C2 11.10.

2019

AN I, SEM I, 2019-2020

CUNOAȘTEREA

Noi suntem niște CONȘTIINȚE. CUNOAȘTEREA este doar o treime. Metaforic este LUMINA,
este LUMEA CA LUMINĂ, e lumea solară, de zi, nu e lumea de azi noapte, cu tot felul de
aventuri. Ne clarificăm și intrăm într-un univers solar. Nu este nici “Vama Veche”.

CUNOAȘTEREA este o REFLECTARE, o EXPRESIE, o PROIECTARE a lumii.

CUNOAȘTEREA are următoarele componente (orice psiholog trebuie să pornească de la morcov

să îl felieze și să descrie părțile, dar să se reîntoarcă la întreg)

Elemente, funcții ale CUNOAȘTERII pe care le vom descrie succesiv, ca pe o înșirare anatomică:
1. ATENȚIA
2. SENZAȚIA
3. PERCEPȚIA
4. MEMORIA
5. GÂNDIREA
6. IMAGINAȚIA
Trebuie să facem legătura acestor părți ca să dea CUNOAȘTEREA, mișcarea elementelor ca să
ajungem la lumină, la Cunoaștere.

1. ATENȚIA (PROSEXIA)

ATENȚIA e ca și cum avem o parte mai profundă care e motorul, energia și el ne dă curentul.
Motorul trebuie să ne trezească. Dacă vaporul stă pe loc, e mort. Când pleacă, pornește motorul,
are energie.
Din profunzimile noastre dostoievskiene, pe care le avem toți, avem această energie, care
permite privirea ochi în ochi. Aceasta este FOCUSAREA ATENȚIEI.

ATENȚIA este CONCENTRARE a ENERGIEI către o ȚINTĂ, către un SCOP.

Vorbim despre VOLUMUL ATENȚIEI. Unii pot doar pe o chestie, un savant se ocupă de
piciorul posterior al țânțarului, sau alții pot fii dirijori, Toscanini, și să coordonez 100 de
instrumente.

ATENȚIA este între ÎNGUSTRARE, CONCENTRARE, APROFUNDARE și

ÎNGUSTIME.

Mereu trebuie să avem grijă să iasă întregul.

ATENȚIA este ÎNCEPUTUL PROCESULUI PSIHIC, REFLEXIEI, CUNOAȘTERII.

Fluctuează, cu timpul obosește și scade randamentul.

Joacă un ROL DECISIV ÎN ÎNVĂȚARE.

1
 Toate tulburările la medicină sunt cu sufixul DIS.
DISPROSEXIE e termenul general. Mai specific e plus sau minus, HIPER sau HIPO.
• HIPOPROSEXIE
• HIPERPROSEXIE
Când e tulburare cantitativă se pune DIS în față.

Toate funcțiile pot fi și calitativ tulburate. Chiar și cele mai complexe funcții au tulburări și
cantitative și calitative.

Foarte mulți pacienți vin la psiholog cu tulburări a atenției.

Atenția CONDIȚIONEAZĂ funcțiile superioare și procesul învățării. Învățătorul are nevoie

de atenție.

A apărut sindromul ADHD (Attention Deficit Hiperactivity Disorder). A apărut astfel

inversul atenției.

Atenția este ALARMA.

Dacă avem acest proiector, reflector energetic și îl focusăm pe obiectul nostru, noi obținem
două lucruri:
• Laturi ale obiectelor
• Obiectele ca întreg

Lucrurile merg aproape instantaneu.

2. SENZAȚII
Părțile obiectelor se numesc SENZAȚII și sunt clasificate după cele 5 simțuri. Un obiect ne
apare simultan.

3. PERCEPȚII
Din senzații fac niște OBIECTE, o aglomerație de senzații. Aceasta este o împărțire didactică.
Totalul senzațiilor formează OBIECTE, ÎNTREGURI PERCEPTUALE, care sunt și ele:
• Simple
• Complexe

• Concrete – tot ce percepem senzorial. Avem 5 simțuri, 5 percepții. (Prof. Marinescu a

vorbit în ‘38 de SINESTEZIE, de combinarea mai multor percepții).
• Abstracte

Când PERCEPȚIA devine SISTEMATICĂ – OBSERVAȚIA

PERCEPȚIA DIACRONICĂ = OBSERVAȚIA

PERCEPȚIA este un ÎNTREG, GESTALT, este o formă pe fond. Niciodată o percepție nu este
izolată de restul lumii. Noi izolăm o formă pe fond. Dacă nu izolăm suntem în confuzie, pebtru că
forma nu iese în evidență. Contează pe ce fond e. În Renaștere, în pictură, apare ca fond, peisajul.
Contează acest fond.
Fondul de la GESTALTUL german se poate numi MEDIU. Polițiștii îl numesc a ieșit în decor.
Trebuie să înțelegem aceste expresii. De la ele pleacă lucrurile.

