Activitate 1.3.1.

 
Proiectarea demersului didactic 

Potrivit definiției incluse în acest modul, unitatea de învăţare este o structură

didactică  complexă, organizată tematic, supraordonată lecţiei (acoperind mai multe ore de
curs). Din perspectivă pedagogică, lecţia este definită ca entitate didactică de bază.
Prin componentele pe care le include, proiectul unei unităţi de învăţare oferă o
imagine de ansamblu, asupra temei, dar şi asupra fiecărei lecţii/ ore de curs. În proiectul
unităţii de învăţare sub formă tabelară, lecţiile/ orele de curs pot fi delimitate prin linii
orizontale, urmărindu-se elementele de conţinut, competenţele specifice vizate, activităţile de
învăţare, resurse (resurse umane, resurse materiale), instrumente de evaluare - ceea ce poate
constitui și schița unui plan de lecție.
Proiectarea demersului didactic pe baza unităţii de învăţare are cel puţin următoarele
avantaje:
- profesorul are o imagine coerentă asupra programei şcolare pe care trebuie să o
aplice pe parcursul unui an şcolar;
- profesorul are o imagine de ansamblu asupra fiecărei unităţi de învăţare care
valorifică potenţialul lecţiei prin integrare în unitatea de învăţare (fiind depăşită fragmentarea
determinată de simpla succesiune a lecţiilor); se schimbă şi relaţia dintre lecţii (relaţia devine
neliniară, lecţiile sunt integrate în diferite secvenţe ale unităţii de învăţare);
- fiind vizat un interval mai mare de timp pentru o temă majoră, profesorul are
posibilitatea unor abordări diferențiate, individualizării învățării în raport cu ritmul de
învăţare pe care îl au elevii;
- la nivelul elevilor, învăţarea dobândeşte un plus de coerenţă prin modul în care este
proiectată învăţarea pe termen mediu şi lung;
- proiectul unităţii de învăţare devine un instrument util de lucru pentru profesor, prin
depăşirea unor cerinţe formale.
Din punctul nostru de vedere, în condiţiile noului curriculum, lectura programei şi a
manualelor nu mai este în mod obligatoriu liniară.
Programa trebuie parcursă în mod necesar de către toţi, și, asemenea manualelor se
pliază unei lecturi personale şi adaptate, accentul punându-se asupra nevoilor elevului,
principalul beneficiar al actului educaţional. Astfel, profesorul poate interveni asupra
conţinuturilor programei prin regruparea lor în subtemele unităţilor de învăţare pe care le-a
stabilit.
Învățarea din perspectiva competenţelor marchează o schimbare strategică dinspre
obiectivele pedagogice spre competenţele şcolare şi o mutaţie de accent dinspre evaluarea
sumativă/normativă spre evaluarea formativă şi formatoare, sugerând o abordare integratoare
a activităţii de formare evaluare a competenţelor şcolare şi realizarea acesteia după cerinţele
instruirii şi evaluării autentice.