CUPRINS

1 Date generale privind localitatea Ploiesti.

1.1. Asezare geografica

1.2. Topografie

1.3. Clima

1.4. Date economice

1.5. Date sociale

2 Compozitia, caracteristicile si cantitatea de deseuri

2.1 Compozitia deseurilor

2.2 Caracteristicile deseurilor

2.3 Calculul cantitatii de deseuri

2.3.1 Cantitatea de deseuri menajere

2.3.2 Cantitatea de deseuri stradale

2.3.3 Cantitatea de deseuri industriale

3 Proiectarea depozitului de deseuri

3.1 Alegerea amplasamentului

3.2 Schema tehnologica a depozitului

3.3 Calculul volumului de terasamente

3.4 Impermeabilizarea depozitului

3.5 Calculul drenajului

3.6 Solutii de acoperire finala

 3.7 Platforma tehnologica

3.8 Lucrari anexe

4 Transportul deseurilor menajere

4.1 Tipuri de maşini

4.2 Calculul necesarului de autogunoier

5 Incinerarea
5.1 Calculul puterii calorifice a deseurilor
5.2 Schema statiei de incinerare

6 . Compostarea

6.1 Masuri pentru protectia mediului

6.2 Schema statiei de compostare

7. Reciclarea deseurilor provenite din industrie

7.1 Tehnologia reciclării materialelor plastice

8. Depozitarea deseurilor industriale

8.1 Schema de circuit hidrotehnic a hadei
8.2 Stabilitatea haldei
8.3 Drenajul haldelor
 1. Date generale privind localitatea Ploiesti.

1.1. Asezarea geografica .

Municipiul Ploieşti este aşezat în centrul Munteniei, în partea central-

nordică a Câmpiei Române.Ploieştiul, unul dintre oraşele cele mai importante
ale ţării, se află la cea mai mică distanţă de capitală, şi cu toate că pe
parcursul a patru secole a avut strânse legături cu aceasta, el şi-a păstrat
personalitatea.Oraşul Ploieşti este traversat de meridianul 26°E (în partea sa
de vest) şi de paralela 44°55’N (în partea de sud). Paralela 45°N trece prin
comunele suburbane Păuleşti, Blejoi şi Bucov. Municipiul ocupă o suprafaţă
de peste 60 km2, din care 35 km2 reprezintă comunele suburbane.Ploieştiul
se găseşte între două mari râuri, primul dintre ele, Prahova, spre sud-vest,
atingând uşor municipiul prin comuna suburbană Brazi, iar cel de-al doilea,
Teleajenul, spre nord şi est, străbătându-l prin comunele suburbane Blejoi,
Bucov, Berceni. Oraşul este aşezat pe râul Dâmbu, care izvorăşte în zona de
dealuri a oraşului Băicoi, trece prin oraş şi prin două comune suburbane şi
apoi prin comuna Râfov, unde se varsă în Teleajen. Dâmbu are astăzi apa
puţină; este canalizat pe aproape toată partea ploieşteană a traseului său, în
el deversându-se, la ieşirea din oraş, sistemul de canalizare al acestuia.

Oraşe apropiate
Oraşul Direcţ Distanţa
ia

în linie pe pe calea
dreaptă şosea ferată

Bucureş 1.2.Topografia
S 56 km 60 km 59 km
ti
Altitudinea medie a
aşezării este de 150 m,
Brăila E 155 km 170 km 176 km oraşul fiind deci plasat
într-o zonă de câmpie.
Piteşti V 91 km 111 km 149 km Aspectul solului şi
subsolului este
determinat de aşezarea
Braşov NNV 86 km 114 km 110 km sa pe structurile
vechiului con de dejecţie
al râului Prahova, ce
Târgovi trece prin albia situata în
V 46 km 51 km 52 km
şte
prezent la circa 25 km -
vest şi de vecinătatea
Buzău ENE 66 km 71 km 69 km râului Teleajen (latura de
est), cu afluentul sau,
pârâul Dâmbu, care
Urziceni ESE 55 km 60 km 55 km străbate cartierele din
nord-est.Orasul este
strabatut de mai multe depresiuni si viroage. De la Nord spre Sud, gasim
viroaga Tabacilor, pe urma viroaga Izvorului, urmata spre Sud de acea a
Rafovului.Aceste mici vai se scurg in paraul Dâmbu, care trece la marginea
rasariteana a orasului. Ceva mai la Sud si in afara de oras, seria de valcele
continua. Sunt mai intai: Izvoarele, pe urma Lunganul, si mai la Sud Toplita.
Ele reprezinta inceputurile unui basen independent, al Ghighiului, care da tot
in Teleajen in dreptul satului Moara Domneasca. Mai la Sud , intre satele
Mimiul si Tataranii, o alta serie de paraiase reprezinta punctul de plecare al
unui al treilea basen independent, numit al Tataranilor, iarasi afluent al
Teleajenului.Denivelarile aduse de primele trei valcele sunt putin insemnate.
Totusi, ele nu sunt lipsite de interes, pentru ca dau loc la probleme cateodata
suparatoare pentru oras. E drept ca acesta poseda, gratie lor, cateva izvoare
arteziene. Insa nu-i mai putin adevarat ca, in vremile de ploi mari, casele din
cartierele mai jos situate au pivnitele lor invadate de apa. In adevar, apa
freatica din subsol fiind comuna cu a Dâmbului, cea mai mica ridicare a
nivelului acestuia se face simtita si in oras, aducand uneori inundatii.

1.3.Clima

Temperatura medie anuală este de 10,5°C, iar valorile minime şi maxime

înregistrate în secolul nostru au fost de -30°C la 25 ianuarie 1942 şi respectiv
de 43°C la 19 iulie 2007.În medie, pe an sunt 17 zile geroase, 26 reci, 99
calde, 30 tropicale, restul fiind zile cu o temperatură moderată.

Cantitatea medie multianuală de precipitaţii este de 600 mm, cu 30-40 mm

în ianuarie şi 88 mm în luna iunie. Anul cel mai ploios a fost 1901, cu 9639
mm, iar cel mai secetos 1930, cu 305,3 mm. Pe an, sunt în medie 104 zile cu
precipitaţii lichide, 26 cu ninsoare, 112 cu cer senin, 131 cu cer noros şi 122
cu cer acoperit.

Oraşul se află sub influenţa predominantă a vânturilor de nord-est (40 %) şi

de sud-est (23 %), cu o viteză medie de 3,1 m/sec. În medie, sunt 11 zile pe
an cu vânt cu viteză de peste 11 m/s şi numai 2 zile cu vânt de peste 16 m/s.
Presiunea atmosferică este de 748,2 mm.

1.4 Date economice.

Datorită exploatării de petrol din zona oraşului, încă de timpuriu acesta a

devenit un oraş industrial, aici construindu-se prima rafinărie din lume.
Deoarece Ploieştiul era cel mai mare producător de petrol din Europa, acesta
a fost denumit „Capitala aurului negru”. Deşi în prezent cantitatea de ţiţei
extras în zonă scade continuu, cele patru rafinării prelucrează cantităţi
însemnate, produsele rafinate fiind transportate prin conducte spre
Bucureşti, Constanţa şi Giurgiu.Oraşul a rămas ancorat în această industrie,
cu preponderenţă în industria extractivă de prelucrare a ţiţeiului şi industrii
legate de această ramură (construcţii de maşini, echipamente electrice,
întreţinere, ect.). În raport cu cifra de afaceri această ramură a industriei
ocupă primul loc cu 39,6% şi este urmată la mare distanţă cu doar 17,7% de
industria alimentară a băuturilor şi a tutunului şi cu 14,5% energia electrică
şi termică, gaze şi apă. Urmează apoi industria de maşini şi echipamente,
industria construcţiilor metalice şi a produselor din metal, industria chimică
şi a fibrelor sintetice şi artificiale, industria de prelucrare a cauciucurilor şi a
maselor plastice, industria lemnului şi a produselor din lemn, celulozei,
hârtiei şi cartonului, industria altor produse din minerale nemetalice,
industria mobilei, industria mijloacelor de transport, industria pielăriei şi
încălţămintei, industria metalurgică, edituri, tipărirea, reproducerea
înregistrărilor pe suporţi şi industria textilă şi a produselor textile. Dacă ne
referim la structura economiei, aceasta a suferit modificări esenţiale în
ultimii ani. Din punct de vedere al numărului de firme cel mai bine
reprezentat este sectorul comerţului şi al serviciilor, cu o pondere de 77,5%,
în timp ce industria şi construcţiile ocupă o piaţă de doar 22,5% . La nivelul
judeţului Prahova din punct de vedere al numărului de agenţi economici,
municipiul Ploieşti conduce detaşat cu o pondere de 50%, urmat la mare
diferenţă de municipiul Câmpina cu 8% şi apoi de celelalte oraşe mai mici şi
comune. Atracţia mare pe care investitorii români şi străini o au faţă Ploieşti
se datorează facilităţilor pe care administraţia locală le oferă, pentru
rapiditatea cu care îşi pot demara şi dezvolta proiectele, dar şi pentru
calitatea oamenilor de aici. Ţări ca Olanda, Cipru, Germania, Italia, SUA,
Turcia, Franţa, Irak, Austria, Elveţia, Grecia, China, Moldova, Marea Britanie,
Canada, Liban, Israel sunt doar câteva dintre cele care sunt reprezentate la
nivelul oraşului nostru prin importante firme din diverse domenii.Dacă ne
referim la anul 2006, Ploieştiul se menţine într-o poziţie de lider la capitolul
volumului de investiţii străine – Compania Unilever South Central Europe a
decis să îşi stabilească în oraşul nostru cartierul general, mutându-şi aici de
la Bucureşti centrul de greutate al afacerilor, inclusiv fabrica de produse
alimentare de la la Târgu Mureş. Kaufland, Tengelman, Selgros, Carrefour,
Bricostore, Skoda, Peugeot, Winmarkt, Cardinal Motors, Altex, Aquila sunt
alte nume sonore de companii multinaţionale, care şi-au deschis filiale în
ultimii doi ani în municipiul Ploieşti. Nivelul de trai al ploieştenilor se
dovedeşte de la an la an superior celorlalte oraşe din ţară. Putem deduce
acest lucru din rapiditatea cu care în 2006 renumite bănci şi-au deschis
agenţii noi în mai toate cartierele, demonstrându-se astfel o creştere
semnificativă a puterii de cumpărare a ploieştenilor, dar şi de implicare
directă a lor în diferite proiecte financiare şi investiţionale. Un alt exemplu ar
putea fi numărul mare de firme importante din domeniul produselor de
consum (alimentar, textile, cosmetice, electronice şi electrocasnice) care şi-
au deschis la rândul lor magazine de reprezentanţă în Ploieşti.Există
deasemenea un număr mare de companii de proiectare şi consultanţă, multe
dintre ele cu specializare în ramurile industriei de petrol: extracţie, transport,
rafinare, distribuţie. În domeniul cercetării petroliere activează institutul
ICERP.

