Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie “Nicolae Testemițanu’’ din

Republica Moldova

Referat
Tema : Călirea organismului

Realizat: Iuliana-Gabriela Horaicu M2124

Profesoara: Miron Svetlana

Chișinău 2021
Călirea organismului
 Plan:
1. Noțiune de călire. Efectele blologice ale călirii.
2. Principiile organizării călirlii organismului.
3. Călirea cu aerul.
4. Călirea cu apa.
5. Căllrea cu razele solare.
6. Călirea în practica sportivă.

Noțiune de călire. Efectele blologice ale călirii.

Călirea reprezintă o sistemă de măsuri igienice, folosită de către om în vederea sporirii

rezistemei organismutui la acțiunea factorilor meteorologici (frig, căldură, insolaţie solară,
presiune atmosferică redusă etc.) și prevenirea bolilor de răceală.
Efectul călirii organismului cu un anumit factor este specific. adică la contactul sistematic
cu frigul el devine mai rezistent la frig, iar sub influenţa căldurii - la căldură.Concomitent cu
efectele specifice se manifestă și cele ne
specifice exprimate prin ameliorarea stării functionale a sistemetor de organe,
rezistenţa la maladiile infecţioase, capacitate de muncă intelectuală si fizică, stare psiho-
emoţională echilibrată etc.
Esența fiziologică a călirii constă in antrenarea sistematică a organismului, indeasebi a
aparatului de termoreglare, la actiunea factorilor meteorologici.
Aceasta contribuie, pe de o parte , la diminuarea pragului de sensibilitate a termoreceptorilor
pielii , iar pe de altă parte, la perfecționarea relaţiilor reciproce dintre organe, la formarea
sistemelor functionale. Prezenţa acestora asigură adaptarea organismutui la modificările variate
ale temperaturii mediului ambiant.
Reactii adaptive sănt depistate în sistemele nervos, endocrin, cardiovascular, respirator etc.
Valorile de temperatură sub +15 grade C sânt recepționate de termoreceptorii
pielii, care prin intermediul sistemului nervos, asigură constricția vaselor sangvine
periferic . Ca rezultat, patul de sânge de la suprafața corpului se orientează spre
țesuturile profunde, spre organele interne şi le protejează de răcire. Scade diferența
dintre temperatura corpului şi cea a aerului , ceea ce contribuie la micşorarea
cedării căldurii şi menținerea constanței temperaturii corpului. Concomitent
sporeşte şi scindarea substanțelor organice, însoțită de degajare de căldură.
La valorile de temperatură peste +20 grade C acest proces se reduce la
minimum, are loc dilatarea vaselor sangvine periferice cu cedare de căldură în
exterior.
În procesul evoluției omului mecanismele de adaptare a organismului la frig
s-au perfectat continuu, în adaptarea acestuia la valorile de temperatură redusă pot
fi distinse următoarele faze: prima - la contactul cu aerul rece ateriolele mucoasei
căilor respiratorii şi ale pielii se constrictă , temperatura acestora scade; în a doua -
în mod reflector, prin intermediul sistemului neuro-endocrin, sporeşte scindarea
substanțelor organice în muşchii scheletici, ficat şi alte organe interne , se
intensifică circulația sangvină, se resimte un flux de căldură în tot corpul; in a treia
- apare horepilația ("pielea de gâscă"), se încep frisoanele (tremur al întregului
corp), pielea se răceşte şi devine cianotică ("vânătă").Instalarea acestor modificări
denotă încordarea mecanismelor de adaptare a organismului la frig, în organizarea
procedeelor de călire este important să nu admitem apariția lor.
La persoanele călite durata primei faze de adaptare la frig este scurtă,
temperatura pielii şi a mucoaselor se reduce ne esențial, iar modificările din faza a
doua se mențin timp indelungat.
Schimbările ce intervin în faza a doua au o influență benefică pentru
organism:
- în procesul de termogeneză ca sursă energetică sânt utilizate lipidele şi
glucidele, ceea ce micşorează riscul obezității şi diabetului zaharat;
- antrenarea sistematică a arteriolelor la acțiunea frigului şi căldurii
impune vasele să se constricte şi să se dilate în dependență de condițiile mediului
extern. Această "deprindere" are o importanță deosebită în prevenirea maladiei
hipertensive, caracterizată printr-un spasm excesiv al arteriolelor şi sporirea
tonusului pereților vasculari;
- sub actiunea frigului se activează funcția timusului, care deține un roi
important în asigurarea imunității organismului, protejändu-1 de bacterii patogene,
virusuri, celule canceroase, adică de maladii infectioase, boli oncologice;
- glandele suprarenale, dirijate de hipofiză, sporesc producția de cortizon,
care facilitează procesul de adaptare a organismului la stările de stres, intervenite
în rezultatul eforturilor fizice, situațiilor de conflict, suprasolicitărilor intelectuale
etc.
Eficiența călirii depinde de durata acțiunii factorului de călire (apa, aer, raze
solare); modul de utilizare (fricțiune, abluțiune, duş, înot etc), activitatea motrice în
timpul procedurii, intensitatea călirii. O importanță deosebită în fortificarea
sănătății o pot avea procedurile de călire locală a căilor respiratorii, picioarelor,
trunchiului etc.

