Materiale pentru curs

Structura cursului

Nota_sem= (At1+At2+Med_curentă+ L_ind)/4

Nota generală=0.6*Nota_sem + 0.4*Nota_examen

Apariția și dezvoltarea
rețelei Internet

Tatiana Pașa
USM, Departamentul Informatică
Tema 1
 Structura cursului

HTML (Hyper Text Markup Language) – a apărut la începutul anilor

'90, datorită lipsei unui limbaj care să permită publicarea
informaţiei la nivel global și a determinat dezvoltarea Internetului.
Marcajele de tip HTML din cadrul documentului spun browser-ului
cum să afişeze conţinutul util al fişierului cu extensia ".html„ ;

CSS (Cascading Style Sheet - foi de stil în cascadă). Un fişier CSS este un
fişier text cu extensia ".css„ definind stiluri pentru paginile HTML și permit
stilizarea în bloc a documentelor HTML cu un efort semnificativ mai mic
decât în cazul stilizării elementelor de pagină în cadrul fiecărui
document HTML în parte, prin intermediul atributelor tag-urilor.

JAVASCRIPT - este un limbaj de scripting dezvoltat la origine de

Netscape, permiţând scrierea de secvenţe de program care se
execută la apariţia unui eveniment utilizator.
 Browsere
Google Chrome este un produs oferit de Google lansat în septembrie 2008, reusind să devină
până în prezent unul din cele mai populare browsere. Chrome permite utilizatorilor realizarea
de scurtaturi pe desktop către aplicații ale browser-ului, instalarea de extensii, teme sau
plugin-uri și incorporează Google Translate. Google Chrome este disponibil pentru Windows
XP, Vista, 7, anumite versiuni ale Linux și Mac.
Mozilla Firefox a fost creat în 1998 prin lansarea codului-sursă al suitei Netscape. Este
dezvoltat de Mozilla Foundation și este al doilea navigator ca număr de utilizatori,
după Google Chrome. Este foarte configurabil – i se pot adăuga multe extensii făcute de
dezvoltatori independenți.
Internet Explorer este un browser web produs (1995) și dezvoltat de Microsoft, fiind unul
dintre cele mai populare browsere din lume, livrat odată cu sistemul de operare
Windows pe PC sau telefoane inteligente. Internet Explorer a fost sau este disponibil pentru
Windows, Windows Mobile și Windows Phone, Mac, Linux și UNIX.

Safari este un browser web realizat (2003) de firma Apple pentru sistemul său de operare
Mac OS X, dar și pentru MS Windows. Safari se bazează pe navigarea prin file, printr-o
interfață asemănătoare cu cea folosită de Mozilla Firefox. Interfața standard a browserului
Safari conține un câmp de căutare (pentru Google ș.a.) și servicii software de completare
automată și corectare a câmpurilor introduse de către utilizator.
 Internet vs intranet

intranet - rețea de calculatoare la nivel local (al unei companii, universități

etc.), care asigură accesul și distribuția informațiilor interne exclusiv
persoanelor conectate la aceasta.

Internet - o reţea globală, compusă din sisteme de calculatoare

interconectate şi servicii computerizate, care permite utilizatorului, indiferent
de locaţia sa geografică, să acceseze informaţia aflată oriunde în reţea.
Mediul Internet este:
• eterogen (diferit, divers, deosebit);
• nu este proprietatea unui guvern, a unei companii sau universităţi;
• nu este o singură reţea, ci un grup de reţele aranjate logic într-o ierarhie;
• nu constituie o componentă software/ hardware de sine stătătoare;
• este utilizat zilnic de oameni de toate specializările şi interesele imaginabile.
 Beneficiile folosirii Internetului sunt:

• schimb rapid şi comod de informaţii prin utilizarea unor servicii specializate

ca: poşta electronică; transferul de fişiere, de imagini, a secvenţelor audio şi
video; vizualizarea unor fişiere cu informaţii de tip text, etc.;
• se pot primi informaţii şi se pot face actualizări regulate ale subiectelor de
interes prin intermediul listelor de distribuţie prin e-mail (mailing lists)
organizate pe subiecte de interes, fiecare membru al grupului primind
automat informaţiile care apar în reţea;
• e permis accesul la mii de arhive informaţionale din întreaga lume, prin
intermediul unor servere specializate în gestiunea şi rezolvarea cererilor de
vizualizare şi expediere a componentelor arhivelor;
• se lărgesc posibilităţile de divertisment etc.
 Recomandări de utilizare în siguranță a internetului
1. Utilizează motoarele de căutare care nu colectează date. Google și-a creat
deja o reputație nefastă cu privire la colectarea datelor despre utilizatori.
2. Folosește un serviciu VPN Cele mai multe servicii VPN de calitate nu sunt gratuite,
dar oferă o conexiune sigură la internet care previne colectarea informațiilor despre
tine de către site-urile vizitate, dar și de către furnizorul de internet.
3. Vizualizează email-ul ca text Elimină complet amenințările malware din email,
ce se pot strecura și în poze, vizualizând toate mesajele email ca text, mai ales într-un
manager de mail local ca Outlook și Thunderbird.
4. Folosește parole complexe notate pe hârtie. Multe managere de parole promit
siguranța, dar pot avea probleme tehnice care le intrerup serviciul exact atunci
când ai mai multă nevoie de ele.
5. Utilizează o adresă de mail secundară Cele mai multe servicii online necesită o
adresă de email, motiv pentru care este important să ai cel puțin două adrese de
postă electronică. Cea personală și cea secundară, în care se va aduna spam-ul pe
masură ce o folosești mai mult.
 Recomandări de utilizare în siguranță a internetului

6. Profită de update-urile automate care oferă siguranță sporită în mod rapid.

7. Folosește un firewall bun Indiferent dacă optezi pentru firewall-ul nativ al
sistemului de operare sau pentru cel oferit de un program antivirus, asigură-te că
este activat non-stop pentru protecția împotriva atacurilor informatice.
8. Limitează-ți tranzactiile online Comerțul online este în creștere și cu el cresc
în mod proporțional și încercările de frauda online. Când ai de făcut tranzacții
online, fă-le doar dintr-o rețea securizată și pe un site sigur (https://).
9. Nu lăsa computerul conectat la rețele când nu îl folosești Șansele unui atac
informatic scad atunci când gadgeturile nu sunt conectate permanent la rețea,
inclusiv în momentele când nu sunt folosite.
10. Protejează-ți smartphone-ul Dacă ai internet pe telefon și utilizezi mai multe
conturi, securizează-ți telefonul cu un cod de securitate. Introducerea lui de
fiecare dată când deschizi ecranul este un efort, dar știi astfel că nimeni nu-ți va
accesa informațiile din telefon.
 Servicile de bază din Internet
1. WWW (World Wide Web) – Web, serviciu de informare pentru acces la documente
organizate în pagini aflate pe calculatoare din întreaga lume. Între paginile cu informații
există legături care fac posibilă înlănțuirea rapidă.
WWW se deosebește de celelalte componente ale Internetului este hipertextul. Toate
documentele accesibile în Web sunt legate între ele, indiferent de serverul pe care sunt
memorate și indiferent de locul geografic unde sunt amplasate.
2. Serviciul de e-mail (poștă electronică) – utilizatorii de Internet au posibilitatea să
comunice prin schimb de mesaje. Fiecare utilizator are o căsuță poștală și o adresă
poștală. La un mesaj de e-mail pot fi ataşate fişiere text, imagini, audio, video.
Forma generală: utilizator@server.domeniu, unde:
utilizator = numele contului de e-mail, ales de utilizator
server = numele serverului furnizor, yahoo, gmail, etc
domeniu = domeniul contului, com, md, ro
 Servicile de bază din Internet
3. Servicii de chat (conversație în timp real) - prin intermediul serviciului chat se pot
transmite și recepționa mesaje scurte, în timp real. Două sau mai multe persoane, aflate la
distanță, pot conversa simultan în cadrul unei camere virtuale, numită cameră de
conversație (chat room).
Aplicații de chat: Skype, Messenger, WhatsApp, etc.
4. FTP (File Transfer Protocol) - este protocolul securizat de transfer al datelor de la un
calculator la altul. Pentru a transfera fișiere între două calculatoare, folosim o aplicație FTP.
FTP-ul oferă servicii precum: transferul simultan de mai multe fișiere, viteză sporită de
transfer, transfer de fișiere dintr-un cont personal protejat prin parolă.
5. Portal – serviciu complex de informare, prezentare, comunicare, colaborare.
Informațiile sunt organizate în colecții ușor de actualizat și de consultat. Poate oferi sesiuni
de lucru în echipă, în timp real, prin chat sau prin forum și comentarii. Vizitatorii pot intra în
corespondență cu persoana de contact autorizată să preia și să distribuie corespondența
(civic.md, unimedia.info, …).
.
 Servicile de bază din Internet

