- Am auzit că blocul părăsit în care stăteai a fost aruncat în aer, zise Yusuke uitându-se

preocupat la fată. Imediat ce acesta termină de rostit, fata își mușcă buza de jos, lăsând
bărbia în piept și lăcrimând.
- Ahahaha! Întrerupse liniștea Botan, în timp ce Kurama ieși pe hol să poată vorbi la telefon,
deși auzise ce spuse Yusuke. Sunt sigură că Reikai o să îți acorde sprijinul și ajutorul de care ai
nevoie, spuse aceasta îngrijorată pentru Éclair. Din ce am vorbit cu Koenma, zise gânditoare
atingându-și bărbia; după ce a trimis o echipă de investigație la locul exploziei, a decis să
vorbească cu Genkai.
- Bătrânica a acceptat să o lase să stea la ea? Zise Yusuke iritat.
- Da! Și de ce nu? Sări Botan dându-și seama că îl deranja pe Yusuke.
- Pe mine nu m-a lăsat să stau acolo când mama a renovat casa … zise Yusuke enervat. ”Nu e
treaba mea să mă amestec în viețile oamenilor”, zise băiatul imitând-o pe Genkai. Hmpm!
- Aici nu e vorba de viața oamenilor, ci de ajutorul dat de Reikai! Strigă Botan uitându-se urât
la Yusuke. Apropo! Zise fata reamintindu-și și uitându-se la Éclair. Dacă nu ai avut unde sta?
Atunci … unde ai petrecut noaptea? Zise îngrijorată.
- Am dormit la Kurama acasă, zise fata uitându-se la ea. Yusuke care tocmai ducea ceaiul la
gură, tresării, vărsând pe el.
- Ce? Zise Yusuke șocat.
- Waaaa! Zâmbii malefic Botan. Ai dormit la un băiat acasă … spuse acesta ca și cum ar fi dorit
să îi de-a ceva de înțeles. Cioc, cioc! Se auzi o bătaie în ușa.
- Intră! Strigă Éclair îndreptându-se spre ușă pentru a deschide.
- Hagi și Karuki sunt aici, zise Kurama invitându-i înăuntru. Éclair ieși pentru a își ajuta colega,
câtă vreme ei rezolvau cu documentele cafenelei.
- Unde e Yusuke? Zise Botan uitându-se în jur.
- Tocmai ce a ieșit cu Éclair, spuse Kurama arătând către ușă.
- Eee?!? Se ridică brusc Botan.
- Uite aici plata pentru ceai, zise Yusuke întinzându-i bani.
- Nu e nevoie, zise Éclair închizându-i mâna și refuzându-l. Consideră că a fost din partea casei,
spuse fata zâmbind.
- În mod normal m-aș bucura de asta, dar aș prefera să nu îmi murdăresc numele, zise Yusuke
insistând și deschizând mâna fetei îi lăsă banii. Urameshi Yusuke nu acceptă tratament
special, spuse acesta cu mâinile în buzunar ieșind din cafenea.
- Și prăjitura era din partea casei? Întrebă Botan zâmbind, după ce auzii discuția lor.
- Desigur, răspunse fata cu zâmbetul pe buze și intră în bucătărie, în timp ce Botan plecă după
Yusuke. Cine ești? Întrebă șocată Éclair când văzu pe un demon în bucătărie.
- Bună ziua! Se întoarse acesta cu un castron amestecând. Eu sunt Ridy, bucătarul trimis de
Reikai, se prezentă acesta.
- Ahm … rămase fata încă nesigură. Oamenii nu te văd ca un demon?
- Este noul angajat, spuse Kurama care intră în bucătărie, făcând-o pe fată să tresară. Haide,
spuse acesta cu o pungă în mână. Să mergem în vestiar să îți explic, spuse ținând ușa pentru
ca fata să iasă.
- Budincă de ciocolată și milkshake cu căpșuni, zise Tsura intrând și ea înainte ca Éclair să iasă.
Bună, zise aceasta zâmbind entuziasmată. Nu știam că noul șef vine cu personal calificat atât
de arătos, chicoti fata arătând cu privirea spre Ridy.
- Ahm … nici eu nu știam, zise Éclair uitându-se suspicios la noii angajați. Imediat cum se
închise ușa la vestiar, Kurama se așeză pe o băncuță.
- Am vorbit cu Koenma în legătură cu personalul și tot ce este nevoie ca să deschidem un sediu
aici. Hagi tocmai a încheiat contractul, iar Karuki merge cu el să transfere proprietatea. Ce a
m-ai rămas de rezolvat … zise acesta dându-i o pungă. Este să îți găsim unde să stai și o școală
ca să te adaptezi în Ninghenkai.
- Nu vream să vă deranjați atât de tare, spuse Éclair cu capul în jos.
- Nu este un deranj, zâmbi Kurama. Este de datoria noastră să trăim în pace cu oamenii și să îi
protejăm. De aceea încercăm să aranjăm lucrurile și pentru tine. Nu te îngrijora, spuse acesta
ridicându-se și oferindu-i o pungă. Diseară mama te așteaptă la cina, zise acesta zâmbind. Nu
ar fi tocmai indicat, să apari îmbrăcată cu hainele ei, spuse acesta chicotind.
- Mda … începu a râde și fata. Aici sunt niște bani care ar trebui să acopere câteva din nevoile
tale, spuse acesta înmânându-i și un plic. Veri avea nevoie de haine și papuci pentru a înlocui
ce ai pierdut în acea explozie. Fata scoase din pungă rochia dăruită de Kurama și punând-o pe
lângă ea se admiră în oglinda din vestiar. Mulțumesc pentru rochie, zise încet fata.
- Consider-o un cadou, spuse acesta mulțumit. Și sper că vei accepta și asta, spuse dându-i o
altă pungă în care se afla o rochie de pijama.
- Mulțumesc, spuse fata copleșită. Nu trebuia să te deranjezi, spuse neștiind cum să
reacționeze când primise și cel de-al doilea cadou.
- Sper să îți vină, spuse acesta preocupat cu punga în mână, în timp ce fata scoase rochia de
pijama. Întorcându-se spre oglindă puse și cea dea doua rochie pe lângă ea. Mă gândeam că
poate ai probleme cu ea și trebuie să mă duc să o schimb, zise acesta trăgând de lateralele
rochie să vadă dacă o cuprinde și în talie, în timp ce avea pe încheietura mâinii punga. Ești
bine? Spuse uitându-se îngrijorat la fața ei.
- Da … spuse fata lăsând în jos rochia și întorcându-se spre el. Kurama puse o mână pe fruntea
ei să verifice dacă are febră, iar la câteva secunde fata îi îndepărtă mâna. Sunt bine, spuse
aceasta punând rochiile în dulapul din spatele lui. M-ai bine m-aș întoarce la muncă, spuse
aceasta încercând să nu bată la ochi. E și târziu … cred că nu ai mâncat nimic încă, își aminti
fata. Astăzi îți ofer din partea casei o specialitate pentru a îți întoarce ajutorul, zâmbi Éclair și
ieșii repede din vestiar. Kurama rămase încă puțin confuz, apoi uitându-se în oglindă și
amintindu-și gestul lui de a verifica rochia îl făcu să realizeze ceea ce făcuse, afișând un
zâmbet ștrengăresc. În afara vestiarului, Éclair se sprijinii îmbujorată, gândindu-se cât de
aproape a fost el de dânsa și cum totul era atât de firesc, însă atât de neobișnuit, apoi
scuturându-și capul se ridică.