Principiile organizării călirlii organismului.

Procedurile de călire pot fi începute la orice värstă, dar formarea acestor
deprinderi în tinerețe şi menținerea lor în decursul vieții mature, deschid
posibilități mai largi de păstrare şi întremare a sănătății, sporesc longevitatea.
Persoanele cu o sensibilitate sporită la factorii termici trebuie să fie mai precauți la
selectarea factorilor şi formelor de călire, li se recomandă urmarea strictă a
indicațiilor medicului de familie, referitoare la problema în cauză.
Investigațiile speciale în domeniul călirii organismului, denotă ca efecte
benefice în starea sănătății pot fi obținute doar în cazul organizării corecte a
procedurilor de călire, respectarea următoarelor principii:

1. Practicarea sistematică, adică repetarea zilnică a procedurilor de călire.

Numai în aşa caz modificările funcționale, aparente la nivel de celulă,
tesut, organe, sisteme de organe, se pot acumula, determinând adaptabilitatea organismului la
schimbările mediului ambiant, întreruperile de 2-3 săptămâni se soldează cu pierea acestor
calități.
2. Trecere treptată şi succintă de la doze mici şi proceduri simple la influență
puternică şi complexă a factorilor meteorologici.
3. Evaluarea particularităților individuale ale persoanei ce urmează a se căli
(vârsta, starea sănătății). Reacția biologică a diferitor persoane la procedee şi doze
analogice este diferită. Copiii, persoanele slab dezvoltate fizic, sedentare, bătrânii
sänt mai sensibili la acțiunea factorilor externi, la oscilațiile lor.
4. Folosirea diferitor mijloace şi forme de călire asigură rezistența
organismului la diverşi factori meteorologici, care în condiții reale acționează în
complex (scăldatul, bronzarea etc).
5. Efectul asanativ al procedurilor de călire sporeşte, dacă acestea sânt
organizate într-un regim dinamic, activ. Ocupațiile cu natația, atletismul, turismul,
alpinismul, patinajul sânt foarte eficiente în acest sens.
6. Asocierea procedeelor locale şi generale. Procedeele de călire generală
prevăd călirea întregului organism, cele locale - doar a anumitor sectoare. Ultimele
dispun de o acțiune mai slabă, comparativ cu cele generale, dar fiind folosite corect
sporesc rezistența picioarelor, gâtului la acțiunea frigului, curenților de aer.
7. Autocontrolul. Ca indici informativi urgenți ai eficientei călirii pot servi:
somnul normal, pofta de mâncare, capacitatea de muncă, dispoziția bună.
8. Cointeresarea în rezultate semnificative ale călirii, atitudinea pozitivă față
de procedeele de călire.

