CIINARU ANTOANETA

CIG, ANUL III, ID

SISTEME INFORMATICE DE GESTIUNE
UNIV. NICOLAE TITULESCU

TEMA DE CONTROL 2

Atributele unei entităţi

Fiecare tip de entitate are un set de atribute asociate lui. Un atribut este o
proprietate sau o caracteristică a unei entităţi care prezintă interes pentru organizaţie.
Atributele sunt percepute, din punct de vedere informatic, ca variabile ale datelor,
caracterizate prin natura valorilor pe care le pot lua acestea la un moment dat. Fiecare
atribut are asociat un domeniu de valori. Domeniul de valori al unui atribut poate sa
impuna restrictii cu privire la valorile valide pe care le poate lua un atribut.
Clasificarea atributelor
Exista mai multe criterii de clasificare a atributelor astfel:
Din punct de vedere al modului de reprezentare a informaţiei, atributele pot fi:
 elementare – reprezentarea datei este indivizibilă în raport cu informaţia pe care
o reprezintă (nu mai pot fi descompuse in alte atribute). Aceste atribute se mai
numesc şi atribute atomice;
 compuse – se pot descompune în mai multe atribute elementare (exemplu:
„adresa”).
Dupa modul de stocare al valorii:
 simple - stocheaza în ele valorile asa cum au fost introduse de utilizator;
 calculate - îsi obtin valoarea prin aplicarea unei formule asupra unor alte atribute,
pentru care utilizatorul a specificat valoarea (exemplu: câmpul „pret” respectiv
„cantitate”, ale unei facturi sunt atribute simple, în timp ce „valoarea” = „pret” *
„cantitate” reprezinta un atribut calculat). În cele mai multe cazuri, atributele
calculate nu se stochează deoarece valoarea lor poate fi dedusă cu ajutorul unor
formule.
Din punct de vedere al realităţii modelate, atributele pot fi:
 opţionale – dacă atributul respectiv nu poate prezenta o valoare la un moment
dat, valoarea lui nefiind neaparat necesara (exemplu: „limbi străine cunoscute”);
 obligatorii – trebuie să prezinte neaparat o valoare. In aceasta situatie, utilizatorul
nu va putea continua prelucrarile pana cand nu se furnizeaza respectiva valoare.

Din punct de vedere al valorilor pe care le pot lua la un moment dat, atributele pot fi:
 multivaloare – atunci când valoarea pe care o poate lua un atribut, la un moment
dat, prezintă mai multe realizări concomitente pentru aceeaşi entitate (exemplu:
limbi străine cunoscute – o persoană poate cunoaşte engleză, franceză şi
germană);
 monovaloare – prezintă doar o singură valoare pentru atributul respectiv.
Dupa tipul datelor care sunt continute de un atribut, atributele pot fi:
 atribute de tip text – sunt folosite cand datele care descriu o anumita entitate sunt
de tip text (exemplu: nume, prenume, denumire, adresa);
 atribute de tip numeric – sunt utilizate pentru a stoca în ele caracteristici ce pot fi
exprimate valoric sau cantitativ pentru o anumita entitate (exemplu: pret,
cantitate, valoare, valoare TVA, cota de TVA);
 atribute de tip boolean – sunt atribute ale caror valori pot lua una din doua stari
posibile: Da/Nu; Adevarat/Fals; 1/0;
 atribute de tip data si ora – sunt atribute destinate in special stocarii unor valori
cu privire la data sau timp;
 atribute binare - sunt acele atribute în care se stocheaza informatia ce nu poate fi
stocata cu nici unul dintre tipurile anterioare (exemplu: o imagine, un clip audio
sau video).

Observatie: se recomanda sa se aleaga un atribut numeric ori de câte ori acel atribut
este utilizat în efectuarea unor calcule aritmetice sau comparative. De exemplu,
constituie o greseala stocarea numerelor de telefon sub forma numerica, acesta nefiind
supus niciodata unor operatii aritmetice. De aceea, tipul atributului ales trebuie sa fie de
tip text (prin alegerea unui atribut de tip numeric, se vor pierde zerourile situate la
începutul numarului de telefon).
De asemenea, trebuie sa se stabileasca pentru fiecare atribut, lungimea
acestuia. Lungimea unui atribut depinde in principal de tipul atributului. Astfel, lungimea
unui atribut de tip text trebuie stabilita luând în considerare valorile posibile pe care le
poate lua respectivul atribut. De exemplu, pentru atributul „nume” este suficienta o
dimensiune de 50 caractere.
Din punct de vedere al rolului pe care îl îndeplineşte atributul respectiv în cadrul
modelului, atributele pot fi:
 cheie primară (identificator) – reprezintă acel atribut, sau grup de atribute, care
reuşeşte, prin valorile pe care le ia, să identifice în mod unic o entitate din
mulţimea entităţilor care prezintă acelaşi comportament. Atributele care compun
cheia primară nu pot avea valori nule. O altă cerinţă esenţială este unicitatea.
 cheie candidat – reprezintă acel atribut, care prin natura sa, poate juca rolul de
cheie primară sau de identificator în cadrul unui tip de entitate. Altfel spus,
reprezintă o posibilă cheie primară, care nu a fost, însă, reţinută ca atare.
 cheie externă – reprezintă un atribut, sau o mulţime de atribute, definite pe
aceeaşi mulţime de valori ca şi cheia primară, rolul său fiind acela de a putea
stabili o asociere (legătură) între două sau mai multe tipuri de entităţi, care, în
realitatea modelată, interacţionează între ele. Altfel spus, orice cheie externă
este cheie primară pentru o altă entitate.

Identificatorul unei entitati este atributul (sau grupul de atribute) a carui

realizare (valoare) caracterizeaza in mod unic o realizare a entitatii. În realitate, pot
exista mai multe atribute care pot juca rolul de identificator pentru un tip de entitate. De
exemplu, pentru societăţi comerciale: codul unic de înregistrare (CUI), numărul de
înregistrare, codul IBAN.