Maia

și
străinul
Veronica Iani | ilustrații de Elena Ciolacu

1
 Veronica Iani
•
ilustrații de
Elena Ciolacu

Maia
Text: Veronica Iani
Ilustrații: Elena Ciolacu
și
străinul
Layout: Andrei Tache

Copyright: Veronica Iani, veronicastories.com

Descrierea CIP poate fi consultată pe pagina de internet

a Bibliotecii Naționale a României

ISBN 978-606-94784-7-9

1
 Maia
și
străinul
P rivi speriată în jur. Pivnița în care fusese azvârlită era mare și
întunecoasă. Ar fi vrut să strige după ajutor, dar buzele îi erau
încleștate. În apropiere, o ușă metalică se deschise, apoi se trânti
cu zgomot. Se lipi de peretele rece și începu să plângă. Pașii se
­apropiau, coborând niște trepte. O rază de lumină pătrunse pe sub
ușa din fața ei. Zăvorul fu tras cu putere și ușa se trânti de perete.
— Mami, mami! țipă Maia. Maaami!
— Maia, draga mea, liniștește-te. A fost un vis urât.
Fetița deschise ochii plini de lacrimi.
— Mami, l-am visat. Mă aruncase într-o pivniță…
— Gata, nu te mai gândi la vis, o luă mama în brațe.
Fetița începu să plângă încetișor.
— Mi-e frică, mami. Nu pleca.

5
— Am rămas să dorm aici. Vrei să îți spun o poveste?
— Mâine-dimineață nu vreau să vină doamna polițist! Nu vreau
să mă gândesc la ce a fost. Nu îmi mai amintesc cum arăta acela.
— Lasă, nu ne gândim la asta acum. Ți-am povestit vreodată cum
m-a trimis bunica cu capra la păscut? Din cauză că am adormit pe
pajiște, ea a intrat pe terenul unui vecin și a mâncat o mulțime de
știuleți de porumb?
— Poți să o suni să nu vină mâine?
6
— Maia, știu că îți este greu, dar este nevoie să vorbești cu doamna
polițist. Omul acela rău trebuie prins. Tu ai scăpat, dar cât timp el
este liber, alți copii sunt în pericol.
Maia suspină și se lipi de mama ei.
— Bine, să vină… Și te-a certat vecinul acela din cauza căpriței?
— Nu imediat. Eu luasem alte tulpini de porumb, de undeva mai
din interiorul terenului, și le plantasem în locul celor mâncate de
capră. De abia a doua zi, văzând tulpinile ofilite, a înțeles ce s-a
întâmplat. A venit cu o falcă în cer și una în pământ la bunica.
Maia respira ușor și regulat. Mama îi mângâie încet părul, apoi se
întinse lângă ea. Rămase multă vreme încruntată, cu privirea în tavan.
A doua zi Maia nu a mai mers la școală. Și nici mama ei la muncă.
Au lenevit în pat până târziu, apoi au făcut clătite cu ciocolată.
— Pot să desenez până vine doamna?
— Bine, du-te în sufragerie. Trebuie să apară.
Maia începu mai multe desene, dar nu reuși să termine niciunul. Se
oprea și privea în gol pe fereastră.
Sunetul soneriei o făcu să tresară. Se auzi vocea mamei, apoi a
polițistei. Ușa sufrageriei se deschise. Maia o privi cu ochi mari pe
doamna care intră alături de mama ei în sufragerie. Era înaltă, cu
părul lung și purta cea mai galbenă rochie pe care o văzuse vreodată.
Plină de floricele mov și fluturași albaştri.

— Bună, Maia, eu sunt Angela, îi zâmbi doamna.

— Bună ziua, răspunse încet Maia.
— Cred că te întrebi unde îmi sunt uniforma și pistolul.
— Da.
— M-am gândit că îți va plăcea mai mult rochia asta. Chiar, ai păstrat
și pentru mine o clătită cu ciocolată? Îmi plac la nebunie.
Maia se uită mirată spre mama ei.
— Nu i-am spus despre clătite, ridică ea din umeri.