Călirea cu aerul.
Călirea cu aerul este cel mai simplu şi mai accesibil procedeu de călire. El
poate fi organizat în mod special sau obținut în mod involuntar, îmbrăcând haine
uşoare, ce permit circulația liberă a aerului sub ele.
Cele mai reuşite locuri de organizare a băilor de aer sânt parcurile, amplasate
în sectoarele "curate" ale oraşului.
Pe ploaie, ceață, viteză a vântului de peste 3 m /s , organizarea băilor de aer
este contraindicată.
İn dependență de senzațiile produse asupra pielii băile de aer se clasifică în:
- calde (t- 20-30grade C);
- răcoroase (t - 14-20grade C);
- reci (t - mai mici de 10 grade C).
Procedeele speciale de călire a organismului pot fi începute la temperatura
aerului din încăpere de +18 +20 grade, cu descoperirea totală sau parțială a
corpului. Atât timp cât ne vom preocupa de aranjarea lenjeriei, igiena personală,
receptorii termici ai pielii se vor adapta la temperatura aerului din odaie. Obținând
deja o rezistență la frig, putem aerisi încăperea, deschizând temporar ferestruica
sau uşa balconului. Vom da dovadă de bun simt, străduindu-ne să ne activizăm
mişcările şi chiar, ceea ce e mai rațional, să practicăm gimnastica de înviorare într-
un tempo moderat, timp de 5-7 min.
Cu timpul procedeele de călire pot fi realizate la aer liber. Primele băi,
practicate de persoanele practic sănătoase la temperatura 15-20 grade, vor avea o
durată de 20-30 min. Zilnic ea poate fi mărită cu 10 min., timpul general atingând
valoarea de 2 ore.
Persoanele, care au realizat cu succes această etapă, pot trece la călirea cu aer
mai rece - de 10-15 grade, începând cu durata de 15-20 min. E rațional să îmbinăm
procedeele de călire cu lucrul în gospodărie ori gimnastica activă.
Asortimentul hainelor il vom selecta individual, luând în vedere sensibilitatea
noastră la frig. E important să nu admitem apariția frisoanelor, care ne reduc
dorința de a repeta sistematic procedura.

Printre cele mai freevente forme nozologice ale maladiilor sistemului

respirator, inregistrate la maturi, sint "bolile de răceală". Ele intervin in rezultatul
acțiunii curenților de acr asupra unor sectoare limitate ale corpului (gåt, cap, şale,
picioare). în acest caz, impulsurile nervoase aferente, transmise de la periferie
(piele, muşchi) spre sistemul nervos central, sânt insuficiente după număr şi putere,
pentru a declanşa din partea acestuia o reacțic de protectie eficientă. Ca rezultat,
sub actiunea frigului, vasele sangvine superficiale se constrictă (arteriolele pielii),
intervine subnutriția tesuturilor cu oxigen şi substanțe nutritive, are loc acumularea
acidului lactic şi altor produse de deşeu, modificarea mediului intern şi dereglarea
activității fermenților ce participă la procesele de oxidoreducere. Suferă
terminațiile nervoase, care functionează "normal" doar la menținerea constanței
(relative ) a mediului intern al organismului.
Bäile de aer răcoroase şi reci sporese rezistența organismului la actiunea
curenților de aer, dar ele pot fi practicate numai de către oamenii sănätoşi, ce au
trecut un control medical riguros. Pentru ultimii se recomandă călirea cu curenți de
aer organizați special, care actionează concomitent pe toată suprafata corpului.
Pentru persoane de toate värstele sänt folositoare plimbärile la aer liber, somn
cu ferestuica deschisä, atât timp cât temperatura acrului din exterior depăşeşte
valoarca de +10 grade C.

Călirea cu apa.

