CURS 8

Functii implicite de una sau mai multe variabile.Extreme libere si cu legaturi.

Functii implicite de una sau mai multe variabile

Fie F: E→ R , E ⊆ R2 .

Definitia 1:O functie y: A→ R ,A ⊆ R astfel incat (x , y(x)) ∈ E se numeste solutie in

raport cu y a ecuatiei F(x,y) = 0 daca

(1) F(x,y(x)) = 0 , (∀) x∈ A .

Observatie : Ecuatia (1) poate avea pe A o solutie ,mai multe solutii sau nici o
solutie .

Definitia2:Functia y = y(x) definita de ecuatia F(x,y) = 0 se numeste functie

implicita .

Teorema 1:Fie F: E→ R ,E ⊆ R2 , (x0 , y0 ) un punct interior multimii E pentru care

F(x0 , y0 ) = 0 .Daca F ∈ C1 (E) si Fy′ (x0 , y0 ) ≠ 0 atunci exista vecinatatile Ux0 , Vy0
si o functie unica , derivabila y : Ux0 → Vy0 astfel incat y(x0 )= y0 , F(x,y(x)) = 0 ,

(∀) x ∈ Ux0 si
∂F
(x,y(x))
′ (x) ∂x
(2) y = − ∂F .
(x,y(x))
∂y

Demonstratie :Putem presupune ca Fy′ (x0 , y0 ) > 0 . Cum F este continua pe E

rezulta ca exista U1 ⊂ Ux0 , V1 ⊂ Vy0 astfel incat

(3) Fy′ (x,y) > 0 , (∀)(x,y) ∈ U1 × V1 .

Functia F(x0 ,∙) : V1 → R , ca functie de y , se anuleaza in y0 , are derivata pozitiva

in raport cu y pe V1 .

Rezulta ca exista α, β ∈ V1 astfel ca F(x0 , α) < 0 < F(x0 , β) .

Functia F( ∙, α): U1 → R , in variabila x este continua pe U1 , F(x0 , α) < 0 , prin
urmare exista U ′ ⊆ U1 astfel incat sa avem F(x, α) < 0 ,x ∈ U ′ .

Functia F(∙, β): U1 → R este continua pe U1 , F(x0 , β ) > 0 ,deci exista U ′′ ⊆ U1

astfel incat sa avem F(x, β ) > 0 , (∀) x ∈ U ′′ .

Pentru (∀)x ∈ U0 =U ′ ⋂U′′ are loc relatia

(4) F(x, α) < 0 < F(x, β ) .

Notatie:V0 = [α, β]

Pentru a demonstra existenta si unicitatea functiei y: U0 → V0 aratam ca pentru

orice x ∈ U0 ecuatia F(x,y) are o unica solutie y ∈ V0 .

Fie x ′ ∈ U0 fixat .Functia F(x ′,∙) : U0 → V0 ,ca functie de y este strict crescatoa-

re(vezi (3)) si ia valori de semne contrare in α si β (vezi(4)) . Cum F(x ′,∙) este si
continua rezulta ca exista un unic punct 𝑦 ′ ∈ V0 =[α, β] astfel incat F(x ′, 𝑦 ′ ) = 0 .

Punctul x ′ fiind arbitrar rezulta ca pentru orice x ∈ U0 exista un unic punct y=y(x)

astfel ca F(x,y(x)) = 0 .Din unicitatea solutiei ecuatiei F(x0 ,y) = 0 rezulta ca

𝐲𝟎 = y(𝐱 𝟎 ).

In continuare demonstram (2).

Fie a,x ∈ U0 ,x≠a .Conform teoremei lui Lagrange avem

F(x,y(x)) – F(a,y(a)) = Fx′ (c1 ,y(c1 ))(x-a) , unde

𝐅𝐱′ (𝐱, 𝐲(𝐱)) = 𝐅𝐱′ (𝐱, 𝐲(𝐱)) 𝐱 ′ + 𝐅𝐲′ (𝐱, 𝐲(𝐱))𝐲 ′

Fx′ (c1 , c2 ) = Fx′ (c1 , c2 ) + Fy′ (c1 , c2 )c2 , c1 ∈ (a,x) , c2 =y(c1 ) ∈ (y(a) , y(x)).