6. E-commerce – comerț electronic prin magazine online la care clienții au

acces de la domiciliu.
7. E-banking - servicii bancare prin Internet (achitări servicii, transfer bănesc).
8. Baze de date și formulare Internet –orientate spre prezentări și colaborări sau
spre tranzacții (ecommerce, e-banking).
9. Telnet - un protocol care dă posibilitatea să vă logaţi şi să utilizaţi un
calculator la distanţă ca şi când aţi fi conectat direct la el în cadrul reţelei locale.
10. Serviciul e-learning promovează învățământul electronic, iar conținutul
lecțiilor și materialele necesare învățării pot fi accesate de pe site-uri specializate.
11. Voice Conference (Conferință video) permite comunicarea audio + video
între două sau mai multe dispozitive electronice (WebEx).
 Protocoale Internet
Internetul permite interconectarea calculatoarelor indiferent de platformă prin faptul că
s-au stabilit o serie de reguli privind comunicaţia între calculatoare.
Regulile denumite protocoale definesc modul de lucru al aplicaţiilor pentru a se face
înţelese între ele. Reţeaua Internet va depinde de o colecţie de protocoale reunite sub
denumirea TCP/IP (1983). Suita TCP/IP este constituită dintr-o mulţime de protocoale, fiecare
dintre ele asigurând transferul datelor în reţea într-un format diferit şi cu opţiuni diferite. În
funcţie de necesităţile aplicaţiei, putem utiliza unul sau altul dintre protocoalele suitei TCP/IP
pentru transmiterea informaţiilor pe Internet.
Protocoalele permit comunicarea calculatoarelor localizate în rețele diferite și asigură
conexiunile logice dintre un calculator și serverul gazdă Internet care oferă site-ul Web (sau
alte informații).
Internet Protocol (IP) funcționează prin transferul (rutarea) pachetelor (sau a unor
secvente mici de informație, denumite și datagrame) dintr-un flux continuu de date prin
toate rețelele dintre două calculatoare.
 Protocoale Internet

Protocoalele Internet (IP) se referă la mulțimea de protocoale care utilizează

serviciile IP și sunt folosite în Internet, pot fi utilizate pe o rețea de sine stătătoare, dar
vor fi mai puțin eficiente decât protocoalele dedicate rețelelor unice.
Identificarea calculatoarelor din Internet se realizează folosind adresele Internet
sau adresele IP. Fiecare calculator conectat la Internet trebuie să aibă o adresă IP
unică, pentru a putea comunica cu celelalte calculatoare conectate la Internet.
Adresele IP sunt segmentate într-o structură ierarhică şi sunt formate din 4 numere
cuprinse între 0 şi 256, separate între ele prin puncte. Adresa Internet (IP) este
memorată pe 4 octeţi şi este alcătuită din două părţi: adresa reţelei din care face
parte calculatorul şi adresa calculatorului.
Alegerea tipului de adresă se face în funcţie de numărul de calculatoare şi de
gruparea acestora în diverse subreţele, ţinând cont şi de extinderile viitoare.
 Protocoale Internet