Călirea cu apa, de regulă, se organizează după primirea băilor de aer, care

redue sensibilitatea organismului la frig şi asigură o adaptare mai lejerä a acestuia
la temperaturi reduse.
La călirea cu apa, modificările ce se produe în sistemele de organe sânt mai
pronunțate şi mai diverse, comparativ cu efectele băilor de aer, ceea ce necesită o
dozare atentă a agentului termic, a duratei de acțiune a acestuia. Apa dispune de o
conductibilitate termică deosebită, ce depăşeşte de 28 ori acest indiciu pentru aer.
Aceasta impune o mobilizare activä a sistemului nervos central şi a aparatului de
termoreglare in adaptarea organismului la frig, manifestată prin intensificarea
circulatici sangvine, sporirea termogenezei ete.
 Sub acțiunea procedeelor de călire cu apa (abluțiuni, fricțiuni umede, scăldat)
pielea se ingroaşă şi devine mai rezistentă la actiunile mecanice din exterior.
Aceste modificări sånt mai evidente la utilizarea apei maritime. Sărurile minerale,
dizolvate in ea, dubese pielea şi o asanează.
Principalul factor de călire este temperatura apei, dar nu durata procedeului.
Din acest considerent , pentru păstrarea sănătățiii, vom respecta regula: cu cit e mai
rece apa, cu atât mai scurt va fi timpul ei de contact cu corpul.
Vara şi toamna - sânt cele mai prielnice anotimpuri pentru a începe călirea cu
apa. Temperatura acrului trebuie să varieze intre 17-20 grade, iar temperatura apei
între 20-24 grade. La fiecare 3-4 zile temperatura apei se va micşora cu un grad,
astfel ea după 1,5-2 luni, în dependență de starea sănătății, să oscileze intre 20-16
grade.
Recomandăm următoarele forme de călire cu apa: fricțiuni umede, ablutiuni,
duş, scăldatul.
Fricțiunile umede pot fi practicate pe parcursul întregului an, în decursul
câtorva zile corpul se va fricționa cu un ştergar umed, burete ori cu mâna, în
următoarea succesiune: mâinile, gåtul, pieptul, abdomenul, spatele, picioarele.
Mişcările se vor efectua in direcția circulației sangvine, după ce, pielea se va
frecționa cu un ştergar uscat pånă la înroşire, timp de 2-3 min.
Pentru a spori excitabilitatea receptorilor nervoşi la acțiunile externe, în apă se
poate adăuga sare (3 lingurite la un litru de apă) ori alcool ( 2-3 lingurite la un litru
de apă).
Abluțiunile generale se efectuează la următoarea etapă de călire. Apa din
căldări, stropitori, ceainice se toarnă pe spate la distanța de 5-8 cm de la corp,
astfel ea ca să se seurgă treptat pe piept, abdomen, membre.
în continuare corpul se fricționează până la înroşire cu un ştergar uscat.
Durata procedeului constituie 3-4 min.
Abluțiunile locale prevăd sporirea rezistentei la frig a picioarelor, gåtului etc.
Abluțiunile picioarelor se practică zilnic, înainte de somn. Temperatura
inițială a apei 26-28 grade, reducând-o după o sāptāmână - două până la 12-15
grade. Procedeul se finalizează cu fricțiunea picioarelor cu un ştergar uscat pånă la
înroşire.
Abluțiunile contraste ale picioarelor se organizează utilizând două vase: în
unul turnăm apă fierbinte (t-35 grade, cu sporirea săptămânală a temperaturii cu l
grad până la 38-40 grade), în altul apă rece (t-20 grade, cu reducerea săptămânală a
temperaturii cu 1 grad până la 25 grade). La început menținem picioarele 2-3 min.
în apă fierbinte, apoi 30 s. în apă rece, repetām mişcările de 2-3 ori. Finalizăm
procedeul cu fricțiunea picioarelor cu un ştergar uscat până la înroşire.
Abluțiunile gatului se practică zilnic, atât dimineața cât şi seara. Temperatura
inițială a apei va constitui 23-25 grade C. Săptāmânal o reducem cu 1-2 grade,
atingând valorile de 5-10 grade.
Duşul. în dependență de temperatura apei se clasifică în:
Fierbinte (+39-42 grade);
Cald (+36-37 grade); Indiferent (+34-35 grade);
Rācoritor (+20-33 grade);
Rece (mai mică de 20 grade).
