In aparenta, vocea naratoriala din Celelalte povesti de dragoste poate parea aceea a unui povestas, deoarece fiecare poveste

din colectia lui Lucian Dan Teodorovici poate fi citita si inteleasa autonom; in fapt, arhitectura textului, constand in 11 povesti "de dragoste" ascunde un roman in care temporalitatea discontinua reprezinta doar un pretext auctorial pentru creea o ierarhie subiectiva a evenimentelor, si in acelasi timp alcatuieste pentru cititor o cheie de lectura fara de care intelegerea romanului nu ar mai fi fost aceeasi. ublicat in !""# la editura olirom, Celelalte povesti de dragoste este un roman labirintic, in care povestirile narate, alternativ, in prezent sau in trecut, sunt legate nu doar prin prezenta aceluiasi narator persona$, ci si prin fundalul comun pe care sunt contruite% acela al iubirii & prezente uneori fie si prin absenta, intocmai ca o himera. In urma unei discutii dintre narator si prietenul sau, alimentate de abur dionisiac, muzica lui Leonard 'ohen dar si de sentimentul neasteptat dar foarte cert "ca imbatranim, samane, si nu mai cunoastem dragostea", cei doi a$ung la concluzia ca "indragostirea e speciala, pe cand iubirea e doar iubire si&atat, e plina lumea de iubire si e atat de goala de indragostire". Din acel moment cei doi se hotarasc sa astepte indragostirea, cu toate ca nu a$ung la un acord in privinta a ceea ce asteapta in mod concret% "indragosteala nu tine nici de bunatate, nici de rautate, ci de cu totul altceva, naiba stie de ce". 'eea ce urmeaza din acest moment reprezinta, pe de o parte, istoria afectiva a naratorului constituita din povestirile narate la trecut, si pe de alta parte, evenimente care impreuna alcatuiesc, ca un mozaic, prezentul acestuia, in care rolul esential il are casnicia lui mai mult sau mai putin defectuoasa. (econstituim astfel povestea naratorului, $urnalist de profesie, si de asemenea sot si tata al unui copil. ) inselase cu ceva timp in urma pe sotia lui cu greu putea trece peste acesta fapt, insa naratorul ii reproseaza, la randul lui, faptul ca imediat dupa despartirea lor temporara, ea incercase sa&l inlocuiasca. 'a niste nuclee separate sunt prezentate de asemenea, in paralel, povesti de iubire pe care le traise el insusi in adolescenta, sau al caror martor fusese in copilaria petrecuta la bunici% astfel isi aminteste cum un adolescent se sinucide dupa ce se desparte de prietena lui de atunci, cum asistase la pedeapsa fatala a unui tigan care nu marturiseste numele fetei pe care iubit&o, ca sa o prote$eze, sau cum s&a incaierat cu batausul cartierului din pricina unei fete a carei poveste despre tramvaiul care canta i se pare deran$anta batausului. )pozitia intamplarilor din trecut si din prezent nu consta doar in temporalitate, ci si in perspectiva asupra iubirii% daca relatia naratorului cu sotia lui este una disfunctionala, rupta si innodata, si banuita de o realitate pe care initial amandoi o neaga, povestile de iubire din copilaria lui au ceva din farmecul indragostitilor stelari si destinele lor fatidice *transpusi in atmosfera murdara a cartierelor sau a satului de tigani+, destine in care totul

trebuie sa fie iubire sau moarte, fie ca adolescentii se sinucid din iubire, fie ca accepta moartea in locul altcuiva sau ca traiesc cu moartea logodnicei iubite. ,stfel, ar parea ca melodia lui Leonard 'ohen, Dance me to the end of love, pe care descifreaza in aceeasi cheie% "eu nu credeam deloc ca e vorba despre asteptare, si despre moarte si despre iubire, in sensul ala frumos si siropos, de danseaza&ma, iubita mea, pana cand o sa murim si dupa aceea. entru ca iubirea, ii ziceam eu prietenului meu, nu se termina odata cu moartea, asta&i o tampenie, iar Leo a inteles asta". ,stfel, ar parea ca asteptarea pe care naratorul o propune initial este de fapt un "longing" dupa sentimentul acela suprafirest care a murit odata cu logodnica lui. In loc s& a asezat un cotidian prafuit, a carui fantoma rezinta intr&o realitate incomoda pe care initial niciunul dintre soti nu o accepta% faptul ca cei doi s&au casatorit in urma aparitiei copilului, dar pe care in finalul romanului, sotul o accepta, mai mult sau mai putin voalat% "Te&ai casatorit tocmai fiindca nevasta&ta era de$a gravida. -ra adevarat, fireste. Dar eu voiam sa spun, de fapt, ca ma casatorisem din dragoste. 'a oricum m&as fi casatorit cu aceeasi femeie, doar ca aparenta aparitia a baiatului nostru grabise putin lucrurile". ,stfel, impresia care se decanteaza este aceea ca cei doi ar mai fi avut nevoie de timp pentru ca sentimentul sa devina o certitudine de neclintit. 'eea ce salveaza romanul din alunecarea spre patetic este constructia lui temporala si delimitarea pe fragmente cu rolul unor capitole, dar uneori pateticul este iminent chiar si in ciuda incercarii naratorului de a&si explica, pe alocuri, in mod rational, sentimente sau emotii% "m&am gandit din nou la plans, la binefacerile lui. si nu doar la faptul ca te alina, ca te elibereaza intrucatva, ci la ceea ce stiam concret despre lacrimi, la faptul ca au in componenta tot felul de substante foarte utile organismului. in plus m&am gandit la faptul ca tresul, supararea provoaca o anumita tensiune asupra sistemelor din organism, iar lichidul acumulat este expulzat prin lacrimi, ceea ce&i transmite creierului un semnal% acela de a diminua tensiunea emotionala." 'u toate ca romanul lui Lucian Dan Teodorovici nu este un roman al regretului, in urma lecturii decantam totusi nostalgia timpului trecut, si resemnarea cu faptul ca desi iubeste, iubirea lui e obisnuinta asemenea intelectualilor din romanele lui 'amil etrescu, si nu indragostire, iar starea aceea e pierduta odata cu trecutul, si poate si mahnirea ca povestea lui de dragoste nu este ca "celelalte".