul 1680 că „printre remediile pe care a voit natura
atotputernică să le dea omului pentru a-şi alina suferinţele, nu există niciunul
atât de universal şi eficient ca opiul”

La sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, opiul

era produs pe scară largă în India şi exportat în China, aşa încât consumul de
opiu ajunsese un adevărat pericol pentru sănătatea maselor populare. Consumul
acestui stupefiant căpătând proporţii, autorităţile chineze au luat măsuri pentru
a-l combate, interzicând importul opiului din India. Ca să înlăture piedicile puse
de chinezi în comerţul cu opiu, în anii 1840-1842 Anglia şi între anii 1856-1860
Anglia şi Franţa au purtat războaie împotriva Chinei (cunoscute în istorie sub
Ibidem. numele dat celor două războaie ale opiului), care a fost obligată să
accepte importul unor cantităţi imense de opiu. Numai în anul 1860 s-au
introdus şi consumat în China 4.840.000 kg de opiu, consumul acestui
stupefiant ajungând la 4.972.000 kg în anul 18901. Opiumul a pătruns şi în
Europa, astfel că, la jumătatea secolului al XIX-lea, au apărut centre
semiclandestine unde se fuma opiu, atât în Paris, cât şi în marile porturi
franceze.

În Evul Mediu, opiul era folosit şi pentru eliminarea unor adversary

politici, întrucât ucidea uşor şi fără urme. Papa Clement al II-lea, Victor al III-
lea, precum şi alţi prelaţi se numără printre victimele acestui mod de asasinat.
Apogeul acestei substanţe ca toxic se găseşte în timpul Papei Alexandru al IV-
lea care, cu ajutorul copiilor săi, Cezar Borgia şi Lucreţia Borgia, îşi suprima
rivalii fără scrupule.

În anul 1804, chimistul J. Sequine, ofiţer în armata lui Napoleon

Bonaparte, şi farmacistul F. Serturner, în 1805, au reuşit să izoleze din opiu
morfina. În 1817, R.J. Robiquet va izola narcotina şi tot el va fi cel care a reuşit
să extragă codeina.

6
 În anul 1928, firma Mercks, cu sediul la Darmstad, trece la fabricarea
morfinei, iar în 1948, G.Fr. Merck izolează papaverina. În anul 1897, chimistul
german H. Dreser, pornind de la morfină, a sintetizat un nou produs mult mai
puternic, heroina, care în anul 1898 se comercializa ca medicament.

Descoperirile arheologice din America de Sud au demonstrat faptul că

mestecatul frunzelor de coca se practica încă din anul 3.000 î.Hr., dinainte de
apariţia Imperiului Incaş, cocaina reprezentând un simbol sacru pe care zeul
soarelui l-a dăruit fiului său, Marele Inca. În secolul al XVI-lea, datorită
intervenţiei bisericii, s-a interzis folosirea frunzelor de coca, iar prima lucrare
tehnică despre arborele de coca, intitulată „Istoria medicală”, scrisă de Nicolas
Hernandez, în trei volume, a apărut în anii 1565-1574.

În anul 1859, Paolo Mantegazza, medic şi antropolog italian, descrie

efectele pe care le produce cocaina şi o caracteriza ca pe unul dintre cei mai
puternici tonifianţi ai sistemului nervos. La sfârşitul secolului al XIX-lea,
cocaina era utilizată împotriva maladiilor respiratorii, precum cele tuberculoase,
a astmului şi insuficienţei respiratorii, iar multe personalităţi ale timpului (Papa
Leon al XII-lea, Sigmund Freud, Jules Verne, Thomas Edison etc.) aprobau
folosirea cocainei. Începând cu anul 1914, folosirea cocainei a fost interzisă atât
în medicină, cât şi în scop recreativ.

Planta Cannabia Sativa, cunoscută sub denumirea de cânepa indiană, este

originară din Asia Centrală, fiind menţionată într-un document în China în jurul
anilor 2.700 î.Hr., însă se presupune că aceasta era utilizată de oameni cu foarte
mult timp înainte. Arheologii au descoperit, în ruinele unui sat din China
existent cu 10.000 de ani în urmă, fragmente dintr-un vas în care erau
încorporate fibre răsucite de cânepă. Istoricul grec Herodot descrie practica unor
triburi mongole de a arunca seminţe de cânepă pe o plită întinsă. „După ce se
aprind, acestea scot un fum al cărui miros îi îmbată, asemenea vinului. Cu cât
sunt aruncate mai multe fructe, cu atât devin mai intoxicaţi şi încep să ţopăie, să
cânte şi să danseze”. Folosirea cânepei indiene în scopuri mistice este
demonstrată de existenţa unor ritualuri religioase care se practică şi astăzi la
unele popoare, iar Marco Polo afirma că aceasta se folosea în Liban, în secolul
al XII-lea, de către unele căpetenii care îşi drogau bandele, ca să poată teroriza
populaţia băştinaşă. În traducere arabă, numele plantei Cannabia Sativa
înseamnă „iarbă uscată”, o contribuţie importantă la extinderea ei în Europa
având trupele lui Napoleon staţionate în Africa.

7
 Trebuie să arătăm că nici scriitorii, pictorii sau muzicienii nu au rămas
indiferenţi la influenţa pe care drogurile le au asupra fiinţei umane şi a
procesului de creaţie. Cel mai important text în care se descrie toxicomania
modernă este opera autobiografică intitulată „Confesiunile unui consumator
englez de opiu”, publicată în 1882 de Thomas De Quincey. De aici aflăm că
opiumul i-a fost recomandat de un prieten, ca medicament, pentru durerile de
dinţi. Consumându-l, autorul a observat că opiumul i-a alinat nu numai durerea
fizică, ci şi pe cea sufletească, proiectându-l intr-o zonă de „plăcere şi voluptate
divină”. Autorul a scris şi un capitol intitulat „Torturile opiumului”, în care
recunoaşte efectele negative ale dependenţei de drog, considerând consumul de
opiu un pericol mai mic decât consumul de alcool.

Poetul Samuel Taylor Coleridge utiliza opiul împotriva durerilor

reumatice, crezându-se că sub influenţa acestuia a scris unele poeme celebre,
printre care şi Kubla Khan. În Franţa, Charles Baudelaire împreună cu poetul
Theophile Gautier şi pictorul Eugene Delacroix erau membrii unui club de
consumatori de canabis.

