Realismul – trăsături Inspirată din fapte reale, opera realistă nu expune fapte care s-au petrecut cu adevărat, ci evenimente fictive, dar prezentate astfel încât s-ar produce într-un mod credibil. Atenția este concentrată asupra detaliilor, iar intenția surprinde epoca în complexitatea ei. Preferința pentru o tematică socială. Prezentarea individului în relațiile cu mediul social în care trăiește. Personajul nu se află în situații excepționale, ci are o condiție mediocră, dramatică și complexă. Crearea unor personaje în situații tipice, deoarece personajele realiste sunt complexe și au dinamică interioară. Cultivarea observației în descrierea realității ori în portretelor personajelor. Tehnica detaliului. Preferința la nivel naratologic pentru narațiunea la persoana a III-a, pentru un narator obiectiv, impersonal, omniprezent, omniscient.
Trăsăturile generale ale romantismului Se cultivă stări precum: sensibilitatea, imaginaţia, originalitatea, fantezia, misterul; Evadarea din realitate se face prin vis ori somn (mitul oniric) într-un cadru nocturn sau exotic; Promovează inspiraţia din tradiţie, folclor, trecutul istoric al neamului, ceea ce imprimă curentului un caracter național patriotic; Acordă o deosebită importanţă sentimentelor omeneşti, în special iubirii, trăirile interioare sunt armonizate cu peisajul naturii ocrotitoare. Personajele romantice nu sunt dominate de raţiune, ci de imaginaţie şi trăiri intense; Defineşte timpul şi spaţiul ca fiind nemărginite, ca proiectare subiectivă a spiritului uman; Sunt introduse noi categorii estetice precum: sublimul, grotescul, macabrul, fantasticul;
Tema reprezintă ideea centrală a unei opere literare și poate fi exprimată prin mai multe mijloace, printre care: motive, figuri de stil, imagini artistice personaje, etc. Numărul temelor întâlnite în literatură, dar și în alte arte este relativ restrâns, printre cele mai des întâlnite numărându-se: iubirea, natura, războiul, timpul, copilăria, jocul, destinul omului de geniu, prietenia, familia, universul, folclorul, curajul sau istoria. În cadrul unui text literar putem întâlni mai multe teme. a iubirii, a naturii, a conditiei umane (viata, moartea, fericirea, suferinta,esecul existential), a destinului omului superior, a aspiratiei spre ideal, a creatiei si creatorului, a jertfei creatoare, tema timpului, a vârstelor (copilaria, adolescenta etc.), a raportului dintre om si Dumnezeu, a istoriei, a eroismului, a luptei (pentru libertate,pentru dreptate)
Genul epic Isi exprima gandurile si sentimetele in mod indirect ( persoana 3) - obiectiv (omniprezent , omiscient), subiectiv 2. Fir narativ - succesiune intamplari 3. Naratiunea (descrierea + dialog ) 4. Prezenta personajelor -participă la acțiune 5. Narator - descrie actiunea, prezintă faptele 6. Spatiu si timp
Figura de stil este una extrem de sugestiva, poetul realizand o asociere inedita intre Precum Aceasta metafora exprima o intelepciune concentrata care dovedeste profunzimea gandirii poetice Sugereaza ineditul peisaj/ sentiment
ma scald ca un copil in rau Sentimente : bucurie, inocenta, candoare Imagine artistica vizuala Termeni cu sens figurat: scald asociat cu copilul Verbul prezent indicatic, prezent, bucuria momentului, traieste din plin momentul, clipa
Dacă verbul e la trecut- evocare scenă din trecut
Comparația ”ma scald in zi ca un copil în râu” evidențiază bucuria simplă de a fi a poetei care retrăieste cadoarea și puritatea întocmai ca un copil. Veselia, seninătatea, lipsa de griji sunt alte stări sugerate de această secvență din text care reprezintă o imagine vizuală. Verbul ”mă scald” utilizat la timpul prezent apare cu sens figurat și trasmite dorința instanței lirice de a se bucura de prezent
Metafora” cu fruntea lângă cer voi scrie despre viață” ilustrează ipostaza creatoare a instanței lirice care dorește să transmită prin poezie, creație - frumusețea și simplitatea lumii. Secvența reprezintă o promisiune realizată prin intermediul verbului la timpul viitor ”voi scrie”. ”Fruntea”, ”cerul” sunt substantive utilizate cu sens figurat care trimit la capacitatea creatoare și la inspirația poetică de natură divină
Motivul iubirii este concretizat de imaginea ce relevă...
Imaginea simbol surpinde sugestiv cadrul nocturn, in care apare luna si stelele ca motiv romatic Luna - martor protector al iubirii
Semne de punctuație
1. Punctul - încheierea unui enunț
2. Virgula - raportul de coordonare între două părți de propoziție sau două propoziții, Ex: desparte două atribute flori roșii, frumoase Daca vii, dacă pleci , vom vorbi - raportul intre 2 propozii secundare , propozitia secundara de regentă Raport conclusiv - coordonare conclusivă - asadar, prin urmare - inainte de conjucții disjunctive (iar, dar, însă, ci) Izoleaza substantivul in vocativ: Copile, vină! Separă construcțiile incidente: Vino, spuse el ! - coordonare vorbirea directă și indirectă Separă o apoziție: Andreea, colega mea, a lipsit Dupa interjecții Separa complementele circumstațiale de loc și de timp: Luni, ne-am întâlnit Separă constructiile gerunziale: Copil fiind, nu am putut participa
3. Doua puncte -enumerație -explicație -anunță vorbirea unui personaj
4. Ghilimele -marchează reproducerea unui citat, fragment din text -vorbirea unui personaj -monologul interior, ce simte personajul
5. Linia de dialog - vorbirea directă 6. Semn exclamativ După interjecție Substantice în vocativ Imperativ, poruncă, un îndemn
7. Punct și virgula Pauza mai mare decît virgula și mai mică decât punctul Continuarea comunicării într-o altă structură în cadrul aceleași fraze
8. Cratime Cuvinte compuse 9. Linia de pauză - construcții incidente (informații suplimentare din interiorul textului care nu au legatură cu textul ) : Fericirea - sau daca vrei - tristețea mi-a adus această stare, introduce explicație
Ortografie: Cratima 1. Leagă 2 părți de vorbire ”să-i spun” - conjucția să de pronumele personal(morfologic) Rositrea legată a două cuvinte diferite(fonetic) Prepoziție +articol Căderea unei vocale la nivel fonatic - ”î” (elidarea)