Sunteți pe pagina 1din 3

 

marți, 17 mai 2022


21:38
 
 
Realismul – trăsături
 Inspirată din fapte reale, opera realistă nu expune fapte care s-au petrecut cu adevărat, ci
evenimente fictive, dar prezentate astfel încât s-ar produce într-un mod credibil.
 Atenția este concentrată asupra detaliilor, iar intenția surprinde epoca în complexitatea ei.
 Preferința pentru o tematică socială.
 Prezentarea individului în relațiile cu mediul social în care trăiește. Personajul nu se află în
situații excepționale, ci are o condiție mediocră, dramatică și complexă.
 Crearea unor personaje în situații tipice, deoarece personajele realiste sunt complexe și au
dinamică interioară.
 Cultivarea observației în descrierea realității ori în portretelor personajelor.
 Tehnica detaliului.
 Preferința la nivel naratologic pentru narațiunea la persoana a III-a, pentru un narator
obiectiv, impersonal, omniprezent, omniscient.
 
Trăsăturile generale ale romantismului
 Se cultivă stări precum: sensibilitatea, imaginaţia, originalitatea, fantezia, misterul;
 Evadarea din realitate se face prin vis ori somn (mitul oniric) într-un cadru nocturn sau
exotic;
 Promovează inspiraţia din tradiţie, folclor, trecutul istoric al neamului, ceea ce imprimă
curentului un caracter național patriotic;
 Acordă o deosebită importanţă sentimentelor omeneşti, în special iubirii, trăirile interioare
sunt armonizate cu peisajul naturii ocrotitoare.
 Personajele romantice nu sunt dominate de raţiune, ci de imaginaţie şi trăiri intense;
 Defineşte timpul şi spaţiul ca fiind nemărginite, ca proiectare subiectivă a spiritului uman;
 Sunt introduse noi categorii estetice precum: sublimul, grotescul, macabrul, fantasticul;
 
Tema reprezintă ideea centrală a unei opere literare și poate fi exprimată prin mai multe mijloace,
printre care: motive, figuri de stil, imagini artistice personaje, etc. Numărul temelor întâlnite în
literatură, dar și în alte arte este relativ restrâns, printre cele mai des întâlnite numărându-se:
iubirea, natura, războiul, timpul, copilăria, jocul, destinul omului de geniu, prietenia, familia,
universul, folclorul, curajul sau istoria. În cadrul unui text literar putem întâlni mai multe teme.
a iubirii, a naturii, a conditiei umane (viata, moartea, fericirea, suferinta,esecul existential), a
destinului omului superior, a aspiratiei spre ideal, a creatiei si creatorului, a jertfei creatoare, tema
timpului, a vârstelor (copilaria, adolescenta etc.), a raportului dintre om si Dumnezeu, a istoriei, a
eroismului, a luptei (pentru libertate,pentru dreptate)
 
Genul epic
Isi exprima gandurile si sentimetele in mod indirect ( persoana 3) - obiectiv (omniprezent ,
omiscient), subiectiv
2. Fir narativ - succesiune intamplari
3. Naratiunea (descrierea + dialog )
4. Prezenta personajelor -participă la acțiune
5. Narator - descrie actiunea, prezintă faptele
6. Spatiu si timp
 
 
Figura de stil este una extrem de sugestiva, poetul realizand o asociere inedita intre
Precum
Aceasta metafora exprima o intelepciune concentrata care dovedeste profunzimea gandirii poetice
Sugereaza ineditul peisaj/ sentiment
 
ma scald ca un copil in rau
Sentimente : bucurie, inocenta, candoare
Imagine artistica vizuala
Termeni cu sens figurat: scald asociat cu copilul
Verbul prezent indicatic, prezent, bucuria momentului, traieste din plin momentul, clipa
 
 
Dacă verbul e la trecut- evocare scenă din trecut
 
Comparația ”ma scald in zi ca un copil în râu” evidențiază bucuria simplă de a fi a poetei care
retrăieste cadoarea și
puritatea întocmai ca un copil. Veselia, seninătatea, lipsa de griji sunt alte stări sugerate de această
secvență din text care reprezintă o imagine vizuală. Verbul ”mă scald” utilizat la timpul prezent apare
cu sens figurat și trasmite dorința instanței lirice de a se bucura de prezent
 
 
Metafora” cu fruntea lângă cer voi scrie despre viață” ilustrează ipostaza creatoare a instanței lirice
care dorește să transmită prin poezie, creație - frumusețea și simplitatea lumii. Secvența reprezintă o
promisiune realizată prin intermediul verbului la timpul viitor ”voi scrie”. ”Fruntea”, ”cerul” sunt
substantive utilizate cu sens figurat care trimit la capacitatea creatoare și la inspirația poetică de
natură divină
 
 
Motivul iubirii este concretizat de imaginea ce relevă...
 
Imaginea simbol surpinde sugestiv cadrul nocturn, in care apare luna si stelele ca motiv romatic
Luna - martor protector al iubirii
 
Semne de punctuație
 
1. Punctul - încheierea unui enunț
 
2. Virgula - raportul de coordonare între două părți de propoziție sau două propoziții,
Ex: desparte două atribute flori roșii, frumoase
Daca vii, dacă pleci , vom vorbi - raportul intre 2 propozii secundare , propozitia secundara de
regentă
Raport conclusiv - coordonare conclusivă - asadar, prin urmare
- inainte de conjucții disjunctive (iar, dar, însă, ci)
 Izoleaza substantivul in vocativ: Copile, vină!
 Separă construcțiile incidente: Vino, spuse el ! - coordonare vorbirea directă și indirectă
 Separă o apoziție: Andreea, colega mea, a lipsit
 Dupa interjecții
 Separa complementele circumstațiale de loc și de timp: Luni, ne-am întâlnit
 Separă constructiile gerunziale: Copil fiind, nu am putut participa
 
 
3. Doua puncte
-enumerație
-explicație
-anunță vorbirea unui personaj
 
4. Ghilimele
-marchează reproducerea unui citat, fragment din text
-vorbirea unui personaj
-monologul interior, ce simte personajul
 
5. Linia de dialog - vorbirea directă
6. Semn exclamativ
 După interjecție
 Substantice în vocativ
 Imperativ, poruncă, un îndemn
 
7. Punct și virgula
 Pauza mai mare decît virgula și mai mică decât punctul
 Continuarea comunicării într-o altă structură în cadrul aceleași fraze
 
8. Cratime
 Cuvinte compuse
9. Linia de pauză - construcții incidente (informații suplimentare din interiorul textului care nu
au legatură cu textul ) : Fericirea - sau daca vrei - tristețea mi-a adus această stare, introduce
explicație
 
Ortografie:
Cratima
1. Leagă 2 părți de vorbire
”să-i spun” - conjucția să de pronumele personal(morfologic)
Rositrea legată a două cuvinte diferite(fonetic)
Prepoziție +articol
Căderea unei vocale la nivel fonatic - ”î” (elidarea)
 
 
 

S-ar putea să vă placă și