F(x,y(x)) – F(a,y(a)) = Fx′ (c1 , c2 )(x-a)+ Fy′ (c1 , c2 )(y(x) − y(a)) ,

y(x)−y(a) F′x (c1 ,c2 )

=- deoarece F(x,y(x)) = F(a,y(a)) = 0 .
x−a F′y (c1 ,c2 )
Tinand seama de continuitatea functiilor Fx′ , Fy′ ,pentru x → 𝑎, din relatia de mai
sus se obtine
F′x (a ,y(a))
y ′ (a) = − .
F′y (a,y(a))

Cum a este arbitrar in U0 rezulta c.c.t.d. ∎

3𝜋−2 𝜋
Exemplu :Sa se arate ca ecuatia 3x-3y +siny = 0 defineste in (x0 , y0 )=( , )
6 2
o functie implicita .

Fie F(x,y) = 3x – 3y +siny .Avem

3𝜋−2 𝜋 3𝜋−2 𝜋
F( , ) = 0 , Fy′ (x , y) = -3 + cosy , Fy′ ( , ) = -3≠0 .
6 2 6 2

3π−2 3π−2
Din teorema 1 rezulta ca exista vecinatatile Ux0 =( − δ, + δ) ,
6 6
π π
Vy0 =( − ε, + ε) si o functie unica y : Ux0 → Vy0 astfel incat y(x0 )= y0 ,
2 2

∂F
(x,y(x)) 3
′ (x)
y = − ∂x
∂F = , y ′ (x0 ) = 1 ,
(x,y(x)) 3−cosy(x)
∂y

3[siny(x)]∙y′ (x) 1
y ′′ (x) = − [3−cosy(x)]2
, y ′′ (x0 )=- .
3

Conform formulei lui Taylor(pentru functii de o variabila reala) avem

x−x0 (x−x0 )2
y (x)≃ y(x0 )+ y ′ (x0 )+ ,
1! 2!

𝜋 3π−2 1 3π−2 2
y (x)≃ +(x − )- 6 (x − ) .
2 6 6

Observatie : In ipoteze similare celor din teorema1,o ecuatie in care apar mai
mult decat doua variabile F(x1 , x2 , … , xn , y) = 0 poate defin o functie implicita de
mai multe variabile y=y(x1 , x2 , … , xn ) .
∂F ∂F ∂z
Daca ecuatia F(x,y,z)= 0 defineste functia implicita z=z(x,y) atunci + ∙ =0,
∂x ∂z ∂x
∂F ∂F ∂z
+ ∙ =0,
∂y ∂z ∂y
 ∂z F′x
=−
∂x F′z
(5) { F′y
, Fz′ ≠0 .
∂z
=−
∂y F′z

Exemplu:Sa se arate ca ecuatia z 3 + xyz − x 2 − y 2 = 0 defineste o functie

implicita z=z(x,y) intr-o vecinatate a punctului (1,1,1).

Fie F:R3 → R , F(x,y,z)= z 3 + xyz − x 2 − y 2 .Avem:

F(1,1,1) = 0 , Fx′ = yz – 2x , Fy′ = xz – 2y , Fz′ = 3z 2 + xy , Fz′ (1,1,1) = 4 .

Rezulta ca exista o vecinatate U(x0, y0) = (1 − δ1 , 1 + δ1 ) × (1 − δ2 , 1 + δ2 ) ,

𝑉𝑧0 = (1 − 𝜀, 1 + 𝜀) si o singura functie z: U(x0,y0) → 𝑉𝑧0 astfel incat z(x0, y0 ) =

𝑧0 , z(1,1) = 1 si F(x,y, z(x,y)) = 0 ,(∀)(𝑥, 𝑦) ∈ U(x0,y0) .