Adresele IP se împart în 3 clase, împărţire realizată în funcţie de

dimensiunile celor două câmpuri (adresa reţelei şi adresa calculatorului):
1. Adresele Internet de clasă A sunt folosite pentru câteva sute de reţele
care suportă mii de maşini şi este alcătuită din 8 biţi – adresa de reţea şi 24
biţi adresa calculatorului.
2. Adresele Internet de clasă B sunt folosite pentru câteva sute sau mii de
maşini. Adresa din această clasă este alcătuită din 16 biţi pentru adresa
de reţea şi 16 biţi de adresa calculatorului.
3. Adresele Internet de clasă C pentru milioane de reţele care au maxim 256
de maşini fiecare. Această adresă este alcătuită din 24 biţi adresa de
reţea şi din 8 biţi – adresa calculatorului.
 Protocoale Internet

Adresa unei maşini vizibile din orice nod al Internet-ului se

numeşte adresă reală. Din motive de securitate şi legate de
numărul extrem de mare de calculatoare din Internet, care nu
pot fi referite în totalitate folosind adresele de 4 octeţi, pentru
adresarea calculatoarelor din reţelele locale se folosesc adrese
false, gestionate doar în interiorul reţelei de către serverul
acesteia.
Serviciile de bază de informare şi comunicare din Internet
sunt asigurate prin intermediul maşinilor cu adrese IP reale care
pot fi servere de e-mail, servere de ştiri, servere web, servere ftp.
 Protocoale Internet

Protocolul TCP preia informaţia ce trebuie transmisă şi o împarte în mai

multe părţi cărora le atribuie câte un număr. Pentru a transmite prin reţea
secvenţele astfel obţinute se foloseşte câte un plic (pachet) TCP cu
informaţia scrisă pe el. Plicul TCP este introdus apoi într-un IP şi este transmis în
reţea. Imediat ce există informaţie de transmis într-unul din plicurile IP,
reţeaua transportă acel plic prin liniile de comunicaţie. La receptor, un
produs software care foloseşte TCP colectează plicurile, extrage datele şi le
ordonează după numărul fiecărui plic. Dacă lipseşte ceva, cere
transmiţătorului să retransmită datele respective. După primirea tuturor
datelor şi aranjarea lor în ordinea corectă, ele se transmit unui program de
aplicaţii ce foloseşte acest serviciu de comunicaţie. Protocolul TCP creează
impresia existenţei unei conexiuni fizice directe între orice sursă şi destinaţie.
 Protocoale Internet

Astfel în momentul în care descărcam un fișier (prin FTP), TCP-ul se va

asigura că fiecare bit din fâșierul primit este identic cu fisierul de pe acel
server, se va asigura că pachetele își păstreaza ordinea, iar în cazul în care
se pierd pachete pe drum, le va asigura retransmiterea.
Caracteristicile și avantajele protocolului TCP:
• Asigură retransmiterea pachetelor (în cazul în care acestea se “pierd
pe drum”);
• Ordoneaza pachetele ajunse la destinație (acestea pot ajunge diferit
față de cum au fost trimise);
• Stabilește o conexiune între client și server.
 Protocoale Internet
TCP asigură ordinea și
retransmiterea în caz de pierdere de
pachete, cu ajutorul numerelor de
secvență (sequence number).
Fiecare pachet (sau grup de
pachete) are asociat un număr de
secvență. Dacă destinatarul primește Astfel destinatarul îsi dă seama ce
un anumit număr de pachete (definit pachete au ajuns la el și ce
pachete trebuiesc retransmise. În
de numărul de secvență), atunci cazul în care sursa (clientul) nu
acesta va trimite înapoi un mesaj de primește o confirmare (ACK) pentru
confirmare (ACK) pentru aceste vreun pachet, atunci el va
pachete primite: retransmite acele pachete.
 Protocoale Internet