Scriitorii români nu au putut rămâne în afara acestui fenomen. În studiul

intitulat „Scriitorii români şi narcoticele”, Anderi Oişteanu1 arată că Dimitrie
Cantemir, cât s-a aflat la turci, a descris modul în care se preparau şi se
administrau diverse narcotice, în special opiu. Astfel, el spunea „la turci nu e
poet mai ales, savant desăvârşit care să nu întrebuinţeze suc de mac”. Cronicarul
Miron Costin supunea despre domnitorul moldovean că era invitat des „la
ospeţele lor cele turceşti”, astfel se presupune că acesta consuma narcotice. Cei
care au introdus consumul de narcotice, în special de opiu, în ţara noastră, au
fost boierii fanarioţi. Miron Costin spunea despre domnitorul Constantin
Racoviţă Cehan „de atâta era straşnic că mânca afion şi opiuţ dimineaţa şi peste
toată ziua se afla tot vesel”. Nicolae Mavrocordat era opiofil, iar Grigore II
Ghica Vodă a murit din cauza unei supradoze de opiu în anul 1752. Poetul
Daniil Scavin s-a sinucis în anul 1837 cu mercur şi opiu, iar Alexandru
Odobescu s-a sinucis în anul 1895 cu o supradoză de morfină. Tot în acest
studiu se arată că scriitori ca Adrian Marino, Alexandru Macedonski, Ion Barbu,
Tudor Vianu, Mircea Eliade şi chiar Mihai Eminescu consumau droguri.

8
 1.3. Drogurile-termeni,notiuni. Accepţiunile termenilor de drog,
toleranţă, obişnuinţă, toxicomanie, dependenţă şi sevraj

Conform Dictionarului Explicativ al Limbii Romane, (ed. 1996), prin

termenul "drog" se intelege o "substanta de origine vegetala, animal a sau
minerala care se intrebuinteaza la prepararea unor medicamente şi ca
stupefiant", termenul "stupefiant" defineşte o "substanţă medicamentoasa care
inhiba centrii nervoşi, provocand o stare de inertie fizica şi psihica şi care,
folosita mult timp, duce la obişnuinta şi la necesitatea unor doze crescande;
substanţa care, prin folosire repetata, da naştere fenomenului de obişnuinţă",
termenul "psihotrop, -ă" se refera la un "medicament cu actiune asupra
psihicului", iar termenul "narcotic, -ă" se refera la o "substanţă, medicament,
care provoacă narcoza - stare caracterizată prin pierderea cunoştintei, relaxare
musculară, diminuarea sensibilităţii şi a reflexelor, provocată artificial prin
acţiunea substantelor narcotice asupra centrilor nervoşi, în special in
intervenţiile chirurgicale".

- drogul - substanta supusa controlului international, sintetizata sau

extrasă prin diverse procedee din produse naturale, cu scopul de a fi utilizată, in
afara cadrului medical, in vederea determinarii, in mod voluntar şi conştient, a
unor stări temporare de placere ce au la baza mutatii produse la nivelul
functiilor organismului uman; termenul include, practic, toate stupefiantele şi
substantele psihotrope definite conform Conventiei Unice Asupra
Stupefiantelor, adoptată în anul1961 şi modificata prin Protocolul din 1972 şi
Conventia Natiunilor Unite Asupra Substantelor Psihotrope din anu11971;

- precursorii chimici - substante chimice supuse controlului international,

utilizate in mod frecvent in diverse procese tehnologice legale ce nu au legatura
cu drogurile, dar care pot fi utilizate, fiind esenţiale, in sinteza şi extractia
drogurilor; termenul include practic toate substantele nominalizate in
Regulamentul Nr. 3677 al Consiliului Uniunii Europene din 1990;

- toxicomanul (consumatorul de droguri) - persoana care consuma în

mod sistematic droguri pentru a obtine conştient o anumită stare de placere;

- dependenţa - starea fizica sau psihica, ce rezulta din interactiunea

organismului cu o substanţă din categoria. drogurilor, care implica nevoia de a
lua substanţa în mod repetat, pentru a reinstala starea de plăcere produsă de
aceasta şi pentru a evita suferintele;

9
 - sevrajul - stare psiho-fizica ce apare in situatia in care toxicomanul este
privat de drogul consumat sistematic ce i-a indus starea de dependenta;

- toleranţa - gradul de rezistenta a organismului uman la actiunea unei

substante din categoria drogurilor; creşterea tolerantei implica marirea dozei de
drog sau a frecventei de administrare a acestuia pentru obtinerea starii de
placere pe care o determină;

- halucinatiile - percepţii senzoriale din sfera vazuIui, auzului sau

mirosului, care nu au corespondent în realitatea obiectiva, determinate de
consumul unor substanle din categoria drogurilor.

1.4.Clasificarea drogurilor

Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, drogul este substanţa care,

fiind absorbită de organismul viu, îi modifică acestuia una sau mai multe
funcţii.

În sens farmacologic, drogul este o substanţă utilizată în medicină, a

cărei folosire abuzivă poate crea dependenţă fizică ori psihică sau tulburări
grave ale activităţii mentale, ale percepţiei asupra comportamentului. În acest
sens, denumirea de drog se aplică numai substanţelor care pot fi desemnate şi
prin termenul general de stupefiante.

Drogurile pot fi clasificate în funcţie de mai multe criterii de ordin

ştiinţific, medical şi juridic, în funcţie de efectele pe care le au asupra
individului.

