Economia Germania în

perioada interbelică
Realizator:Zero Petru
Profesor:Cojocaru-Teacă Olga
 În anii 1920, în Germania au loc schimbări
radicale politice și economice. Vor apărea partide
de extremă dreaptă (Partidul Nazist) care
promovau o politică antirepublicană, antisemită și
reacționară. În timpul Republicii de la Weimar au
avut loc mai multe crize politice, cea mai
cunoscută fiind ”Puciul de la berărie”, în urma
căruia Hitler a fost arestat, iar în închisoare a scris
lucrarea ”Mein Kampf” în care spunea că ”numai
forța domină și ea este prima lege”.
 Politica Internă
Din punct de vedere economic, imediat după
război Germania a cunoscut o criză economică
gravă, care a dus și la o inflație de proporții.
Plus la toate trebuia să plătească reparații de
război în sumă de 132 miliarde mărci aur.
 În 1924 în ajutorul economiei germane au venit
investițiile anglo-americane - așa-numitul Plan Dawes,
care a fost completat în 1929 cu Planul Young.
Investițiile date au ajutat Germania să își refacă
economia și chiar să lanseze un vast program de
construcții moderne, dezvoltare a industriei chimice,
industriei grele, constructoarea de mașini ș.a. Astfel,
datorită acestor investiții, Germania a reușit să-și
revină și să înceapă plata reparațiilor de război.
Politica externă a Germaniei după primul război mondial a
devenit din ce în ce mai agresivă. Chiar de la început, pentru a
ieși din izolarea politică și-a căutat aliați. I-a găsit în URSS,
Italia fascistă și Japonia militaristă. Deși a fost admisă în
Liga Națiunilor și a semnat Pactul Briand-Kellogg (a căror
scop era păstrarea păcii în lume), în secret Germania
hitleristă se pregătea de război.
▪ În concluzie putem afirma ca astfel, politica conciliatoristă a țărilor
europene (de ai face cedări lui Hitler numai ca acesta să nu înceapă un
nou război, pentru care ele nu erau pregătite) a suferit eșec. Liga
Națiunilor nu și-a atins scopul. Peste doar 20 de ani de la finisarea
Primului Război Mondial, s-a început cel de-al Doilea Război Mondial.