Prepoziția

Prepoziția este partea de vorbire neflexibilă, fără autonomie sintactică.

Prepoziția servește ca mijloc de exprimare a unei relații de subordonare în planul propoziției

între atribut și regentul său, între complement și regentul său.
Exemplu: “O adevărată ploaie de stele venea din cer.”
1. ploaie - substantiv determinat
2. de stele - atribut
3. venea - verb determinat
4. din cer – complement

Clasificarea prepozițiilor

A. După structură prepozițiile pot fi:

 simple: a, de, la, cu, peste, lângă, sub, către, prin, contra, etc.
 compuse: de la, până la, de către, de peste, fără de, pe la, de pe, de lângă, dinspre,
înspre, etc.

B. După regimul cauzal:

 prepoziții cu acuzativul: cu, în, spre, către, ca, pentru, din, de la, pe lângă, de sub, etc.
 prepoziții cu genitivul: contra, împotriva, asupra, înaintea, deasupra, etc.
 prepoziții cu dativul: grație, datorită, mulțumită, contrar, conform, potrivit, aidoma, etc.

Unele propoziții sunt provenite din adverbe folosite cu formă articulată sau nearticulată:
înaintea - înainte (adverb);
împrejurul - împrejur (adverb)
Pornesc tuspatru înainte. (adverb de loc)
El își opri calul înaintea casei. (prepoziție cu cazul genitiv)
Când au formă articulată prepozițiile se construiesc cu substantive sau pronume la genitiv:
Exemple: Împrejurul grădinii ei au așezat gardul.
Împotriva lui au fost mulți colegi.
Când au formă nearticulată, ele se construiesc cu pronume personale neaccentuate, la
dativ:
Exemple: “Astfel zise lin pădurea
Bolți asupra-mi clătinând ...” ( M. Eminescu)

Locuțiuni prepoziționale

Relația dintre atribut sau complement și cuvintele determinate se face și prin locuțiuni
prepoziționale (grupuri de cuvinte care prezintă unitate de sens și îndeplinesc rolul unei
prepoziții)
Locuțiunile prepoziționale sunt formate dintr-una sau două prepoziții și o altă parte de
vorbire:
  substantiv articulat sau nearticulat: în urma, din pricina, în fața, în spatele, față de, în
loc de, etc.
 adverb articulat sau nearticulat: pe dinaintea, alături de, aproape de, afară de, în
afară, etc.
Locuțiunile prepoziționale în structura cărora se află un substantiv sau un adverb articulat se
construiesc cu substantive și pronume în genitiv: în fața blocului, în afara grădinii, în urma
ei, etc.

ATENȚIE!

Uneori preopziția și locuțiunile prepoziționale pot fi confundate cu adverbele sau locuțiunile

adverbiale. În realitate, diferențele sunt vizibile, diferența formală (prepozițiile și locuțiunile
prepoziționale, de obicei sunt articulate, adverbele și locuțiunile adverbiale sunt nearticulate).

Să se compare:

Ei merg înainte. (adverb)
Ei merg înaintea lui. (prepoziție)
Noi ne-am așezat în față. (locuțiune adverbială)
Noi ne-am așezat în fața casei. (locuțiune prepozițională)

Există desigur, și o diferență funcțională: adverbele au funcție sintactică, prepozițiile și

locuțiunile prepoziționale nu au funcție sintactică, ci exprimă o relație de subordonare.
Dintre locuțiunile prepoziționale cu o structură diferită sau mai complexă pot fi adăugate: de-
a lungul, de-a latul, în raport cu, o dată cu, referitor la, privitor la sau chiar în ceea ce privește.
Multe dintre locuțiunile prepoziționale cunoscute se pot construi cu pronume personal în cazul
dativ (la formă neaccentuată și cu valoare posesivă):
Exemple:
Și-a aruncat privirea asupra-mi.
S-au așezat în juru-ți.
În fața-i stătea o elevă.