O clasificare clasică a drogurilor, realizată în funcţie de acţiunea acestor

substanţe asupra psihicului, aparţine toxicologului Louis I. Lewin, care propune
cinci grupe:
– Euphorica – cuprinde substanţele ce dau subiectului o stare agreabilă de
bine fizic şi psihic;
– Phantastica – cuprinde substanţele cu proprietăţi halucinogene;
– Inebrantica – cuprinde substanţele îmbătătoare: alcoolul, eterul,
benzenul etc.;
– Hypnotica – cuprinde agenţii inductori ai somnului, respectiv cloratul,
barbituricile etc.;

10
 – Excitantia – cuprinde substanţele cu proprietăţi stimulente şi tonifiante,
şi anume drogurile cafenice
Referitor la starea de agregare, trebuie sa remarcam ca majoritatea drogurilor
sunt compuşi solizi şi o mica parte lichizi, care, in mod frecvent, se intalnesc pe
piata consumatorilor de droguri sub urmatoarele forme:
- pulbere cristalina alba (cocaina, metamfetamina, ketamina, martina, heroina
de inalta puritate etc.);

- capsule şi tablete albe sau colorate (Ecstasy, amfetamina, Foxy, MDEA, Yaba,
BZP etc.);
- pulbere colorata (heroina etc.);
- bulgari, granule şi placute amorfe sau cristaline (hşişul, opiul, crackul de
cocaina etc.);
- muguri sau frunze uscate şi presate (cannabisul, khatul, marijuana, psilocybinul
etc.);
- lichide (LSD, ketamina, GHB etc.).
-
Dupa modul in care drogurile sunt introduse in organism, putem vorbi de:

- droguri destinate consumului oral (Ecstasy, Foxy, MDEA, LSD, mescalina,

khatul etc.);
- droguri care se introduc in organism prin injectare (heroina, metamfetamina,
ketamina, cocaina etc.);
- droguri care se fumeaza (haşişul, opiul, marijuana, cannabisul, ketamina, crakul
de cocaina etc.);
- droguri care se prizeaza (cocaina, heroina etc.);

O altă clasificare a substanţelor psihotrope este realizată de către savantul

francez Pierre Deniker, după modul de acţiune şi după modul de producere,
astfel:

a) după modul de acţiune:

– psiholeptice (depresive): hipnotice, neuroleptice, tranchilizante;

– psihoanaleptice (stimulente): opiacee (opiu, morfina, heroina), amfetamine;

– psihodisleptice (halucinogene): halucinogenele propriu-zise (haşiş,

mescalina), halucinogenele depersonalizate (LSD, psilocybina):

b) după modul de producere:

– produse de natură vegetală: opiacee, canabis, cocaină, peyotl etc.;

11
– produse de natură sintetică: mescalina, psilocybina, LSD.

O clasificare a drogurilor acceptată la nivel internaţional este propusă de

F. Caballero, distingându-se trei mai categorii:

a) produse depresive ale sistemului nervos central:

– băuturi alcoolice;
– benzodiazepine (diazepam, nitrazepam, rudotel);
– barbiturice şi alte substanţe utilizate ca somnifere (fenobarbital);
– solvenţi şi alte gaze inhalante (toluen, acetonă, butan);
– substanţe care reduc durerea: opiacee (opiu, morfină, codeină,
papaverină, heroină) şi opiode (mialgin, fortral, metadonă);
b) produse care stimulează sistemul nervos central:
cocaina;cafeina, amfetaminele (Ecstasy);
c) produse perturbatorii ale funcţiilor sistemului nervos central:
– substanţe halucinogene (LSD, mescalina);
– canabis.
Convenţia ONU din anul 1971 clasifică substanţele psihotrope în trei
mari categorii:
– stimulente (amfetaminele şi derivaţii lor);
– depresivele (barbiturice, alcool, tranchilizante);
– halucinogene (mescalina, LSD, psilocybina, Ecstasy ş.a.).

O clasificare internaţională foarte utilizată a drogurilor, în funcţie de

utilizarea medicală legitimă şi de gravitatea dependenţei, împarte drogurile de
abuz în patru categorii:
a) categoria I (fără utilizare medicală şi care au cel mai înalt potenţial de
dependenţă şi abuz):

– heroina; LSD ; marijuana (tetrahidrocanabinol); haşiş (răşina de canabis)

metilendioxietilamfetamina (MDA, Eve); – metilendioximetilamfetamina

12
(MDMA, Ecstasy, Adam); mescalina; peyot (principiu activ-mescalina);
psilocybina;

b) categoria a II-a (utilizare medicală legitimă, dar şi potenţial înalt de

dependenţă şi abuz):
– amfetamina; cocaina; metilfenidatul; fenmetrazina; amobarbital; metaqualon;
pentobarbital; secobarbital; codeina; metadona; morfina; opiu etc.;
c) categoria a III-a (utilizare medicală legitimă şi potenţial de abuz):
– benzfetamina; glutetimida; metiprilon; paracetamol + codeina; aspirină,
fenacetină (sau paracetamol) + cofeină + codeină; aspirină + codeină;
d) categoria a IV-a (utilizare medicală legitimă şi potenţial mai redus de
dependenţă):
– fentermina; cloralhidrat; diazepam; mefobarbital; fenobarbital; propoxifen

În funcţie de tipul general de drog, acestea pot fi clasificate în două mari

categorii:
a) substanţe psihotrope, care, la rândul lor, se pot subclasifica în funcţie de
substanţele din care derivă, de originea lor naturală, sintetică sau semisintetică,
de riscurile pe care le pot prezenta efectele psiho-fizice etc.;

b) substanţe psihoactive, întâlnite cel mai frecvent la persoanele dependente de

droguri (naturale, sintetice şi semisintetic) şi care pot fi clasificate, la rândul lor,
în nouă categorii esenţiale:

– alcoolul;

–opiacee: latex, morfină, heroină ş.a.;

cocaina şi derivatele ei; canabisul, marijuana; halucinogene;

tranchilizante, sedative, hipnotice (barbiturice şi benzadiazepine);

solvenţii organici;

stimulentele psihice (amfetaminele);

droguri folosite ca medicamente

13
 Din punct de vedere juridic, stupefiantele pot fi clasificate în două
categorii:

a) legale: alcoolul, tutunul, cofeina;

b) ilegale: cocaina, heroina, haşişul, canabisul, Ecstasy, LSD etc.

Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi

consumului ilicit de droguri împarte substanţele aflate sub control naţional în
trei mari categorii:

a) droguri de mare risc – sunt drogurile înscrise în tabelele I şi II din anexa la

lege;
b) droguri de risc – sunt drogurile înscrise în tabelul III din anexa la lege;
c) precursori – sunt substanţele utilizate frecvent în fabricarea drogurilor,
înscrise în tabelul IV din anexa la lege.