Din (5) se obtine

∂z F′x 𝑦𝑧−2𝑥 ∂z F′y 𝑥𝑧−2𝑦
=− =- , =− =- ,
∂x F′z 3𝑧 2 (𝑥,𝑦)+𝑥𝑦 ∂y F′z 3𝑧 2 (𝑥,𝑦)+𝑥𝑦

1 1
𝑧𝑥′ (1,1) = , 𝑧𝑦′ (1,1) = .
4 4

∂2 𝑧 ∂ ∂z (𝑦𝑧𝑥′ −2)[3𝑧 2 (𝑥,𝑦)+𝑥𝑦]−(𝑦𝑧−2𝑥)[3𝑧(𝑥,𝑦)𝑧𝑥′ +𝑦] 21

= ( )= - ,𝑧𝑥′′2 (1,1) = ,
∂x2 ∂x ∂x [3𝑧 2 (𝑥,𝑦)+𝑥𝑦]2 64

∂2 𝑧 ∂ ∂z (𝑧+𝑥𝑧𝑥′ )[3𝑧 2 (𝑥,𝑦)+𝑥𝑦]−(𝑥𝑧−2𝑦)[3𝑧(𝑥,𝑦)𝑧𝑥′ +𝑦] ′′ 27

= ( )= - [3𝑧 2 (𝑥,𝑦)+𝑥𝑦]2
, 𝑧𝑦𝑥 (1,1) = - ,
∂x ∂y ∂x ∂y 64

∂2 𝑧 ∂ ∂z (𝑥𝑧𝑥′ −2)[3𝑧 2 (𝑥,𝑦)+𝑥𝑦]−(𝑥𝑧−2𝑦)[3𝑧(𝑥,𝑦)𝑧𝑦′ +𝑥] 21

= ( )=- , 𝑧𝑦′′2 (1,1) = .
∂y2 ∂y ∂y [3𝑧 2 (𝑥,𝑦)+𝑥𝑦]2 64

Pentru (x,y ) ∈ U(x0, y0) putem considera

1 1
z(x)≃ z(1,1) + [𝑧𝑥
′ (1,1)(𝑥
− 1) + 𝑧𝑦′ (1,1)(𝑦 − 1)] + [𝑧𝑥′′2 (1,1)(x − 1)2 +
1! 2!
′′ (1,1)(x
2𝑧𝑦𝑥 − 1)(y − 1) + 𝑧𝑦′′2 (1,1)(y − 1)2 ] ,

1 1 1 21 54 21
z(x)≃ 1+ (𝑥 − 1) + (𝑦 − 1) + [ (x − 1)2 − (x − 1)(y − 1) + (y − 1)2 ].
4 4 2 64 64 64
 𝑧 𝑧
Exemplu : Aratati ca functia implicita z=z(x,y) definita de ecuatia F( x + , y + ) =
𝑦 𝑥
∂z ∂z
0 , x∙ 𝑦 ≠ 0 verifica ecuatia x +y = z – xy .
∂x ∂y

Extreme libere

Fie f :E→R , E ⊆ Rn si x 0 = (x10 , x20 , … , xn0 ) ∈ E .

Definitia 1:Spunem ca f admite un maxim(minim)local in punctul x 0 daca

exista o vecinatate U a punctului x 0 astfel incat (∀)x ∈ U sa fie verificata
conditia

(1) f(x)≤ (≥)f(x 0 ) .

Proprietatea 1: Daca x 0 este punct de extrem atunci

fx′1 (x 0 ) = 0
(2) fx′2 (x 0 ) = 0 .
………..
′ 0
{fxn (x ) = 0
Demonstratie :Daca x 0 este punct de extrem rezulta ca exista o vecinatate
𝑉1 = (x10 − δ , x10 + δ) , δ > 0 a punctului x10 astfel incat (∀)x1 ∈ V sa avem

f(x1 , x20 , … , xn0 ) ≤ (≥)f(x10 , x20 , … , xn0 ) .

Conform teoremei lui Fermat rezulta fx′1 (x 0 ) = 0 .

Analog se arata pentru x20 , … , xn0 . ∎

Observatii :i) Conditia necesara de existenta a extremului in cazul functiilor

diferentiabile este df(x1 , x2 , … , xn ) = 0 .

:ii) Solutiile sistemului (2) se numesc puncte stationare(critice) .