2
Percepem la fel? Da și Nu.

Nu percepem la fel din multe motive. Deja vorbim de un deficit de atenție, deficit senzorial și, pe
urmăm din străfundurile noastre, din subsolurile noastre, nu avem toți același element de percepție,
percepem cu interesul nostru, mai mare sau mai mic.
Percepția depinde de PERSONALITATE; de marele întreg pe care îl avem fiecare. Unii îl avem
prea mult (orgolioșii).
Percepția nu e proces izolat și absolut și comun și universal samd, este cum percepi. Este
CONDIȚIONATĂ MULTIFACTORIAL. Factorul Cel Mai Importante Este Ori INTERESUL
DE MOMENT.

PERCEPȚIA poate fi DEFORMATĂ.

ILUZII - PERCEPI un obiect, dar deformat în laturile, senzațille lui.

Ø PAREIDOLIE - Îl percepi pe unul foarte mare
Copilul vede un gândăcel și crede că e bau-bau.
E foarte folosit în artă, în teatru. Ne plac aceste deformări, iluzii.
Ø ILUZIILE DE PERSOANĂ
o ILUZIA CAPGRAS – Cunoscuții devin necunoscuți
o ILUZIA FREGOLI – Necunoscuții devin cunoscuți

HALUCINAȚIA – PERCEPȚIA fără obiect.

H.EY a arãtat cã în realitate halucinația este un fenomen mult mai complex - PERCEPȚIE FALSÃ
FÃRÃ OBIECT DE PERCEPUT. Sunt în toate simțurile.
Ø HALUCINAȚIILE AUDITIVE (VOCILE) – cele mai frecvente. Bolnavul Crede în
adevărul lor.

ATENȚIA + SENZAȚIA + PERCEPȚIA formează un mic întreg care redă REALUL

CONCRET ACTUAL, prezent, dă CLIPA, EXPERIENȚA.

Dacă se unește și cu AFECTIVITATEA dă TRĂIREA.

Toată arta romanescă stă în această trăire. Diferențele psihologice se remarcă de la procesele
elementare, ce să mai vorbim de personalitate!

4. MEMORIA
Această TRĂIRE o reținem, o FIXĂM (unii mai bine, alții mai puțin bine). Fixarea este variabilă.
Unii suntem nebuni de atâta fixare. Unii fixăm ce nu trebuie.

Fixăm prin personalitatea noastră, prin inteligență, selectând, fixănd ce ne trebuie.

HIPERMNEZIE MECANICĂ OLIGOFRENICĂ – ne induce și în eroare. Atenție! Nu spune

nici prea multe și neesențiale.

Trebuie să fixăm, să depunem. Cum depunem? Dacă depunem alandala e un haos. Trebuie să
clasificăm, să fim un computer (arată exact maximum de memorare).

Cu cât suntem mai inteligenți orice percepție o băgăm într-un CUVÂNT, mai abstract și mai
abstract.
3
Aristotel - să identificăm percepția prin:
Ø genul proxim (Este o găină)
Ø diferența specifcă (Găina este albă)

Când aceste percepții devin superioare, în procesul devenirii noastre psihice, devin valori.

H. Ey a numit MEMORIA CUTIA DE ZESTRE.

Memoria este câștigul. Memorăm nu numai obiecte, ci și obiceiuri, totalitatea trăirilor. Sunt
durabile, rezistă dacă didactic le primenim și le tot aranjăm. Organizarea, valoarea vine de aici.
Toată memoria trebuie să te servească, să fie normală, fiziologică. Memoria trebuie împrospătată

Inversul ei - DISMNEZIA sau AMNEZIA

AMNEZIA e GLOBALĂ, TOTALĂ, este extrem de rară. Pierderea cunoașterii se face prin
pierderea memoriei, așadar e în primul rând un DEFICIT COGNITIV.
LOGIC tratamentul este să înzestrăm măcar cu un minim de memorie un om. Când e dement
trebuie să îi punem un bilet în buzunar (sunt Popescu).

DISMNEZIA duce la confuzie. (Toate blocurile sunt la fel.)

În orice caz, fenomenul HIPERMNEZIEI ne impresionează. Ca să fie valoroasă trebuie să se

bazeze pe construcții, pe organizare.
Trebuie să ne servească atunci când vrem noi să o evocăm (când intrăm la examen).
1. FIXĂM,
2. STOCĂM
3. EVOCĂM,
4. RECUNOAȘTEM

Ø HIPOMNEZIE
Ø HIPERMNEZIE

Ø AMNEZIE RETROGRADĂ
Ø AMNEZIE ANTEROGRADĂ

ILUZIILE DE MEMORIE:
Deformează percepția reală
Ø ECMNEZIE – când tu te crezi și te simți la 5 ani, eu sunt bunicul și tu: Bunicul, dă-mi
păpușa! Este o REGRESIUNE.

Ø ANECFORIE – eu pronunț ceva: Ce face mama? Și cel din fața ta începe să plângă. Când
evoci și amintești ceva care răscolește ceva. E și bun și rău, e inevitabil. La nuntă, de Anul
Nou, ești cam anecforic. Evocă ceva din trecut cu multă încărcătură afectivă, pe care tu nu o
controlezi foarte bine.