1.5.Principalele tipuri de droguri si consecintele consumului de droguri

Opiacee

Macul (Papaver Somniferum), din care se extrage opiul, se cultivă pe

suprafeţe întinse, în special în Orientul Apropiat, Mijlociu şi Îndepărtat. După
perioada de înflorire, planta formează o capsulă rotund-ovală, ce conţine
seminţele acesteia. Prototipul acestui grup este morfina, principalul component
activ al opiului. Morfina poate fi transformată în heroină, printr-un procedeu
chimic relativ simplu. Alte opiacee sunt methadona, petidina şi dipipanona.
Aceste substanţe au un efect euforizant, suprimă durerea şi induc o dependenţă
fizică, cu fenomene de sevraj în caz de suprimare bruscă.

Opiul este un produs vegetal ce se obţine din mac. După o maturare de

circa 10 zile, capsulele de mac se incizează şi se recoltează un latex alb, lăptos.
Prin uscare, acesta se colorează spre maro şi se întăreşte, dobândind o
consistenţă asemănătoare cauciucului. După prelucrare, opiul brut poate fi
mâncat, băut, injectat sau fumat. Cea mai răspândită formă de consumare a
opiumului este fumatul, care datează din cele mai vechi timpuri.

În prima fază, consumul de opiu provoacă efecte dezagreabile (cefalee,

ameţeli şi uneori vomă), însă aceste simptome dispar repede, luându-le locul o
senzaţie plăcută de euforie, o fericire pasivă şi contemplativă, însoţită de

14
hiperactivitate cerebrală cu exaltarea imaginaţiei, a ideaţiei, a elocinţei. Apoi
consumatorul cade într-o stare de linişte odihnitoare, are nevoie de locuri lipsite
de zgomot, în semiîntuneric; el se lasă pradă unor visări contemplative, a căror
varietate şi bogăţie sunt legate de gradul său de cunoaştere şi inteligenţă1. Dacă
consumul de opiu se repetă, se produce o degradare psihosomatică, întrucât
doza administrată va creşte în timp.

Morfina este principalul produs al opiului. La începutul secolului al

XIX-lea, chimistul J. Sequine şi farmacistul F. Serturner au reuşit să izoleze
morfina din opiu. Timp de un secol, morfina a fost considerată cel mai puternic
analgezic cunoscut din lume. Denumirea de morfină este dată după Morfeu,
zeul nopţii, al somnului şi al viselor.. Morfina se administrează pe cale orală,
atunci când este sub formă de tablete, dar poate de asemenea să fie şi injectată
subcutanat, intramuscular sau intravenos, această din urmă variantă fiind
preferată de către cei care sunt dependenţi de această substanţă. Efectele
morfinei constau într-o stare de euforie, de dispariţie a durerilor, o
hiperactivitate cerebrală calmă, neînsoţită de delir sau halucinaţie, cunoscută
sub numele de „flash”. Tot atunci dispar durerile şi temerile zilnice, foamea,
setea, dorinţele sexuale se reduc sau dispar, corpul fiind simţit cald, cu mâinile
şi picioarele atârnând greu. După aceea, urmează o stare de linişte şi
somnolenţă, cu o senzaţie înşelătoare că totul este plăcut în jurul lor şi că nu
există nimic rău pe lume. În faza următoare, consecutiv creşterii dozelor,
consumatorul îşi dă seama de starea sa psihică anormală, devine anxios.

Cocaina Efecte Extazul(15-30 minute) este urmat de o depresie profunda,

de irascibilitate, agitatie, oboseala mentala si de o mare dorinta pentru o alta
doza. Efecte pe termen scurt: dilatarea pupilelor, ii curge nasul, este energic,
euforic, sigur de sine si nu are pofta de mancare, cresterea temperaturii corpului,
a ritmului cardiac si a presiunii arteriale, epilepsie, anxietate, amnezii, acte de
violenta, instabilitate, panica, senzatia de persecutie; imediat dupa doza, dureri
de cap de circa o ora, tremuraturi, senzatie de cald/rece; cateva zile de depresie.
Efecte pe termen lung: hepatita A, B sau C, paranoia, infarct cerebral sau
miocardic, dureri abdominale, comportament agre- siv, halucinatii (care pot
provoaca acte de automutilare, suicid, omor), dependenta psihica
Mod de consum Prizata, fumata (crack-ul este fumat in pipe de sticla), injectata.
Stimulante:amfetamina,metamfetamine,steroizi
anabolizanti,barbiturice(amytal, nembutal, secondal, fenobarbital, barbs, red
devils),LSD((acid lisergic dietilamid, acid, microdot, zahar, soare galben,

15
LSD-25),halucinogene: Ecstasy(MDMA, Adam, XTC, Disco Burgers, New
Yorker,canabis,hasis, marijuana.

1.6.Abuzul de droguri

Abuzul de droguri inseamna orice utilizare excesiva, continua ori

sporadica, incompatibila sau în relatie cu practica medicala, a unui drog.
Consumul poate fi exceptional, în scopul de a încerca odata sau de mai multe
ori un drog, fara a continua însa; ocazional, sub forma intermitenta, fara a
ajunge la dependenta; episodic, într-o circumstanta determinata; sistematic,
caracterizându-se prin dependenta.

Semnele si simptomele consumului de droguri:

Semne fizice :
- pierderea /creşterea poftei de mîncare, o inexplicabilă scăderea sau creşterea în
greutate, orice schimbare a obiceiurile alimentare.
- schimbarea ritmului mersului, o încetinire sau o înţepenire a mersului, o slabă
coordonare a mişcărilor , insomnie, trezirea la ore neobişnuite, o lene
neobişnuită
- ochii roşii şi înlăcrimaţi, pupile mai mari sau mai mici decat de obicei, blank
stare
- palme umede şi reci, maini tremurătoare,faţă roşie sau palidă
- miros de substanţe la expiraţie, din corp sau de pe haine foarte activ, excesiv
de vorbăreţ
- secreţii nazale ca la răceală, extremităţi reci-,urme de înţepături pe antebraţe
sau picioare , greţuri şi vome frecvente, sau transpiraţii excesive
- tremurături ale mîinilor, picioarelor sau capului,puls neregulat
Semne comportamentale:

- schimbare în atitudine, comportament sau personalitate fără o cauză aparentă

- schimbarea prietenilor sau evitarea celor vechi, nu vrea să vorbească despre
prietenii cei noi sau aceştia sunt cunoscuţi ca şi consumatori de droguri.
schimbare în activităţi, hobby-uri sau interese

16
- scăderea performanţelor şcolare, sau la muncă, întatzieri la şcoală, absentări
nemotivate sau abandon şcolar
-schimbarea comportamentului acasă, pierderea interesului pentru familie şi
activităţile de familie
- dificultăţi de concentrare, distrat, uituc, o lipsă de motivaţie în general,
pierderea energiei, a stimei de sine, o atitudine de nepăsare
- frecvent hipersensibil, îţi pierde repede cumpătul, sau are resentimente
puternice
- stări de iritabilitate sau mînie,stare de prostraţie sau dezorientare
- comportament excesiv de secretos ,necinste cronică
- o nevoie inexplicabilă de bani-,paranoia,schimbări ale obiceiurilor de toaleta

1.7.Droguri licite şi droguri ilicite

Drogurile licite se divid, potrivit unor origini, la rândul lor, în droguri

recreative şi droguri utilitare.
Experţii francezi includ în categoria drogurilor ilicite produsele
stupefiante (în afara cadrului prescripţiei medicale) cât şi anumite produse
neclasate ca stupefiante şi deturnate de la folosirea lor normală (dizolvanţi,
solvenţi, ciuperci halocinogene, substanţe de sinteză, medicamente
dezinhibitoare etc.).
În rândul celor dintâi întâlnim: alcoolul, ceaiul, cafeaua, tutunul, cola,
betelul etc., iar printre cele din urmă – produsele farmaceutice şi chimice cu
multiple utilizări terapeutice.
Alcoolul, motivat (aniversări, recepţii etc.) sau nu, reprezintă un obicei
cotidian din viaţa fiecăruia dintre noi, încât trecem cu o uşurinţă de neiertat,
peste faptul că acesta este unul dintre drogurile cu proprietăţi dependogene
marcante.
Deşi nesemnificative la prima vedere, consecinţele consumului de alcool
nu sunt de neglijat:
- alcoolul afectează sistemul nervos central al consumatorului, îi reduce
funcţiile cognitive şi îl face indiferent la tot ce se întâmplă în jur, ajungând la un
timp un „mare absent”;

17
- atacă vorbirea consumatorului şi îl împiedică să se facă înţeles – vorbirea,
fiind al doilea sistem de semnalizare, reprezintă principalul mod de exprimare şi
comunicare între oameni;
- scade acuitatea vederii consumatorului şi îl expune accidentelor;
- estompează logica. Logica specifică fiinţei umane în evoluţia sa conduce la
progres şi civilizaţie, întrucât fără raţiune viitorul nostru înseamnă doar
degradare fizică şi mizerie morală2.
Tutunul conţine nicotină (alcaloid) care se regăseşte în ţigări, tutun
pentru pipă, trabucuri, plasturi şi ajunge în organism prin fumat, mestecat sau
absorbţie cutanată3.
În afară de nicotină, fumul ţigărilor conţine circa 4.000 de substanţe
chimice, dintre care enumerăm: gudronul, monoxidul de carbon, amoniacul,
cianura, arsenicul, creozolina, fenolina, D.D.T., piridina, nichelul ş.a.
Tutunul, dincolo de alura de falsă virilitate pe care o dă celor care îl
utilizează, poate cauza:
- creşterea tensiunii arteriale, iritarea mucoasei nazo-faringiene şi a laringelui,
convulsiile, starea de slăbiciune musculară, colapsul, lezarea mucoaselor
buzelor;
- cancer localizat la gură, căile respiratorii sau la plămâni ;
Cafeina (cofeina) este un alcaloid extras din boabe de cafea, din frunze
de ceai etc. Întrebuinţat în medicină ca tonic al sistemului nervos central,
cardiac etc. Cafeaua, alături de tutun şi alcool, sunt considerate „toxice de
plăcere” şi reprezintă droguri foarte accesibile, larg răspândite şi utilizate, fiind
consumate de cele mai multe ori împreună4. În mod curent, ele nu pun probleme
individuale şi sociale, însă abuzul, consumul exagerat al acestora, poate
determina efecte nedorite şi induce dependenţă.

Substanţele volatile sunt acele substanţe chimice organice ce emană

vapori cu proprietăţi psihoactive, care, la prima vedere, cu greu ar putea fi
etichetate droguri. Consecinţa „aspirării” de substanţe chimice se poate
manifesta prin: sufocări, leşinuri, convulsii, stopuri cardiace, afecţiuni hepato-
biliare, leziuni cerebrale, boli de plămâni, cu caracter temporar sau permanent.

Convenţia unică asupra stupefiantelor din 1961 arată că drogurile ilicite,

aşa cum sunt ele definite în lege, reprezintă substanţe ori produse naturale,
2
3

18
sintetice sau semisintetice care, consumate în mod inutil şi în afara prescripţiilor
medicale, în exces, conduc la dependenţă sigură a consumatorului faţă de ele. În
toată lumea aceste substanţe sunt supuse unui regim strict tocmai din cauza
efectelor negative la care se poate ajunge, fiind considerate substanţe psihotrope
şi supuse controlului internaţional.

Omenirea a devenit conştientă de pericolul traficului şi consumului ilicit

de droguri o dată cu amplificarea acestuia şi descoperirea efectelor nocive
asupra organismului, fapt pentru care organizaţiile internaţionale au adoptat o
serie de convenţii pentru îngrădirea şi chiar interzicerea acestuia.

În pofida apariţiei şi concurenţei unor noi forme de criminalitate – sau

poate tocmai de aceea – şi cu toate eforturile umane şi financiare depuse în
ultimii ani de comunitatea mondială, fenomenul consumului şi traficului de
droguri reprezintă încă o tristă permanenţă a începutului de mileniu şi o sfidare
mereu prezentă pentru serviciile de aplicare a legii.

Ca atare, putem aprecia că efectele consumului de droguri, indiferent de

sfera din care provine (licită sau ilicită), se resimt nu numai pe plan social ci şi
sub aspect juridic.