1.5 Date sociale.

Populaţia oraşului a crescut într-un ritm foarte rapid, explicabil prin

dezvoltarea intensă a economiei sale. În 1810, în condiţiile ocupaţiei străine,
ale încleştării în lupta cu boierii Muruzeşti, erau 2024 de locuitori, în 1837
erau 3000 de locuitori, imediat după unire (1859) 26.468, iar în 1884 erau
32.000 de locuitori. Comparând datele pe care ni le oferă recensămintele
ştiinţifice organizate din 1899 (45.107 locuitori), 1912 (56.460) şi 1930
(79.149), constatăm că sporul populaţiei Ploieştiului a fost mai rapid decât al
tuturor oraşelor mari din ţară, cu excepţia Bucureştiului şi a Constanţei, lucru
explicabil, de altfel, prin extinderea extracţiei de petrol. Cu toate pierderile şi
dispariţiile pricinuite de cel de-al doilea război mondial şi anume de
bombardamente, populaţia Ploieştiului s-a refăcut rapid, înregistrând 95.632
de locuitori în ianuarie 1948. În anul 1930 municipiul avea o populaţie de
79.149 locuitori, dintre care 69.139 români (87,3%), 3.708 evrei (4,6%),
1.591 maghiari (2,0%), 1.307 germani (1,6%) ş.a. Din punct de vdere
confesional populaţia era alcătuită din 69.458 ortodocşi (87,7%), 3.843
mozaici (4,8%), 2.629 romano-catolici (3,3%), 1.115 lutherani (1,4%), 1.076
greco-catolici (1,3%) ş.a.În present municipiul are o populaţie de 232.527
locuitori. Structura etnică a acesteia este următoarea:

• Români: 225.570 (97%)

• Romi: 5.873 (2,52%)
• Maghiari: 237 (0,10%)
• Germani (Saşi): 148
• Greci: 108
• Evrei: 65
• Alte naţionalităţi: (ruşi, ucraineni, sârbi): 526 (0,23%)

Principalele confesiuni ale populaţiei Ploieştiului sunt:

• ortodoxă: 225.835
• creştini după evanghelie: 1.087
• romano-catolică: 1.038
• adventistă: 1.111
• penticostală: 865
• baptistă: 400
• greco-catolică: 357
• reformată: 85
• musulmană: 192
• atei: 238
• alte religii: 962
• fără religie, nedeclarat: 355

2. Compozitia, caracteristicile si cantitatea de deseuri.

2.1. Compozitia deseurilor

Compoziţia deşeurilor menajere din punct de vedere fizic

este eterogenă şi variază în funcţie de marimea localitatii, si dependenta
de timp, de pozitia geografica, de sistemul de incalzire al locuintelor, de
nivelul de trai si de
dezvoltarea industriei ambalajelor.In perspectiva calitativa, la o
imbunatatire a nivelelor veniturilor din Romania se asteapta o crestere a
“partii valoroase”(hartie, carton, materiale plastice) in deseurile din
locuinte.
 Componentele principale ale deşeurilor menajere sunt: metale, hârtie,
materiale plastice, cauciuc, textile, piele, resturi alimentare, veselă spartă,
sticle şi geamuri sparte, moloz de la reparaţiile interioare, frunze, paie,
cenuşă, diverse.
În funcţie de procesele fizico-chimice ce pot avea loc în timp după
acumularea lor, deşeurile se pot grupa astfel:
- materiale combustibile (hârtie, cartoane, plastice, textile, lemn, oase
etc)
- materiale fermentabile (resturi alimentare, fructe, legume,
zarzavaturi, carne etc);
- materiale inerte (metale, sticle, ceramică etc);
- materiale fine (cenuşă, zgură, pământ etc);
O astfel de gruparea partilor componente ale reziduurilor, da posibilitatea
ca pe baza ponderii cu care intervine fiecare categorie sa se stabileasca
directiile catre care trebuie indreptate eforturile, in vederea valorificarii
superioare a acestora.
Valorificarea deşeurilor menajere trebuie să ţină seama atât de
cunoaşterea compoziţiei acestora cât şi de modificarea în timp a acestei
compoziţii.
In tabelul urmator este prezentată variaţia compoziţiei medii a
deşeurilor menajere, pe baza unor determinări făcute de municiipile mari
din ţara noastra.

Compoziţia deşeurilor menajere pe categorii:

 Denumire Mediul urban Continut
pentru orasul
% din
Iasi,%
greutate

2,0-6,0 4
Metale
Hartie , cartoane 10,0-15,0 11

Textile 2,0-5,0 3

Plastice, cauciuc 1,0-2,0 8

Sticla, ceramica 2,0-4,0 3

Deseuri fermentabile 40,0-50,0 45

Deseuri din demolari 4-13 8

Pamant, cenusa 10-15 10

Diverse 6-15 6

Lemne, frunze 2,0-5,0 2

2.2.Caracteristicile deseurilor

a) Greutatea specifică a deşeurilor reprezintă greutatea unităţii de

volum, în starea în care se găsesc depuse acestea. Greutatea specifică
stabilită în stare afânată, înainte ca deşeurile să mai sufere vreo modificare,
mai este denumită şi greutate specifică de referinţă.
În ţara noastră deşeurile menajere au greutate specifică relativ mare, în
special datorită procentului ridicat de deşeuri fermentabile; acestea variază
între 300 şi 400 kg/m3. În tabelul urmator se prezintă greutatea specifică a
deşeurilor menajere urbane.
Greutatea specifică a componentelor deşeurilor menajere

Componenta Greutatea specifică

(kg/m3)
Uscate umede
Resturi alimentare 350 800
Hârtie, cartoane 100 750
(nepresate) 200 650
Textile 300 450
Piele 50 50
Materiale plastice 200 900
Deşeuri de lemn 3500 3500
Cauciuc 400 450
Oase 2500 2800
Metale 600 750
Sticlă 500 650
Ceramice 400 700
Cenuşă 600 700
Zgură 400 700
Pământ

În perspectivă se apreciează că aceasta va continua să scadă, deoarece

procentul de ambalaje este în continuă creştere şi materialele inerte din ce
în ce mai puţine, astfel că în ani urmarori greutatea specifică a deşeurilor
menajere din marile oraşe va fi de maximum 200 kg/m3.
b) Umiditatea deşeurilor este influenţată de climă, diferind de
la un anotimp la altul. Umiditatea totală a deşeurilor menajere este dată de
formula:
W ⋅ ( 100 − W4 r)
Wt = Wr + h , [ %]
100
unde:
Wt = umiditatea totală a deşeurilor menajere (%);
Wr = umiditatea relativă (%)
Wh = umiditatea higroscopică (%)
Umiditatea relativă este reprezentată de conţinutul de apă care se
poate îndepărta prin evaporare în aer liber la temperatura de 16 ÷ 20 °C cu
o umiditate relativă a aerului de 50%.
Umiditatea higroscopică sau absolută reprezintă conţinutul de apă din
deşeuri care poate fi îndepărtat prin uscare în etuve de laborator, la
temperatura de 105°C.
 Umiditatea totală a deşeurilor menajere variază în general de la 25 la
60%, fiind mai mare vara datorită procentului mare de vegetale.
Ca tendinţă generală se remarcă o scădere în timp a umidităţii
deşeurilor menajere cu aproximativ 0,25% pe an.
Cunoaşterea umidităţii este importantă deoarece ea influenţează atăt
valoarea greutăţii specifice a deşeurilor menajere, cât şi aceea a puterii
calorifice, reprezentând un parametru necesar în evaluarea proceselor de
fermentare ce au loc la compostare.
c) Puterea calorifică a deşeurilor menajere reprezintă
cantitatea de căldură degajată prin arderea completă a unităţii de greutate a
deşeurilor brute şi se exprimă în kJ/kg sau kCal/kg.
Fiind un combustibil, deşeurile au o putere calorifică superioară (HS) şi
o putere calorifică înferioară (Hi).
Puterea calorifică superioară presupune că vaporii de apă au fost
condensaţi şi au restituit căldura de evaporare. Deoarece în instalaţiile de
incinerare, vaporii de apă formaţi sunt evacuaţi la coş împreună cu gazele de
ardere, fără a restitui căldura respectivă de evaporare, rezultă că ceea ce
caracterizează de fapt deşeurile menajere este puterea calorifică inferioară
(Hi).