Pentru călire se practică duşul sub formă de ploaie de o intensitate moderată,
cu temperatura incipientă a apei de 30-35 grade, timp de 1 min. Cu timpul,
temperatura apei se micşorează, iar durata procedeului, ce include şi fricțiunea
uscată a corpului până la înroşire, va constitui în mediu 2 min.
Atingând un anumit nivel de călire se poate practica duşul contrast care este
foarte eficient pentru sportivi. Duşul contrast este un stimulator puternic a
activității sistemelor nervos central şi cardiovascular. El normalizează tonusul
arteriolelor, reduce tendința de spasm a acestora, sporeşte pofta de mâncare şi
capacitatea de muncă.
Scăldatul. Efectul asanativ al scăldatului este recunoscut unanim. El este
eficient în dezvoltarea armonioasă a organismului, în prevenirea scoliozei,
ameliorarea stării sistemului cardiovascular.
Acțiunea concomitentă a aerului, apei şi soarelui asigură o reacție
semnificativă de răspuns a organismului, sporirea posibilităților de adaptare a
acestuia la condițiile reale ale mediului ambiant. Din acest considerent , anume
scăldatul, mai ales în apā maritimă, este o formā optimā de călire.
Sezonul scăldatului începe la temperatura apei de 18-20 grade, iar a aerului
20-22 grade C. Se finalizează la temperatura apei de 12-13 grade, iar a aerului de
14-15 grade.
İn primele zile ne vom scălda doar o singură dată, timp de 2-5 min., iar mai
apoi de 2-3 ori (câte 10-20 min.), respectând un interval de 3-4 ore. întrând în
bazinul de apă ne vom scufunda rapid de 2-3 ori şi vom înota activ, ceea ce ne va
da posibilitate să ne adaptăm mai eficient la temperatura mediului acvatic. Aflarea
în apa de +20 grade, fără mişcări, timp de 15 s., se soldează cu cheltuieli de energie
de circa 100 kcal şi menținerea acestui regim poate conduce la apariția bolilor de
rāceală.
Fricțiunile cu zăpadă sânt procedee de mare intensitate pentru organism, din
care considerent pot fi practicate doar de oamenii sănătoşi, cu experiență de călire
cu alți factori, sub alte forme.
La început procedeul se efectuează în încăperi, fricționând corpul "până la
brâu" timp de 1-2 min. cu zăpadă, iar mai apoi cu un ştergar uscat până la înroşire.
Cu timpul se poate de-1 practicat şi la aer liber.
Scăldatul de iarnă este un procedeu ce suscită o excitare extremă a sistemului
nervos central, şi a celorlalte sisteme de organe. La aflarea în apă temperatura
corpului se micşorează cu 1-3 grade, iar a pielii cu 10-15 grade, brusc se intensifică
cheltuielile energetice, sporesc tensiunea arterială şi pulsul. După procedeu toate
mecanismele de adaptare suferă o încordare maximală, compensând deficitul
căldurii. Din aceste considerente scăldatul de iarnă poate fi recomandat doar
persoanelor sănătoase cu o experiență mare de călire.
La scăldatul în copca de gheață trebuie de respectat următoarele cerințe
igienice:
- copca va fi înzestrată cu o scăriță pentru întrare şi ieşire din apă;
- înainte de întrare în apă temperatura corpului trebuie să fie normală;
- în vestiarul, care se află în apropiere, se vor efectua exerciții
pregătitoare;
- durata aflării în apă pentru cei ce practică procedeul pentru prima dată va fi
de 20 s., pentru cei cu stagiu de 2 ani - 40-50s., 3 ani - 60-70s.;
- este bine de efectuat miscări de înot cu frecventă 30/min.
- nu trebuie practicate elemente competitionale ;
- imediat după ieşirea din apă ne ştergem bine şi îmbrăcăm halatul ori
costumul sportiv;
- în vestiar se îndeplineşte un complex de exerciții în vederea restabilirii
echilibrului termic;
- scufundările în copcă se organizează nu mai frecvent de 4 ori pe
săptămână.
Dereglările somnului, apatia, reducerea capacități de muncă sunt primele
semne ale călirii incorecte, in acest caz este solicitată consultatia medicului.