Astfel, pentru drogurile apreciate tradiţional ca fiind licite, consumul este

nerestrictiv, putând fi comercializate pe orice piaţă, încurajându-se chiar
promovarea şi publicitatea lor, pe când în ceea ce priveşte regimul juridic al
drogurilor considerate ilicite, acesta este total diferit, în sensul că producţia şi
vânzarea sunt sever încorsetate, iar propaganda în favoarea lor este considerată
ca fiind apologie şi ca atare este nepermisă şi sancţionată penal.

Drept urmare, calificarea juridică în acest caz este diferită: „consumul

devine abuz, comercializarea se transformă în trafic, promovarea devine
incitare”.

Ca o altă consecinţă, dacă pentru drogurile licite se aplică regulile

economiei de piaţă, cu valenţele sale, pentru cele considerate ilicite se instituie,
în schimb, un riguros program de contracarare, la toate nivelurile, în scopul
eradicării lor. Pe de altă parte, se impune să evidenţiem şi faptul că această
distincţie arbitrară ori chiar cu semnificaţie politică are numeroase conotaţii şi
de altă natură, care alimentează mişcările născute pe plan internaţional dar şi la
nivel naţional, tot mai numeroase, ce solicită dezincriminarea penală pentru
consumul unor droguri ilicite.

19
 Drogurile recreative nu sunt, cu rare excepţii, îngrădite în ceea ce priveşte
fabricarea,depozitarea, transportul, deţinerea şi consumarea. Cele din a doua
categorie fac însă obiectul unui regim juridic bine stabilit, căutându-se pe
această cale, prevenirea deturnării lor din circuitul legal şi alimentarea pieţelor
subterane de consum.

Convenţia unică asupra stupefiantelor din 1961 arată că drogurile ilicite,

aşa cum sunt ele definite în lege, reprezintă substanţe ori produse naturale,
sintetice sau semisintetice care, consumate în mod inutil şi în afara prescripţiilor
medicale, în exces, conduc la dependenţă sigură a consumatorului faţă de ele. În
toată lumea aceste substanţe sunt supuse unui regim strict tocmai din cauza
efectelor negative la care se poate ajunge, fiind considerate substanţe psihotrope
şi supuse controlului internaţional.

Omenirea a devenit conştientă de pericolul traficului şi consumului ilicit

de droguri o dată cu amplificarea acestuia şi descoperirea efectelor nocive
asupra organismului, fapt pentru care organizaţiile internaţionale au adoptat o
serie de convenţii pentru îngrădirea şi chiar interzicerea acestuia.

Astfel, pentru drogurile apreciate tradiţional ca fiind licite, consumul este

nerestrictiv, putând fi comercializate pe orice piaţă, încurajându-se chiar
promovarea şi publicitatea lor, pe când în ceea ce priveşte regimul juridic al
drogurilor considerate ilicite, acesta este total diferit, în sensul că producţia şi
vânzarea sunt sever încorsetate, iar propaganda în favoarea lor este considerată
ca fiind apologie şi ca atare este nepermisă şi sancţionată penal.

Drept urmare, calificarea juridică în acest caz este diferită: „consumul

devine abuz, comercializarea se transformă în trafic, promovarea devine
incitare”.

II. Tratamentul juridico-penal al infracţiunilor privind

combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri

Pana in prezent, in Romania sunt in vigoare urmatoarele legi :

-Legea Nr. 143/2000 privind combaterea traficului şi consumului

ilicit de droguri

20
 - Legea Nr. 169/2002 privind modificarea şi completarea Codului
penal, a Codului de procedură penală şi a unor legi speciale

- Legea Nr. 522 din 24 noiembrie 2004 pentru modificarea şi

completarea Legii nr. 143/2000 privind combaterea traficului şi consumului
ilicit de droguri

- Ordinul Ministerului Sănătăţii şi Familiei Nr. 251/240/292

din 8 aprilie 2002 pentru aprobarea Listei cuprinzând produsele farmaceutice
de uz uman şi veterinar care conţin substanţe ce intră sub incidenţa Legii nr.
143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri

- Ordinul Ministerului Sănătăţii şi Familiei Nr. 848/709/217 din

12 septembrie 2003 privind modificarea şi completarea Ordinului ministrului
sănătăţii şi familiei, al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor şi al
ministrului industriei şi resurselor nr. 251/240/292/2002 pentru aprobarea Listei
cuprinzând produsele farmaceutice de uz uman şi veterinar care conţin substanţe
ce intră sub incidenţa Legii nr. 143/2000 privind combaterea traficului şi
consumului ilicit de droguri

- Legea Nr. 300/2002 privind regimul juridic al precursorilor folosiţi

la fabricarea ilicită a drogurilor

- Legea Nr. 505 din 17 noiembrie 2004 pentru modificarea şi

completarea Legii nr. 300/2002 privind regimul juridic al precursorilor folosiţi
la fabricarea ilicită a drogurilor

-Legea 73/1969 si instructiunile nr 103/1970 se adreseaza mai multor

segmente care intervin in circuitul substantelor cu regim stupefiant.

Astfel Legea se refera la urmatoarele aspecte :

o Fabricarea si conditionarea produselor si substantelor stupefiante ;

o Depozitarea, manipularea, ambalarea si transportul produselor si
substantelor stupefiante ;
o Activitatea cu produse si substante stupefiante in unitatile sanitare ;
o Activitatea cu produse si substante stupefiante in laboratoare ;
o Dotarea cu produse si substante de prim ajutor de pe vapoare si avioane ;
o Dezintoxicarea toxicomanilor ;

21
 Date referitoare la circulatia produselor si substantelor stupefiante

2.1. Caracterizarea politicii penale de lupta impotriva drogurilor

În capitolul II al Legii nr.143/2000 s-au introdus instituţii noi, şi anume

livrare supravegheată, investigator sub acoperire, lărgindu-se totodată şi
competenţele procurorului în activitatea de urmărire penală.
Livrările supravegheate sunt efectuate pentru a se descoperi întreaga reţea
de traficanţi de droguri, începând de la cultivator, producător şi până la
distribuitor şi consumator.
Măsurile de prevenire a consumului ilicit de droguri constau în totalitatea
activităţilor desfăşurate de instituţiile abilitate, în scopul evitării începerii
consumului, întârzierii debutului acestuia, evitării trecerii la un consum cu risc
mare şi promovării unui stil de viaţă sănătos1.
Agenţia Naţională Antidrog ţine evidenţa programelor de prevenire a
consumului de droguri derulate şi monitorizează programele aflate în derulare,
pe baza unei fişe standard aprobate prin decizie a preşedintelui Agenţiei
Naţionale Antidrog.
Măsurile de combatere a traficului şi a consumului ilicit de droguri
constau în totalitatea activităţilor desfăşurate de organele administraţiei publice
şi organele judiciare în acest sens.

