Lucrarea practică nr.

Cenușerul sau cenușarul (Ailanthus altissima) (fig.1) denumit și fals

oțetar, arbore puturos, este un arbore ornamental exotic, cu câteva
varietăți cunoscute, din familia simarubacee. Este originar din China și
Coreea, introdus în Europa în secolul al XVIII, foarte răspândit în Câmpia
Română. Are o tulpină înaltă de 15–30 m, cu o coroana largă. Trăiește 50
de ani. Scoarța este netedă, strălucitoare, cu frunze compuse lungi ca ale
salcâmului,(fig.2) care emană un miros neplăcut când sunt strivite.
Înflorește în mai-iunie cu flori mici, galbene-verzui, cu miros neplăcut,
îngrămădite în panicule compuse. Fructele sunt samare roșii, cu sămânța
aripată.(fig.3) Cenușerul drajonează foarte puternic, vegetează bine în
climat cald și uscat; rezistă la fum și gaze, dar suferă de geruri. Este utilizat
în lucrări de ameliorare a terenurilor degradate și la fixarea coastelor în
regiunile uscate, ca arbore ornamental, iar frunzele și scoarța au
întrebuințări medicinale

Fig.2

Fig.3
Fig.1