- Mă poți ajuta puțin? Întrebă Tsura cu două tăvi grele, încercând să meargă fără a le vărsa.

Éclair fugii să i-a imediat tava pe care aproape o scăpa colega de serviciu. Mulțumesc, spuse
ușurată fata.
- Dacă nu poți să le duci pe amândouă, i-a căruciorul, spuse Éclair îmbufnată, apoi zâmbi. Unde
trebuie duse?
- La masa 3,5 și 6, răspunse colega cu o notă vinovată în voce.
- Haide! Se m-ai întâmplă, spuse Éclair încurajator. Zâmbește! Spuse aceasta făcându-i semn
lui Tsura să meargă înainte, apoi oprindu-se în fața unei oglinzi își prinse părul cu o clamă
scoasă din buzunar și luând tava servii la mesele indicate. Când să meargă spre bucătărie să
lase câteva comenzi, îl observă pe Kurama mergând către birou. Éclair intră în birou, iar în
timp ce Tsura servea la mese, aceasta pregătea ceva să îi servească lui Kurama. Acoperii cu
un capac și merse către birou. Cioc, cioc!
- Intră! Se auzi vocea lui Kurama.
- Mă gândeam că e cam târziu și ție foame, spuse fata împingându-se cu fundul în ușă pentru a
intra, apoi o închise cu piciorul. Kurama ridică foile de pe birou pentru a-i face loc să pună
tava. Tatraa! Strigă fata ridicând capacul.
- Arată fantastic, spuse Kurama entuziasmat.
- Sper să îți placă cum gătesc, zise fata sfioasă. Băiatul gustă puțin din pilaful cu sos de ceapă
pregătit de fată, apoi încântat continuă să mănânce.
- Aham, își drese vocea Kurama și se șterse la gură cu un șervețel. Aici ai salariul pe care
trebuia să îl primești luna asta, spuse înmânându-i o hârtie.
- Mulțumesc, zise fata luând foaia. Cred că îmi v-oi putea cumpăra una alta … spuse
gânditoare. Ar fi m-ai bine dacă m-aș întoarce la treabă, se scuză fata împăturind hârtia și
băgând-o în buzunar, în timp ce se îndrepta spre ieșire. Kurama nu apucă să răspundă, că
imediat se închise ușa. Éclair se apucă să îi arate lui Ridy câteva dintre deserturile pe care le
servea ea, în timp ce Tsura servea la mese. Mai târziu Ridy o ajuta pe Tsura cu comenzile, în
timp ce Éclair se ocupa cu gătitul. După ce Kurama termină de mâncat și de făcut hârtiile
cafenelei, merse la bucătărie să ducă tava.
- Pot să intru? Spuse băiatul sprijinindu-se de ușă cu o mână. Éclair ridică capul să se uite cine
vorbi, în timp ce amesteca o cremă roz pentru prăjiturile de pe masă.
- Desigur, spuse aceasta reîntorcându-se la treabă. Puse o cratiță pe foc și praf de gelatină.
Kurama intră și așeză în chiuvetă vasele pentru a le spăla. Nu, nu, nu … se auzi fata strigând. E
în regulă, avem o mașină de spălat vase, spuse aceasta arătând spre masa din spatele lui.
Scuze, spuse aceasta ștergându-se pe mâini. Avem nevoie de chiuvetă pentru a curăța
morcovii, spuse aceasta încercând să își explice nervozitatea.
- Pot să te ajut? Zise acesta punând vasele înăuntrul mașinii de spălat vase.
- Îmi trebuie morcovi curățați și cineva să urmărească supa de ramen ca eu să duc prăjiturile la
vitrină, spuse Éclair decorând cu cremă prăjiturele cu spiț. Kurama își prinse părul, se spălă pe
mâini și merse să guste ramenul, în timp ce fata pleca cu tava. Reîntorcându-se în bucătărie,
îl găsi curățând morcovul, iar ea se apucă să pregătească următorul set de prăjituri cu
gelatină. Plecând și cu noile prăjituri, îl regăsi când se întoarse amestecând simultan la
ciocolata topită și ramen simultan, ceea ce o amuză.
- Éclair! Strigă Ridy intrând în bucătărie. Scuze că te deranjez, spuse acesta în timp ce fata se
spălă pe mâini pentru că dădea morcovul prin răzătoare și se șterse cu un prosopel. S-a
stricat mașina de bătut comenzi, spuse acesta îngrijorat. Kurama? Rămase nedumerit
angajatul. Vei lucra aici?
- Nu … răspunse zâmbind ca amuzat de ceea ce tocmai auzise și își șterse mâinile și el de
prosopel, dându-și jos șorțul și așezându-l lângă a lui Éclair.