8 11
— Maia, am văzut că ai ciocolată în colțul gurii, râse Angela. Când
ești atent la detalii, poți descoperi multe lucruri. Îmi arăți și mie ce ai
desenat?
— Am vrut să desenez un munte cu brazi și multe flori.
— Bună idee. Iepurașii unde sunt? Ascunși în iarbă?
— În peștera aceea.
— În peșteră? Nu ai vrea să îi scoatem mai bine de acolo? Lor le place
soarele.

— Lasă-mi desenele în pace! țipă Maia și îi smulse foaia din mână.

Ai venit să mă întrebi despre omul acela, știu foarte bine, nu despre
iepurași.
— Maia, nu este frumos să vorbești așa, chiar dacă ești supărată! o
luă mama ei în brațe.
— Așa este, Maia, nu am venit pentru iepurași. Și nici pentru clătite.
Ne-ar ajuta foarte mult să ne povestești ce s-a întâmplat ieri, zise
doamna polițist și scoase o agendă.
Maia stătu o vreme cu capul plecat.
— Ieșisem de la școală și le așteptam pe prietenele mele să mergem
împreună acasă. În dreptul meu a oprit o mașină. Era... era un domn
care mi-a spus că are nevoie de ajutor și că îmi va da bani pentru
asta. Mi-a arătat o bancnotă. Erau mulți bani.
Maia se opri. Bărbia îi tremura. Mama o luă de mână.

12-2 11
— Nu înțelesesem prea bine ce spune și m-am apropiat de mașină.
M-am aplecat și… și, fără să îmi dau seama, am pus mâna pe
portieră. Atunci… s-a întins spre mine și m-a apucat brusc de mână.
M-am speriat îngrozitor. Am reușit să mă smulg din strânsoare.
Am… am fugit înapoi în școală.
— Bravo, Maia! Îți mulțumesc. Doar câteva secunde și terminăm, îi
zâmbi Angela. Mai ții minte culoarea mașinii?
14-2
— Cred că era gri. Așa, metalizată.
— Șoferul era tânăr sau mai în vârstă? Ce culoare avea părul?
— Totul s-a petrecut așa de repede, nu l-am văzut bine. Dar cred că
avea părul închis la culoare și nu era bătrân. Mami, pot să plec?
— Da, Maia, poți pleca, răspunse Angela. Îți mulțumesc.
Maia mormăi un salut și o zbughi pe ușă. Mama merse după ea. Se
întoarse în sufragerie după câteva minute ținând o farfurie pe care
era o clătită cu ciocolată.
— Maia m-a rugat să vă aduc o clătită. Îi pare rău că a țipat la
dumneavoastră.
— Staţi liniștită, îmi dau seama cât de speriată este.
15
 — Sunt șanse să îl prindeți? întrebă mama, mergând agitată prin
cameră și frământându-și palmele.
— Ne străduim, din păcate copiii nu sunt buni în a da detalii. Și nu
avem nicio înregistrare pe vreo cameră de supraveghere.
Mama încremeni. Își duse mâna la piept.
— Copiii? Au mai fost și alte cazuri?
— Au mai fost trei cazuri până acum, dar s-ar putea să fie mai
multe și copiii să se fi temut să povestească părinților.
— Of, Doamne! Maia știa foarte bine că nu trebuie să plece cu nicio
persoană necunoscută, să o ajute sau să primească ceva fără să ne
ceară voie înainte. Încă de când era mică i-am tot repetat aceste
lucruri. Și nu doar despre străini am învățat-o, dar i-am spus să
nu plece cu nimeni, chiar și foarte foarte aproape, fără a ne între-
ba înainte. Nici chiar dacă sunt persoane pe care le cunoaște. Însă
acum s-a apropiat de mașină. Zice că nu a înțeles ce vorbea acela.

Îngrozitor! Nu vreau să mă gândesc la ce s-ar fi putut petrece.

Crezi că astfel de lucruri nu se pot întâmpla celor dragi și iată că…
Ceilalți copii… ceilalți copii sunt bine? Și lor tot bani le-a oferit?