Criterii pentru clasificarea punctelor de extreme

I ) Consideram f :E→R , E ⊆ Rn care admite derivate partiale continue pana la
ordinul doi inclusiv intr-o vecinatate U a unui punct stationar x 0 =

(x10 , x20 , … , xn0 ) ∈ E . Atunci :

a) daca d2 f(x 0 ) > 0 , x 0 este punct de minim local pentru f ;

b) daca d2 f(x 0 ) < 0 , x 0 este punct de maxim local pentru f ;
c) daca d2 f(x 0 ) ia valori pzitive si negative , x 0 nu este punct de
extrem(este punct “sa”) .

II) Criteriul Sylvester

∂2 f
Notatii :H(x 0 )=‖aij ‖ , aij = (x 0 ), i,j∈ {1,2, … , n} ,
∂xi ∂xj

a11 a12 a13

a11 a12
∆1 = a11 , ∆2 = |a a a22 a23 | , …. .
21 a22 | , ∆3 =| 21
a31 a32 a33

a)Daca ∆𝑘 > 0 , (∀)k ∈ {1,2, … , 𝑛} atunci x 0 este punct de minim local.

b) Daca (−1)𝑘 ∆𝑘 > 0 , (∀)k ∈ {1,2, … , 𝑛} atunci x 0 este punct de maxim local.

Observatii :In cazul in care ∆2 < 0 nu avem punct de extrem(x 0 este punct
“sa”).

:Matricea H se numeste matricea lui Hess sau “hesiana”

𝑦2 𝑧2 2
Exemplu :Sa se determine punctele de extrem pentru f(x,y,z)=x+ + + ,
4𝑥 𝑦 𝑧

x,y,z≠ 0 .

Punctele stationare le determinam din sistemul

y2
fx′ (x, y, z) = 1 − =0
4x2 y 2 = 4x 2 y = z3
z2
fy′ (x, y, z) = − 2 = 0 ⇔ {2y 3 = 4xz 2 ⇔ {2z 9 = 4xz 2 ⇔ { 2x
2y = z7 ⇔
4x y
3 6 2 z 6 = z14
′ 2z 2 2z = 2y z = 4x
{ fz (x, y, z) = − 2 = 0
y z
 z=1 z = −1
z 6 (z 8
− 1) = 0 1 1
{ ⇔ { x = sau { x = −
2x = z 7 2 2
y=1 y = −1
1 1
A( , 1 ,1) , B( - , -1 , -1 ) .
2 2

y2 y
Calculam : fx′′2 (x, y, z) = ′′ (x,
, fxy y, z) = − ′′ (x,
, fxz y, z) = 0
2x3 2x2

y 1 2z2 2z
′′ (x,
fyx ′′ (x,
y, z) = fxy y, z) = − 2
, fy′′2 (x, y, z) = + ′′ (x,
, fyz y, z) = − ,
2x 2x y3 y2

2z 2 4
′′ (x,
fzx ′′ (x,
y, z) = 0 , fzy y, z) = − , fz′′2 (x, y, z)= + ,
y2 y z3

a11 = fx′′2 (A) = 4 , a12 = fxy

′′ (A) ′′ (A)
= −2 , a13 = fxz =0,
′′ (A)
a21 = fyx ′′ (A)
= fxy = −2 , a22 = fy′′2 (A) = 3 , a23 = fyz
′′ (A)
=−2 ,
′′ (A)
a31 = fzx ′′ (A)
= 0 , a32 = fzy = − 2 ,a33 = fz′′2 (A)=6 ,

fx′′2 (A) ′′ (A)

fxy ′′ (A)
fxz 4 −2 0
′′ (A)
H(A)=(fyx fy′′2 (A) ′′ (A)
fyz ) = (−2 3 −2) ,
′′ (A)
fzx ′′ (A)
fzy fz′′2 (A) 0 −2 6

a11 a12 a13

a11 a12
∆1 = a11 , ∆2 = |a a a22 a23 | ,
21 a22 | , ∆3 =| 21
a31 a32 a33
4 −2 0
4 −2
∆1 = 4 , ∆2 = | | = 8 , ∆3 =|−2 3 −2|= 32 .
−2 3
0 −2 6
Conform criteriului lui Sylvester rezulta ca A este punct de minim local .

fx′′2 (B) = −4 , fxy

′′ (B) ′′ (B)
= 2 , fxz =0,
′′ (B)
fyx ′′ (B)
= fxy = 2 , fy′′2 (B) = −3 , fyz
′′ (B)
=2 ,
′′ (B)
fzx ′′ (B)
= 0 , fzy = 2 , fz′′2 (B)=- 6 .
Aplicam primul criteriu :

d2 f(B)=−4dx 2 − 3dy 2 − 6dz 2 + 4dxdy + 4dydz =

−(2dx − dy)2 −2(dy − dz)2 − 4dz 2 < 0 .