2.2. Tratamentul juridic al infracţiunilor privind combaterea

traficului şi consumului ilicit de droguri

Legea Nr. 143 din 26 iulie 2000 privind combaterea traficului şi

consumului ilicit de droguri explică înţelesul expresiilor substanţe aflate sub
control naţional, arătându-se în acest sens că sunt drogurile şi precursorii
înscrişi în tabelele - anexă nr. I –IV din lege. De asemenea, legiuitorul defineşte
noţiunea de droguri ca fiind plantele şi substanţele stupefiante ori psihotrope
sau amestecurile care conţin asemenea plante şi substanţe, înscrise în tabelele
nr. I-III, iar precursorii fiind substanţele utilizate frecvent în fabricarea
drogurilor, înscrise în tabelul nr. IV.

Potrivit Legii nr.143/2000 constituie infracţiuni:

- cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea,
transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu

22
orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte
operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc ori a
drogurilor de mare risc, fără drept;
- fapta de introducere sau scoatere din ţară, precum şi importul ori exportul de
droguri de risc ori de mare risc, fără drept;
- cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea,
transformarea, cumpărarea sau deţinerea de droguri de risc sau a drogurilor de
mare risc pentru consum propriu, fără drept;
- punerea la dispoziţie, cu ştiinţă, cu orice titlu, a unui local, a unei locuinţe sau
a oricărui alt loc amenajat, în care are acces publicul, pentru consumul ilicit de
droguri ori tolerarea consumului ilicit în asemenea locuri;
- prescrierea de droguri de mare risc, cu intenţie, de către medic, fără ca aceasta
să fie necesară din punct de vedere medical ori fapta de eliberare sau obţinere,
cu intenţie, de droguri de mare risc, pe baza unei reţete medicale fără ca acest
lucru să fie necesar ori reţeta medicală să fie falsă;
- administrarea de droguri de mare risc unei persoane, în afara condiţiilor legale;
- furnizarea, în vederea consumului, de inhalanţi chimici toxici unui minor;
- producerea, fabricarea, importul, exportul, oferirea, vânzarea, transportul,
livrarea cu orice
titlu, trimiterea, procurarea, cumpărarea sau deţinerea de precursori,
echipamente ori materiale, în
scopul utilizării lor la cultivarea, producerea sau fabricarea ilicită de droguri de
mare risc;
- organizarea, conducerea sau finanţarea unor fapte mai sus - menţionate;
- îndemnul la consumul ilicit de droguri, prin orice mijloace, dacă este sau nu
urmat de executare.
Pentru conturarea tuturor elementelor care alcătuiesc latura obiectivă a
infracţiunii se vor lua în calcul Drogurile şi alte bunuri care au făcut obiectul
infracţiunilor se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este
obligat la plata echivalentului lor în bani. De asemenea, acelaşi regim vor avea
şi banii, valorile sau orice alte bunuri dobândite prin valorificarea drogurilor şi
altor bunuri2.
Drogurile ridicate în vederea confiscării se distrug cu excepţia:
a) medicamentele utilizabile, care au fost remise farmaciilor sau unităţilor
spitaliceşti, după avizul prealabil al Direcţiei farmaceutice din cadrul
Ministerului Sănătăţii;
b) plantele şi substanţele utilizabile în industria farmaceutică sau în altă
industrie, în funcţie de natura acestora, care au fost remise unui agent economic
public sau privat, autorizat să le utilizeze ori să le exporte;
1 Potrivit articolului 4 aliniatul 1 din Hotărârea Nr.860 din 28 iulie 2005 pentru
aprobarea Regulamentului de aplicare a
dispoziţiilor Legii nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului ilicit
de droguri, publicată în MO Nr. 749

23
din 17 august 2005.
2 Potrivit articolului 17 din Legea nr.143 din 26 iulie 2000 privind combaterea
traficului şi consumului ilicit de droguri
publicată în Monitorul Oficial Nr. 362 din 3 august 2000, cu modificările şi
completările aduse prin Legea Nr. 522 din
24 noiembrie 2004 publicată în Monitorul Oficial Nr.1155 din 7 decembrie
2004.239
c) unor cantităţi corespunzătoare, care vor fi păstrate în scop didactic şi de
cercetare ştiinţifică sau au fost remise instituţiilor care deţin câini şi alte animale
de depistare de droguri, pentru pregătirea şi menţinerea antrenamentului
acestora, cu respectarea dispoziţiilor legale3.

III. Politici de armonizare legislaativa si strategii privind

combaterea consumului de droguri in Uniunea Europeana si
Romania

In data de 17/18 iunie 2004 Consiliul European a invitat Consiliul sa

consimta la o Noua Strategie Europeana pe Droguri pentru perioada 2005-
2012 pana in decembrie 2004.Aceasta noua Strategie pe Droguri este bazata in
primul rand pe principiile fundamentale ale Uniunii Europene , sustinand cu
prioritate valorile esentiale le Uniunii : demnitatea umana, libertate,
democratie,egalitate, solidaritate, statul de drept si respectarea drepturilor
omului.Strategia urmareste sa protejeze si s aimbunatateasca starea de bine a
societatii si a individului, sa promoveze sanatatea publica , sa ofere un nivel
ridicat de securitate pentru cetateti si sa adopte o politica echilibrata in
abordarea problemei drogurilor. Strategia europeana pe Droguri 2005-2012 va
urmari vor urmari rezultatele urmatoare concrete : ’’ Reducerea masurabila a
consumului de droguri,a dependentei si a riscurilor medicale si sociale prin
dezvoltarea si imbunatatirea unui sistem de reducere a cererii care sa fie efectiv
si integrat, bazat pe rezultate stiintifice care sa includa prevenirea, interventia
rapida, tratamentul, prevenirea riscurilor si reintegrarea socviala in statele
membre UE. Masurile d ereducere a cererii trebuie sa ia in considerare toate
problemele sociale si medicale produse de consumul si abuzul de droguri
precum si de policonsum, impreuna cu substante psihoactive « legale » cum
sunt alcoolul si tutunul ’’

Un astfel de sistem de reducere a cererii implica urmatoarele masuri :

24
 - Prevenirea oamenilor sa inceapa sa consume droguri
- Prevenirea consumului experimental sa devina consum regulat ;
- Interventii rpide pentru comportamentele la risc ;
- Asigurarea de programme de tratament conform ultimelor informatii
stiintifice, care sa ofere toata gama de masuri terapeutice existente ;
- Asigurarea de programme de reabilitare si reintegrare sociala ;
- Reducerea consecintelor medicale asociate consumului de droguri .

