Sunteți pe pagina 1din 2

Zâna Măseluţă

Într-un oraş îndepărtat locuia într-o casă Eliza şi Selly. Acest


oraş avea un farmec aparte prin frumuseţea clădirilor sale şi a
vegetaţiei din jur. În fiecare dimineaţă razele timide şi reci ale
soarelui se strecurau printre crengile copacilor şi încet, încet
încălzeau natura sorbind roua aşezată în timpul nopţii. Fiind în
vacanţă fetele ieşeau zi de zi în grădina casei lor pentru exerciţiile de
înviorare.
- Oaaa! Ce buburuză superbă pe această frunză, spune Selly.
- Arată-mi-o şi mie, a zis Eliza.
- Priveşte până nu-şi ia zborul.
- Chiar că este frumoasă.
Apoi au început să alerge într-un joc nebun copilăresc. Distracţia
era pe măsura vârstei lor. La un moment dat timpul trecu iar foamea
îşi făcu simţită prezenţa.
- Să mergem să mâncăm, a spus Eliza.
- Eliza, mă doare un dinte!
- Ia să văd, te doare rău?
- Nu, nu-l atinge, mi-e frică!
- Nu-l ating, stai liniştită, vreau doar să mă uit. Nu ai încredere
în mine?
- Ba da, am. Doar eşti sora mea mai mare, de altfel şi cea mai
bună prietenă a mea. Nu-i aşa?
- Sigur aşa este.
Apoi au început să-şi pună mâncarea pe masă. Muşcând din
sandwich, dintele s-a clătinat şi a ieşit din gingie.
- Eliza, priveşte mi-a căzut dintele!
- E bine. Ştiu ce poţi face cu el. Pune-l într-un şerveţel şi du-l
în camera ta, iar diseară când vei merge la culcare, nu uita
să-l pui sub pernă.
- De ce ? Ce se va întâmpla?
- Chiar vrei să ştii de la mine şi să nu afli singură?
- Păi, sunt tare curioasă !
- Ei bine, va veni Zâna Măseluţă să te viziteze şi să-ţi aducă
daruri.
- Oaaa! E super. Ceea ce-mi spui este adevărat?
- Da, bineînţeles!
- Atunci, când e ora de culcare?
- Eşti atât de mică şi de nerăbdătoare!
- Ce să fac, aşa sunt eu ! completă Selly.
După-amiază, fiecare şi-a continuat activitatea propusă, Selly
lucrând la caietul de vacanţă, iar Eliza cosând la goblen. Soarele se
lăsa uşor, uşor, apropiindu-se de asfinţit. Se instala seara, iar Selly
bucuroasă se pregătea pentru culcare. Şi-a pus dintele sub pernă,
apoi a spus rugăciunea de seară, fericită la gândul că va primi aşa o
vizită.
Obosită, adormi buştean cu gîndul la zână. Dintr-o dată în
cameră se făcu lumină şi apăru o stea care se transformă într-o fiinţă
superbă îmbrăcată într-o rochie lungă, albă, sclipitoare şi cu un păr
mătăsos lung până la şezut. Genele erau lungi şi împrăştiau din
priviri bunătate şi căldură. Se apropie de Selly şi o mângâie pe
obrăjori. În mâna dreaptă avea o baghetă cu care făcu un semn şi
apăru o cutiuţă cu daruri. Apoi o sărută pe frunte şi plecă.
La trezire Selly observă cutiuţa cu daruri aşezată la capul său şi
se întrebă dacă a fost vis sau realitate. Fericită de cele întâmplate,
începu să ţopăie prin cameră, convinsă fiind că Zâna Măseluţă
există cu adevărat.

Simina Şovi,clasa a III-a D


Şcoala cu clasele I-VIII Nr.7
,,Octav Băncilă” Botoşani