Modul de viaţă în societatea antică

Orașul antic- arhitectură și aspecte socio-culturale

Modul de viaţă al oamenilor în societăţile antice era determinat de condiţia socială, factorii
economici, condiţiile naturale etc. În societatea antică familia, tradiţiile, legislaţia şi-au lăsat
amprenta atît asupra vieţii individului, cît şi a comunităţii în ansamblu, determinînd trăsăturile
specifice ale modului de viaţă.
Familia deţinea un rol important în viaţa economică, socială, religioasă şi educativă a lumii
antice. În antichitate predomina familia monogamă care avea un vădit caracter patriarhal.
Autoritatea tatălui era sacră. Soţia, deşi era sub autoritatea soţului, se bucura totuşi de mai
multe drepturi, putea să participe la întrunirile familiei, fiind înconjurată de respect.
În Orientul antic familia se afla sub puterea capului familei - tatăl şi soţul. Căsătoriile se
încheiau în baza unor contracte şi erau însoţite de aducerea unui dar de căsătorie din
partea mirelui şi a zestrei din partea miresei.
Un statut aparte avea primul născut care deseori devenea moştenitorul puterii tatălui. În
societăţile orientale familiile erau cu mulţi copii şi se caracterizau prin strînse relaţii de
rudenie.
În Egipt, în schimb, femeia nu era considerată o fiinţă inferioară. Drepturile primului născut
au fost consolidate de cultul morţilor, care putea fi oficiat numai de un fiu, îndeosebi de
primul născut. În India capul familiei avea putere nelimitată, iar după moartea sa această
putere se transmite primului născut. În China, respectul filial şi loialitatea fraternă constituiau
legăturile solide ale familiei. Chinezii erau adepţi ai familiei cu mulţi copii.
În societatea greacă femeia era exclusă din viaţa publică, fiind obligată să trăiască într-un
compartiment separat al casei. Activitatea ei se limita la treburile casnice. Fetele primeau o
educaţie sumară. O atenţie deosebită era acordată educaţiei băieţilor: grecii căutau să
dezvolte calităţile corpului şi ale spiritului care le-ar permite să fie cetăţeni utili patriei lor. Era
o onoare pentru greci de a face studii, majoritatea cetăţenilor fiind cărturari. De la şapte ani
băieţii mergeau la şcoală, unde studiau gramatica, matematica, muzica, poezia, istoria; la
gimnaziu ei practicau sportul, căci activităţile fizice jucau un rol important în societatea
greacă, unde dominau spiritul de competiţie şi grija pentru dezvoltarea corpului şi spiritului.
La Roma autoritatea paternă avea un caracter sacru. Soţia, matrona, deşi era sub
autoritatea soţului, se bucura totuşi de o serie de drepturi: putea să participe la întrunirile
familiei, la banchetele publice, la spectacole şi jocuri publice, fiind înconjurată cu respect din
partea bărbaţilor.
Locuinţa. În Egipt, oamenii simpli aveau locuinţe modeste din cărămizi de pămînt cu paie,
acoperişul din frunze de palmier prevăzut cu un orificiu pentru fum şi foarte puţin mobilier în
interior. Casele celor înstăriţi erau mai solide, cu mobilier din lemn preţios, covoare, vase de
sticlă multicoloră.
În Mesopotamia templele impunătoare, palatele, locuinţele marilor demnitari copleşesc prin
luxul lor. Fiecare suveran mesopotamian a dorit întotdeauna să-şi depăşească predecesorii
prin splendoarea palatelor sale. Cel mai bine s-au conservat cele din Asiria, în construcţia
cărora s-a utilizat nu numai argilă, dar şi piatră. Palatul asirian era o imensă construcţie
acoperind cîteva hectare şi zidit pe o înaltă terasă naturală ori artificială. Pereţii de o
grosime care depăşea uneori 20 m erau întăriţi cu turnuri înalte. Decoraţia interioară era
somptuoasă, venind să sublinieze măreţia regilor.
În clima caldă şi uscată a Greciei viaţa materială comporta mai puţine greutăţi. Casele
ateniene, dispuse iregular de-a lungul unui labirint de străduţe înguste, erau nişte construcţii
mici, cu pereţi atît de subţiri, încît hoţii le spărgeau cu uşurinţă. persoanele mai înstărite
aveau case cu o mică curte interioară. Lumina pătrundea în locuinţă prin ferestrele fără
sticlă, cu obloane de lemn.
În perioadele timpurii romanii trăiau în case formate dintr-o singură încăpere, atriu, cu un
orificiu în acoperiş pentru evacuarea fumului. Locuinţele celor bogaţi erau luxoase,
înfrumuseţate cu picturi murale, mozaic, mobilă din lemn preţios ornată cu bronz, incrustată
cu fildeş.