Băteţi, bateţi. Făceţi, faceţi. Tăceţi, taceţi.

Plăceţi, placeţi
Noi în limba română avem verbe care se termină în -e (a bate, a face) şi
verbe care se termină în -ea (a tăcea, a plăcea, a părea). A tăcea, a plăcea, a
părea, ne-am înţeles? Pătrăţel, s-aude şi la tine, în ultima bancă? Nu?! Să-ţi
mai zic o dată, atunci: a tăcea (nu a tace), a plăcea (nu a place), a părea (nu a
pare). Deci ar tăcea, ar părea, ar plăcea. Clar pân’ aici?… Ok.
Acu’, la indicativ prezent şi imperativ verbele astea se conjugă după cum
urmează:

A bate: noi (ne) batem, voi (vă) bateţi, bateţi-vă!. Cu a, ca la infinitiv.

A face: noi (ne) facem, voi (vă) faceţi, faceţi-vă!. Cu a, ca la infinitiv.

A tăcea: noi tăcem, voi tăceţi, tăceţi!. Cu ă, ca la infinitiv.

A plăcea: noi plăcem, voi plăceţi. Cu ă, ca la infinitiv.

A părea: noi părem, voi păreţi. Cu ă, ca la infinitiv.

Forma corectă: nu face!

Dragile mele – corect
Vă prezentăm astăzi o selecţie de pleonasme folosite în mod frecvent atât în
exprimarea orală, cât şi în scris. 
1. A beneficia de un avantaj
De ce este greşit: a beneficia înseamnă a trage un folos, un avantaj, un profit.
2. Biblioteca de cărţi
De ce este greşit: biblioteca este o încăpere sau un mobilier pentru păstrat cărţi.
3. Bordura de la margine
De ce este greşit: bordura este fâşia care marchează marginea unui obiect.
4. Ceremonie solemnă
De ce este greşit: ceremonia este o manifestare solemnă, protocolară.
5. Boare de vânt
De ce este greşit: boarea este o adiere de vânt.
6. A clănţăni din dinţi
De ce este greşit: a clănţăni înseamnă a se ciocni dinţii cu zgomot unii de alţii.
7. Cuşetă de dormit
De ce este greşit: cuşeta este patul amenajar într-o cabină a vagonului de dormit sau
a unui vapor.
8. Oboseală extenuantă
De ce este greşit: oboseala este starea de slăbiciune generală, epuizare.
9. Gamă diversificată
De ce este greşit: gama este un ansamblu variat de obiecte, fenomene, situaţii.
10. Alcoolemie în sânge
De ce este greşit: alcoolemia este prezenţa temporară a alcoolului în sânge, procent
de alcool în sânge. 1
1. Lihnit de foame
De ce este greşit: lihnit înseamnă foarte flămând, chinuit de foame, hămesit.
12. Pilaf de orez
De ce este greşit: pilaful este o mâncare de orez.
13. Mujdei de usturoi
De ce este greşit: mujdeiul este un preparat alimentar din usturoi, oţet şi sare.
14. Pom fructifer
De ce este greşit: pomul este nume generic pentru orice arbore care  produce fructe
comestibile.
15. Memoriu scris
De ce este greşit: memoriul este o expunere scrisă asupra unei probleme sau situaţii
ce trebuie rezolvată.
16. A recita cu voce tare
De ce este greşit: a recita înseamnă a spune cu voce tare, din memorie, un text în
versuri.
17. Pubelă/ghenă de gunoi
De ce este greşit: pubela este un recipient portabil  utilizat pentru depozitarea gunoiul
menajer.
18.  Cicatrizarea rănii/plăgii
De ce este greşit: cicatrizarea înseamnă vindecarea închiderea unei răni sau plăgi.
19. Nămeţi de zăpadă
De ce este greşit: sămeţii reprezintă o cantitate mare de zăpadă.
20. Sloi de gheaţă
De ce este greşit: sloiul este o bucată de gheaţă.