2.3.Calculul cantitatii de deseuri

2.3.1.Calculul cantitatii de deseuri menajere din

locuinte.

Cantitatea de deseuri menajere zilnice rezulta din relatia:

Qzi = I x N x 0,001 (t/zi)

- Qzi = cantitatea de deseuri zilnice;

- I = indicele de producere a deseurilor menajere; I = 1 kg/zi loc;
- N = numarul de locuitori; NPloiesti = 230.600 locuitori;
- 0,001 = coeficient de transformare unitati de masura.

Qzi = 1 x 230600 x 0,001 = 230,60 t/zi

Cantitatea de deseuri menajere anuale rezulta din relatia:

 Qan = Qzi x 365 (t/an)

- Qan = cantitatea de deseuri menajere anuale;

- Qzi = cantitatea de deseuri menajere zilnice.

Qan = 230,60 x 365 = 84.169 t/an

Cantitatea de deseuri ce poate fi depozitata pe o periaoda T = 20 ani,

pentru care a fost proiectat depozitul, este data de relatia:

Qtot = Qan x T (t)

Qtot = 84.169 x 20 = 1.683.380 t

2.3.2.Calculul cantitatii de deseuri stradale

Cantitatea de deseuri stradale rezulta din relatia:

Qstr = 0,2 x Qzi (t/zi)

- Qstr = cantitatea de deseuri stradale;

- Qzi = cantitatea de deseuri menajere zilnice.

Qstr = 0,2 x 230,60 = 69,18 t/zi

2.3.3.Calculul cantitatii de deseuri industriale

Cantitatea de deseuri industriale rezulta din relatia:

Qind = ∑ Qind surse (t/zi)

- ∑ Qind surse = suma tuturor sectoarelor industriale ce desfasoara

activitati in localitate;

Qind = 19,8 t/zi.

3. Proiectarea depozitului de deseuri menajere

3.1.Proiectarea depozitului de deseuri menajere

Alegerea amplasamentului a tinut cont de toti factorii fizici dar si

materiali care ar putea fi afectati de depozitul de deseuri. Pentru a alege cea
mai buna alternativa de amplasare a depozitului am folosit ca metoda
Analiza multicriteriala cu ponderea criteriilor. Variantele de amplasare a
depozitului sunt :

- A1: amplasamentul propus se afla in partea de est a

orasului ,la 10 km distanta, in apropiere de localitatea Valea
Calugareasca ,in directia de bataie a vantului . Pozitia apei
freatice este la 0,90m si de asemenea costul achizitionarii
terenului este ridicat.

- A2: amplasamentul propus se afla la 8 km distanta in partea

de nord a orasului,la 3km distanta de localitatea Boldesti -
Scaeni,intr-un loc izolat de locuintele oamenilor. Pozitia apei
freatice se afla la aproximativ 30m si de aseamenea costul
achizitionari terenului este scazut.

Matricea de evaluare a impactului

Nr Criterii de analiza A A
crt. 1 2
A Criterii geologice si hidrologice
A1 Caracteristicile si dispunerea in adancime a straturilor 1 3
Geologice
A2 Structura, adancimea si directia de curgere a apei 1 3
subterane
A3 Distanta fata de cursurile de apa, fata de apele 1 3
statatoare,fata de
Apele cu regim special si fata de sursele de
alimentare cu apa
Ponderea generala a criteriului A=0,4
Suma notelor criteriului 3 9
Suma ponderata 1, 3,
2 6
B Criterii pedologice si topografice
B1 Fertilitatea terenului 2 2
B2 Aportul de apa de pe versanti 1 2
B3 Relieful 1 3
Ponderea generala a criteriului B=0,1
Suma notelor criteriului 4 7
Suma de ponderata 0, 0,
4 7
C Criterii economice
C1 Capacitatea depozitului si durata de exploatare 2 2
C2 Distanta pe care se efectueaza transportul deseurilor 3 2
de la sursa de
Producere sau de la locul de colectare a deseurilor
C3 Costuri de reducere a riscului de inundabilitate a 1 3
zonei
C4 Necesitatea unor amenajari secundare pentru depozit 2 2
C5 Costuri pentru achizitionarea terenului 1 3
Ponderea generala a criteriului C=0,3
Suma notelor criteriului 9 12
Suma ponderata 2, 3,
7 6
D Criterii ecologice
D1 Vizibilitatea amplasamentului 2 3
D2 Directia vantului dominant 2 2
D3 Sensibilitatea turistica, culturala,istorica, a cadrului 2 2
natural
Ponderea generala a criteriului D=0,2
Suma notelor criteriului 6 7
Suma ponderata 1, 1,
2 4
Total punctaj ponderat 5, 9,
5 3
 Notele au fost acordate in urmatorul mod:
• 3-impact minim
• 2-impact mediu
• 1-impact maxim
In urma analizei multicriteriale amplasamentul ales este la 3 km
de orasul Boldesti -Scaeni.

Dimensiunile depozitului

a) Calculul volumului depozitului

- V = volumul depozitului (m3) ;
- Qtot = cantitatea totala de deseuri e poate fi depozitata pe o perioada
de 20 ani ;
- ρdep = densitatea deseurilor depozitate = 1,2;

V= = 1.402.816,67m3

b) Calculul suprafetei depozitului

Stot = Sdep + Sp tehn + Sl.a. (ha) ;

- Stot = suprafata totala a depozitului;

- Sdep = suprafat depozitului;

Sdep = ;

- V = volumul depozitului;

- H = inaltimea depozitului;

Suprafata depozitului s-a calculat considerand ca inaltimea pre-

stabilita a depozitului este h = 10 m.

Sdep = = 127.528,7882 m² = 13 ha.

- Sp tehn = suprafata platformei tehnologice = 1500 m² = 0,15

ha

c) Dimensiunile depozitului

S
L = 2*l = 2 * = 505 m ; l = 260 m
2
 Slongitudinala depozit = 505 x 11 = 5.555 m2 = 0,56 ha

In sectiune transversala:

Stransversala depozit = h x l = 11 x 260 = 2.860 m2 = 0,29 ha, unde:

- Slongitudinala depozit = suprafata longitudinala a depozitului de

deseuri ;
- Stransversala depozit = suprafata transversala a depozitului de
deseuri ;
- h = inaltimea depozitului ;
- L = lungimea depozitului ;
- l = latimea depozitului.

3.2. Schema tehnologica a depozitului

Schema tehnologica a depozitului este prezentata in partea desenata

a proiectului.

3.3. Volumul de terasamente

a) Calculul nivelarii
b) Calculul volumului digurilor

3.4. Calcule ingineresti de stabilitate

Deseurile se executa in semirambleu. Pentru partea de umplutura,

respectiv taluz interior care nu necesita o panta mica din punct de vedere
tenologic se face verificarea stabilitatii taluzului.

Sunt mai multe metode de calcul pentru verificarea stabilitatii, cea

mai usor de aplicat este metoda suedeza sau metoda Fellenius (sau fasiilor).

Metoda de verificare pleaca de la presupunerea ca in cazul

pamanturilor omogene, alunecarea se produce dupa o suprafata cilindrica,
respectiv in plan vertical, un sector de cerc. Se calculeaza un factor de
stabilitate care este un raport intre suma fortelor care dau stabilitate si
suma fortelor care dau alunecare.

fs = ≥ 1,3 ... 1,5

Etapa 1. Se deseneaza la scara sectiunea transversala prin dig.

n2 = (2,5) 3; 3,5

Ipotezele lui Fellenius:

1. Alunecarea se produce dupa suprafata cilindrica.

2. Cercurile cele mai periculoase, adica cu riscul cel mai ridicat de
producere a alunecarilor au centrele pe aceeasi treapta numita Treapta lui
Fellenius.
3. Suprafata cea mai solicitata este suprafata de contact intre partea
care aluneca (masivul) si partea din lucrare care ramane stabila.
4. Este putin probabil ca alunecarea sa se produca pe toata lungimea
digului.

In aceste conditii calculul se face pe un metru liniar din constructie,

deci lungimea efectiva a sectorului studiat.

Lef = 1 m

Greutatea care este forta principala ce determina alunecarea se

considera aplicata la suprafata de contact dintre partea stabila si partea
instabila, adica pe circumferinta cercului.

Pentru a usura calculul suprafata se imparte in fasii cu latimea de 1 m,

sau fasii cu alte valori a latimii dar egale intre ele.