16-2 15
— Tot bani. Unei fetițe de 11 ani, care pleca pe bicicletă de la
bazinul de înot, i-a spus că îi dă bani pentru a-l ajuta să strângă
niște crengi din grădina lui. L-a refuzat. În altă zi, o mașină gri
a oprit lângă două fetițe, una de 10 și alta de 11 ani. Le-a oferit
bani pentru a-l ajuta. Fetița de 10 ani a refuzat, însă cealaltă s-a
urcat în mașină.
18-2
— O, nu! își mușcă mama buzele.
— A reușit să scape până la urmă, dar… Dacă Maia își mai
­amintește ceva, vă rog să mă sunați.
Mama deschise încet ușa de la camera Maiei. Fetița adormise,
ținând strâns în brațe ursulețul zdrențuit de pluș pe care îl avea de
9 ani de zile, încă de când se născuse.
17
A lexandra năvăli în casă. Fața îi era palidă și privirea îngrozită.
Începu să plângă.
— Alexandra, ce s-a întâmplat? Ziceai că te duci până la Maria, peste
drum. V-ați certat? o întrebă tatăl ei alergând spre ea.
— Un domn a oprit lângă mine și a zis că îmi dă bani dacă merg cu el
ca să îl ajut cu niște treburi. Mi-a arătat și banii. Tati, mi-e frică.
— Acum s-a întâmplat?
— Da. O mașină argintie.
Tatăl Alexandrei se năpusti pe ușă fără a se mai încălța, trăgând-o pe
fetiță după el.
— Aceea este mașina! arătă Alexandra.

Tatăl se repezi în casă și se întoarse cu cheile mașinii în mână.

Era tot în șosete.
— Vino cu mine!
Deschise portiera și o urcă pe fetiță pe locul din spate. Mașina porni
cu scrâşnet de cauciucuri. În câteva clipe ajunseră la colț, exact în mo-
mentul în care mașina argintie dispărea pe o altă stradă. Tatăl fetiței
acceleră și reuși să se ia după ea.
— Ești sigură că asta este mașina? întrebă el.
— Da, sunt sigură.

18 21
T atăl apăsă și mai tare pedala de accelerație. Frână violent în
dreapta mașinii argintii care oprise la un stop. Deschise
geamul și țipă la șofer:
— Ce treabă aveai cu fetița mea? Voi chema poliția!
— Nu am nicio treabă cu nimeni. Poate vrei să cobor acum la tine!
Însă, în loc să coboare, bărbatul porni mașina și trecu pe roșu.
— El este, scânci Alexandra. Privi mâinile tatălui său, devenite albe
de la cât de tare strângea volanul.

— Sună la 112 și dă pe difuzor! strigă el și îi aruncă telefonul.

Semaforul se făcu verde și mașina țâșni. Fetița scăpă aparatul sub
scaunul din fața ei.
— Mai repede, Alexandra, mai repede!
Alexandra băgă mâna pe sub scaune, însă centura de siguranță
o împiedica să caute. O desfăcu în grabă și se lăsă în genunchi
lângă banchetă. Tatăl ei conducea nebunește, schimbând brusc
benzile. Telefonul îi trecu de câteva ori pe lângă degete, fără a
putea să îl agațe. Îi venea să vomite și să plângă. În cele din urmă
reuși să îl prindă. Degetele nu nimereau tastele corecte. Formă
din nou.