- Ai verificat hârtia? Zise fata bănuitoare.
- Ahm … nu … răspunse gânditor acesta.
- Merg eu să verific, spuse Kurama părăsind bucătăria. Ridy rămase în bucătărie în locul
băiatului. Când se întoarse Kurama, o găsi pe Éclair aplecată pentru a se uita în cuptor la
brioșe. Ridy orna ultimele prăjituri cu morcov și mergea către vitrină. M-ai stai? Întrebă
acesta venind în laterala fetei. Ar trebui să mergem la mine, spuse uitându-se și el în cuptor
din laterala fetei.
- Scot imediat și brioșele și îi las pe ei să se ocupe, spuse fata închizând ușa cuptorului. E plăcut
să ai companie, zâmbi către Kurama uitându-se ce animată era cafeneaua. Înainte eram doar
eu și șeful meu, spuse fata melancolică. Dar … scoase un râset forțat, uită-te la ei. Au animat
întreaga cafenea, zâmbi mulțumită dându-și șorțul jos. Ding dong! Se auzii suneria.
- Vin imediat! Se auzi o voce de femeie. Kurama puse mâna pe clanță.
- Am uitat să menționez, spuse acesta uitându-se la fată. Mama mă știe ca Shuichi, spuse
acesta atingându-și buzele cu un deget. Să nu mă strigi altfel decât așa, și terminând fraza, o
invită în casă. Tadaima! Strigă Shuichi începând să se descalțe.
- Bine ați venit, zise doamna Minamino invitându-i în casă. Mă bucur să te cunosc, spuse luând
mâna fetei pentru a o conduce în sufragerie.
- Bună seara, se auzi vocea confuză a fetei.
- Mama, ea este colega de care ți-am povestit, spuse Shuichi prezentând-o.
- Te rog, i-a un loc, o invită Shiori pe fată.
- Ah, mulțumesc, spuse orientându-se unde să se așeze.
- Rareori se întâmplă să îi cunosc prietenii lui Shuichi, spuse doamna Minamino așezându-se
lângă dânsa pe canapea. Luna pe cer strălucea deasupra casei Minamino, în timp ce toți trei
savurau masa pregătită de Shiori.
- Azi am lucrat amândoi la un studiu social, spuse Shuichi motivându-și absența. Dar din cauză
că am uitat cât e ceasul, era să rămân nemâncat, spuse acesta explicându-i mamei. Când să
se uite nedumerită de neglijența fiului ei, acesta continuă. Éclair a gătit pilaf cu sos de ceapă,
spuse acesta încântat privind-o pe fată. Este de-a dreptul delicios, să știi. Fata roșii, în timp ce
se juca cu bețigașele în bol, adunând orezul.
- Trebuie să fie bun într-adevăr, spuse doamna Minamino zâmbindu-i fetei. Dacă i-a plăcut
înseamnă că trebuie să aflu și eu rețeta, spuse la fel de încântată. Sporovăiala dură mult
timp, iar când orologiul din sufragerie bătu ora 9, cu toții fură atenționați.
- E atât de târziu, tresării Éclair. Nu mi-am dat seama, spuse fata ridicându-se brusc de la masă.
Vă rog să mă scuzați, spuse fata îngrijorată.
- Nu, e în regulă, se ridică și doamna Minamino. Poți rămâne aici peste noapte. Nu te pot lăsa
să pleci așa de târziu. Este mult m-ai sigur să rămâi aici, spuse uitându-se spre Shuichi.
- Voi suna să anunț că rămâne la noi peste noapte, spuse Shuichi ridicându-se și el de la masă,
strângând farfuriile zâmbind.
- Să îți arăt camera, spuse Shiori arătând către etaj. Dacă dorești poți face un duș, spuse
arătând către baia camerei. Ai să găsești tot ce ai nevoie, iar în caz că lipsește ceva te rog să
îmi spui. Bine?
- Vă mulțumesc pentru amabilitate, zâmbii sfios fata.
- Trebuie să îți fie greu fără părinți, spuse doamna Minamino mângâind-o, apoi tresării când
văzu că o întristă cu ceea ce spuse. Poți oricând să vii la mine, să mă consideri ca la propria ta
mamă, spuse aceasta strângând-o în brațe.
- Mulțumesc, spuse fata stinsă. Dar cred că vă deranjez deja prea mult.
- Nu e nici un deranj, spuse Shiori dându-se înapoi pentru a o privi. Sunt aici pentru tine dacă ai
nevoie, zâmbi cald femeia. Kurama auzi totul și privii scena emoționantă de după colțul din
dreptul scărilor pentru a nu întrerupe.
- Chiar avea nevoie de asta, șopti ca pentru dânsul fericit, înainte să coboare la bucătărie.