Regula e simplă: acordul se face încrucişat. După cum rezultă de mai jos:

Mama al cărei băiat     al – de la băiat          cărei – de la mama
Mama ai cărei băieţi    ai – de la băieţi         cărei – de la mama
Mama a cărei fată      a – de la fată             cărei – de la mama
Mama ale cărei fete     ale – de la fete          cărei – de la mama
 

Tatăl al cărui băiat       al – de la băiat          cărui – de la tatăl

Tatăl a cărui fată       a – de la fată             cărui – de la tatăl
Tatăl ai cărui băieţi   ai – de la băieţi         cărui – de la tatăl
Tatăl ale cărui fete    ale – de la fete          cărui – de la tatăl
 

Fetele al căror tată      al – de la tată            căror – de la fetele

Fetele a căror mamă    a – de la mamă         căror – de la fetele
Fetele ai căror taţi     ai – de la taţi             căror – de la fetele
Fetele ale căror mame   ale – de la mame      căror – de la fetele
 

Băieţii al căror tată    al – de la tată            căror – de la băieţii

Băieţii a căror mamă    a – de la mamă         căror – de la băieţii
Băieţii ai căror taţi     ai – de la taţi             căror – de la băieţii
Băieţii ale căror mame    ale – de la mame      căror – de la băieţii

2.Corectați greșelile de folosire a adverbelor din următorul text.

Am cumpărat trei cărți noi aparute in colecția ,,Tezaur".

Suntem fermi convinși ca sunt interesante.

La lansarea lor au venit destui de mulți elevi.

Corectie

Am cumparat trei carti nou aparute in colectia Tezaur

Suntem ferm convinsi ca sunt interesante
La lansarea lor au venit destul de multi elevi

A lua la cunoştinţă este o expresie greşită, deşi se aude frecvent, este

aproape nelipsita din procesele-verbale întocmite pe la şedinţe de tot felul, în
discursuri « pretenţioase », în contexte de felul : Am luat la cunoştinţă
conţinutul documentului/ Am luat la cunostiinta acuzaţiile ce mi se
aduc/ Am luat la cunostiinta convocarea pentru şedinţa de
astăzi  s.a.m.d. Expresia este atât de « înrădăcinată » încât cei mai mulţi
vorbitori nici nu sesizează nefirescul ei, confundând-o, probabil, ca structură,
cu a aduce la cunoştinţă (care este corectă, dar are înţeles diferit).

Aşadar, singura formă corectă a expresiei din titlul articolului este a lua

cunoştinţă de : Am luat cunoştinţă de  conţinutul documentului/ de
acuzaţiile ce mi se aduc/ de convocarea de astăzi  etc

Am văzut că forma ,,ultimile” se folosește des atât în vorbire, cât și în scris, dar
această formă este greșită. Forma corectă este ,,ultimele”.

Feminin: Ultima – ultime – ultimele, nu ultimile

Cu i doar la masculin: ultim – ultimi – ultimii

Declinarea adjectivului
 același
Singular Plural
Masculin același aceiași
Feminin aceeași aceleași
Neutru același aceleași

Forme corecte plural: aceiași, aceleași

La plural, formele corecte sunt: aceiaşi (masculin) sau aceleaşi (feminin).
Exemple: aceiaşi băieţi, aceiaşi biciclişti, aceiaşi muncitori // aceleaşi fete, aceleaşi
bicicliste, aceleaşi muncitoare

Articolul posesiv (genitival) însoțește un substantiv sau un pronume în cazul

genitiv (al fratelui), dar poate intra și în construcția pronumelor
posesive (al nostru) și a numeralelor ordinale (al treilea). al, ai, a, ale. În
general, precede un substantiv sau pronume cu funcția sintactică
de atribut și indică posesorul unui obiect (de aici și denumirea de posesiv).
! Articolul posesiv nu se acordă în gen şi număr cu substantivul în genitiv în fața căruia
stă, ci cu substantivul determinat (obiectul posedat) de substantivul în
genitiv.
 Am pierdut o carte a colegilor mei. (corect: carte a colegilor; incorect: carte ale colegilor)
 Am pierdut niște cărți ale colegilor mei (corect: cărți ale colegilor;)
Articolul posesiv m. sg. al m. pl. ai
(genitival) f. sg. a f. pl. ale

Există situații în care între substantivul la genitiv și substantivul

determinat este intercalat un alt substantiv sau altă parte de vorbire.