20 21
— Aici 112. Ce urgență aveți? se auzi vocea unei doamne.
Alexandra auzi ca prin vis discuția dintre tatăl ei și operatoarea
care cerea numărul de înmatriculare al mașinii urmărite.
— Nu reușesc să văd încă! îi răspunse tatăl, apoi privind-o în
oglinda retrovizoare: Pune-ți centura, intrăm pe autostradă!
Distanţa între ei și mașina argintie se micșora din ce în ce mai
mult, iar numărul începea să se deslușească.
— Câteva echipaje de poliție se îndreaptă spre d ­ umneavoastră,
zise operatoarea. Aveți grijă cum conduceți. Tot nu vedeți
numărul?
— Acum se vede! Este… Aaa! S-a pus în fața unui tir! Maria,
încerc să îl depășesc. Vezi numărul! Vei avea doar câteva secunde.
24-2
A lexandra se ruga ca tatăl ei reușească. Îi era
teamă, însă avea încredere în el. Îl privi cum
se apropie de spatele tirului, cum încetinește,
apoi intră brusc pe banda de urgență, depășind
tirul prin partea dreaptă. Fetița evită să se uite
la șoferul mașinii argintii atunci când trecură pe
lângă ea. În câteva clipe erau în fața lui. Se ridică
de pe banchetă și se întoarse:
— Tati, este foarte aproape de noi, nu văd
numărul!
— Și-a dat seama ce vrem să facem. Fii atentă!
Acum!
Alexandra urmărea cu sufletul la gură cum mași-
na lor se depărta centimetru cu centimetru de cea
din spatele lor.
— Încă puțin, tati! Gata!
Strigă fericită numărul și se așeză la loc pe
banchetă. Răsuflă ușurată când auzi sirenele
mașinilor de poliție.
23
 — Ca să îl recunosc? Bine, să vină.
— De fapt, Angela este în sufragerie, dar dacă nu vrei să vorbești...
— Maia?
— Vreau.
Fetița își ridică ochii din carte.
Maia sări din pat și porni repede spre sufragerie, însă, pe măsură
— De ce zâmbești, mami?
ce se apropia, pașii ei încetineau. O văzu prin ușa deschisă pe
— M-a sunat doamna Angela. A fost prins cineva cu o mașină
Angela. De data aceasta era în uniformă. Stătea lângă geam și se
argintie care a oferit bani unei fetițe!
uita la ceva în telefon. Maia își drese glasul.
Maia se încruntă, închise cartea și o puse pe pat lângă ea.
— Bună, Maia, zâmbi Angela. Ce mai faci? Voi intra direct în
— Altă fetiță? Angela l-a prins?
­subiect de data aceasta. Am văzut că ești o fată curajoasă.
— Nu, tatăl acelei fetițe. Lumea îl
— Bună ziua. Da, arătați-mi fotografia.
consideră un erou. L-au urmărit
cu mașina și au chemat poliția.
— Ce bine!
— Maia, Angela mi-a mai spus
ceva atunci când m-a sunat. Va
veni să îți arate o fotografie.
Maia oftă.
Maia întinse mâna după foaie. Se uită la ea preț de câteva clipe.
— El este. Sunt sigură. Pot să plec?
— Da, poți pleca. Mulțumesc!
Fetița mormăi un salut și plecă grăbită. Însă, în pragul ușii, se opri
și se întoarse spre Angela.
— Vă stă bine în uniformă, zâmbi ea.

Mama așteptă până auzi ușa de la camera Maiei

închizându-se.
— Sunt atât de fericită că a fost prins! zise ea. Aș
vrea să îi mulțumesc tatălui Alexandrei.
— Da, cu toții îi suntem recunoscători. Ați apucat
să vedeți interviul pe care l-a dat? Toți părinții ar
trebui să îl vadă.
— Nu. Mi-l puteți arăta? Dacă aveți timp.

28-2 27
 A ngela deschise telefonul și porni înregistrarea:

„— Ați spus că sunt un erou, dar mi-am făcut doar datoria. Aș fi

procedat la fel pentru orice alt copil. Iar Alexandra a fost cu
adevărat curajoasă. A avut îndrăzneala să îi strige un NU hotărât
acelui individ atunci când i-a oferit banii și apoi să alerge la
mine. Eu și mama ei încă ne mai cutremurăm la gândul că fetița
­noastră ar fi putut fi răpită. Încă de când era mică i-am repetat de
nenumărate ori niște reguli foarte importante, care să o ferească de
astfel de pericole, însă nu ne-am gândit că ni s-ar putea întâmpla
chiar nouă așa ceva. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că totul s-a termi-
nat cu bine… Îi rog pe părinți să le repete copiilor lor cât mai des
aceste reguli simple, care au salvat viața fetiței noastre.
— Care sunt aceste reguli? întrebă reporterul.
— Cere voie mai întâi! Spune nu! Anunță o persoană de încredere!

Adică:

Nu primi ceva ce ți se oferă, nu urca într-o mașină și nu pleca

­undeva, chiar dacă acel loc este foarte foarte aproape, fără să
ceri voie mai întâi părinților sau unei persoane de încredere.
Cere voie fie că este vorba despre o persoană necunoscută, fie
una cunoscută.

Spune NU dacă cineva îți propune să mergi undeva fără a cere

mai întâi voie părinților. Nu îți face probleme că ești nepoliticos.
Spune NU și îndepărtează-te cât mai repede.

Anunță imediat o persoană de încredere”.