Ø CRIPTOMNEZIE (cripto înseamnă ascuns). A nu se confunda cu plagiatul! Omul,

inconștient, crede că a inventat ceva ce e deja inventat (crede că a inventat electricitatea).
(Orice lucrare trebuie să conțină o parte în care trebuie să menționezi, orice bibliografie). O
mulțime de plagiatori și falși plagiatori a suferit poporul român. Caragiale a fost acuzat de
plagiat pentru O scrisoare pierdută, că ar fi preluat-o. Problema criptomneziei e problema
originalității. Toți moșulicii se luptă să inventeze, fac un memoriu și îl dau la Academie.

4
 Ø DÉJÀ VU/JAMAIS VÉCU - deformarea percepției care te face să te simți straniu. Uneori
te face să gândești, alteori e fals.

Ø CONFUZIILE DE PERSOANĂ se cheamă ILUZIILE SOSIILOR

Ø CONFABULAȚII - dacă obiectul nici nu există și tu îl inventezi și dai impresia că l-ai

memorat și îl evoci.

o MNESTICĂ – confabulație posibilă

o ONIRICĂ – IMPOSIBILE - de vis, am visat azi noapte
o FANTASTICĂ – am venit de pe lună

5. GÂNDIREA
Ca să gândim bine trebuie să legăm percepțiile de CUVINTE. Cine are gândire dezvoltată are și
limbaj dezvoltat. Nimeni nu are un limbaj perfect.
CUVINTELE sunt:
Ø CONCRETE
Ø ABSTRACTE

Abstracțiile sunt din ce în ce mai abstracte. Abstracții de concret, abstracții de gradul I, II etc.

Începem să frazăm, începem să gândim. Spunem ceva despre ceva.

Dacă gândești fabrici IDEI. Sunt idei valoroase, idei mai puțin valoroase. Sunt idei care se leagă,
idei care nu se leagă. Trebuie să fii coerent. Și unde vrei să ajungi? La ADEVĂR.

Ideea trebuie să ducă la ÎNȚELEGERE.

Ideea poate să fie mai lentă (cu vârsta), poate să fie accelerată (hipomaniacali, maniacali).
Treaba asta de a secreta o ideație multă se numește LOGOREE, FUGĂ DE IDEI.
In versul ideilor clare, ordonate, distincte, de la simplu la complex (ce strălucite indicații pentru
toate secolele!)avem o lume inversă mult prea informată, cu prea multe idei.

RAȚIONAMENT – demersul de la ideea simplă la ideea finală, CONCLUZIE. (Aristotel)

Toată inteligența noastră este să sintetizăm pe idei esențiale.

Se vorbește și de inteligență la animale. Te iubește că i-ai dat cărniță, nu te iubește dacă îi dai cu
bățul.

Noi avem o inteligență bazată pe 2 cuvinte care s-au legat.

Când ideea concretă ilustrează totalitatea acelui concret se numește CONCEPT.

Hegel e test de inteligență în univers. Logica conceptului.

Totalitatea conceptelor, grămezi de concepte dau CATEGORIA (materie, spirit, viață). Nu sunt
concrete, trebuie să le exprimăm prin altceva.

Pe urmă CATEGORIILE DE VALORI (sus e Sfânta Treime). Așa ajungem la CREDINȚĂ.

5
6. IMAGINAȚIA
E făcută din 2 părți:
Ø IMAGINAR – din INCONȘTIENTUL nostru. (Așa mi-a venit mie). Din acest imaginar
vine delirul, vin halucinațiile, vine regresia, vine boala.
Ø CREATIVITATE – este ceva foarte rar. O retransformare, o recombinare a elementelor
deja existente. (N. Stănescu s-a jucat cu cuvintele nevastă e ne vastă). Creativitatea lui de a
lua banalitatea și de a-l descompune și de a săpăra ceva. Imaginația adevărată e rară,
frumoasă, ne bucură. Arta e cu lingurița. E dulceață.

IMAGINAȚIA e ingredientul “E”.

IMAGINAȚIA e baza CREAȚIEI. CREAȚIA e baza ARTEI. ARTA e SUFLETUL nostru
METAFORIC.

Creațiile ne obosesc. Concretul ne sufocă, ne ține oligofreni. Avem nevoie din când în când, apar
niște oameni ca Eminescu. Imaginația creatorului duce la niște persoane ușor neadaptate. Dar noi
trebuie să le protejăm.

Imaginația este deformată de MINCIUNĂ – MITOMANIE.

MINICIUNA FANTASTICĂ - SINDROMUL MUNCHAUSEN (am intrat în noroi și m-am tras
de păr și m-am scos).
Imaginația îmbogățește capitolul cunoașterii. Avem baza și imaginația

GÂNDIRE RAȚIONALĂ, LOGICĂ

LOGICA ARISTOTELICĂ stă la baza oricărei logici care va mai veni (matematică, algebrică,
cibernetică etc.):
1. LEGEA IDENTITÃȚII (A este A)
2. LEGEA NONCONTRADICȚIEI (A nu este B)
3. LEGEA TERȚULUI EXCLUS (este ori A, ori B, C nu existã)
4. LEGEA RAȚIUNII SUFICIENTE – cât trebuie să dureze o demonstrație? Până ajungi la
ADEVĂR