Călirea cu razele solare.

 Radiația solară pe Pământ este determinată de Soare. în componența
spectrului solar întră:
- razele vizibile, cu lungimea de undă de 780-400 mmk ;
- razele ultraviolete, cu lungimea de undă de 400-290 mmk;
- razele infraroşii, cu lungimea de undă de 300-780 mmk.
Razele ultraviolete sunt purtătoare de energie, iar cele infraroşii - de căldură.
Radiația solară are o acțiune biologică pronunțată pentru organismul uman.
De ea depinde ritmul normal al vieții, tonusul muscular, numărul eritrocitelor din
sânge, capacitatea de fagocitoză a leucocitelor, metabolismul general, ritmul
somnului etc.
Acțiunea razelor ultraviolete se foloseşte pentru călirea organismului. Sub
acțiunea acestor raze în piele se formează vitamina D, care condiționează influența
anti-rahitică. Ele exercită funcția bactericida, adică distrugerea microorganismelor
patogene de pe piele. Efectul de bronzare apare în consecința formării în celulele
pielii a melaninei, pigment care-i conferă corpului o culoare brună şi are rolul de
protecție a țesulurilor profunde de influența razelor ultraviolete. Sub acțiunea
razelor solare are loc dilatarea capilarelor pielii, canalelor glandelor sudoripare şi
sebacee, ameliorarea formării substanțelor histaminice, care pe cale umorală
reglează activitatea organismului.
Abuzul procedurii de bronzare poate avea consecințe neprielnice pentru om:
apariția cancerului pielii; dereglarea procesului de formare a fibrelor de țesut
conjunctiv în ea, apariția ridurilor. Cele mai acute urmări pot fi: arsurile, şocul
solar.
In călirea cu razele solare trebuie respectate o serie de reguli igienice, ce
contribuie la evitarea urmărilor negative în realizarea scopului propus:
1. Să folosim cel mai indicat timp de bronzare pentru zona noastră
climaterică -orele 8-11 dimineața, când razele solare cad pe suprafața pământului
sub un unghi de 30 grade.
2. Baia de soare se primeşte după 30-40 min. de la dejun.
3. Ne vom bronza în poziție orizontală, cu picioarele spre soare,
acoperind capul cu o pălărioară din paie . în timpul băii vom evita somnul.
4. Pentru dozarea băilor se pot utiliza următoarele metode:
- metoda minutară, care e eficientă pentru călirea oamenilor sănătoşi. Ei încep
bronzarea de la durata de 5-10 min., sporind timpul zilnic cu 5-10 min., ajungând
până la 2-3 ore, cu intervale de 15 min. petrecute la umbră, după fiecare oră de
bronzare;
-metoda calorică, în corespundere cu care durata de bronzare depinde de
cantitatea de energie ce-i revine 1 cm pătrat de piele. Energia solară se determină
cu actinometrul. Bronzarea începe de la doza zilnică de 5 kal/cm pătrat (o doză
biologică), atingând cu timpul 100-120 kal/cm pătrat;
-metoda expunerii pe segmente, începând, de exemplu, cu expunerea
membrelor inferioare, până la genunchi, apoi a coapselor, abdomenului, spatelui,
iar după 6 zile se ajunge la expunerea întregului corp timp de 30 min. Această
metodă este indicată pentru copii şi bătrâni.
5. La începutul călirii se organizează zilnic o singură baie , apoi se
ajunge la două, cu intervale de minimum 4 ore.
6. După terminarea băii de soare se recomandă odihnă la umbră timp de
10-12 min., urmată de duş.
Călirea cu razele solare este contra indicată în unnătoarele cazuri:
tuberculoză, febră, flux menstrual, sarcină, supra antrenament, excitabilitate
nervoasă sporită.
La înroşirea pielii şi apariția arsurilor de gradul 1 senzațiile neplăcute pot
diminua la acoperirea corpului cu un cearşaf umed. La arsurile de gradul 2,
manifestate prin apariția pustulelor cu lichid, este indicată prelucrarea acestora cu
soluție slabă de permanganat de potasiu sau cu alcool. Utilizarea grăsimii
împiedică cedarea căldurii în exterior şi este contraindicată.

