Regina Elisabeta I (Elizabeth I) 

s-a născut la 7 septembrie 1533 şi a domnit timp de 44 de

ani, o perioadă înfloritoare cunoscută ca era elisabetană sau Epoca de Aur, marcată de sporirea
puterii Angliei pe plan mondial.

Cei 45 de ani de domnie ai Elisabetei au dat stabilitate regatului şi au ajutat la crearea

identităţii naţionale. Mulţi istorici afirmă, fără teama de a greşi, că regina a zămislit Anglia
modernă care a fost marcată de prosperitate economică, înflorirea literaturii şi transformarea
Angliei în cea mai mare forţă navală a lumii. Regina Elisabeta a trăit într-o epocă în care
monarhii englezi nu aveau doar un rol decorativ, aşa că nu i se poate contesta contribuţia la
realizările Angliei din Epoca de Aur.

Principalele realizări ale Elisabetei se concretizează în următoarele: mai întâi, datorită ei, Anglia
a trecut fără vărsări serioase de sânge prin cea de-a doua etapă a Reformei. (Spre deosebire
de Germania, unde Războiul de treizeci de ani, 1618-1648, a ucis 25% din populaţie.)
Aplanând disputele religioase dintre catolicii şi protestanţii englezi, ea a reuşit să păstreze
unitatea naţiunii. În al doilea rând, domnia ei de patruzeci şi cinci de ani, Epoca Elisabetană,
este considerată drept Epoca de Aur în existenţa uneia dintre cele mai însemnate naţiuni a
lumii. În al treilea rând, în timpul domniei sale, Anglia a devenit o mare putere, poziţie pe care
şi-o va menţine secole de-a rândul.

Cei patruzeci şi cinci de ani de domnie a Elisabetei (1558-1603) sunt consideraţi adesea Epoca
de Aur a Angliei. În acea perioadă au trăit câţiva dintre cei mai iluştri scriitori englezi, inclusiv
Edward de Vere (cunoscut sub pseudonimul de William Shakespeare). Fără îndoială Elisabetei îi
revine un mare merit pentru înflorirea literaturii. Ea a sprijinit teatrul shakespearian, în ciuda
opoziţiei autorităţilor locale londoneze şi i-a acordat un ajutor financiar generos lui de Vere. Dar
în muzică sau pictură nu s-a înregistrat o evoluţie comparabilă cu cea din domeniul literaturii.

Epoca elisabetană a deschis calea explorărilor pentru englezi. S-au întreprins călătorii în Rusia,
urmate de încercări din partea unor temerari, ca Martin Frobisher şi John Davis, de a găsi o
cale de acces prin nord-vest către Orientul Îndepărtat. Sir Francis Drake a făcut ocolul lumii
(1577— 1580) şi a ajuns în California în timpul expediţiei sale. Au existat şi unele tentative
nereuşite (aparţinându-le lui Sir Walter Raleigh şi altora) de a fonda aşezări engleze în America
de Nord.

Elisabeta s-a dovedit un bun diplomat în relaţiile externe. Încă din 1560, ea a încheiat Tratatul
de la Edinburgh, care reglementa relaţiile cu Scoţia. A pus capăt războiului cu Franţa, şi relaţiile
dintre cele două ţări s-au îmbunătăţit. Treptat însă, împrejurările au obligat Anglia să intre în
conflict cu Spania.

 Prin urmare, în momentul izbucnirii războiului cu Spania, în 1580, ea a fost puternic susţinută
de populaţie.

Pe parcursul anilor, Elisabeta întărise în mod constant flota engleză; dar regele Filip al II-lea al
Spaniei construise şi el o flotă impresionantă, Armada spaniolă, care urma să invadeze Anglia.
Armada avea aproape tot atâtea corăbii cât flota engleză, dar mult mai puţini marinari. Iar
matrozii englezi erau mai bine pregătiţi, aveau corăbii de calitate şi tunuri mai eficiente. Marea
bătălie navală din 1588 s-a soldat cu înfrângerea decisivă a Armadei spaniole. În urma acestei
victorii, Anglia s-a impus drept cea mai importantă forţă navală a lumii, supremaţie pe care şi-
a menţinut-o până în secolul al XX-lea.