Faza de prespitalizare este intervalul de la debutul infarctului miocardic şi

pînă în
momentul sosirii bolnavului în spital.
Deoarece mortalitatea cea mai mare (2/3 din cazuri) are loc în această fază, sora
medicală trebuie să fie familiarizată cu principalele probleme de rezolvat în
această perioadă prevenirea morţii subite
Aşezarea bolnavului în decubit dorsal şi interzicerea efectuării oricărei mişcării—
Să nu se uite psihoterapia
preîntîmpinarea altor complicaţii
Sedarea durerii:
(la indicaţia medicului)
-morfină 0,01g -0,02 g (1fiolă = 0,02g) subcutanat sau intramuscular, eventual
intravenos, încet, diluată în ser fiziologic, sub controlul respiraţiei ;mialgin
0,10 g subcutanat sau intramuscular, eventual intravenos, diluat în 10 ml ser
fiziologic sau glucoză 10%,fortral 30 mg intravenos sau intramuscular.
Morfina poate provoca o hipotensiune arterială şi deprimarea ventilaţiei
pulmonare.
Asocierea cu atropină (1mg subcutan sau intramuscular, eventual 0,5mg i.v.) poate
preveni aceste fenomene. Dacă durerile sînt de mai mică intensitate se poate
încerca liniştirea lor cu algocalmin, fenobarbital, codeina.
Urmărirea T.A. şi P. Menţinerea T.A. cu perfuzii de glucoză 5%, dextran, marisang
şi H.H.C. Urmărirea pulsului şi corectarea extrasistolelor cu xilină de uz
cardiologie. Menţinerea permeabilităţii căilor aeriene prin aspiraţie
Oxigenoterapie.
scurtarea timpului pînă la internarea în spital
Transportul de urgenţă într-o unitate spitalicească cu autosanitare şi obligator cu
targa. Pentru reducerea mortalităţii prin infarct miocardic, ideale sînt
ambulanţele dotate cu aparatură de monitorizare, defibrilare şi reanimare şi
însoţite de un medic şi un cadrumediu — aşa-zisele „unităţi mobile coronariene
Pentru a se acorda îngrijiri în unităţile spitaliceşti şi pentru a se putea
interveni de urgentă, sora medicală trebuie să aibă pregătită o trusă de prim
ajutor, care să cuprindă medicaţie pentru calmarea durerii, sedative,
anticoagulante, xilină, coronarodilatatoare(intensain), hemisuccinat de
hidrocortizon (HHC);eringi sterile, soluţii de perfuzat, aparat de perfuzie,
deschizător de gură, pipe Guedel, aspirator de secreţii, aparat de respiraţie
artificială de tip Ruben, aparatură pentru monitorizare şi defibrilare.
Îngrijirea în unităţile spitaliceşti
Instalarea bolnavului în pat
Transportul bolnavului de la salvare se face direct în secţie (cardiologie, terapie
intensivă sau interne), cu targa, într-un timp cît mai scurt,
Mutarea bolnavului de pe targă în pat o face personalul sanitar fără să
permită bolnavului nici o mişcare, pentru ca să nu i se agraveze situaţia,
Sora medicală va avea grijă să-i fie asigurat un climat de linişte, salon bine
încălzit, aerisit.
Poziţie cît mai comodă, în pat (este bine ca paturile să fie prevăzute cu somiere
reglabile pentru a se evita poziţiile forţate).
— Aplicarea în continuare a măsurilor de prim ajutor
La indicaţia medicului:
Sedarea durerii:
derivaţii de opiacee (morfină, mialgin), fortral sau amestecuri litice (romergan
+Largactil+ mialgin);
combaterea anxietăţii:
sedative .Pe cît posibil se evită administrarea sedativelor concomitent cu a
opiaceelor ;
Oxigenoterapie.
— Supravegherea funcţiilor vitale
Urmărirea ideala a unui infarct este monitorizarea cu supravegeherea permanentă în
primele zile a E.C.G., şi T.A. şi a ritmului cardiac. In secţiile obişnuite de boli
interne, în lipsă de aparatură de monitorizare, supravegherea constă în măsurarea
T.A., frecvenţei pulsului şi a respiraţiei la o oră, la nevoie mai des, în funcţie
de starea bolnavului, înregistrarea zilnică a E.C.G., precum şi a temperaturii, de
cîte ori este indicat de medic.