Calculul propiu – zis

1. Se traseaza dreapta lui Fellenius. Din piciorul taluzului de calcul se

coboara o perpendiculara a carei lungime = H.
2. Se duce o ampriza paralela la baza lucrarii cu lungimea de 4, 5 H (se
noteaza M1).
3. Se ia o dreapta la un unghi �1 = 23 °c fata de taluz.
4. Din varful taluzului se duce o alta dreapta �2 = 28°c.

Unde se intalnesc cele doua se formeaza punctul M2.

Unind M1 cu M2 se obtine dreapta lui Fellenius.

Alegem primul cerc pe dreapta lui Fellenius ridicand o perpendiculara.

Se deseneaza segmentul de cerc care descrie alunecarea.

Se imparte masivul de alimentare cu latimea de 1 m.

 Sunt doua forte care actioneaza:

- greutatea: G = ‫ ﻻ‬x v;

- coeziunea: C = c x S

Greutatea poate sa fie forta de alunecare sau de stabilitate sau mai

exact greutatea are 2 componente:

- o componenta normala la suprafata de alunecare;

- o componenta tangenta pe suprafata de alunecare.

In punctul O1 se duce o verticala care evident este paralela cu H si G.

O1V G

N = G x cos ℒ; tg φ; G=
‫ﻻ‬xV

T = G x sin ℒ;
(S) C = c x S

Coeziunea este forta de stabilitate.

Tangenta este forta de alunecare.

Componenta normala N actioneaza ca o forta de stabilitate datorita

frecarii interioare.

Frecare a interioara se exprima prin tangenta unghiului de frecare

interioara care este chiar coeficentul de frecare.

V=gxlxh

g=1m

l=1m

V=h

N = ‫ ﻻ‬x h cos ℒ; tg φ

T = ‫ ﻻ‬x h sin ℒ
C = c x li; (S = li x g) – nu se calculeaza.

Se ia : c = 0,4

0,75 = ‫ﻻ‬

φ= 18°C

Factorul de stabilitate fs =

Nr l li h ‫ﻻ‬ c ℒ cos sin φ tgφ N T C

fasi ℒ ℒ
e
1 1 1,0 0,2 0,7 0,4 4 0,9 0,0 18 0,5 0,08 0,01 0,42
5 5 9 7 7 4 0
2 1 1,0 0,9 0,7 0,4 9 0,9 0,1 18 0,5 0,37 0,1 0,42
5 5 8 5 7 0
3 1 1,1 1,3 0,7 0,4 15 0,9 0,2 18 0,5 0,53 0,25 0,44
5 6 6 7 0
4 1 1,1 1,7 0,7 0,4 21 0,9 0,3 18 0,5 0,67 0,45 0,46
5 5 3 6 7 0
5 1 1,2 2,1 0,7 0,4 29 0,8 0,4 18 0,5 0,78 0,75 0,48
5 7 8 7 0
6 1 1,2 2,2 0,7 0,4 35 0,8 0,5 18 0,5 0,77 0,94 0,50
5 5 2 7 7 0
7 1 1,3 2,3 0,7 0,4 43 0,7 0,6 18 0,5 0,71 1,17 0,52
5 3 8 7 0
8 1 1,3 2,2 0,7 0,4 50 0,6 0,7 18 0,5 0,60 1,25 0,54
5 5 4 6 7 0
9 1 1,4 1,8 0,7 0,4 55 0,5 0,8 18 0,5 0,44 1,11 0,56
5 7 2 7 0
10 1 1,6 1 0,7 0,4 61 0,4 0,8 18 0,5 0,20 0,65 0,64
5 8 7 7 0
tot 5,18 6,70 4,98
al 6 7 0
 Factorul de stabilitate=5,186 + 4,980 / 6,707=1,5

3.4 Impermeabilizarea depozitelor.

Impermeabilizarea depozitului de deşeuri reprezintă ansamblul de

amenajări constructive destinate împiedicării pătrunderii în sol a apelor
exfiltrate (levigatului) şi/sau în scopul drenării gazelor rezultate din
descompunerea deşeurilor.

La proiectarea lucrărilor de impermeabilizare cu geomembrane şi

protecţie cu geotextil s-a ţinut cont de Ghidul pentru lucrări ce înglobează
materiale geosintetice – indicativ P134-95.

În general, la proiectare se ţine cont de faptul că geomembranele sunt

foarte subţiri şi maleabile, ele pot fi ridicate şi deplasate de vânt, de efectul
de subpresiune al eventualelor ape ascendente sau gaze din teren; pot fi
uşor degradate de acţiuni mecanice prin perforare, agăţare, erodare de către
pietre ascuţite, obiecte care cad, corpuri plutitoare, sloiuri, de vegetaţia care
creşte sub ele şi le străpunge, sau chiar acte de vandalism.

Controlul de calitate al execuţiei a fost minuţios. S-au verificat, printre

altele, absenţa agregatelor mari şi colţuroase în contact cu geomembrana,
calitatea acesteia la punerea în operă, instalarea, în unele cazuri, a
membranei cu o anumită relaxare (joc) pentru compensarea unor posibile
tensiuni ulterioare. Operaţia de înnădire a fost verificată foarte atent,
calitatea impecabilă a înnădirilor fiind o condiţie indispensabilă a reuşitei
lucrării.

La pregătirea patului pentru aşternerea membranei s-a îndepărtat

stratul de material moale, cu conţinut organic, precum şi fragmentele
pietroase mari. Acestea au fost înlocuite cu pământ compactat de bună
calitate, într-un strat suficient de gros pentru a nu fi deteriorat sau
îndepărtat în timpul execuţiei sau exploatării. Suprafaţa astfel pregătită nu
trebuie să prezinte denivelări sau neregularităţi locale mai mari de 15 mm.

La proiectarea depozitelor de deşeuri îngropate total sau parţial,

protecţia mediului ambiant prin prevenirea exfiltraţiilor posibile constituie o
măsură obligatorie. Întrucât experienţa a arătat că geomembranele folosite
ca atare la căptuşirea depozitelor nu pot asigura o etanşare totală,
prevederea unui sistem de drenaj este indispensabilă.

Capacitatea de drenaj se stabileşte în funcţie de cantitatea pierderilor a

căror evaluare este dificilă datorită neomogenităţii deşeurilor depozitate. Pe
de altă parte debitul exfiltrat este limitat de permeabilitatea pământului din
jurul depozitului, prin urmare, capacitatea sistemului de drenaj va fi mai
mare decât cantitatea de fluid ce se poate infiltra în teren.

Pentru împiedicarea exfiltraţiei trebuie ca presiunea lichidului din

depozit, aflat în contact cu membrana, să fie neglijabilă. Această condiţie
este satisfăcută prin plasarea pe geomembrană a unui strat drenant la bază
şi pe pereţii depozitului. Rolul acestui strat constă în captarea lichidului scurs
din deşeuri şi dirijarea lui către un tub colector de bază, unde este evacuat.

În ţările în care geomembranele sunt utilizate în mod frecvent, s-au

stabilit în funcţie de tipul deşeurilor stocate, tipul de impermeabilizare
recomandată. Spre exemplu, în Italia pentru deşeuri solide urbane se
recomandă utilizarea unei geomembrane cu permeabilitatea 10 cm/s peste
1 m argilă. Tot pentru acest tip de deşeuri, e recomandată folosirea ori a
unui strat de geomembrană ori a două straturi.

Materialele care concură la realizarea geomembranelor sunt

caracterizate printr-o permeabilitate scăzută de 10¯¹ - 10¯¹³ m/s. Aceste
materiale pe bază de bitum sau polimeri, s-au impus datorită siguranţei cu
care îndeplinesc funcţia hidraulică de impermeabilizare, a duratei de serviciu
ridicate, cât şi datorită uşurinţei tehnologiilor de punere în operă.

Pentru rampa de gunoi din apropierea orasului Boldesti Scaeni se

utilizează geomembrane din polietilenă de înaltă densitate.

Alegerea geomembranei

Clasa geomembranelor folosite la sistemele de etansare a depozitelor

de deseuri este impusa prin legislatia nationala.

Geomembranele sunt în general de culoare închisa, datorita aditivilor

pe baza de negru de fum, care le protejeaza contra efectelor nocive ale
razelor UV. Produsele se prezinta sub forma de rulou, cu latimi de cel mult
10,5 m si lungimi de maximum 150 – 200 m. Instalarea geomembranelor se
face prin derularea produsului, manual sau mecanizat, îmbinarile dintre
rulouri sau de la colturi realizându-se prin suprapunere si sudare. Îmbinarea
foliilor constituie principala zona sensibila a unei etansari, de aceea se va
acordata o atentie deosebita acestui aspect.

Procedeul de îmbinare a geomembranelor depinde de natura

produsului, de disponibilitatea aparaturii aferente, de fiabilitatea necesara si
de conditiile din santier, fiind în general de doua categorii: îmbinare termica
prin extrudare sau cu aer cald ori sudura chimica, cu solvent sau adeziv.
Întrucât de calitatea îmbinarilor depinde eficacitatea impermeabilizarii,
sudurile se vor testa în santier.
 Cel mai important aspect in alegerea geomembranei este modul de
reactie al acesteia cu lixiviatul rezultat din depozitul de deseuri.

Alegerea este cu atat mai dificila cu cat compozitia levigatului variaza

foarte mult, de aceea, este necesara testarea geomembranei la contactul cu
levigatul. Aceste teste se pot realiza fie prin metoda EPA 9090 fie prin ASTM
D 5322.