Este dificil de reţinut şi folosit adresa IP a calculatorului cu care dorim să

conversăm. Din acest motiv, proiectanţii Internet-ului au dezvoltat sistemul
DNS (Domain Name System) care permite referirea calculatoarelor prin nume
ca de exemplu ftp.microsoft.com sau www.ase.ro, în locul adresei IP a
calculatorului.
DNS - alocă şi gestionează pentru fiecare calculator conectat la Internet
câte unui nume simbolic, asociat adresei IP a calculatorului respectiv. DNS
este o metodă ierarhică, distribuită de organizare a spaţiului de nume al
Internetului.

Inf. utilă: http://ccna.mpei.ac.ru/IntroductionToNetworkTech/course/module3/3.2.2.3/3.2.2.3.html

 Pentru înregistrarea numelui de domeniu:

1. Se verifică dacă numele domeniului care se doreşte a fi înregistrat există

deja; pentru aceasta se foloseşte secţiunea WHOIS de pe pagina
principală a InterNIC.
2. Doar dacă domeniul solicitat nu există încă, se solicită furnizorului de
servicii Internet să ofere serviciu de nume de domeniu pentru domeniul
ales; de obicei acesta presupune plătirea unui abonament.
3. Se completează formularul online aflat pe site-ul InterNIC; formularul
conţine informaţii despre numele, adresa, numerele de telefon şi fax,
adresa de e-mail, persoane de contact, adresele IP ale celor 2 servere de
nume de domeniu.
4. Dacă toate informaţiile introduce sunt corespunzătoare, InterNIC-ul trimite
confirmarea înregistrării domeniului şi factura pentru plata domeniului.
Pentru înregistrarea numelui de domeniu:
 Pentru înregistrarea numelui de domeniu:

Pentru înregistrarea domeniilor în zonele corespunzătoare ţărilor,

zone de genul ro, us, uk etc. trebuie să se apeleze la organizaţiile
desemnate să gestioneze domeniul din ţara respectivă.
În România, de acest lucru se ocupă RNC (Romanian National
Computer Network); adresa web care poate fi folosită pentru
înregistrare de domenii în zona.ro, fiind www.rnc.ro.
O listă cu organizaţiile care gestionează domeniile
corespunzătoare fiecărei ţări se găseşte la adresa www.iana.org.
Pentru înregistrarea numelui de domeniu:
 Protocolul HTTP

HTTP (Hypertext Transfer Protocol) este metoda cea mai des utilizată
pentru accesarea informațiilor în Internet care sunt păstrate pe servere
World Wide Web (WWW).
Protocolul HTTP este un protocol de tip text, fiind protocolul “implicit” al
WWW. Adică, dacă un URL nu conține partea de protocol, aceasta se
consideră ca fiind http.
HTTP presupune că pe calculatorul destinație rulează un program care
înțelege protocolul. Fișierul trimis la destinație poate fi un document HTML
(HyperText Markup Language), un fișier grafic, de sunet, animație sau
video, de asemenea un program executabil pe server-ul respectiv sau și
un editor de text.
 Protocolul HTTP
Dacă se apelează un link sau o adresă de web cum ar fi
http://www.example.com, atunci se cere calculatorului host să afișeze o pagină
web (index.html sau altele). În prima fază numele (adresa)
http://www.example.com este convertit de protocolul DNS într-o adresă IP. Urmează
transferul prin protocolul TCP pe portul standard 80 al serverului HTTP, ca răspuns la
cererea HTTP-GET.
Informații suplimentare ca de ex. indicații pentru browser, limba dorită ș.a. se pot
adăuga în header-ul (antetul) pachetului HTTP. În urma cererii HTTP-GET urmează din
partea serverului răspunsul cu datele cerute, ca de ex.: pagini în (X)HTML, cu fișiere
atașate ca imagini, fișiere de stil (CSS), scripturi (Javascript), dar pot fi și pagini
generate dinamic (SSI, JSP, PHP și ASP.NET).
Dacă dintr-un anumit motiv informațiile nu pot fi transmise, atunci serverul trimite
înapoi un mesaj de eroare. Modul exact de desfășurare a acestei acțiuni (cerere și
răspuns) este stabilit în specificațiile HTTP.
Structura unei Cereri HTTP
Structura unui răspuns HTTP
 Îmbunătățiri HTTP/2 față de vechiul protocol