— Recoltarea probelor de laborator
Sora medicală va recolta sînge pentru probe de laborator indicate de medic(pt.
dozările enzimatice, a fibrinogenului,a glicemiei, determinarea leucocitozei, a
V.S.H., colesterolului, acidului uric).
— Prevenirea complicaţiilor tromboembolice
Anticoagulante(heparină 300-400 mg/24 ore) (1f. = 50 mg), cîte 2 fiole la 4—6 ore;
Concomitent — trombostop(4-6 tablete pe zi iniţial, apoi în funcţie de timpul
Quick).
— Preîntîmpinarea hiperexcitabilităţii miocardului
Xilină -200mg intramuscular (20ml 1%) sau i.v. ori în perfuzie
— Administrarea medicaţie
Se va face cu mare punctualitate, deoarece întîrzie- rile pot provoca bolnavului
emoţii inutile.
Tratamentul medicamentos se face la pat, în poziţie orizontală.
Sora medicală va avea pregătite medicamente pentru eventuale complicaţii.
Deşi medicamentele se dau strict la indicaţia medicului, în unele cazuri de
urgenţă, cadrul mediu va trebui să intervină cu unele medicamente (nitro
glicerină) şi oxigen.
— Alimentaţia bolnavilor
Mesele vor fi fracţionate pentru a se evita consumul de cantităţi mari la o masă.
Se va face alimentaţie pasivă la pat, în primele zile în decubit dorsal. Treptat se
va trece la alimentaţie activă la pat (numai la recomandarea medicului în poziţie
şezînda). După mobilizarea bolnavului, i se poate servi masa în sala de mese.
Regimul alimentar va fi hiposodat şi hipocaloric. In primele zile va fi alcătuit
din lichide şi piureuri date lent, cu lingura, ceaiuri, compoturi, supe, lapte,
sucuri de fructe, ouă moi, dar şi mai tîrziu vor fi evitate alimentele care produc
gaze sau întîrzie tranzitul intestinal.
Se interzice total fumatul.
— Urmărirea evacuărilor de urină şi fecale
Se va servi bolnavul cu urinar şi bazinet, fără să fie ridicat în poziţie şezîndă.
Constipaţia trebuie combătută cu clisme uleioase sau laxative uşoare.
Diureza şi scaunul se notează pe foaia de observaţie.
— Igiena bolnavului
Baia generală sau parţială se face la pat fără să obosească bolnavul
— Mobilizarea bolnavului
Repaus absolut la pat în prima săptămînă
Durata imobilizării va fi adaptată în funcţie de evoluţia simptomelor şi de
prezenţa complicaţiilor.
Dacă bolnavul nu are dureri, febră sau alte complicaţii, începînd chiar din primele
zile, se pot face mişcări pasive ale degetelor de la mîini şi picioare.
Treptat se permit schimbarea poziţiei în pat, mişcări active ale membrelor.
Mobilizarea se face progresiv (şederea pe marginea patului, şederea în fotoliu,
ridicarea din pat), sub controlul pulsului şi a tensiunii arteriale, iniţial în
prezenţa medicului.
— Crearea mediului psihologic favorabil
Se vor evita discuţiile cu voce tare, chemările la telefon.
Nu se permite vizitarea în grup.
Se evită vizitele lungi.
Nu se comunică veşti neplăcute.
Se va facilita contactul cu bolnavii restabiliţi, cu efect psihic bun.
Educaţia sanitară
Prin aceasta urmărim instruirea bolnavului asupra modului de viaţă la
externare:
Modul cum trebuie luate medicamentele
Semnele supradozării digitalice
Prezentarea la control periodic.
0 bună educaţie a bolnavului reduce şansele unei descompensări sau agravări.
Se va încerca să se restabilească la aceşti bolnavi încrederea în sine şi
capacitatea de muncă anterioară îmbolnăvirii
Se va insista asupra respectării regimului alimentar, nocivităţii fumatului,
programului raţional de muncă şi viaţa.