S-au realizat numeroase determinari in acest sens, prin folosirea unui

levigat propriu-zis sau sintetic, continand solventi organici sau compusi
chimici agresivi, care au condos la rezultatul ca geomembrana ce trebuie
folosita in acest caz este o polietilena. Pe baza acestor analize, s-a decis
folosirea geomembranei de tip HDPE, pentru etansarea depozitului de
deseuri menajere de la Boldesti - Scaeni. Totusi, trebuie amintite si
caracteristicile mai putin deziderabile ale geomembranei cum ar fi
sensibilitatea la fisurare datorita cristalinitatii ridicate, coeficient de frecare
scazut, ce poate determina probleme de stabilitate; din cauza coeficientului
de expansiune termica ridicat si a densitatii foarte mari, este putin
recomandabila ca material de fundatie. Pentru preintampinarea aparitiei
acestor probleme se va folosi HDPE texturat care are imbunatatita frecarea
la suprafata si lungirea de deformatie asimetrica – mica.

Suprafata de geomembrana

Calculul suprafetei de geomembrana se face pe compartimente.

Astfel, depozitul va fi impartit in trei compartimente, cu suprafetele:

- C1 – compartimentul 1 al depozitului are o suprafata = 40.000 m² = 4 ha;

- C2 – compartmientul 2 al depozitului are o suprafata = 50.000 m² = 5 ha;

- C3 – compartimentul 3 al depozitului are o suprafata = 40.000 m² = 4 ha.

Suprafata de geomembrana se calculeaza cu relatia:

S = Sdep + Staluz + Sfixare (m²), unde:

- Sdep = suprafata depozitului = 130.183,33 m² = 13 ha;

- Staluz = suprafata taluzurilor:
 Staluz = P x lt, unde:

- P = perimetrul celulelor;
- lt = lungimea taluzurilor,

lt = , unde:

- H´ = ;
- m = inclinarea taluzului depozitului= 3
- Sfixare = suprafata necesara fixarii geomembranei,

Sfixare = P x lfix, unde:

lfix = 1 + 1 + 0,5 = 2,5 m

Note de calcul:

• Compartimentul C1:

P = 2 x 150 + 2 x 260 = 820 m

Sfixare = 820 x 2,5 = 2050 m² = 0,2 ha

H´ = = 5,5 m

lt = = = 2,5 = 17,4 m

Staluz = 820 x 17,4 = 14.268 m² = 1,43 ha

S = 4 + 1,43 + 0,2 = 5,63 ha

• Compartimentul C2:

P = 2 x 200 + 2 x 260 = 920 m

Sfixare = 920 x 2,5 = 2300 m² = 0,23 ha

 H´ = = 5,5 m

lt = = = = 17,4 m

Staluz = 920 x 17,4 = 16.008 m² = 1,6 ha

S = 4 + 1,6 + 0,23 = 5,83 ha

• Compartimentul C3

P = 2 x 150 + 2 x 260 = 820 m

Sfixare = 820 x 2,5 = 2050 m² = 0,2 ha

H´ = = 5,5 m

lt = = = 5 = 17,84m

Staluz = 820 x 17,4 = 14.268 m² = 1,43 ha

S = 4 + 1,43 + 0,2 = 5,63 ha

Grosimea geomembranei

Conform STAS SR 13345/1996, grosimea minima a

geomembranei utilizata la impermeabilizarea depozitelor de deseuri trebuie
sa fie de 1.5 mm. Reglementarile americane (NEPA) stabilesc o grosime a
geomembranei de 2 mm, specificand ca singurul polimer ce poate fi folosit
este HDPE.
 Indiferent de recomandari, grosimea geomembranei trebuie mai intai
calculata si apoi comparata cu grosimea minima admisa sau cu valorile
minime de siguranta impuse.

Calculul grosimii geomembranei se face cu relatia:

g= x (tg δn + tg δL) (mm), unde:

-p = presiunea exercitata de stratul de

deseuri

p = H x ‫ﻻ‬, unde:

- H = inaltimea depozitului = 11 m;

- ‫ = ﻻ‬greutatea specifica a deseurilor = 1,2 kgf/m³;

- x = latimea (distanta) de mobilizare a geomembranei = 0,30 m;

- � = unghiul de taluz natural = 34°;
- = rezistenta admisibila a geomembranei = 1600 N;
- δn = unghiul de frecare intre geomembrana si geotextil = 27°;
- δL = unghiul de frecare intre geomembrana si teren = 18°;

p = 11 x 1,2 = 13,2;

g = x (tg27 + tg18) = x (0,50 + 0,32) = 0,003 x

0,82 = 0,0025 m.

3.5. Calculul drenajului depozitului de deseuri

Spre deosebire de terenurile agricole unde drenajul se aplica pe

suprafete mari si adancimi mici, la depozitele de deseuri drenajul se executa
pe suprafete mici (maxim cateva zeci de ha) si la adancimi mari (respectiv
inaltimea depozitului).

Drenajul depozitului este foarte complex, trebuind sa rezolve

urmatoarele probleme:

a) evacuarea lixiviatului;
b) colectarea si evacuarea apei din precipitatii cazute pe taluzurile
exterioare ale digurilor, apa ce ramane conventional curata;
c) colectarea si evacuarea apei de pe platforma tehnologica;
d) caz deosebit, colectarea si evacuarea apei din panza freatica, daca
este prea aproape de baza (ampriza) depozitului.

Drenajul propriu-zis al depozitului presupune calculul urmatoarelor

elemente:

1) Calculul debitului de lixiviat (evacuare).

2) Stabilirea schemei de drenaj.
3) Stabilirea distantei dintre drenuri.
4) Dimensionarea drenurilor (alegerea lor si stabilirea diametrului pentru
cele absorbante si pentru cele colectoare).

1) Calculul debitului de lixiviat

Debitul de lixiviat provine din tranzitarea de catre apa provenita din

precipitatii a stratului de deseuri si colectarea ei in stratul drenant.

In stratul drenant se mai poate colecta apa uzata din deseuri adusa
odata cu acestea.

Debitul de lixiviat se calculeaza cu relatia:

Q = ∑Q = Qp + Qdes (l/s)

Qp = qs x S (l/s)

qs = 2,8 x (l/s ha), unde:

- qs = debitul specific de drenaj;

- k = coeficient de scurgere adimensional = 0,9;
- Hp = ploaia de calcul in 72 h cu asigurarea de 10% = 70 mm;
- T = timp de evacuare a apei = 48 h;

qs = 2,8 x = 3,7 l/s ha

Q = 3,7 x 13 = 48,1 l/s

2) Schema de drenaj

Tinand cont de faptul ca latimea unei celule este de 150 m , respectiv

200 m, deci mai mica de 300 m, reteaua de drenaj va fi alcatuita din:

• Dren colector – care se poate amplasa la marginea celulei;

• Dren absorbant
 d.a.

1%

DC

3) Distanta dintre drenuri

Se poate calcula considerand tuburile de drenaj asezate pe strat

impermeabil – se foloseste Hoogoudt – in care grosimea stratului drenant se
ia 0,5 m, respectiv grosimea stratului de pietris prin care se scurge levigatul.

Normativele recomanda dopt = 40 – 50 m, in caz special 60 m.

Conform normativelor in vigoare am ales ca distanta dintre drenuri sa

fie de 40 m.

4) Dimensionarea drenurilor

Diametru drenului rezultat din diagrama de dimensionare este :

• Ddren absorbant = 250 mm,

• Ddren colector = 350 mm.

Metodologia de dimensionare a depozitelor de deseuri recomanda,

tinand seama de incarcarea in substante solide a levigatului, diametre
minime de 200 mm pentru drenuri.

Pentru colectarea apelor percolate prin masa de deseuri au rezultat in

proiect trei drenuri colectoare longitudinale, amplasate pe axul depozitului,
drenuri absorbante cu diametre de 250 mm si 5 camine de vizita si
racordare.
 Caminele de vizita la dren au fost concepute cu rol dublu: dren vertical
pentru colectarea apelor de infiltratie si evacuarea gazelor de fermentatie.
Aceste camine vor fi realizate din tuburi PREMO cu Dn = 1 000, perforate si
se vor inalta pe masura cresterii stratului de deseuri depuse.

Pentru prevenirea colmatarii si asigurarea functionarii lor, tuburile vor

fi inconjurate de filtre inverse. Apele colectate de aceste drenuri verticale
vor ajunge in cele 2 canale colectoare amplasate la cotele minime ale bazei
haldei, care vor fi realizate printr-o suprainaltare redusa a zonelor dintre
drenuri, asigurandu-se o panta de 2%o spre drenuri. Conductele vor fi
protejate de straturile drenante care se vor monta peste ele.