 Am ascultat până târziu ciripitul neîncetat al păsărilor. (corect: ciripit al păsărilor;

incorect: ciripit a păsărilor)
 Aceasta este pisica siameză a vecinului meu. (corect: pisica a vecinului; incorect: pisica al
vecinului)
 Mașina aceasta a vecinului îmi place. (mașina a)
 Băiatul acesta al femeii este colegul meu. (copilul al)
Deși, în general, locul substantivului la genitiv este după substantivul
determinat, există contexte literare – mai ales poezii – în care substantivul
la genitiv și articolul posesiv se găsește înaintea substantivului determinat.
„pe ale țării plaiuri“ (articolul posesiv ale se acordă cu substantivul
plaiuri).

Defective de plural:
unt,lapte,branza,ulei,mustar,inghetata,lapte,unut,sete,faina,sange,aur,argint,miere,miere,
mazare,trifoi,fotbal,tenis,volei,altletism,bade,nene,voda,tabla,lana,vata,sah,cinste,curaj,orez,
malai,soare

Defective de singular:
taietei,spaghete,icre,macaroane,ochelari,icre,sale,tarațe,cuișoare,zori,calti,taitei,icre,moaste,
sale

Substantive colective:
țărănime, stol, mărăciniș, boierime, roi, cârd, popor, oaste, grămadă, boierime, nobilime,
taranime, bradet,pietris,porumbiste,multime, armata,card,ciurda,tinerime,funzis

Familia lexicala

 om: omuleț, omusor, omuț, omet, neom, a omeni, omenie, omenesc, omenire,

neomenos, omenește
 groapă: gropișoară, gropiță, gropan, gropoi, gropar, gropăreasă, gropiș, a
îngropa, îngropare, îngropător, îngropat, îngropăciune, neîngropat, a dezgropa,
dezgropare, dezgropat, dezgropător
 dulce: dulceață, dulceag, dulcegărie, dulcișor, dulciuri, a îndulci, îndulcire,
îndulcit, neîndulcit
 lung: a lungi, lungime, lungire, lungis, lungit, nelungit, lungan, lungăreț, lunguieț,
lunguleț, lunguț
 a face: făcător, făcătură, prefăcător, prefăcătorie, binefacere, binefăcător,
răufăcător, contraface
 pădure: pădurar, pădurăreasă, pădurărie, pădurice, pădureț, împăduri,
împădurire, împădurit, despădurit, despădurire, despădurit, reîmpăduri,
reîmpădurire, reîmpădurit
 familia lexicală de la a face, cuvânt de bază, are următoarele cuvinte derivate: făcător,
făcătură  (derivare cu sufixe); desface, preface, reface (derivare cu
prefixe), prefăcător, prefăcătorie (derivare parasintetică, adică în același timp cu
sufixe și prefixe); bineface, binefăcător, răufăcător, contraface (compuse sau cu
elemente de compunere)
 familia lexicală a cuvântului mână cuprinde: mânuță, mânușiță, mănușă, mânui,
înmâna etc., dar nu și cuvintele obținute de la împrumutul neologic manus (latină),
precum: manevră, manșetă, manichiură, manufactură etc. În familia de cuvinte a
substantivului mână nu intră nici combinațiile frazeologice de forma: mână în mână,
peste mână, pe sub mână, a da mâna, a fi mână spart, a avea pe cineva la mână etc.
 fiecare din cuvintele compuse gura-leului, floarea-soarelui, floarea-de-colț, fac parte
din doua familii lexicale (gura, leu; floare, soare; floare, colț), iar cuvinte
precum Statu-Palmă-Barba-Cot pot fi incluse în patru familii lexicale (stat, palmă,
barbă, cot).

Cuvintele unei familii lexicale nu aparțin unei singure categorii lexico-

gramaticale.
 familia de cuvinte pentru tânăr: tânăruț,
tinerel (substantiv/adjectiv), tineresc (adjectiv); tinerește (adverb); tineret, tinerețe,
tinerime (substantive); întineri (verb), întineritor (adjectiv)