Călirea în practica sportivă.

Călirea este o parte componentă a procesului de antrenament. Sportivul călit
se imbolnăveşte rar şi are posibilitatea de antrenare sistematică, necesară pentru
atingerea formei sportive. Rezistența organismului la acțiunea schimbătoare a
factorilor meteorlogici î-i permite să se adapteze uşor la diferite condiții
climaterice în care se desfăşoară competițiile:
Călirea cu aerul. Cercetările speciale efectuate asupra sportivilor, pregătirea
cărora decurge primordial în săli închise, denotă o rezistentă scăzută a acestora la
frig şi căldură, la variațiile de temperatură. Luptătorilor, halterofililor, gimnaştilor,
acrobaților le este indicată organizarea sistematică a unor antrenamente în aer liber,
înotul, practicarea sporturilor de iarnă (patinaj, schi etc).
Sportivii ce se antrenează în decursul anului sub cerul liber n-au nevoie de
proceduri speciale de călire cu aerul, organismul lor devenind involuntar rezistent
la actiunile mediului ambiant.
Călirea cu apa sub diferite forme trebuie să constituie o parte componentă a
regimului zilei sportivilor, înviorarea de dimineață va fi urmată de o abluțiune
generală ori duş contrast, însoțite de fricționarea pielei corpului până la înroşire.
înainte de somn se recomandă ablutiuni locale ale picioarelor, clătirea gurii cu apă
rece,
Sauna urmată de abluțiuni generale ori scufundare în bazinul cu apă rece este
o formă deosebită de călire a persoanelor cu deprinderi sistematice de călire.
Călirea cu razele ultraviolete, emise de lămpile eriteme, este indicată în
timpul iernii sportivilor ce se antrenează permanent în săli. Lămpile eriteme ( As-
15,A0-30 ), care emit raze ultraviolete cu lungime de undă mare ( 280-380 nm.)
sporesc capacitatea de muncă a sportivilor şi rezistența lor la maladiile de răceală
(Laptev A. P.).
În planificarea antrenamentelor, accentul pe călirea sportivilor trebuie pus,
îndeosebi, in perioada pregătitoare. In cele precompetiționale şi competitionale
procedurile respective se reduc la minimum ori chiar se evită. S-a stabilit, că la
apogeul formei sportive organismul este deosebit de sensibil la variațiile de
temperatură, dispune de o excitabilitate sporită a sistemului nervos şi imunitate
redusă. în practica sportivă sunt frecvente cazurile, când bolile de răceală i-au
împiedicat pe sportivii de performanță să evalueze cu succes în competițiii, deşi
pregătirea acestora a durat luni şi chiar ani în şir. Din acest considerent , nu se
recomandă ca sportivii să aştepte timp îndelungat intrarea în concurs pe un teren
deschis, expus curenților de aer. Pentru ai proteja de frig şi boli, atât în aceste
momente, cât şi imediat după competiție, ei vor purta costumul de antrenament.
După evaluare se vor retrage mai departe de teren, vor evita contactul cu suporterii
ori alt public numeros.
La fine putem constata, că numai respectarea tuturor principiilor igienice de
călire poate asigura păstrarea sănătății şi obținerea unor rezultate îmbucurătoare în
proba sportivă aleasă.

Chestionar de autocontrol al cunoştințelor

1.Ce intelegeti prin noțiunea de "călire"?

2.Care-s principiile călirii?
 3. Descrieți modificările din organism (inclusiv din diferite sisteme de
organe) ce intervin in rezultatul călirii sistematice.
4.Descrieți modul de călire a organismului cu aerul, cu apă, cu razele
ultraviolete.
5. Care-s particularitățile organizării călirii sportivilor?