3.6 Solutii de acoperire finala

Inchiderea finala se face separate pentru fiecare compartiment astfel

incat fiecare compartiment sa fie un container etans.
Inchiderea pe celule trebuie sa asigure rezolvarea urmatoarelor problem:
• Nivelarea depozitelor in plan inclinat
• Captarea gazelor
• Evacuarea sistematica a gazelor
• Impiedicarea patrunderii apei din precipitatii in deposit
• Colectarea si evacuarea apei din precipitatii
• Incadrarea in peisaj
Pentru inchiderea finala sunt necesare urmatoarele straturi:
• Strat de nivelare
• Strat de colectare gaze
• Strat pentru asezarea impermeabilizarii
• Impermeabilizare
• Strat drenant pentru colectarea apei din precipitatii
• Strat de pamant cu grosimea de aproximativ 1 m ce urmeaza
a fi inierbat

Pentru captarea gazelor se vor folosi tuburi pentru captarea gazelor

Evacuarea gazelor din deposit se face prin conducte vertical din
polietilena care se numesc aeratoare. Din aceste conducte gazul este
imbuteliat si trimis la utilizatori.
Impermeabilizarea se face cu geomembrana din polietilena de inalta
densitate si geotextil.
Evacuarea apei din precipitatii se face printr-un strat drenant din
pietris si prin tuburi de drenaj asezate in stratul de pietris. Aceasta apa se va
evacua intr-un emisar .
 3.7 Platforma tehnologica

Platforma tehnologica va fi amplasata la intrarea in depozit ; ca

dotari constructive , in cadrul platformei au fost prevazute:

- cabina pentru portar, prevazuta cu doua poduri bascula

pentru cantarirea autovehiculelor la intrarea si la iesirea din
statie pentru evidentierea deseurilor ;
- birouri cu grupuri sanitare, vestiare pentru personalul care
deserveste statia de sortare;
- post trafo
- magazie de utilaje si atelier de intretinere si reparatii
- rampa de spalare vehicule si utilaje;
- bazinul colector de ape uzate si din precipitatii
Platforma tehnologica va fi realizata in intregime din beton cu armare
dispersa cu fibre de otel si va fi prevazuta cu rigole de garda care vor prelua
apele din precipitatii si care se v-or descarca in bazinul colector de la rampa
de spalare auto, iar din acest bazin, efluentul va fi condus spre statia de
epurare din incinta statiei de sortare.

3.8 Lucrari anexe

• Imprejmuirea

• Drumul de acces

• Perdele de protectie

• Canale de garda pentru colectarea apei din zonele

invecinate

• Statie de epurare lixiviat

• Instalatii pentru trierea respectiv prelucrarea deseurilor

• Statii de sunet si avertizare

4. Transportul deseurilor menajere

Una din operatiile, poate cea mai importanta din activitatea de

colectare a reziduurilor menajere, o reprezinta transportarea acestora de la
platformele de precoloectare la cele de transfer, neutralizare si la statiile de
sortare si valorificare a materialelor refolosibile pe care acestea le contin.
 Astfel s-a hotarat ca transportul deseurilor menajere de la populatie si
institutii publice sa se realizeze prin ridicarea deseurilor ,de catre firme
specializate, prin sisteme de preluare, si transportarea acestora la statiile
de transfer , de unde sunt preluate de alte utilaje si transferate la statia de
sortare.
Tot printr-un sistem de transport se realizeaza si ridicarea materialelor
colectate diferentiat si aduse de populatie la amplasamentul containerelor.
De aici containerele sunt preluate si duse la statiile de transfer sau direct la
utilizatori de materiale recuperabile.

4.1. Tipuri de maşini

Tipologia vehiculelor de ridicare a deşeurilor solide este foarte

diversificata si cuprinde atat modele de vehicule utilitare de serie cat
şi camioane cu dispozitive speciale, adaptate fiecărei utilizări.

Domenii de utilizare:

• Gunoi voluminos, gunoi menajer , gunoi din unităţi de producţie.

• Sticlă veche în containere de deponie, gunoi din unităţi de producţie,
deşeuri din construcţii.
• Hârtie veche în baloturi, ambalaje uşoare în saci, deşeuri de producţie.
Raportat la vehiculele utilizate, rezultă din sistemul de recipient, 3
categorii de vehicule:

1. Maşini de golire (autogunoiere)

2. Maşini cu recipiente de schimb

3. Maşini fără sistem.

Autogunoiere
Având în vedere sarcina de lucru, cele mai utilizate sunt
vehiculele speciale cu autoşasiuri modificate faţă de serie şi cu
suprastructuri speciale, prevăzute cu sisteme şi dispozitive pentru golirea
recipientelor şi pentru compactarea şi sfaramarea deşeurilor.

Instalaţiile de manipulare sunt activate de regulă hidraulic şi

dispun de echipamente de preluare pentru unul sau mai multe tipuri de
recipiente de la 40 până la 1.700 l. Dispozitivele de manipulare a
recipientelor de golire pot fi amplasate în diferite locuri ale vehiculului, astfel
exista vehicule de golire cu ::

- încărcător spate

- încărcător lateral

4.2 Calculul necesarului de autogunoier

Necesarul de autogunoiere rezulta din relatia:

• C = capacitatea de transport a autogunoierei:

C = V x ρdes

- V = volumul autogunoierei = 16 m3

- ρdes = densitatea deseurilor transportate de

autogunoiera = 1,5 t/ m3

• ℒ = coeficient de siguranta /randament care tine seama de

eventualele defectiuni ale autogunoierei = 0,8
• n = numar de transporturi care pot fi facute intr-o zi de o masina;

n=

- Tzi = durata de lucru a unei zile = 8 h

- ttransp = durata transportului,

ttransp = =( + ) + tinc

- d1 = distant de colectare = 1,5 km

- v1 = viteza de deplasare in timpul colectarii = 5

km/h

- d2 = distant de transport = 8 km

- v 2 = viteza de deplasare in timpul transportului =

40 km/h

- tinc = timpul de incarcare a autogunoierei;

 tinc = np x 1,5 (min)

np =

- np = numarul de pubele

- Gp = greutatea pubelei

Gp = Vp x ρp (t)

- Vp = volumul pubelei = 0,2 m3 ;

- ρp = densitatea pubelei = 0,35 t/ m3.

Gp = 0,2 x 0,35 = 0,07 t.

Np = = 343 pubele.

tinc = 343 x 1,5 = 514,5 min = 8,6 h.

ttransp = ( + ) +8,6 = 0,7 + 8,6 = 9,3 h.

n= = 0,86.

N= = 12.
 5. Incinerarea

5.1 Calculul puterii calorifice a deseurilor

Puterea calorifica a deseurilor este caldura degajata la ardere de un

kilogram de material, exprimata in Kcal. Deseurile menajere trebuie sa aibe
puterea calorifica cel putin 1500 Kcal/kg ca sa fie incinerabile economic.

Calcule necesare proiectarii incineratoarelor:

 Puterea calorifica inferioara a deseurilor la starea de umiditate pe care
o au
1 W
Pi = ( P 1 n 1 + P 2 n 2 + ....+ P n n n ) - *600
100 100
unde: P = puterea calorifica a fiecarei componente din deseu
n 1 , n 2 = procentul din fiecare deseu incinerabil
W = umiditatea deseurilor; W = 50%
Puterea calorifica pentru diferite tipuri de deseu este:
• plastice amestecate 7000 – 9000 Kcal/kg
• polietilena 11000 Kcal/kg
• policlorura de vinil 9700 Kcal/kg
• deseuri din lemn 4300 – 4950 Kcal/kg
• textile 3900 – 4750 Kcal/kg
• flori, plante uscate 4600 Kcal/kg
• deseuri din gradina 1600 – 5000 Kcal/kg
• oase 4000 Kcal/kg
• resturi alimentare 3600 - 4900 Kcal/kg
Compozitia medie a deseurilor:
• metale 2 – 6%
• hartie, cartoane 10 – 15%
• textile 2 – 5%
• plastice, cauciuc 4 – 8%
• sticla, ceramica 2 – 4%
• deseuri fermentabile 40 – 50%
• nisip, pietris, deseuri din demolari 4 – 13%
 • pamant, cenusa 10 – 15%
• lemn, frunze 2 – 5%
• diverse 6 – 15%
Puterea calorifica inferioara se calculeaza in doua variante:
1. fara deseuri fermentabile respectiv resturi alimentare
2. cu resturi alimentare

1 50
Pi = (5*4750 + 8*9000 +45*5000 + 5*4600)- *600 = 3137.5
100 100
Kcal/kg

 Continutul de deseuri incinerabile

Q * ninc 230 ,60 * 60
Qinc.zi = zi t/zi = = 6.918 t/zi
100 100
unde: Qinc.zi = suma deseurilor incinerabile

 Volumul gazelor de ardere

0.215 * Pi 0.215 * 3137 .5
Vg = +1.42 = +1.42 = 8.16 m 3
100 100

 Inaltimea cosului de fum

- se calculeaza mai multe valori
- se alege valoarea maxima
• prima conditie – la iesirea pe cosul de fum, temperatura gazelor
sa nu depaseasca
temperatura mediului ambiant

680 * q n 680 * 0.8 1

h p = 3 = *3 = 21.71
Cn R * ∆t 0.15 3 * (10 −130 )
unde: q = cantitatea de material in suspensie la mc de gaze; q = 0.8 g/mc
Cn = concentratia maxima admisibila in suspensie; Cn = 0.15 mg/mc
n = numarul de cosuri de fum; n = 1
R = debitul de gaze; R = 3 mc
Δt = diferenta de temperatura a gazelor; t = 200 grade la intrare; t =
30 grade maxim la iesire

• a doua conditie (conditia dispersiei gazelor fara sa-i afecteze pe

locuitori) – cosul
trebuie sa fie mai inalt fata de cladirile apropiere.
7 * Hi di
hi = * (1 − )m
4 10 * hp
unde: Hi = inaltimea constructiei; Hi = 11 m
d = distanta pana la constructiile inalte; d1 = 200m, d2 = 100m, d3 =
50m
 7 * 11 200
h1 = * (1 − ) = 1.52m
4 10 * 21 .71
7 * 11 100
h2 = * (1 − ) = 10.40m
4 10 * 21 .71
7 * 11 50
h3 = * (1 − ) = 14.82m
4 10 * 21 .71

Inaltimea cosului de fum va fi de 14.82m.