30-2 29
 TOTDEAUNA ÎN SIGURANȚĂ!
Ești la școală și un prieten Ești afară cu prietenii și o persoană
Dragi copii, de familie vine să te ia. cunoscută îți propune să faci o plimbare cu
Cu toții știți că este foarte periculos să traversați o stradă oricum și pe oriunde. De dimineață, mama te noua lui mașină, zicându-ți că a vorbit cu
De aceea ați fost învățați să respectați regulile de circulație. Ele vă ajută să vă feriți anunțase că în locul ei va părinții tăi și că ei îți dau voie.
de accidente și să nu vă fie teamă când mergeți pe stradă. Tot așa, pentru a fi în veni el. Ce vei face? Ce vei face?
siguranță de fiecare dată când părinții sau educatorii nu sunt lângă voi, există o Regula spune că poți pleca Regula spune să nu pleci nici chiar cu

3
regulă simplă pe care, dacă o respectați, puteți sta liniștiți și fără teamă că v-ar cu el deoarece mama persoane cunoscute dacă părinții tăi nu
putea face cineva rău. Ea se numește „Regula copiilor isteți” și sună așa: te-a anunțat de te-au anunțat sau nu ai cerut voie.

4
dinainte. Așa că refuzi: „Nu pot veni. Părinții nu
m-au anunțat că pot merge. Trebuie
să îi întreb”.
O persoană necunoscută
„Copiii isteti
, nu pleaca niciodata!”
,

,
te roagă să îl ajuți să
care ceva până la mașină
sau în casă, oferindu-ți
și înseamnă: bani sau altceva drept
recompensă. Ce vei face?
„Copiii isteți nu pleacă NICIODATĂ, NICĂIERI, oricât de Spui un NU hotărât și te
aproape, cu NIMENI, cunoscut sau necunoscut, decât dacă acest îndepărtezi imediat. Nu
lucru a fost discutat înainte cu părinții sau dacă au cerut voie”.
Ești în drum spre școală, afară plouă și o
mașină oprește lângă tine. La volan este o
persoană pe care o cunoști. Îți propune să te
ducă la școală ca să nu te plouă. Ce vei face?
Regula spune să nu pleci nici chiar cu
persoane cunoscute dacă părinții tăi nu te-au

continua discuția. Mergi
și anunță o persoană de
În felul acesta părinții, educatorii sau cei care au grijă de voi vor ști în orice încredere. Adulții nu
moment unde și cu cine vă aflați. trebuie să ceară ajutorul
copiilor și nici să le
propună să meargă cu ei
Să facem câteva exerciții, pentru a vedea cum se aplică „Regula copiilor isteți” și
6
anunțat sau nu le-ai cerut voie. Așa că refuzi:
„Nu pot veni. Părinții nu m
­ i-au spus
că pot merge. Trebuie să îi întreb”.
Ești la școală (sau pe stradă)

cum se procedează în anumite situații:
Te joci afară și un vecin
sau o vecină te invită în
casa lor, pentru a-ți da
niște prăjituri. Ce vei face?
Regula spune să nu te
duci, pentru că nu ai vor-
bit cu părinții tăi despre
asta. Așa că vei refuza:
Ești singur pe stradă și cineva necunoscut îți
spune că s-a rătăcit și te roagă să mergi cu
el ca să îi arăți drumul. Ce vei face?
Spui un NU hotărât și de îndepărtezi repede
de acea persoană. Nu este nepoliticos
să refuzi, deoarece adulții nu trebuie să
ceară ajutorul copiilor și nici să le propună
să meargă cu ei undeva, fără să fi cerut
5
undeva, fără să fi
cerut voie mai
înainte părinților.
Ești singur acasă și cineva cunoscut
(rudă, vecin, părinții vreunui prieten
etc.) sună la ușă și îți spune să deschizi.
Ce vei face?
Suni pe unul dintre părinţi sau un adult
de încredere și întrebi dacă poți deschide.
și o persoană necunoscută vine
și îți spune că părinții tăi au
avut un accident și trebuie să
mergeți împreună la spital sau
în altă parte. Ce vei face?
Spui un NU hotărât și te
îndepărtezi imediat. Părinții
tăi nu ar trimite niciodată pe
cineva necunoscut ca să te ia
de la școală sau de pe stradă.