• Transfer de date mai rapid

HTTP/1.0 permitea ca doar o singură cerere să fie făcută printr-o
singură conexiune TCP. Cu HTTP/1.1 browserele pot face mai multe cereri
pentru a încărca mai multe resurse simultan.
HTTP/1.1 este de tip textual, însă pentru un volum diversificat de
informație, în special de altă natură decât textuală, performanța
protocolului nu poate ține pasul cu expansiunea internetului.
HTTP/2 oferă o modalitate simplă de a transmite conexiuni
concurente într-o singură conexiune TCP. Cu HTTP/2 utilizatorul trimite mai
multe solicitări și le poate primi în orice ordine. Astfel, paginile se încarcă
mai rapid.
 Îmbunătățiri HTTP/2 față de vechiul protocol

• Comprimarea antetelor pentru a transfera un volum mai mic de date

Îmbunătățirea se referă la antete HTTP. Utilizatorii folosesc antete
pentru a informa serverele ce informații le sunt necesare și în ce format
ar putea fi acestea livrate.
HTTP/2 nu doar transmite antete pentru fiecare conexiune, dar
oferă și compresie. Acest lucru înseamnă că o pagină web poate fi
încărcată mult mai rapid, deoarece browser-ul web poate trimite
simultan mai multe antete.
 Îmbunătățiri HTTP/2 față de vechiul protocol

• Prioritizarea pentru redarea corectă a paginii

HTTP/2 are un sistem de prioritizare complex, pentru a ajuta
browserele să solicite dosarele cele mai necesare în primul rând.
Pentru paginile web care combină cod HTML, CSS, JavaScript,
imagini și fâșiere multimedia, acesta este un lucru extrem de util,
astfel se optimizează traficul prin stabilirea priorității pentru fiecare
conexiune în parte.
 Îmbunătățiri HTTP/2 față de vechiul protocol

• Mai multă securitate

Utilizarea HTTP/2 îmbunătățește performanța site-ul folosind certificate
SSL/TLS, deci utilizează o conexiune criptată. SSL (Secure Socket Layer) este
standardul acceptat de comunicare securizată în Web. TLS (Transport Layer
Security) - protocol criptografic care asigură securitatea comunicațiilor prin
intermediul unei rețele de calculatoare. Este folosit pentru a proteja datele
personale ale utilizatorilor și autentificarea acestora, pentru a crea un
mediu sigur pentru navigarea pe Web.
Transferul criptat de date prin SSL/TLS înseamnă că este oferit utilizatorilor
un mod sigur de comunicare cu site-urile care utilizează protocolul.
 HTTP/2 vine cu o serie de caracteristici noi ca:
• este binar și nu textual așa cum este HTTP/1.1, ceea ce îl face mai compact și mai
eficient;
• poate folosi o conexiune pentru a transmite date în paralel, mai degrabă decât
conexiuni multiple care transportă câte un singur fâșier fiecare;
• datele care urmează a fi transmise pot fi comprimate, reducându-li-se astfel
dimensiunea - ceea ce duce la o transmitere de date mai rapidă;
• este multiplex - se pot transmite mai multe mesaje sau date pe același canal de
comunicatie, și nu singular și ordonat cum este în cazul HTTP/1.1;
• permite serverelor să stocheze date în cache-ul clientului, date care vor fi solicitate
ulterior de către client;
• conexiunea stabilită va fi criptată cu TSL (Transport Layer Security) - contribuind astfel și
la o securitate mărită a datelor transmise către sau primite de la serverul www.
Inițiere în limbajul HTML