In concluzie B este punct de maxim local .

Extreme cu legaturi

Fie functiile f,g1 , g 2 , … , g m :D→ R , D ⊆ Rn multime deschisa , m < n si multi-

mea E={x = (x1 , x2 , … , xn ) ∈ D/g k (x) = 0 , k = ̅̅̅̅̅
1, m} .

Definitia 2: Un punct M(x10 , x20 , … , xn0 ) se numeste punct de extrem local al

functiei f cu legaturile g k (M) = 0 , k = ̅̅̅̅̅
1, m daca exista o vecinatate U a
punctului M astfel incat f(x) – f(M) sa aiba semn constant pentru orice

x ∈ U⋂E (daca f(x) ≤ f(M) atunci M este punct de maxim iar daca f(x)≥ f(M)
atunci M este punct de minim).

Metoda multiplicatorilor lui Lagrange pentru determinarea extremelor legate

Se construieste functia lui Lagrange definita prin

L(x)=f(x) + ∑m ̅̅̅̅̅̅
k=1 λk g k (x) , x ∈ E , unde scalarii 𝜆𝑘 ∈ R , k = 1, 𝑚 se numesc
multiplicatorii lui Lagrange .

Se determina punctele stationare ale functiei L(x) din conditiile

∂L(x) ∂f(x) ∂gk (x)
= + ∑m
k=1 λk =0
∂x1 ∂x1 ∂x1
∂L(x) ∂f(x) ∂gk (x)
= + ∑m
k=1 λk ∂x =0
∂x2 ∂x2 2
………………………………………
∂L(x) ∂f(x) m ∂gk (x)
(3) ∂xn = ∂xn + ∑k=1 λk ∂xn = 0 .
g1 (x1 , x2 , … , xn ) = 0
g 2 (x1 , x2 , … , xn ) = 0
…………………………..
{ g m (x1 , x2 , … , xn ) = 0
Daca solutia sistemului de m+n ecuatii cu necunoscutele x1 , x2 , … , xn ,
λ1 , λ2 , … λm este data prin xk0 , k = ̅̅̅̅̅
1, 𝑛 si λ0i , 𝑖 = ̅̅̅̅̅̅
1, 𝑚 atunci punctul
0 0 0
M(x1 , x2 , … , xn ) este punct stationar pentru functia f .

In continuare se prezinta doua criterii pentru clasificarea punctelor de

extreme .
∂2 L
I)Se construieste matricea lui Hess H(x 0 ; λ0 )=‖aij ‖ , aij = (x 0 ),
∂xi ∂xj

a11 a12
i,j∈ {1,2, … , n} si se considera ∆1 = a11 , ∆2 = |a a22 | ,
21
a11 a12 a13
∆3 =|a21 a22 a23 |,… .
a31 a32 a33

Aplicam criteriul Sylvester :

a)Daca ∆𝑘 > 0 , (∀)k ∈ {1,2, … , 𝑛} atunci M(x10 , x20 , … , xn0 ) este punct de minim
local pentru functia f .

b) Daca (−1)𝑘 ∆𝑘 > 0 , (∀)k ∈ {1,2, … , 𝑛} atunci M(x10 , x20 , … , xn0 ) este punct de
maxim local pentru functia f .

II) In diferentiala de ordinul doi

n m
∂2 L(M)
2
d L(M) = d 2
L(x10 , x20 , … , xn0 ) = ∑∑ dx dx
∂xi ∂xj i j
i=1 j=1

se introduc legaturile date prin diferentialele legaturilor

∂gk (M)
dg k (M)= dg k (x10 , x20 , … , xn0 ) = ∑nk=1 ̅̅̅̅̅
dxk = 0 , k =1, m .
∂xk

Forma patratica astfel obtinuta d2 L(M) se aduce la forma canonica .