7 8
Nu poți deschide niciunei persoane Nu continua discuția cu acea

1 2
„Nu pot veni. Mai voie mai înainte părinților. După ce te
întâi, trebuie să cer îndepărtezi, te duci și anunți o cunoscute sau necunoscute fără persoană. Mergi și anunță
voie părinților”. persoană de încredere. acordul părinților. o persoană de încredere.
Ești singur și un alt copil vine la tine și îți
spune să mergi cu el ca să îl ajuți să coboare
o pisică din copac (sau îți cere mergeți
undeva). Ce vei face?
Refuzi, spunând că trebuie să ceri mai întâi
voie părinților. Regula se aplică atât pentru
O persoană cunoscută te roagă
să mergi cu ea acasă ca să o
ajuți la niște treburi. Ce vei face?
Chiar dacă este vorba despre o
persoană cunoscută, mai întâi
ceri voie părinților. Așa că o
SFATURI PENTRU PĂRINȚI
În locul discuțiilor cu copiii despre străinii periculoși se recomandă o nouă abordare,
deoarece a-i învăța pe copii să se ferească doar de străini nu este eficient. Cei care ar vrea
să le facă rău copiilor pot fi chiar persoane pe care copilul le cunoaște. De aceea copiii
trebuie învățați să recunoască situațiile când cineva (cunoscut sau necunoscut) le cere să

9 10
persoane adulte, cât și pentru alți copii.
Chiar dacă este un copil cunoscut. refuzi până vorbești meargă împreună undeva (oricât de aproape) și apoi să știe cum să acționeze. „Regula
Mai întâi, ceri voie părinților. cu părinții tăi. copiilor isteți” îi ajută să facă acest lucru.

O persoană necunoscută îți
spune: „Nu-l găsesc pe copilul/
cățelul meu, te rog să mă ajuți!”
Ce vei face?
Spui un NU hotărât și te
îndepărtezi repede de acea
Joci un joc online și partenerul de joc îți
spune: „Hei, jucăm de atât timp împreună,
hai să ne și vedem! Unde locuiești?”
Ce vei face?
Regula se aplică și în acest caz. De fiecare
dată când cineva îți cere să vă întâlniţi sau
1. Citiți și discutați cu copiii regula și
scenariile de la finalul povestirii.
Inventați și alte scenarii. Important
este ca, de câte ori aveți ocazia, să
reveniți asupra lor.
2. Realizați împreună cu copiii o listă
scurtă a persoanelor de încredere cu
să spună aceste cuvinte, pentru că
altfel lumea ar putea crede că este
doar un copil care a făcut o criză de
nervi și părintele se chinuie cu el.
5. Spuneți-i că, dacă cineva îl face să
nu te simtă în siguranță, să fugă
lângă alți copii, lângă o mamă cu un

persoană. Nu este nepoliticos
să refuzi, deoarece adulții nu
trebuie să ceară ajutorul copiilor
și nici să le propună să meargă
cu ei undeva, fără să fi cerut voie
mai înainte părinților. După ce
12
să mergeți undeva, vei cere mai întâi voie care pot oricând pleca de la școală sau
părinților. Așa că refuzi și îți anunți din alte locuri. Spuneți-le să nu plece
imediat părinții. cu nicio altă persoană care nu este pe
listă decât după ce v-au cerut voie.
3. Dacă cineva străin îi cere copilului
să meargă undeva împreună, atunci
O persoană necunoscută îți oferă ceva ce ți-ai copilul trebuie să acționeze rapid.
copil, într-un magazin, într-o secție
de poliție.
6. Explicați-i care sunt persoanele
străine în care pot avea încredere
și la care pot apela dacă nu se
simt în siguranță: polițiști, medici,
pompieri, vânzători. Îi pot recunoaște

11
te îndepărtezi, te duci putea dori (bomboane, jucării, bani). Ce vei face? A spune un NU politicos, dar ferm, după uniformă sau ecuson. De
și anunți o persoană