3.1. Strategia nationala

Romania, in vederea integrarii in Uniunea Europeana, a inceput

armonizarea strategiei nationale in concordanta cu recomandarile Centrului de
Monitorizare a Drogurilor si a Dependentei de Drog inca din 2001.

Prin emiterea Ordinului nr. 4425/ 5 septembrie 2001 fost infiintata

Comisia interministeriala pentru prevenirea consumului ilicit de droguri,
constituita din reprezentanti ai urmatoarelor Ministere : Ministerul de Interne,
Ministerul Sanatatii si Familiei, Ministerul Administratiei Publice, Ministerul
Educatiei si Cercetarii, Ministerul Tineretului si Sportului.

La nivelul judetelor si al municipiului Bucuresti se infiinteaza Centre de

prevenire si consiliere antidrog formate din reprezentanti ai inspectoratelor
judetene de politie, inspectoratelor scolare, directiilor de sanatate publica,
directiilor de tineret si sport, directiile de protectia copilului si ai societatilor
civile.

1) Comisia interministeriala :
 Ia decizii in vederea coerentei in procesul de prevenire a

consumului de drog
 Elaboreaza strategia nationala si programul national de prevenire a

consumului de droguri
Coordoneaza strategiile si programele locale de prevenire a
consumului de droguri


Coordoneaza strategiile si programele locale de prevenire a

consumului de droguri
 Organizeza si pregateste reteaua de specialisti in domeniul

prevenirii consumului ilicit de droguri prin cursuri intensive de

scurta durata
 Elaboreaza si avizeza materialele educationale

25
  Creeaza baza nationala de date si punctul de informare si
documentare national privind prevenirea consumului ilicit de
droguri
 Colaboreaza cu comisii internationale similare din alte state

2 ) Comisiile judetene/ ale sectoarelor

 Coordoneaza activitatea d eprevenire a consumului de droguri la nivel

judetean si elaboreaza strategii preventive
 Organizeaza si sustin programele locale de prevenire a consumului de
droguri
 Organizeaza si pregatesc reteaua preventiva la nivel local ( politisti, cadre
didactice, cadre sanitare, medici de familie, farmacisti, asistenti sociali,
organizatii neguvernamentale etc) prin cursuri intensive care sa vizeze
cunoasterea drogurilor , simptomatologia consumatorului de droguri,
consecintele imediate si pe termen lung, modalizati de relationare.
 Organizeaza intalniri publice cu tematica adecvata
 Acorda consiliere individuala si de grup
 Colaboreaza cu mass – media si cu alte institutii : biserica , ONG- uri
 Isi creeaza propri baza de date si documentare care va fi folosita in
procesul educational

Activitati comune :

- Realizarea campaniilor de informare

- Realizarea unor materiale de informare
- Realizarea unor materiale de cercetare in domeniu
In contextul general al pregatirii pentru aderare si al armonizarii
strategiilor nationale, a fost elaborata Strategia Nationala Antidrog pentru
perioada 2005-2012 in concordanta cu prevederile noii strategii europene in
domeniu prin care se stabilesc obiectivele generale si specifice pentru
reducerea cererii si ofertei de droguri , pentru intarirea cooperarii
internationale si dezvoltarea unui sistem global integrat de informare,
evaluare si coordonare privind fenomenul drogurilor .Aceasta a fost
publicata in MO in februarie 2005. Aici se subliniaza ca “ la sfarsitul
perioadei 2005- 2012, in Romania va functiona un sistem integrat de
institutii si servicii publice care va asigura reducerea incidentei si prevalentei
consumului de droguri in randul populatiei generale, asistenta medicala,
psihologic si sociala a consumatorilor de droguri si eficientizarea activitatilor

26
de prevenire si combatere a productiei si traficului ilicit de droguri si
precursori.’’

In Europa, cooperarea contra traficului de stupefiante s-a sprijinit in

mare parte pe Actul Unic European din 1987. Actul unic a introdus
conceptul « mersul unic » in interiorul frontierelor Comunitatii Europene,
asigurand libera circulatie a persoanelor, serviciilor, capitalurilor si a
marfurilor. Uniunea Europeana a luat masuri pentru a impiedica traficul de
droguri. , urmarind :

- Cooperarea politiei contra traficului de stupefiante atunci cand

cuprinde doua state membre sau mai multe si cooperarea vamala
- Lupta contra spalarii banilor, in vederea impiedicarii traficantilor de a
disimula si exploata produsul crimei
- Lupta contra deturnarii precursorilor (a stii utilizarea produselor
chimice)

27
Bibliografie

Natalia Drugescu, Medicină legală, Ed. Printech, 2001

Valentin Stroescu, Farmacologie, Ed. All, Bucureşti, 1999

Legea 73/29 decembrie 1969- privind regimul produselor si al substantelor

stupefiante

Legea 143/26 iulie 2000 privind combaterea traficului si consumului ilicit de

droguri

Hotararea nr 1489/18 decembrie 2002 privind infiintarea Agentiei Nationale

Antidrog- MO nr.956/27 dec 2002

Legea nr 73 / 27 ianuarie 2005 privind aprobarea Strategiei nationale antidrog in

perioada 2005-2012 , publicata in MO nr 112/3 februarie 2005

Conventia Natiunilor Unite contra traficului ilicit de stupefiante si substante

psihotrope- 1988

http://ms.politiaromana.ro/prevenire/legislatie/legislatie_droguri.html

28