Tatiana Pașa
USM, Departamentul Informatică
Tema 2
 HTML
HyperText Markup Language (HTML) este un limbaj de marcare utilizat pentru
crearea paginilor web ce pot fi afișate într-un browser (sau navigator). Scopul
HTML este mai degrabă prezentarea informațiilor – paragrafe, fonturi, tabele
ș.a.m.d. – decât descrierea semanticii documentului.

HTML - o formă de marcare orientată către prezentarea documentelor text pe o singura pagină,
utilizând un software (browsere).
HTML furnizează mijloacele prin care conținutul unui document poate conține diverse tipuri de
metadate și indicații de redare: decorațiuni ale textului (sublinierea), imagini, hărți de imagini și
formulare, informații despre titlul și autorul documentului, informații structurate despre cum este
împărțit documentul în diferite segmente, paragrafe, liste, titluri etc. și informații care permit ca
documentul să poată fi legat de alte documente pentru a forma astfel hiperlink-uri (sau web-ul).
HTML se poate genera direct utilizând tehnologii de codare din partea serverului cum ar fi PHP, JSP
sau ASP. Multe aplicații ca sistemele de gestionare a conținutului, wiki-uri și forumuri web generează
pagini HTML.

HTML - 1991, HTML 2.0 – 1995, HTML 3.2 – 1997, HTML 4.01 – 1999, XHTML - 2000, HTML5 - 2014
 Hipertext
Caracteristicile HTML:
1. Independența de platformă - modul de afișare al unui document este același, indiferent de computerul pe care
se realizează afișarea (va depinde de cum interpretează browserul);
2. structurarea formatării;
3. nu este case-sensitive, adică nu face distincţia între literele mici şi cele mari (majuscule);
4. transformarea unui element într-un hipertext prin introducerea unor marcaje, care indică modul cum se
efectuează legăturile documentului, cum vor apărea paginile documentului etc.

Hipertext - orice cuvânt, frază, imagine sau alt element al documentului văzut de un
utilizator poate face referintță la un alt document, ceea ce ușurează navigarea
între multiple documente sau chiar în interiorul unui aceluiași document.
Structurarea riguroasă a documentelor permite convertirea acestora dintr-un format
în altul precum și interogarea unor baze de date formate din aceste documente.
Hipertext (1945 ) - document care conține, text, grafică, imagini, animație, înregistrări audio, legături către alte
documente. Un hipertext poate fi gândit într-un spațiu cu mai multe dimensiuni, fiecare axă reprezentând un alt
mijloc de comunicare: text, audio, video etc.

Hipertextul permite părăsirea modului tradițional de citire a unui document: linie după linie, pagină după pagină
etc. Legăturile activate produc o desfășurare a documentului după nevoile utilizatorului plus posibilitatea de
păstrare a atenției cititorului prin utilizarea legăturilor grafice, audio etc.
Structura unui proiect

Se vor folosi adrese relative pentru a accesa

fâșiere din mape:
Din fâșierul index.html accesăm o imagine
din mapa Imagini:
Imagini/img.png
Din fâșierul index.html accesăm un fâșier din
mapa JS:
JS/js1.js
Din mapa CSS accesăm o imagine din mapa
Imagini:
../Imagini/img1.png

Adrese absolute se vor utiliza când avem

elemente care se păstrează direct pe server
Web.