de încredere.
Cineva necunoscut îți
spune că a fost trimis de
părinții tăi ca să te ia de
la școală.
Ce vei face?
Pentru că părinții nu te-au
anunțat despre asta,
spune un NU hotărât și
­îndepărtează-te imediat.
Nu sta la discuții. Anunță
o persoană de încredere.
13
Spui NU și te îndepărtezi repede de acea și să se depărteze poate fi de ajuns. asemenea, pot cere ajutorul femeilor
persoană. Nu primi nimic de la Insistați să NU intre în discuție însoțite de copii.
persoanele străine. cu acea persoană, gândind că „aș 7. De fiecare dată când mergeți în locuri
putea să o sun pe mama” sau „să îi aglomerate, stabiliți un loc de întâlnire
cer să-mi arate numărul mamei în în cazul în care copilul se va pierde.
telefonul său” etc. În niciun caz!
8. Dacă este într-un magazin și s-a
Oprește o O persoană necunoscută 4. Spuneți-le că, uneori, nu este de pierdut, să rămână pe loc. Să nu
mașină lângă vine la tine și îți spune că ajuns să spună un NU hotărât înceapă să vă caute prin magazin
tine și o persoană i-ai bătut copilul (sau ai atunci când o persoană îi forțează și să NU iasă din magazin! Să ceară
necunoscută te făcut altceva rău), așa că să meargă împreună undeva. Vor ajutorul unei persoane în uniformă,
întrebă ceva. trebuie să mergeți la părinții trebui să se zbată și să strige cât pot cu ecuson, al unei mame cu un copil.
de tare: „Nu ești mama/tatăl meu!” La fel, dacă s-a pierdut în parc, să
Ce vei face? tăi. Ce vei face?
sau „Ajutor! Nu te cunosc!” Insistați rămână pe loc și să ceară ajutorul.
Stai departe Spui un NU hotărât și te
de mașină și îndepărtezi imediat. Nu
nu intra în continua discuția. Părinții
Puteți face repetarea scenariilor chiar distractivă. Luați două cartonașe. Unul îl colorați verde și
discuții cu acea tăi nu ar ști despre plecarea
altul roșu. Citiți pe rând fiecare scenariu și puneți copilul să ridice cartonașul roșu dacă nu are voie

14 15 16
persoană. ta. Mergi și anunță o
să plece și cel verde dacă are voie. Acest joc poate avea loc și în sala de clasă, cu toți elevii.
persoană de
încredere.
 I ubesc și susțin toate încercările oamenilor mari și talentați
de a-i face pe copii să înțeleagă pericolele la care pot fi
expuși. Recomand cu drag cartea Maia și străinul, scrisă
de Veronica Iani. Citindu-le această poveste și ajutați de
ilustrații, copiii vor putea să vadă și mai limpede mesajul pe
care îl transmite: niciodată, niciodată nu ne ducem cu cineva
Mirela Retegan fără să-i anunțăm pe oamenii care au grijă de noi.

E ste greu, ba chiar foarte greu, să le vorbim copiilor despre

răpiri, abuzuri și pericole care pândesc pe internet.
Copilăria ar trebui să fie perioada vieții în care să fim protejați.
Însă, uneori, adulții sau alți copii nu respectă acest lucru.
Maia și străinul este prima carte din cadrul colecției „Copii
în siguranță”.
Cu ajutorul ei, îi puteți învăța pe copii să nu plece nicăieri
fără a cere mai întâi voie. Cum copiilor nu prea le place să
fie dădăciți, cartea este plină de acțiune, iar sfaturile sunt
strecurate printre rânduri. Însă, la final, am sistematizat aceste
sfaturi într-o regulă ușor de ținut minte, adăugând și câteva Veronica Iani
scenarii pe care să le repetați cu copiii. Cartea este inspirată
după un caz real, petrecut în 2016 în Statele Unite.

P entru mine, cartea Veronicăi Iani este un motiv de

bucurie și de tristețe, în același timp. Bucurie, pentru
că, probabil, este prima carte din România care îi învață pe
copii să acționeze corect și prompt pentru a fi în siguranță,
asemenea personajelor din poveste; tristețe, pentru că trăim
într-o vreme în care o astfel de carte este necesară, poate mai
mult decât oricând...
De multe ori ne simțim neputincioși în fața unui rău de o
asemenea anvergură și ne gândim cum ne putem proteja
Elena Ciolacu
copiii chiar și atunci când nu suntem cu ei. Cea mai bună
apărare este, probabil, informarea copiilor și părinților
cu privire la semnele pericolului și la ceea ce pot face
pentru a se feri de el. Iar cartea Veronicăi Iani vine
în întâmpinarea acestei nevoi. Mă bucur că am putut să
contribui la realizarea ei.