Daca se obtine d2 L(M) > 0 ,atunci M este punct de minim local legat pentru
functia f , iar daca d2 L(M) < 0 𝑎𝑡𝑢𝑛𝑐𝑖 𝑀 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑝𝑢𝑛𝑐𝑡 𝑑𝑒 𝑚𝑎𝑥𝑖𝑚 𝑙𝑜𝑐𝑎𝑙 legat
pentru functia f .
Exemplu :Sa se determine punctele de extrem pentru f : R3 → R , f(x,y,z)=x -2y
+ 2z cu legatura x 2 + y 2 + z 2 − 9 = 0 .

Consideram g(x,y,z) = x 2 + y 2 + z 2 − 9 , E={(x, y, z) ∈ R3 /g(x, y, z) = 0 } si

functia lui Lagrange L(x,y,z) = f(x,y,z) + λg(x,y,z) , (x,y,z) ∈ E .

Punctele stationare le determinam din urmatorul sistem

∂L(x,y,z) ∂f(x,y,z) ∂g(x,y,y)
= +λ =0
∂x ∂x ∂x
1 + 2λx = 0
∂L(x,y,z) ∂f(x,y,z) ∂g(x,y,z)
= +λ −2 + 2λy = 0=0
∂y ∂y ∂z ⇔{ ⇔
∂L(x,y,z) ∂f(x,y,z) ∂g(x,y,y) 2 + 2λz = 0
= +λ =0 x2 + y2 + z2 − 9 = 0
∂z ∂z ∂z
{g(x, y, z) = x 2 + y 2 + z 2 − 9 = 0
1
x=−
2λ
1
y= 1 1 1
λ ⇒λ2 = , λ ∈ {− , } .
1 4 2 2
z=−
λ
2 2 2
{x + y + z − 9 = 0
1
Obtinem punctele stationare M1 (1, −2,2) pentru λ1 =− si M2 (−1, 2, −2)
2
1
pentru λ2 = .
2

∂2 L(x,y,z) ∂2 L(x,y,z) ∂2 L(x,y,z)

=2λ , =0, =0,
∂x2 ∂x ∂y ∂x ∂z

∂2 L(x,y,z) ∂2 L(x,y,z) ∂2 L(x,y,z)

=2λ , =0, =0,
∂y2 ∂y ∂x ∂y ∂z

∂2 L(x,y,z) ∂2 L(x,y,z) ∂2 L(x,y,z)

=2λ , =0, =0.
∂z2 ∂z ∂x ∂z ∂y

Consideram matricea lui Hess

∂2 L(x,y,z) ∂2 L(x,y,z) ∂2 L(x,y,z)
∂x2 ∂x ∂y ∂x ∂z
−1 0 0
∂2 L(x,y,z) ∂2 L(x,y,z) ∂2 L(x,y,z)
H(M1 , λ1 ) = ∂y ∂x ∂y2 ∂y ∂z
=( 0 −1 0 ) si
∂2 L(x,y,z) ∂2 L(x,y,z) ∂2 L(x,y,z) 0 0 −1
( ∂z ∂x ∂z ∂y ∂z2 )
 a11 a12 a13
a11 a12
∆1 = a11 = −1 , ∆2 = |a a a22 a23 | = -1 .
21 a22 | = 1 , ∆3 =| 21
a31 a32 a33

Din criteriul Sylvester rezulta ca M1 este punct de maxim local .

Diferentiala de ordinul doi in punctul M2 (−1 ,2 , −2) este

d2 L(M2 ) = 2λ2 (dx 2 + dy 2 + dz 2 ) = dx 2 + dy 2 + dz 2 > 0 .

Daca diferentiem legatura se obtine xdx + ydy +zdz =0 , inlocuind

coordonatele lui M2 se ajunge la -dx +2dy – 2dz = 0 , dx =2dy – 2dz,
d2 L(M2 ) = (2dy – 2dz)2 +dy 2 + dz 2 > 0.

In concluzie M2 este punct de minim local .

Observatie : Legatura x 2 + y 2 + z 2 − 9 = 0 reprezinta ecuatia sferei cu centrul

in origine si raza egala cu 3 .Punctele M1 si M2 se gasesc pe aceasta sfera .

M1

O A(3,0) y

M2