5.2 Schema statiei de incinerare

Alegerea schemei de incinerare tine cont de urmatoarele criterii:

a) Cantitatea de deseuri
Pentru localitatile mari si mijlocii se vor folosi incineratoare de
capacitate mare prevazute cu cuptor cu gratar mobil care sa faciliteze
o ardere buna a deseurilor.

b) Puterea calorifica inferioara a deseurilor

c)Localitate
d) Criteriul financiar

6. Compostarea

Compost din deşeuri biologice şi vegetale

Resturile organice colectate selectiv reprezinta un potential care, cu
ajutorul metodelor biologice, poate fi supus unei valorificari materiale.
Datorita faptului ca proportia sa in gunoiul menajer romanesc este foarte
mare, de peste 50% [ICIM, 1999], acestei fractiuni trebuie sa i se
acorde o importanta considerabila. In comparatie cu deseurile valorificabile
mentionate anterior, aici se poate realiza cea mai importanta reducere a
cantitatilor de deseuri ramase, deci protejarea rezervelor de la rampele de
depozitare.
Alte avantaje ale colectarii separate si tratarii debitului de materiale
organice stau in faptul ca prin reducerea partii biologic active din gunoiul
ramas pot fi imbunatatite proprietatile de depozitare ale acestuia. In
consecinta, comportamentul la tasare al rampelor se imbunatateste, iar
potentialul lor de formare a apei de infiltratii si de emisie a gazelor se
reduce.
La metodele de tratare biologica trebuie sa facem diferenta intre
- metodele aerobe (compostare), care se desfasoara in prezenta
oxigenului ;
- metodele anaerobe (fermentatie), la care descompunerea substantei
organice se desfasoara in absenta oxigenului
 Compostul este produsul finit al metodelor de tratare aerobe in
vederea descompunerii substantei organice. Si in cazul metodelor de tratare
anaerobe, produsul solid intermediar care se formeaza (resturi din
fermentare, ramasite ale fermentatiei) este tratat de obicei in continuare
aerob, astfel incat se va obtine tot compost.
Fractiunea organica cuprinde:
- resturi de bucatarie din gospodarii;
- resturi de gradina;
- resturi verzi din parcuri si spatii verzi(de ex. Resturi din copaci si arbusti,
frunza) ;
- resturi organice din piete;
- resturi organice din intreprinderi.
Resturile verzi, rezultate din lucrarile de intretinere si ingrijire a
drumurilor publice (plantatii care insotesc drumul), nu sunt potrivite
pentru aceasta modalitate de valorificare, din cauza incarcaturii lor in
substante toxice. Acelasi lucru este valabil pentru lemnul vechi tratat,
de ex. din industrie sau alte intreprinderi, din lucrari de demolare a
cladirilor, din tambure pentru cablu, paleti sau lazi de fructe.
Corespunzător tipului de materiale utilizate, deosebim:
- compostul din deşeu biologic respectiv biocompostul, la a cărui fabricare
se utilizează cu precădere deşeuri vegetale din bucătărie şi din grădină,
colectate într-un recipient separat (biopubelă, compost-pubelă) ;
- compostul din deşeu verde respectiv compost verde, obtinut cu
precădere din resturi de plante din grădini publice şi parcuri (tăieturi din
copaci şi arbuşti, frunze, iarbă).

6.1 Masuri pentru protectia mediului

Daca nu este controlat procesul de compostare poate crea numeroase

probleme de mediu, cum sunt : poluarea apei, solului si atmosferei,
disconfort in zonele locuite datorat zgomotului, vibratiilor si morosurilor
neplacute, incendii, etc.

Mult din aceste probleme pot fi minimizate din etapa de proiectare sau
exploatarea corecta a constructiilor si instalatiilor.

Calitatea apei

Poluare apei in zona statiilor de compostare se poate datora levigatului si

apelor pluviale.

Levigatul
 Levigatul rezultat din statiile de compostare a deseurilor verzi poate avea o
incarcare mare in substante organice (exprimata in CCO-Cr), fenoli si azotati,
incarcare rezultata din chiar procesul de fermentare.

Producerea de levigat poate fi redusa sau prevenita prin monitorizarea si

corectarea nivelului de umiditate in compost si prin folosirea de spatii de
compostare acoperite.

In cazul spatiilor de compostare descoperite se pot amenaja canale de

colectare a levigatului, stocare si repompare in compost in functie de
necesitati (asigurarea nivelului de umiditate optim al compostului).

Excesul de levigat poate fi introdus in sistemul de canalizare, stocat si

pompat in reteaua de canalizare orasenesca sau in bazinul vidanjabil.

Evacuarea in reteaua de canalizare oraseneasca (direct sau cu autovidanje)

trebuie sa se faca pe baza unor analize de laborator pentru stabilirea
conformitatii cu cerintele legale (NTPA 001/2002 sau 002/2002).

Pentru reducerea pericolului de poluare a apelor subterane sunt necesare

urmatoarele masuri:

- proiectarea unei retele speciale de colectare a levigatului;

- colectarea levigatului din zonele de tratare si posttratare si evacuarea
controlata din incinta;
- folosirea de sisteme de impermeabilizare a suprafetelor posibil a fi
contaminate (argila, materiale sintetice).

Apele evacuate din incinta

Apele evacuate din incinta sunt definite ca :

a) ape pluviale poluate cu substante colectate din incinta statiei;

b) ape folosite in procesele de productie si care sunt poluate cu substante
poluante specifice proceselor de productie (ex. apele care sunt folosite
la spalarea mijloacelor de transport, a halelor de productie, etc).
Apele evacuate din incinta care au intrat in contact cu deseurile primite,
deseurile partial tratate, compostul nematurat, apele de spalare si apele
pluviale colectate de pe anumite suprafete nu pot fi evacuate din incinta fara
a fi preepurate.

Sistemul folosit este de colectare, trecere printr-un separator si evacuare in

reteaua de canalizare oraseneasca sau in bazin vidanjabil.
Evacuarea in reteaua de canalizare oraseneasca (direct sau cu autovidanje)
trebuie sa se faca pe baza unor analize de laborator pentru stabilirea
conformitatii cu cerintele legale (NTPA 001/2002 sau 002/2002).

Mirosul

Mirosurile neplacute pot apare pe perioada colectarii, transportului,

depozitarii si compostarii in special daca apar fenomene de compostare
anaeroba.

Compostarea anaeroba poate duce la generarea de compusi mirositori cum

sunt acizii organici, mercaptanii, hidrogenul sulfurat, amoniacul, etc.

Zgomotul

Zgomotul este generat de masinile care intra si ies din statie si echipamente
de lucru. Echipamentele de lucru (mori, concasoare, site tambur, etc) pot
genera un nivel de zgomot de peste 90 dB.

Masurile pentru reducerea nivelului de zgomot la nivelul zonelor locuite

invecinate sunt :

- construirea si explotarea corespunzatoare a zonei-tampon;

- includerea de specificatii tehnice pentru echipamentele de productie

(prevederea cu sisteme de reducere a zgomotului);

- intretinerea corespunzatoare a echipamentelor de lucru;

- stabilirea unui program de limitare a traficului in incinta si in exterior (pe

ore si zile).

Purtatorii de germeni infectiosi

Sunt definiti ca “animale mici sau insecte care transporta boli”.

Sobolani, soareci, muste, tantari, etc sunt “potentiali” vizitatori ai unei statii
de compostare.

Masurile necesar a fi luate sunt pastrarea curata a incintei si halelor,

mentinerea de procese aerobe si temperaturi corespunzatoare proceselor in
zonele de compostare si maturare, etc.

Incendii
Daca compostul se usuca si devine prea cald apare pericolul de ardere
spontana. Substantele organice din compost pot lua foc instantaneu chiar si
la o umiditate de 25-45%.

Masurile necesar a fi luate sunt :

- asigurarea unei inaltimi de maxim 3 m a gramezilor de material

compostabil pe durata compostarii;
- mentinerea unei temperaturi in compost de maxim 600C.
Suplimentar fata de aceste masuri specifice procesului de compostare,
incinta trebuie proiectata cu sistem de alimentare si rezervor pentru rezerva
de incendiu si drum de acces rapid a masinilor de interventie.

O masura suplimentara si foarte importanta este asigurarea ca pe durata

operarii statia nu va deveni, chiar pe termen scurt, un depozit de uleiuri
uzate, de pulberi acumulate in vecinatatea echipamentelor de compostare si
conditionare si alte materiale inflamabile.

Reziduuri antrenate de vant

Reziduurile antrenate de vant, din cadrul unei statii de compostare, pot

deveni o sursa de poluare si discomfort pentru zonele locuite invecinate.
Aceste sunt, in principal, materiale plastice si hartie in care au fost aduse
anumite deseuri si din care mici parti se regasesc dupa pretratare in
materialul compostabil. Aceste reziduuri pot fi controlate prin:

- transportul deseurilor in mijloace de transport acoperite;

- primirea, procesarea si ambalarea materialelor reciclabile in spatii
inchise;
- adunarea lor din incinta dupa fiecare operatie care are loc in spatii
deschise.

Compusi organici volatili (COV)

Compusii organici volatili (ex. benzene, chloroform, tricloretilena) prezinta un

potential risc pentru statiile de compostare. Aceste substante pot apare in
statia de compostare daca anumite deseuri de lemn au fost admise la
compostare chiar daca contin solventi si vopseluri.

Combinarea procesului de aerare fortata, amestecarea deseurilor si

temperatura ridicata poate elibera COV in spatiile de lucru sau/si in
atmosfera.
Acest proces are loc in perioada de compostare si COV sunt evacuati in
atmosfera fie direct (compostare in spatii deschise) fie prin sistemele de
ventilatie (compostare in spatii inchise).

Tehnicile de eliminare sunt foarte costisitoare si este de preferat folosirea

unor masuri de limitare a aparitiei care constau intr-un examen foarte atent
la primirea deseurilor si neacceptarea deseurilor care pot genera, prin
tratare, aparitia de COV.

7. Reciclarea deseurilor provenite din industrie

7.1.Tehnologia reciclării materialelor plastice

Deseurile din materialele plastice au crescut proportional cu dezvoltarea

atât a ramurii industriei de productie a maselor plastice cât si a utilizării lor
în diferite tehnologii industriale, dar în special în industria alimentară (unde
aproape orice produs este ansamblat într-un material care are ca bază un
material plastic).

Tipurile de mase plastice:

Structura si gradul procesului de polimerizare determină proprietătile

structurale ale acestor materiale. Polimerii din care sunt formate aceste
materiale pot fi liniari sau ramificati (-> având dispozitii care conferă
materialelor plastice însusiri diferite legate de duritate, plasticitate,
rezistentă la actiunea factorilor corozivi).

Cele mai utilizate materiale plastice sunt:

a) Polietilena de înaltă densitate folosită la fabricarea tevilor,

rezervoarelor care contin combustibil pentru alimentarea motoarelor
cu ardere internă, folosită la fabricarea recipientilor, folosită la
fabricarea jucăriilor;

b) Polietilena de mică densitate folosită la fabricarea pungilor, sacoselor,

bezilor adezive, recipientilor flexibili;

c) Polietilena treflată folosită la împachetarea produselor alimentare;

d) Polipropilena folosită la fabricarea carcaselor de pompe, elicelor de

ventilatoare, diferitelor ustensile de uz casnic;

e) Polistirenul folosit la fabricarea pieselor turnate prin injectie, suportilor

pentru bobine;
 f) Policlorura de vinil folosită la ramele ferestrelor, pardoseli, la diferite
izolatii, diferite tipuri de folii;

g) O grupă aparte de materiale plastice o formează DUROPLASTICELE

(cca 20% din totalul maselor plastice). Aceste materiale sunt întărite
prin tratare si nu pot fi retopite sau remodelate, motiv pentru care sunt
dificil de reciclat.

Duroplasticele includ:

- Fenoplastele: folosite la fabricarea prizelor , plăcilor

izolatoare, diferite piese pentru pompe, plăci aglomerate;

- Aminoplastele: folosite la producerea de stechere,

comutatoare, materiale pentru industria electrică;

- Răsini epoxidice;

- Răsini poliesterice;

Tehnologia reciclării maselor plastice comportă mai multe etape:

I. Colectarea:

a) Individuală: presupune sortarea deseurilor menajere si

depunerea lor în saci separati;

b) Centralizată: prin înfiintarea de centre de colectare a maselor

plastice reciclabile;

c) Manuală sau mecanizată: a maselor plastice la gropile de

deseuri municipale;

II. Sortarea

Reciclarea diferitelor tipuri de materiale plastice ridică o problemă

legată de incompatibilitatea polimerilor. Această problemă se poate rezolva
prin introducerea de compatibilizatori care crează stabilitate polimerică între
legăturile dintre structura diferită a moleculelor maselor plastice. Sortarea
maselor plastice se poate face manual sau mecanizat.

Sortarea se realizează după:

1. După tipul polimerului: în termoplaste sau duroplaste sau alt tip;

2. După tipul de produse din care este confectionat: sticlă, folii;

 3. După culoare: sortarea automată se realizează cu ajutorul unui
spectrometru pe baza citirilor în domeniu infrarosu. Acest procedeu
automatizat poate să separe diferite tipuri de materiale plastice.
Functionarea unui astfel de sistem se bazează pe însusirea unui
sensor care emite un flux de raze infrarosii. Informatia luată este
transmisă unui calculator care poate identifica forma, materialul
precum si culoarea produselor. Computerul comandă mai departe
un jet de aer care se află amplasat la capătul transportorului
principal, în acest fel materialul care trebuie selectat va fi aruncat
de jetul de aer pe transportorul secundar si colectat separat.

Cea mai performantă instalatie din această gamă cu o lătime de 2,8

metri si cu o viteză de 2,5 m/s poate prelucra o cantitate de 10
tone/oră. Peste 1000 de astfel de instalatii lucrează în principalele
state cu o economie puternică din lume la ora actuală. După
operatia de sortare urmează o întreagă succesiune de procese de
prelucrare a maselor plastice si anume: măruntirea spălarea
măcinarea, uscarea si tratarea apei uzate pe de-o parte si apoi pe
de altă parte stocarea, extrudarea si depozitarea.

III. Măruntirea

Obiectele din material plastic sunt introduse într-un sistem format

dintr-o platformă la nivelul solului de unde sunt preluate de un transportor si
introduse într-o masină de măruntit numită SHREDER. Acest proces de
reducere a mărimii obiectelor de mase plastice reciclabile se execută de
către o masină care are o serie de lame tăietoare pe un ax antrenat de un
motor electric. Micsorarea dimensiunii este necesară diin câteva motive:

- prin măruntire materialele plastice devin mult mai

manevrabile pentru masinile mici si materialele plastice de
dimensiuni reduse sunt mai usor de transportat si de
depozitat.

IV. Spălarea si tratarea

În cadrul acestei etape au loc mai multe procese: spălarea primară,

măcinarea si spălarea finală.

•Spălarea initială: se face în vederea separării fractiunilor materiale cu

denităti mai mari decât a maselor plastice. În acest mod sunt eliminate
materialele dure precum metalele care pot cauza stricăciuni procesului
ulterior de măcinare.

•Măcinarea: are rolul de a micsora mărirea materialelor plastice

folosindu-se pentru această actiune un rotor dotat cu unele cutite dispuse
radiar.

•Spălarea finală: de la instalatia de măcinare printr-un transportor

masele plastice sunt introduse într-un tanc de spălare cu rolul de a îndepărta
impuritătile.

•Uscarea: se face în două etape:

- În prima etapă materialele plastice sunt introduse într-o

centrifugă, pentru îndepărtarea apei în exces;

- În a doua etapă materialele sunt scoase din centrifugă si

introduse într-un sistem de uscare;

•Stocarea: după uscare materialele plastice sunt stocate în prealabil

într-un buncăr după care urmează operatia finală de extrudare -
peletizare.

V. Extrudarea

Este un procedeu de prelucrare a materialelor prin deformare plastică.

Procedeul extrudării este folosit pentru materialele plastice omogene din
punct de vedere al compozitiei. Se realizează un material care este usor de
folosit în continuare. Din buncărul de stocare masele plastice măruntite sunt
introduse într-o masină de extrudat prin intermediul unui alimentator care
este încălzit suficient pentru a imprima materialului plastic un comportament
adecvat (de plasticitate). Materialul este fortat să iasă afară din acestă
instalatie sub formă de spaghetti, după care este răcit într-o baie de apă
înainte de a fi tăiat sub formă de pelete. Peletele vor constitui în continuare
materia primă pentru producerea unor obiecte din mase plastice.

Tehnica producerii diferitelor obiecte din mase plastice

Peletele sunt supuse unui nou proces de extrudare într-o masină

specială care are în componenta sa un tub încins în interiorul căruia se
roteste un surub care transportă si fortează materialul plastic în exterior. În
continuare, materialul plastic este injectat prin intermediul unui ajutaj într-o
formă de mulaj convenabilă. Aceste mulaje dau posibilitatea obtinerii unei
game largi de produse: recipiente de diferite dimensiuni, castroane, găleti
etc.
 După scoaterea din acel mulaj materialul este răcitsi se obtine un nou
obiect din material plastic. Pentru obtinerea de folii utilizabile la
confectionarea diferitilor saci se utilizează o masină specială.

8. Depozitarea deseurilor industrial

Pentru zona Ploiesti depozitarea deseurilor industriale se va face
intr-o halda de vale. Haldele de vale sunt asemanatoare cu acumularile de
apa dar in amonte de baraj se acumuleaza deseurile .

Amenajarea haldei presupune:

• executarea digului de baza , a celor de suprainaltare si a celor de
compartimentare
• executarea retelei de transport
• lucrari de amenajare a versantilor
• defrisarea pana la limita lacare se ridica halda
• lucrari de stabilizare a alunecarilor
• canale de garda